Solicitare de plată a unei sume

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moineşti la data de 04.02.2016 sub nr. reclamantul S. M. U. M. a chemat în judecată pe pârâtul B. I., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să îl oblige pe acesta la plata sumei de 3829,39 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu internarea numitei B. O. în cadrul Compartimentului de Ortopedie-Traumatologie al Spitalului Municipal de Urgenţă Moineşti.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin rechizitoriul Parchetului /../ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. I. pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă. În acest context, în seama inculpatului s-a reţinut că la data de 31.08.2014, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare /../ şi a intrat în coliziune cu un alt autoturism condus regulamentar, în urma impactului rezultând decesul soţiei sale, B. M. şi accidentarea mai multor persoane. A precizat reclamantul că în acelaşi dosar s-a dispus clasarea cauzei faţă de inculpatul B. I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpa doarece lipseau plângerile prealabile ale persoanelor vătămate B.  E. şi B O. Numita B. O. se afla în autoturismul condus de pârât iar în urma impactului a fost internată în cadrul Compartimentului de Ortopedie-Traumatologie al Spitalului Municipal de Urgenţă Moineşti. În concluzie, s-a menţionat că în persoana pârâtului B. I. sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale astfel că acestuia îi revine obligaţia de a plăti  suma de 3829,39 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu internarea numitei B. O.

În probaţiune, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi interogatoriul pârâtului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1357 C.civ.

Actiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 30 din OUG nr. 80/2013.

Alăturat cererii reclamantul a depus înscrisuri: rechizitoriul /../, somaţie de plată, adresa nr. 12024/23.09.2014, adresa nr. 613108/10.09.2014, decont de cheltuieli.

Pârâtul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivare, a arătat că la data evenimentului rutier, autoturismul condus de acesta era asigurat pentru răspundere civilă auto la societatea de asigurări City Insurance, astfel că asigurătorul suportă toate cheltuielile ce derivă din acest eveniment.

Pârâtul a formulat, odată cu întâmpinarea, cerere de chemare în garanţie a societăţii de asigurare-reasigurare S.C. City Insurance S.A., solicitând ca aceasta să fie obligată la plata cheltuielilor în cuantum de 3829,39 către reclamant, în baza poliţei de asigurare de răspundere civilă auto /../..

În dovedire, a fost propusă administrarea probei cu înscrisuri.

În drept, au fost invocate Ordinul CSA nr. 14/2011 și Legea 136/1995 privind asigurările şi reasigurările din România.

Reclamantul a formulat precizări la data de 31.10.2016 prin care a arătat că e de acord cu cererea de chemare în garanţie formulată în cauză.

Societatea S.C. C. I. S.A. nu şi-a prezentat poziţia cu privire la cererea de chemare în garanţie, deşi a fost legal citată şi i-au fost comunicate acţiunea şi înscrisurile de la dosar.

La termenul din data de 08.11.2016 instanţa a admis în principiu cererea de chemare în garanţie şi a introdus în cauză societatea de asigurare-reasigurare S.C. C. I. S.A. în calitate de chemat în garanţie.

Chematul în garanţie nu a formulat întâmpinare.

La termenul din data de 31.01.2017 instanța a încuviinţat şi administrat pentru părţi proba cu înscrisuri.

A fost ataşat dosarul penal nr. /../ şi dosarul de urmărire penală nr. /../ având ca obiect ucidere din culpă.

 Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine în fapt şi în drept următoarele:

 În fapt, la data de 31.08.2014, pârâtul B. I., în timp ce conducea autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare /../ în comuna Pârjol, jud. Bacău, avându-i ca pasageri pe soţia sa, B. M. şi pe soţii B. E. şi B. O. a intrat în coliziune frontală cu un alt autoturism. În urma impactului a rezultat vătămarea corporală a unui număr de cinci persoane, pasageri care se aflau în cele două autoturisme şi decesul numitei B. M.. Printre persoanele vătămate se afla şi numita B. O. care a fost transportată la Spitalul de Urgenţă Moineşti şi i-au fost acordate primele îngrijiri. Aceste aspecte sunt reţinute cu autoritate de lucru judecat în sentinţa penală /../ , prin care inculpatul B. I. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă (f. 98-100 dosar penal). Hotărârea de condamnare a fost pronunţată de instanţă în considerarea materialului probator administrat coroborat cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului Balind Iojă, constatându-se că fapta de ucidere din culpă există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.

Reclamantul S.M.U. M. a formulat declaraţie de constituire de parte civilă în dosarul de urmărire penală nr. /../ cu suma de 3829,39 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare acordate numitei B. O.în cadrul Compartimentului Ortopedie-Traumatologie al unităţii în perioada 31.08-19.09.2014.

Numiţii B O. și B E. nu au formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului B. I., astfel că faţă de acesta s-a dispus clasarea prin actul de sesizare a instanţei în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de vătămare coporală din culpă (f. 3 DUP). Prin urmare, cei doi nu au făcut parte din procesul penal iar cererea de constituire parte civilă formulată de S. M. de U. M. a rămas fără obiect şi nu a fost avută în vedere la rezolvarea laturii civile a cauzei în sentinţa penală nr./../.

Reclamantul S.M. U. M. a formulat ulterior acţiunea în pretenţii ce face obiectul prezentului dosar şi a solicitat instanţei ca, în temeiul raspunderii civile delictuale, să îl oblige pe pârâtul B. I.la plata sumei de 3829,39 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu internarea numitei B. O. în cadrul Compartimentului de Ortopedie-Traumatologie al Spitalului Municipal de Urgenţă Moineşti.

Pârâtul B. I.nu a negat săvârşirea faptei ilicite pentru care a fost chemat în judecată însă a formulat cerere de chemare în garanţie a societăţii de asigurare-reasigurare S.C. C. I. S.A., solicitând ca aceasta să fie obligată la plata cheltuielilor în cuantum de 3829,39 către S. M.de U. M. faţă de existenţa poliţei de asigurare de răspundere civilă auto /../.

Asigurătorul nu a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanţie deşi avea toate drepturile garanţiei şi anume: limitări ale răspunderii, întinderea fracţionată a indemnizaţiei de asigurare, beneficiul discuţiunii, arătarea culpei exclusive a unei persoane etc.

La momentul producerii accidentului în discuţie, autovehiculul pârâtului era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, astfel cum prevede art. 48 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările şi reasigurările din România cu poliţa de asigurare de răspundere civilă auto /../.

În drept, instanţa reţine că răspunderea civilă delictuală a pârâtului B. I. este întemeiată pe dispoziţiile art. 1349 alin. (1) şi (2) Cod civil potrivit cărora orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Conform art. 1357 Cod Civil, “cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare”. Prejudiciul reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv şi potrivit principiului restitutio in integrum (principiului restabilirii situaţiei anterioare), cel vinovat de producerea faptului prejudiciabil trebuie obligat la înlăturarea tuturor consecinţelor dăunătoare ale faptului ilicit şi culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situaţia anterioară a victimei.

Astfel, instanţa are obligaţia de a stabili dacă prin fapta comisă de pârât cu vinovăţie s-a produs un prejudiciu şi în caz afirmativ să stabilească întinderea acestuia. În aceste condiţii răspunderea civilă delictuală fiind condiţionată de existenţa unui prejudiciu, rezultă că existenţa acestuia, întinderea lui şi legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi faptă trebuie dovedite.

Pentru a interveni răspunderea civilă delictuală este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii: existenţa faptei ilicite, a prejudiciului, existenţa unei legături de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei. Toate aceste cerinţe trebuie dovedite de reclamant, regula generală în materie de probaţiune – cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească, aplicându-se şi în această materie.

Reclamantul a făcut dovada faptei ilicite a pârâtului, respectiv a faptului că acesta a cauzat la data de 31.08.2014 un accident de circulaţie soldat cu vătămarea corporală a mai multor persoane printre care şi a numitei B. O.care a beneficiat de îngrijiri medicale în cadrul Compartimentului Ortopedie-Traumatologie al unităţii în perioada 31.08-19.09.2014. În acelaşi sens, pârâtul nu a negat în faţa instanţei săvârşirea faptei ilicite însă a indicat existenţa obligaţiei unei terţe persoane de reparare a prejudiciului invocat în cauză, acesată terţă persoană având calitatea de asigurător de răspundere civilă.

Prejudiciul suferit de reclamant se materializează în îngrijirile medicale oferite de unitate. Conform dovezilor ataşate la dosar (f. 13), cheltuielile efectuate de S. M. de U. M. cu spitalizarea numitei B. O.în perioada 31.08-19.09.2014 se ridică la suma de 3829,39 lei. Aşadar, prejudiciul este cert, are caracter actual şi nu a fost reparat încă.

Între faptă şi prejudiciu există legătură de cauzalitate, deoarece prejudiciul suferit de reclamant este consecinţa directa a faptei pârâtului. Pentru ca răspunderea civilă a celui ce a cauzat prejudiciul să fie angajată, nu este suficient să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei, adică autorul să fi avut o vină atunci când a săvârşit-o, să fi acţionat deci cu vinovăţie. Pârâtul a săvârşit fapta cu vinovăţie în forma culpei cu prevedere (uşurinţă), astfel că a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale însă nu l-a acceptat, considerând fără un temei suficient că acesta nu se poate produce în concret. Din cuprinsul dosarului penal şi al dosarului de urmarire penala rezultă ca pârâtul a avut reprezentarea caracterului ilicit al faptei sale, recunoscând săvârşirea acesteia şi regretând-o.

Totodată, prin dispoziţiile art. 320 din Legea nr. 95/2006 republicată, s-a prevăzut antrenarea răspunderii persoanei care a adus daune sănătăţii unei altei persoane, fiind prevăzută obligaţia acesteia să achite furnizorului de servicii medicale cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicală acordată.

Astfel, instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie şi se impune a fi admisă prezenta acţiune. Prin urmare, va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 3829,39 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu internarea numitei B. O. în cadrul Compartimentului de Ortopedie-Traumatologie al Spitalului Municipal de Urgenţă Moineşti.

În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie, instanţa reţine incidenţa următoarelor dispoziţii legale: art. 60 Cod procedură civilă prevede că partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenţii cu o cerere în garanţie sau în despăgubire.

Soluţia ce se va da asupra cererii de chemare în garanţie formulată de pârât depinde de soluţia ce se va pronunţa cu privire la cererea principală. Astfel, cum instanţa a reţinut ca fiind întemeiată cererea principală şi urmează să o admită, în cazul în care şi cererea de chemare în garanţie va fi găsită întemeiată, aceasta va fi, de asemenea, admisă. Terţul chemat în garanţie nu poate fi însă obligat direct faţă de reclamant deoarece între ei nu există niciun raport juridic.

În speţă, la momentul producerii accidentului în discuţie, autovehiculul pârâtului era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, astfel cum prevede art. 48 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările şi reasigurările din România, prin poliţa de asigurare de răspundere civilă auto /../.

Obligaţia de plată a asigurătorului RCA izvorăşte din contractul de asigurare RCA şi singura condiţie pentru naşterea acestei obligaţii, dacă asigurătorul a plătit prima de asigurare, este producerea evenimentului asigurat.

La data de 31.08.2014, pârâtul B. I., în timp ce conducea autoturismul marca Dacia 1310 asigurat cu poliţa de asigurare de răspundere civilă indicată mai sus, avându-i ca pasageri pe soţia sa, B. M. şi pe soţii B. E. şi B. O., a intrat în coloziune frontală cu un alt autoturism. În urma impactului a rezultat vătămarea corporală a numitei B. O.care a beneficiat de îngrijiri medicale în cadrul Compartimentului de Ortopedie-Traumatologie al Spitalului Municipal de Urgenţă Moineşti. Cheltuielile ocazionate cu interenarea acesteia constituie prejudiciul suferit de reclamantul din prezenta cauză, S. M. de U. M. prejudiciu la repararea căruia va fi obligat pârâtul B. I..

În consecinţă, instanţa reţine ca întemeiată cererea de chemare în garanţie, chemata în garanţie, în calitate de asigurător, fiind ţinută să-i plătească pârâtului, în baza contractului de asigurare, despăgubirile reprezentând cheltuielile de spitalizare pe care acesta le datorează reclamantului. Aşadar, cererea de chemare în garanţie urmează să fie admisă iar societatea de asigurare-reasigurare S.C. C. I. S.A. să fie obligată la plata cheltuielilor în cuantum de 3829,39 către pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea având ca obiect pretenţii formulată de reclamanta S. M.de U. M. cu sediul în /../, împotriva pârâtului B. I., CNP: /../, cu domiciliul în /../.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3829,39 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.

Admite cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul B. I. în contradictoriu cu chemata în garanţie S. de A.-R. C. I. S.A., cu sediul în /../.

Obligă S.de A.-R. C. I. S.A. la plata către pârât a sumei de 3829,39 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Moineşti.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 07.02.2017.

Domenii speta

Spete similare