Anularea executării silite

Prin cererea înregistrată la data de … pe rolul Judecătoriei M. sub nr. de dosar …, contestatorul M. R. a solicitat în contradictoriu cu D. R. a f. P. I.- A. F. P. B.- Serviciul fiscal orăşenesc anularea executării silite efectuată în cadrul dosarului de executare nr. … şi nr. …, anularea somaţiei şi a titlului executoriu emise la data de 25.01.2016 şi suspendarea executării silite.

A arătat contestatorul că a fost emisă o decizie de impunere prin care i se punea în vedere să achite contravaloare TVA în cuantum de 100421 lei, majorări şi penalităţi, ca urmare a depăşirii la nivelul lunii mai 2012 a plafonului legal de scutire TVA.

A precizat contestatorul că a contestat decizia de impunere, ca dosarul se află pe rolul Tribunalului B., iar în prezenta cauză există elemente care atrag nulitatea executării silite, decizia fiind nelegal emisă, nu au fost respectate prevederile art. 145 Cod procedură fiscală şi titlurile executorii nu au la bază un titlu de creanţă.

În baza deciziei de impunere au fost emise la data de 25.01.2016 actele de executare a căror anulare o solicită în prezenta cauză deoarece somaţia şi titlul trebuia însoţită de un exemplar al titlului executoriu prin care a fost stabilită obligaţia de plată, condiţie prevăzută de art. 145 Cod procedură fiscală şi care nu a fost îndeplinită în cauză.

De asemenea, conform alin. 2 al aceluiaşi articol somaţia trebuia să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute de 43 alin. 2 numărul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silită; termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum şi indicarea consecinţelor nerespectării acesteia.

Conform art. 141 alin. 4 Cod procedură fiscală Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conţine, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum şi orice alte date de identificare; cuantumul şi natura sumelor datorate şi neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.

Cele două acte de executare nu sunt motivate în fapt şi în drept, doar este menţionată suma datorată, fără a se arăta raţiunile pentru care obligaţia de plată este temeinică şi legală şi nici nu se precizează ce reprezintă suma imputată.

Deşi în titlu se face menţiunea că acesta a fost emis în baza deciziei de impunere nr. …, această decizie nu i-a fost comunicată şi diferă de prima decizie, aceasta având nr. …

Astfel, este o neconcordanţă între titlul executoriu emis şi titlul de creanţă emis şi nici nu se precizează în ce constă suma solicitată.

Deoarece cea de a doua decizie de impunere nu i-a fost comunicată, consideră că aceasta nu-i este opozabilă şi astfel actele de executare contestate sunt nule.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 712, 713 şi 719 Cod procedură civilă.

În susţinerea cererii au fost depuse înscrisuri şi s-a făcut dovada de achitare a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 1000 lei.

Intimata Direcţia Regională a finanţelor Publice I.- Administraţia Finanţelor Publice B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca tardiv formulată în ce priveşte actele emise până la data de 26.10.2015, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

A arătat intimata că i-au fost comunicate contestatorului actele de executare din cadrul dosarului, că acesta nu le-a contestat în termenul legal, astfel că singurele acte pentru a căror contestare se mai află în termenul prevăzut de lege sunt cele emise după 26.10.2015.

Pe fond, s-a arătat că există o singură decizie de impunere având nr. …, comunicată şi recunoscută de contestator. Dintr-o eroare, la momentul primirii deciziei de către organele de executare silită, s-a înregistrat numărul adresei cu care a fost comunicată decizia, respectiv nr. 19754, astfel că actele de executare din data de 29.01.2016 au fost emise cu acest număr.

Astfel, nu există două decizii de impunere şi nu au fost calculate noi debite, situaţie în care nu există nici un motiv de nulitate a actelor.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205 Cod procedură civilă.

În susţinerea cererii au fost depuse înscrisuri.

Din actele şi lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

La data de 21.10.2015 a fost emisă decizia de impunere nr. 19037 prin care s-a stabilit în sarcina contestatorului obligaţia de a achita suma de 100421 lei taxă pe valoare adăugată, suma de 17675 lei reprezentând majorări de întârziere şi suma de 13827 lei reprezentând penalităţi TVA.

Decizia i-a fost comunicată contestatorului la data de 26.10.2015 astfel cum rezultă din dovada aflată la fila 142 dosar.

La data de 21.10.2015 a fost emisă decizia de instituire a măsurilor asiguratorii asupra bunurilor contestatorului şi au fost comunicate organului de executare, în speţă Serviciul fiscal orăşenesc M., două exemplare ale decizie de impune,  precum şi două exemplare ale referatului de instituire a măsurilor asiguratorii.

Pe adresa de înaintare s-a menţionat că formularul are nr. …, număr ce a fost preluat de către organul de executare în actele emise ulterior, cu toate că se menţionează în adresă numărul corect al decizie de impunere.

În cauză au fost emise adrese de înfiinţare a popririi la data de 26.10.2015 şi contestatorul a fost înştiinţat de luarea măsurii la data de 09.11.2015 (filele 121,122).

Astfel, având în vedere că i-au fost comunicate contestatorului actele emise până la data de 26.10.2015 şi prezenta contestaţie a fost formulată de data de 12.02.2016, termenul prevăzut de lege pentru formularea cererii este cu mult depăşit, motiv pentru care va fi admisă excepţia tardivităţii formulării cererii cu privire la actele emise până la data menţionată mai sus.

La data de 24.11.2015 s-au emis titlul executoriu şi somaţia prin care i se aducea la cunoştinţă contestatorului să plătească suma de 100421 lei conform deciziei de impunere.

Ultimele acte de executare emise au fost cele menţionate şi de contestator, respectiv somaţia şi titlul executoriu din data de 25.01.2016.

În cadrul acestora i se pune în vedere contestatorului să plătească suma de 31502 lei conform deciziei de impunere nr. 19754/17.11.2015.

Susţinerea contestatorului în sensul că menţionarea unui alt număr al decizie de impunere ar atrage nulitatea actului este nefondată deoarece conform art. 48 din Codul de procedură fiscală „organul fiscal poate îndrepta erorile materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului” şi „prin erori materiale, în sensul prezentului articol, se înţelege orice greşeli de redactare, omisiuni sau menţiuni greşite din actele administrative fiscale, cu excepţia acelora care atrag nulitatea actului administrativ fiscal, potrivit legii, sau care privesc fondul actului administrativ fiscal”.

Astfel cum susţine şi intimata prin întâmpinare, indicarea numărului adresei prin care i-a fost comunicată decizia de impunere în locul numărul acesteia, se încadrează în noţiunea de eroare materială ce poate fi corectată de organul emitent la cerere sau din oficiu.

De asemenea, contestatorului i-au fost comunicate atât decizia de impunere, cât şi decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, în ambele se menţionau sumele datorate, provenienţa acestora, baza legală în temeiul căreia au fost stabilite, precum şi natura acestora.

În atare situaţie, simpla eroare materială cu privire la numărul deciziei nu este de natură a atrage nulitatea actelor de executare, contestatorul având cunoştinţă despre toate elementele enumerate mai sus.

Pe de altă parte, se constată că au fost respectate prevederile art. 145 Cod procedură fiscală şi că somaţia a fost însoţită de titlul executoriu şi a cuprins toate elementele prevăzute la alin. 2.

Pentru toate aceste considerente, va fi admisă excepţia tardivităţii în ce priveşte actele emise până la data de 26.10.2015 şi va fi respinsă contestaţia cu privire la celelalte acte.

Domenii speta

Spete similare