Infracţiunea de distrugere, prev. de art. 253 al. 4 Cod penal, cu aplicarea art. 113 al. 3 Cod penal. Obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.

Cuprins pe materii: Drept penal. Drept procesual penal.

Judecătoria Târgu Bujor, secţia penală, sentinţa penală nr. 406/15.09.2016

Prin rechizitoriul nr. ……/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T  B , a  fost trimis în judecată inculpatul P  G , pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prev. de art. 253 al. 4 Cod penal, cu aplicarea art. 113 al. 3 Cod penal.

În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că, în ziua de 12.03.2016, începând cu ora 1700, inculpatul a consumat băuturi alcoolice, ajungând în stare avansată de ebrietate. Seara, în jurul orei 2100, s-a deplasat, împreună cu martorul D  M , la barul ÎI T  O , situat în intravilanul localităţii, unde a continuat să bea alcool. În incinta localului se afla administratorul T  O , persoana vătămată P  I , dar şi martorii B  G , B  A  şi F  V .

Pentru o perioadă, persoanele aflate în bar au interacţionat în mod civilizat, fără să existe discuţii în contradictoriu.

La un moment dat, pe fondul unor neînţelegeri mai vechi, între inculpat şi P  I  a izbucnit un conflict, în cursul căruia aceştia s-au agresat reciproc, aplicându-şi lovituri, cu pumnii, în drumul public din faţa localului.

Au intervenit martorii T  O , B  A  şi D  M , care i-au determinat să înceteze, cel din urmă folosind şi un spray iritant lacrimogen în acest scop.

După aplanarea conflictului, la insistenţele martorului D  M , inculpatul a părăsit locaţia. În timp ce se îndepărta, a fost auzit de martorii F  V  şi B  G  afirmând, pe un ton ameninţător, că se va răzbuna, menţionând, în mod expres, folosirea focului spre această finalitate.

A fost observat de cei prezenţi pe terasa barului deplasându-se spre casă, pe drumul ce trece prin faţa locuinţei persoanei vătămate P  I , amplasată la o distanţă de aproximativ 400 m de local, în intravilanul localităţii.

În momentul în care a ajuns în dreptul imobilului persoanei vătămate, inculpatul a luat hotărârea de a-şi pune în practică ameninţările. Astfel, a pătruns pe terenul viran situat pe latura de nord a acestuia, a parcurs o distanţă de aproximativ 20 m, până la o magazie din spatele corpului de locuit şi, folosind flacăra unei brichete, a dat foc furajelor depozitate aici. Imobilul respectiv a ars în totalitate, iar focul s-a extins la adăpostul pentru animale, în care se aflau mai multe păsări, porcine şi o cabalină. În ciuda eforturilor depuse pentru salvarea lor de către proprietar şi martorii B  G  şi B  A  care, între timp, observând flăcările, veniseră în fugă de la bar, pentru a stinge focul, majoritatea animalelor au decedat.

A fost solicitată intervenţia pompierilor şi a organelor de poliţie.

În scurt timp, la faţa locului a sosit un echipaj din cadrul Postului de Poliţie M , care l-a depistat pe inculpat la o distanţă de 28 m faţă de imobilul incendiat, având asupra sa, pe lângă alte bunuri, şi o brichetă.

În momentul sosirii echipajului de pompieri (ISU G  – Subunitatea T . B ), flăcările se propagaseră la clădirea de locuit, afectând acoperişul încăperii folosită cu destinaţia de bucătărie de vară, în care se odihneau cei doi copii minori ai persoanei vătămate.

Focul a fost stins, întocmindu-se, în acest sens, procesul-verbal de intervenţie nr. 9 din data de 12.03.2016 în care, la rubrica „împrejurarea determinantă” este consemnat „folosirea intenţionată a sursei de aprindere”.

Având în vedere intensitatea incendiului şi locul producerii acestuia, se poate concluziona faptul că, fără intervenţia de specialitate, urmările ar fi fost mult mai grave, putând fi afectată integritatea corporală a persoanelor ce se aflau în imobilul afectat dar şi cea a imobilelor învecinate şi a proprietarilor acestora. 

Persoana vătămată P  I  a estimat valoarea prejudiciului suferit la suma de 10.000 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului.

În baza art. 125 C.pen. şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală aplică inculpatului minor P  Ghe măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 1 an şi 4 luni, cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 253 alin. 4 Cod penal, cu aplicarea art. 113 şi urm. Cod penal.

În baza art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală deduce din durata măsurii aplicate inculpatului P  Ghe  perioada în care a fost reţinut şi arestat preventiv, respectiv de la 17.03.2016 (data la care s-a luat măsura reţinerii şi măsura arestării preventive) la 05.08.2016 (data la care a rămas definitivă încheierea pronunţată la data de 03.08.2016). 

Instanţa menţine măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpat prin Încheierea din 03.08.2016. Instanţa nu poate reţine solicitarea Parchetului de pe lângă Judecătoria T  B  de a lua act de încetarea de drept a măsurii preventive a controlului judiciar având în vedere că în baza art. 399 şi art. 241 încetează de drept doar măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a arestării preventive.

În acelaşi sens s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul recursului în interesul legii (Decizia nr. 7/2015) care a stabilit că la momentul soluționării, în primă instanță, a acțiunii penale, prin pronunțarea unei măsuri educative, indiferent de natura acesteia, măsura arestării preventive, luată anterior față de inculpatul minor, încetează de drept, iar instanța dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului minor arestat preventiv.

În temeiul art.397 alin. 1 C.pr.pen., raportat la art.19 Cod procedură penală, respinge acţiunea civilă exercitată de partea civilă P  I , ca nefondată, în cauză nefiind administrată vreo probă în susţinerea acesteia.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpat împreună cu părţile responsabile civilmente P  Ş  şi P  G  plata sumei de 230 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 272 Cod procedură penală dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul G  a sumei de 260 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu desemnat.

Prin decizia penală nr. 1264/07.12.2016, Curtea de Apel G reţine că persoana vătămată, nu a avut  rol activ nici în cursul urmării penale şi nici în cursul judecăţii, pentru a produce probe din care să rezulte temeinicia susţinerilor sale şi justeţea  sumei  cu  care  s-a  constituit parte civilă în procesul penal.

În mod corect persoana vătămată trebuia să producă dovezi din care să rezulte cât valorau (fiecare în parte ) animalele şi păsările decedate în incendiu la data săvârşirii  faptei, precum şi  valoarea  fânului incendiat .

De asemenea, trebuia să producă acte sau să solicite efectuarea unei  expertize tehnice de specialitate care să stabilească la data săvârşirii faptei,valoarea magaziei distruse prin incendiere  şi valoarea degradărilor aduse la  bucătăria de vară.

Neprocedând în acest mod persoana vătămată P I nu a avut rol activ în susţinerea  acţiunii civile şi în mod corect instanţa  de fond a lăsat nesoluţionat latura civilă  a cauzei, pentru ca persoana interesată, să poată, eventual să se adreseze pe calea unei acţiuni  civile separate, la instanţa civilă  de  judecată.

Totuşi având în vedere faptul că instanţa de fond a lăsat nesoluţionată  latura civilă a cauzei, se constată că în mod nelegal aceasta a obligat pe  inculpatul minor ( la data  săvârşirii  faptei ) P G în solidar cu  părţile responsabile civilmente P Ş şi P G  la plata de  cheltuieli judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare