Plângere prealabilă. Termenul de introducere. Calculul acestui termen în cazul infracţiunilor continuate şi al celor săvârşite în stare de concurs real.

Art. 253 alin. 1, 6, art. 38 alin. 1 C. pen şi 296 alin. 1 C. pr. pen.

În cazul săvârşirii unei infracţiuni continuate sau a unui concurs de infracţiuni, corespunzător numărului de reveniri pe terenul persoanele vătămate, după ce inculpatul a fost alungat, doar pentru actele materiale/infracţiunile săvârşite în urmă cu cel mult 3 luni de la data introducerii plângerii prealabile este îndeplinită condiţia de procedibilitate şi pedepsibilitate a existenţei plângerii prealabile, nu şi pentru actele materiale/infracţiunile săvârşite în urmă cu mai mult de 3 luni de la data introducerii plângerii prealabile.

Prin sentinţa penală nr. 198/7.12.2015 pronunţată de Judecătoria Sighişoara în dosarul nr. 1308/308/2015 s-a dispus:

În baza art. 253 al. 1 C.pen. cu aplicarea art. 74 C.pen., art. 61 al. 4 lit. b) C.pen.,  condamnarea inculpatului M. C. la 4800 lei amendă penală pentru comiterea infracţiunii de distrugere, in dauna persoanei vătămate S. M..

 S-a stabilit valoarea unei zile amendă de 40 lei şi nr. zilelor amendă de 120 zile.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 ind. 1 C.pen. privind înlocuirea amenzii penale în cazul în care se va sustrage cu rea-credinţă de la executarea acesteia.

În baza art. 253 al. 1 C.pen. cu aplicarea art. 74 C.pen., art. 61 al. 4 lit. b) C.pen.,  condamnarea inculpatului M. C., la 4800 lei amendă penală pentru comiterea infracţiunii de distrugere, în dauna persoanei vătămate C. I.

 S-a stabilit valoarea unei zile amendă de 40 lei şi nr. zilelor amendă de 120 zile.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 ind. 1 C.pen. privind înlocuirea amenzii penale în cazul în care se va sustrage cu rea-credinţă de la executarea acesteia.

În baza art. 253 al. 1 C.pen. cu aplicarea art. 74 C.pen., art. 61 al. 4 lit. b) C.pen.,  condamnarea inculpatului M. C. la 4800 lei amendă penală pentru comiterea infracţiunii de distrugere, în dauna persoanei vătămate C.L. I .

 S-a stabilit valoarea unei zile amendă de 40 lei şi nr. zilelor amendă de 120 zile.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 ind. 1 C.pen. privind înlocuirea amenzii penale în cazul în care se va sustrage cu rea credinţă de la executarea acesteia.

În baza art. 253 al. 1 C.pen. cu aplicarea art. 74 C.pen., art. 61 al. 4 lit. b) C.pen.,  condamnarea inculpatului M. C., la 4800 lei amendă penală pentru comiterea infracţiunii de distrugere, în dauna persoanei vătămate C. L.

 S-a stabilit valoarea unei zile amendă de 40 lei şi nr. zilelor amendă de 120 zile.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 ind. 1 C.pen. privind înlocuirea amenzii penale în cazul în care se va sustrage cu rea-credinţă de la executarea acesteia.

În baza art. 38 al. 1 Cod penal rap. la art. 39 al. 1 lit. c) C.pen., s-a constatat că cele 4 infracţiuni au fost săvârşite în concurs real, astfel încât s-a dispus contopirea pedepselor anterior stabilite şi s-a aplicat inculpatului M. C. pedeapsa cea mai grea amenda de 4800 lei, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite şi în final s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă amenda de lei 9600 lei. S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 ind. 1 C.pen. privind înlocuirea amenzii penale în cazul în care se va sustrage cu rea-credinţă de la executarea acesteia.

 În baza art. 397 al. 1 rap. la art. 23 al. 3 C.proc.pen. şi art. 1357 C.civ. s-a admis acţiunea civila formulată de partea civilă S. M. împotriva inculpatului şi în consecinţă, a fost obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de lei 8827 lei  reprezentând cv. a 15,988 to masa uscata de pe întreaga suprafață de teren deținută de partea civila şi taxe chirie teren cu titlu de despăgubire materială.

S-a admis cererea civilă formulată de partea civilă C. I. împotriva inculpatului care a fost obligat sa plătească acestuia suma de 99 000 lei reprezentând cv. a 198,1 to masa uscată de pe întreaga suprafață de teren deținută de partea civilă cu titlu de despăgubire materială.

S-a admis cererea civila formulata de partea civila C. L. I. CNP xxx,  împotriva inculpatului pe care îl obliga sa plătească acestuia suma de 23000 lei  reprezentând cv. a 46 to masa uscata de pe întreaga suprafață de teren deținută de partea civila  cu titlu de despăgubire materiala .

S-a admis cererea civilă formulată de partea civilă C. L. împotriva inculpatului care a fost obligat să plătească acesteia suma de 2994 lei  reprezentând cv. a 5,98 to masa uscată de pe întreaga suprafață de teren deținută de partea civilă, cu titlu de despăgubire materială.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Inculpatul în perioada mai – iulie 2014 a introdus animalele sale pe păşunea din Roţiu sat Daia fără a deţine contract de închiriere, iar persoanele vătămate îndreptăţite pentru păşunat şi obţinerea cu culturi furajere, în baza contractelor de închiriere nu au putut folosi fiecare suprafaţa de teren  închiriată de la comuna Apold în scopul pentru care au închiriat-o, pentru păşunatul animalelor lor. Persoanele vătămate, în calitate de locatari, aveau dreptul de a exploata în mod direct terenul pentru care au plătit chiria anuală şi obligaţia de a efectua lucrările de întreţinere pentru menţinerea şi creşterea potenţialului de producţie a păşunii. Ori, personale vătămate nu au putut folosi păşunile închiriate pentru păşunat ori pentru cultivarea plantelor erbacee specifice zonei, în cazul terenului d-nei C. L., în vederea obţinerii de masă verde şi fân.

Distrugerea în sensul legii penale este fapta persoanei care prin propria sa energie fizică sau prin folosirea de mijloace adecvate, aduce pe nedrept vătămare materială unui bun ce aparţine altei persoane lovind astfel, fie în existenţa bunului, fie în starea de fapt a acestuia. Legea încriminează fapta de distrugere pentru aceea că prezintă pericol pentru relaţiile sociale de ordin patrimonial a căror formare şi normală desfăşurare nu ar fi posibile fără asigurarea şi ocrotirea existenţei şi stării de fapt a bunurilor care privesc sau care fac obiectul acestor relaţii. La infracţiunea de distrugere se ocroteşte însăşi starea materială a bunurilor, adică substanţa şi potenţialul de utilizare al acestora.

În speţă, s-a argumentat că persoanele vătămate au un drept de folosinţă a bunurilor/terenurilor care fac obiectul contractelor de închiriere încheiate cu proprietarul comuna Apold. Aceste terenuri se găseau în sfera patrimonială a acestor persoane vătămate care aveau dreptul în temeiul raportului contractual să le utilizeze la potenţialul lor, ori inculpatul a ales să rămână şi după aprilie 2014 pe întreaga păşune ce se compune din suprafeţele de teren licitate de  persoanele vătămate şi după ce acestea au dobândit folosinţa acestei păşuni şi prin supra-păşunatul având în vedere încărcătura de animale, peste 1200 ovine care au mâncat iarba şi au călcat-o pe perioada mai-iulie 2014, a produs degradarea păşunii, prin păşunare şi călcare.

Inculpatul a recunoscut că a păşunat întregul teren ce aparţine persoanelor vătămate, el fiind văzut la păşunat pe aceste suprafeţe şi de către martorii audiaţi în instanţă, S. N. şi C.E. Ş. Potrivit declaraţiilor de martori, inculpatul şi-a organizat stâna pe aceste terenuri şi şi-a făcut obiceiul de a păşuna cu turma sa de oi pe terenurile oamenilor. Potrivit proceselor-verbale de constatare şi evaluare a pagubelor de la dosarul cauzei, încheiate de specialişti agricoli rezultă că distrugerea se datorează păşunatului abuziv şi trecerii repetate pe aceeaşi suprafaţă de teren cu turma de oi numeroasă, având ca rezultat pierderea de masă verde.

Bunul care intră în conţinutul juridic al infracţiunii de distrugere, reprezentat de terenurile deţinute de persoanele vătămate prin acţiunea inculpatului a suferit o modificare în privinţa calităţilor sale de întrebuinţare.

Infracţiunea de distrugere în formă simplă, prevăzută de art. 253 al. 1 C.pen. se săvârşeşte prin efectuarea uneia din următoarele acţiuni: distrugerea, adică nimicirea, desfiinţarea, suprimarea completă a bunului, aşa încât bunul existent anterior este redus la neant; prin acţiunea de degradare, adică stricarea parţială a bunului, alterarea stării sale, aşa încât datorită acestei schimbări esenţiale, substanţiale, bunul nu mai are calităţile sau potenţialul de utilizare pe care-l avea în starea sa anterioară. Degradarea există indiferent dacă bunul ar putea fi reparat sau dacă în starea de deteriorare în care se găseşte ar mai putea fi încă folosit.

Prin acţiunea de aducere în stare de neîntrebuinţare prin aceea de a face ca bunul fără a fi desfiinţat de sine, să-şi piardă totuşi însuşirile pe care le avea anterior şi care constituiau, ori întreţineau potenţialul său de utilizare. Neîntrebuinţarea poate fi permanentă sau temporară, totală sau parţială.

Rezultă că infracţiunea de distrugere poate fi săvârşită prin oricare din aceste acţiunii.

În speţă, inculpatul a desfăşurat o activitate infracţională desfăşurată în timp şi prin păşunatul intenţionat de câteva luni de zile pe terenul persoanelor vătămate şi călcarea suprafeţelor de teren cu un număr mare de animale a produs  schimbarea în rău a stării de fapt pe care o avea păşunea înainte de săvârşirea acţiunii sale. Inculpatul a săvârşit fapta de distrugere prin acţiunea de degradare şi aducere în stare de neîntrebuinţare a bunului aparţinând persoanelor vătămate cu titlu de folosinţă. Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost comisă cu vinovăţie sub forma intenţiei, iar urmarea imediată a acţiunii sale constă în consecinţa patrimonială pentru persoanele vătămate cărora le aparţinea păşunea. Persoanele vătămate au fost lipsite de posibilitatea de a-şi exercita drepturile şi de a realiza foloasele pe care  le-ar fi adus bunul, respectiv aveau asigurat necesarul de iarbă verde pentru întreg sezonul de păşunat, puteau folosi păşunea şi pentru cosit, practic ele au fost lipsite de avantajele păşunatului de pe aceste terenuri. Între urmarea imediată şi acţiunea de degradare şi de aducere în stare de neîntrebuinţare care constituie elementul material al infracţiunii există legătură de cauzalitate.

Inculpatul a avut reprezentarea faptelor sale şi a acţionat în vederea producerii urmării socialmente periculoase, aspecte ce rezidă din declaraţia sa, când a afirmat că aceste terenuri de 96,50 ha nu-i mai aparţin după aprilie 2014, că le deţin persoanele vătămate, precum şi din modalitatea concretă de săvârşire, având în vedere că inculpatul nu a plecat de pe păşune nici după ce a fost înştiinţat de comuna Apold prin adresa din 27.06.2014, fila 92 din dosar.

Faptele comise de inculpat aşa cum au fost reţinute mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 253 al. 1 C.pen., cu aplicarea art. 38 C.pen.. Inculpatul a săvârşit patru infracţiuni de distrugere, prin fapta sa a adus vătămarea materială a mai multor bunuri, respectiv, suprafeţelor de teren distincte ce aparţin unor persoane deferite; vinovăţia inculpatului a fost dovedită şi instanţa la individualizarea pedepsei aplicată a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv pericolul social al faptei rezultat din modalitatea de comitere, urmările produse, de atitudinea inculpatului şi în temeiul art. 253 al. 1 C.pen., art. 61 al. 4 lit. b) C.pen., l-a condamnat pe inculpat pentru fiecare din cele patru infracţiuni de distrugere în dauna persoanelor vătămate S. M., C. I., C.L. I. şi C. L., la câte o pedeapsă cu amenda penală de câte 4800 lei echivalentul a 120 zile amendă.

În temeiul art. 38 al. 1, art. 39 al. 1 lit. c) C.pen., s-a constatat că cele patru infracţiuni au fost comise în concurs real şi au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 4800 lei amendă penală la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse cu amendă penală stabilite, inculpatul urmând să execute amenda rezultată de 9600 lei. Amenda penală aplicată faţă de persoana inculpatului, este în măsură să contribuie efectiv la reinserţia socială a inculpatului şi să reprezinte pentru acesta un stimul de a realiza gravitatea socială a faptelor sale, iar pe viitor să nu mai adopte un comportament antisocial şi să respecte legea.

Consecinţa faptelor inculpatului constă în producerea de prejudicii în dauna celor patru persoane vătămate, care au formulat fiecare pretenţii civile pentru acoperirea pagubei produse. La 10.06.2014 şi 15.07.2014 s-au încheiat procese-verbale de constatare şi evaluare a pagubelor de către specialişti agricoli din cadrul Comunei Apold, care au constatat o pagubă de 15,988 tone fân pe suprafaţa deţinută de S. M., de 198,1 tone fân pe suprafaţa deţinută de C. I., de 46 tone fân pe suprafaţa deţinută de C. L. I. şi de 5,988 tone fân pe cea deţinută în proprietate de d-na C. L. Prin procesele-verbale întocmite s-a constatat în ce proporţie din suprafaţa de teren deţinută de fiecare persoană vătămată producţia de masă verde este afectată şi cât reprezintă aceasta în echivalentul masei uscate pentru care preţul de cumpărare în anul 2014 era de 0,50 lei/kg, rezultând pentru fiecare sume de bani, pe care aceştia le pretind. Astfel, instanţa a considerat că sunt justificate în întregime pretenţiile civile formulate de părţile civile, şi găsind întrunite condiţiile cumulative ale răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa faptei ilicite, existenţa prejudiciului, a vinovăţiei inculpatului, legătura de cauzalitate dintre vinovăţia proprietarului oilor şi prejudiciul cauzat de animalele aflate în paza sa, persoanelor vătămate. În consecinţă au fost admise cererile civile a părţilor civile S. M., C. I., C. L. I. şi C.L.

Împotriva sentinţei penale nr. 198/7.12.2015 pronunţată de Judecătoria Sighişoara a formulat apel în termenul legal inculpatul M. C.

Inculpatul M. C. a solicitat admiterea apelului şi, pe latură penală încetarea procesului penal cu privire la infracţiunea săvârşită în dauna familiei C., ca urmare a faptului că plângerea penală a fost tardiv introdusă, reducerea cuantumului amenzii de la 40 lei/zi la minimul prevăzut de legea penală iar pe latură civilă diminuarea pretenţiilor civile până la cuantumul dovedit.

În motivarea apelului, cu privire la latura penală a cauzei, s-a motivat faptul că, conform art. 296 al. 1 C.pen., plângerea prealabilă trebuie introdusă într-un termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei. Cu privire la înţelesul noţiunii de „săvârşire a faptei” s-a făcut trimitere la prevederile art. 174 C.pen. S-a invocat cu titlu de practică judiciară sentinţa penală nr. 2445/2015 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin decizia penală din data de 27.05.2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.

În privinţa laturii civile a cauzei, s-a contestat modul de calcul al prejudiciului. S-a susţinut că procesele-verbale întocmite de membrii comisiei Comunei Apold nu reprezintă acte de urmărire penală, fiind întocmite înainte de declanşarea procesului penal şi prin urmare nu au valoare juridică de mijloc de probă în sensul Codului de procedură penală.

S-a subliniat că această comisie funcţionează în baza unor cutume, nu în baza unor dispoziţii legale, contestându-se obiectivitatea membrilor acesteia.

S-a mai arătat că fapta pentru care a fost dedus judecăţii a fost comisă în intervalul mai-iunie 2014 şi, prin urmare, prejudiciul este reprezentat de valoarea masei verzi consumată de oile sale în această perioadă. În acest context, s-a subliniat că masa verde de pe eşantionul de 1 metru pătrat cântărită de comisie este mai mare decât iarba pe care au consumat-o oile sale în perioada 6.05.2014-30.06.2014 din două motive, anume că, până la data de 6.05.2014 iarba de pe acel metru pătrat era crescută cu o anumită cantitate, iar în al doilea rând iarba crescută după data de 30.06. şi până la data realizării măsurătorilor excede perioadei infracţionale şi obiectului judecăţii şi trebuie eliminată din calculul greutăţii ierbii din eşantionul neafectat.

S-a mai invocat adresele Primăriei Comunei Apold şi Direcţiei Agricole Mureş, conform cărora cantitatea medie de fân uscat obţinută pe un hectar de teren de categoria de folosinţă păşune a fost de 1822 kg fân uscat/ha, această cantitate fiind calculată pentru întreg anul, nu doar pentru două luni. În privinţa preţului de kg fân, s-a susţinut că acesta era de 0,25 lei pe piaţa liberă şi nu 0,50 lei. Inculpatul a mai susţinut că, din valoarea prejudiciului, trebuie scăzut costul cositului, întorsului, adunatului, transportatului fânului.

Raportat la declaraţiile părţilor civile de la termenul din data de 3.10.2016 s-a constatat că acestea au fost întrebate despre cantităţile de lapte pe care turma lor le-a dat în perioada infracţională. S-a considerat că se poate face un calcul matematic al sumei de bani pe care au pierdut-o părţile civile în cele două luni cât au fost victime ale infracţiunii comise de inculpat.

În privinţa părţii civile S. M., s-a invocat faptul că acesta nu a suferit nici un prejudiciu, primind cantitatea normală de caş pe care o primeşte orice proprietar care îşi dă oile la turmă, motiv pentru care s-a considerat că se impune respingerea acţiunii civile promovate de acesta.

Analizând apelul promovat de inculpatul M. C. prin prisma limitelor prevăzute de art. 417, 418 şi 420 C.proc.pen., instanţa de control judiciar a constatat că este fondat şi l-a admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Sub aspectul stării de fapt, corect reţinută de către instanţă, pornind de la materialul probator administrat în cauză, hotărârea primei instanţe nu comportă nici un fel de critică, fiind justă concluzia la care s-a oprit judecătorul de fond, anume că inculpatul M. C.  în perioada mai-iulie 2014 (mai exact 6.05.2014-15.07.2014) a distrus prin păşunare cu oi terenurile persoanelor vătămate S. M., C. I., C. I.-L. şi C. L.

Existenţa faptei şi săvârşirea ei de către inculpatul M. C. rezultă din declaraţiile persoanelor vătămate care se coroborează cu declaraţiile martorilor M. I., S. N. şi C. E. Ş. De altfel, inculpatul nici nu contestă păşunatul pe terenurile persoanelor vătămate, motivându-şi fapta prin aceea că nu avea unde să-şi ducă oile. În privinţa perioadei infracţionale, instanţa de control judiciar reţine faptul că, în declaraţia din data de 8.10.2014, inculpatul M. C. recunoaşte că a rămas pe teren ulterior expirării contractului de închiriere şi „am păşunat mai mult în cursul lunii iulie şi după această lună, întrucât în lunile mai şi iunie au păşunat cu oile noii proprietari”. În ceea ce priveşte momentul plecării inculpatului M. C. de pe terenul persoanelor vătămate, acesta nu poate fi stabilit cu exactitate, fiind plasat de către organele de urmărire penală în cursul lunii iulie 2014. Cert este că, la data de 15.07.2014, când a efectuat măsurătorile comisia din cadrul Comunei Apold, inculpatul se mai afla încă pe acele terenuri. În consecinţă, va fi luată în considerare data de 15.07.2014 ca şi dată a ultimului act material al infracţiunii de distrugere.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, prima instanţă a considerat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale patru infracţiuni de distrugere, prevăzute şi pedepsite de art. 253 al. 1 C.pen., în concurs. Această încadrare juridică este greşită şi nesocoteşte elementele de fapt. În primul rând activitatea infracţională a inculpatului s-a derulat pe o perioadă de aproximativ trei luni, timp în care, în mod repetat, inculpatul a fost somat să plece de către părţile civile şi de către reprezentanţii Primăriei Apold, ceea ce înseamnă că, de fiecare dată când a revenit pe terenul persoanelor vătămate, inculpatul M. C. a luat o nouă rezoluţie infracţională. Prin urmare, era necesar să se determine în mod cert de câte ori a revenit inculpatul pe terenurile fiecăreia dintre persoanele vătămate, pentru a reţine, în concurs, tot atâtea infracţiuni şi nu o singură infracţiune continuă în raport de fiecare persoană vătămată. Chiar şi aşa, la infracţiunea de distrugere, în forma reţinută în actul de sesizare, caracterul continuu nu este de esenţa infracţiunii (cum este la portul fără drept de obiecte periculoase – art. 372 C.pen.) pentru a putea fi calificată drept o infracţiune continuă succesivă. Infracţiunea de distrugere în modalitatea degradării sau aducerii în stare de neîntrebuinţare se poate realiza şi printr-un singur act material (în cazul nostru, păşunatul o singură dată). Prin urmare, infracţiunea prevăzută de art. 253 al. 1 C.pen. este susceptibilă de a fi săvârşită în formă continuată şi nu continuă, fiind necesară reţinerea la încadrarea juridică a faptelor cel puţin a prevederilor art. 35 al. 1 C.pen., dacă nu art. 38 C.pen., astfel cum s-a argumentat anterior. Fiind sesizaţi numai cu apelul inculpatului, această neregularitate nu mai poate fi remediată de către instanţa de control judiciar.

În ceea ce priveşte plângerea prealabilă, potrivit art. 296 al. 1 C.proc.pen., plângerea prealabilă trebuie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei. Termenul de 3 luni este un termen de regresiune, calculat conform art. 269 al. 3 C.proc.pen..

Partea civilă S. M. a depus plângerea prealabilă la data de 1.08.2014, în termenul legal de 3 luni de la data începerii activităţii infracţionale în dauna sa de către inculpatul M.C.

Părţile civile C. I., C. L. şi C. L.-I. au depus plângerea prealabilă la data de 1.09.2014. Fiind vorba cel puţin despre infracţiuni continuate (sau mai corect de un concurs de infracţiuni, corespunzător numărului de reveniri pe terenul fiecăreia dintre persoanele vătămate, după ce a fost alungat), pentru actele materiale/infracţiunile săvârşite ulterior datei de 1.06.2014 este îndeplinită condiţia de procedibilitate şi pedepsibilitate a existenţei plângerii prealabile. Prin urmare, pentru infracţiunile săvârşite în dauna acestor persoane vătămate sunt îndeplinite condiţiile răspunderii penale pentru perioada infracţională 1.06.2014-15.07.2014.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de control judiciar constată că, prin hotărârea atacată, inculpatul M. C. a fost condamnat la o pedeapsă pecuniară, egală nu numărul minim de zile amendă prevăzut de lege. Faţă de amploarea activităţii infracţionale, suprafaţa mare distrusă, numărul persoanelor vătămate afectate, se impunea aplicarea unei pedepse mai severe care să asigure prevenţia generală şi specială, precum şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere şi reeducare specifice pedepsei. Fiind sesizaţi numai cu apelul inculpatului, această neregularitate nu poate fi remediată în calea de atac. La stabilirea cuantumului zilei-amendă, prima instanţă a aplicat în mod corect prevederile art. 61 al. 3 C.pen., ţinând seama de starea materială a inculpatului (care avea la data săvârşirii infracţiunii 1200 de oi, 30 de vaci), astfel încât amenda rezultată să nu fie într-un cuantum derizoriu, ci să aibă efect disuasiv pentru inculpat. În virtutea acestor considerente, va fi respinsă solicitarea inculpatului de micşorare a cuantumului zilei-amendă.

Cu privire la soluţionarea laturii civile a cauzei, s-a solicitat de către inculpat admiterea apelului formulat, desfiinţarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, diminuarea pretenţiilor formulate de părţile civile.

Instanţa de control judiciar reaminteşte faptul că, pentru angajarea răspunderii civile a unei persoane este necesară întrunirea cumulativă a patru elemente: existenţa unei fapte ilicite, prejudiciul, legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia.

Fapta ilicită a inculpatului M. C. (care întruneşte şi elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere), legătura de cauzalitate şi vinovăţia inculpatului au fost demonstrate în cadrul analizei laturii penale a cauzei.

Cu privire la prejudiciu, s-a invocat de către inculpat faptul că acesta nu a fost corect calculat, contestându-se procesele-verbale întocmite de membrii comisiei Comunei Apold nu reprezintă acte de urmărire penală, fiind întocmite înainte de declanşarea procesului penal şi prin urmare nu au valoare juridică de mijloc de probă în sensul Codului de procedură penală.

S-a mai arătat că fapta pentru care a fost dedus judecăţii a fost comisă în intervalul mai-iunie 2014 şi, prin urmare, prejudiciul este reprezentat de valoarea masei verzi consumată de oile sale în această perioadă, contestându-se modul de calcul folosit de comisie.

În ceea ce priveşte primul aspect, se face o confuzie între actele procedurale, care se efectuează în cursul procesului penal şi mijloacele de probă. Procesele-verbale întocmite de comisia din cadrul Primăriei Apold sunt mijloace de probă – înscrisuri, de care părţile civile au înţeles să se folosească pentru dovedirea pretenţiilor civile.

În privinţa soluţiei pronunţate pe fondul acţiunilor civile promovate în cauză, hotărârea primei instanţe suportă o serie de critici.

Art. 1385 al. 1 C.civ. care instituie principiul reparării integrale a prejudiciului, este detaliat în cuprinsul al. 3 al aceluiaşi articol, care prevede faptul că despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să în realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

În cazul terenurilor cu destinaţia păşune (ale părţilor civile S. M., C. I. şi C. L. I.), pierderea suferită de părţile civile se compune din contravaloarea arendei plătite pentru perioada cât au fost lipsite de folosinţa terenului. Fiind audiate de către instanţa de apel la termenul din data de 3.10.2016, partea civilă C. I. a menţionat faptul că „eu am luat în arendă păşunea nu pentru a o cosi, ci pentru a paşte animalele mele. Acea păşune eu nu am cosit-o niciodată din anul 2014, ci doar am păşunat animalele”, partea civilă C. L.-I. faptul că „Eu nu am cosit niciodată respectivul teren pentru că are destinaţia păşune, iar păşunea nu se coseşte.”, iar partea civilă S. M. faptul că „Eu nu am cosit niciodată terenul şi nici nu-l cosesc pentru că se foloseşte pentru păşunat la oi.” . Prin urmare, în mod greşit prima instanţă a considerat că pierderea efectivă suferită de părţile civile se compune din contravaloarea masei uscate care ar fi fost produsă pe respectivul teren, din moment ce păşunile respective nu au fost niciodată cosite şi nici nu au fost destinate pentru aşa ceva. Dacă masa verde (iarba) nu era consumată de animalele persoanelor vătămate, ea rămânea până toamna şi se usca.

În concret, conform depoziţiilor părţilor civile, C. L. I. a folosit o suprafaţă de 10 ha din cele 20 ha luate în arendă, partea civilă C. I. a folosit o suprafaţă de 5 ha din cele 39,70 ha luate în arendă, iar partea civilă S. M. nu a folosit deloc terenul arendat, fiind ocupat de inculpatul M. C.

La dosarul cauzei se află contractele de arendare nr. 8/6.05.2014, nr. 14/6.05.2014 şi nr. 11/6.05.2014 încheiate de părţile civile C. I., C. L. I. şi S. M. cu reprezentanţii Consiliului Local Apold (filele 67-73, 73-78, 79-84 d.u.p.). Din cuprinsul acestor contracte, rezultă faptul că arenda este 100 lei/ha/an.

Prin urmare, prejudiciul efectiv suferit de partea civilă C. L. I. este de 10 ha x 100 lei/ha : 12 luni x 1,5 luni (perioada 1.06.2014-15.07.2014) = 125 lei.

Prejudiciul efectiv suferit de partea civilă C. I. este de 35,70 ha x 100 lei/ha : 12 x 1,5 luni (perioada 1.06.2014-15.07.2014) = 446,25 lei.

 Prejudiciul efectiv suferit de partea civilă S. M. este de 7 ha x 100 lei/ha : 365 zile/an x 71 zile (perioada 6.05.2014-15.07.2014) = 136,16 lei.

 Beneficiul nerealizat de părţile civile C.I. şi C. L.-I. este reprezentat de către diferenţa dintre cantitatea de lapte pe care o dădea turma înainte de momentul în care inculpatul M. C. a ocupat în mod abuziv suprafaţa de păşune şi cea pe care a dat-o în momentul în care a fost nevoită să păşuneze pe un teren mult mai restrâns, cu hrană mai puţină. Cei doi membri ai familiei C., tată şi fiu aveau, potrivit propriilor declaraţii o turmă de 800 de animale (300 animale C. I. şi 500 animale C. L. I.). Întreaga turmă dădea anterior datei de 6.05.2014 o cantitate de lapte de 80 l/zi, iar ulterior acestei date, producţia a scăzut la 30 l/zi. Diferenţa de 50 l/zi reprezintă beneficiul nerealizat. Din această cantitate, 18,75 l/zi este beneficiul nerealizat de partea civilă C. I. şi 31,25 l/zi beneficiul nerealizat de partea civilă C. L. I., raportat la numărul de oi deţinut de fiecare.

Pentru întreaga perioadă, partea civilă C. I. a fost privată de o cantitate de 873,75 l lapte (18,75 l/zi x 45 de zile), iar partea civilă C. L. I. de o cantitate de 1.406,25 l lapte (31,25 l/zi x 45 de zile).

Întrucât din 7 litri de lapte se face 1 kg caş, iar caşul se vindea în anul 2014 cu suma de 14 lei/kg, beneficiul nerealizat de partea civilă C. I. se ridică la 1.747,5 lei (873,75 l lapte : 7 l/kg caş x 14 lei/kg caş), iar beneficiul nerealizat de partea civilă C. L. I. se ridică la 2.812,5 lei (1.406,25 l lapte : 7 l/kg caş x 14 lei/kg caş).

În ceea ce priveşte partea civilă S. M., acesta a dat oile pentru a fi păşunate familiei C., primind întreaga cantitate de produse lactate pe care ar fi primit-o în mod normal, după cum însuşi recunoaşte. Prin urmare, în privinţa acestei părţi civile nu există un beneficiu nerealizat.

În concluzie, pretenţiile părţii civile C. I. sunt întemeiate până la concurenţa sumei de 2.193,75 lei (446,25 lei paguba efectivă + 1.747,5 lei beneficiul nerealizat), iar pretenţiile părţii civile C. L. I. până la concurenţa sumei de 2.937,5 lei (125 lei paguba efectivă + 2.812,5 lei beneficiul nerealizat). Pretenţiile părţii civile S. M. sunt întemeiate până la concurenţa sumei de  136,16 lei.

În privinţa părţii civile C. L., aceasta a dobândit prin moştenire un teren cu destinaţia fâneţe, care a fost păşunat pe o suprafaţă de 1,38 ha de către inculpatul M. C.. În privinţa acestei părţi civile, instanţa de control judiciar va avea în vedere procesul-verbal întocmit de comisia din cadrul Primăriei Apold, cu privire la cantitatea de masă uscată produsă, întrucât terenul, prin natura lui, era afectat acestei destinaţii. Fiind audiat în faţa instanţei de apel, martorul M. D., membru în această comisie a explicat modul de determinare a cantităţii de masă verde, respectiv uscată, calculele fiind realizate în concret cu privire la suprafaţa în cauză. În declaraţia dată, partea civilă menţionează faptul că ea nu a dus niciodată oile la păscut pe terenul de 1,38 ha pentru că acel teren are destinaţia fâneţe, iar ei duceau animalele pe terenul având destinaţia păşune. În aceeaşi declaraţie, partea civilă mai arată că nu a cosit suprafaţa de teren menţionată întrucât nu a avut ce să cosească, inculpatul pătrunzând şi în anul în curs şi păşunând fânul.

În ceea ce priveşte costul unui kg de fân, se va lua în considerare valoarea de 0,50 lei/kg fân stabilită de organele de cercetare penală prin procesul-verbal din data de 3.09.2014. Este adevărat că Martorul M. A. N., audiat de către instanţa de apel a declarat că a cumpărat în cursul anului 2014 un balot de 250 kg de fân pentru care a plătit 80 lei, însă acelaşi martor a menţionat că a cumpărat produsul de la o persoană pentru care a efectuat lucrările, acesta fiind preţul solicitat de vânzător. Instanţa de control judiciar va lua în considerare preţul stabilit de organele de cercetare penală întrucât este preţul practicat pe piaţa liberă, în mod normal, nu în virtutea unei înţelegeri particulare între un anumit cumpărător şi vânzător. Inculpatul, prin apărător, a solicitat scăderea din valoarea fânului a costului balotatului şi greblatului. Această solicitare nu va fi primită, întrucât, conform martorului M. A. N., familia C. are utilaje agricole proprii, putând efectua muncile prin propriile forţe.

În concluzie, prejudiciul efectiv suferit de către partea civilă C.L. însumează 2994 lei. Nici această parte civilă nu a înregistrat un beneficiu nerealizat, întrucât nu deţine animale proprii, ci împreună cu soţul său, C. I., iar contravaloarea produselor lactate de care a fost privată familia C. a fost deja acordată părţii civile C. I..

Pentru aceste motive, apelul formulat de inculpatul M.C. a fost admis, acesta a fost obligat la plata despăgubirilor către părţile civile C.I., C.L., C. L. I. şi S. M. în cuantumul calculat anterior.

Cheltuieli judiciare

Partea civilă S. M. a solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată, depunând ca şi documente justificative mai multe bonuri de benzină. Având în vedere soluţia pronunţată pe fondul căii de atac promovată de inculpatul M. C., în baza art. 276 al. 6 C.proc.pen. solicitarea părţii civile a fost respinsă ca nefondată.

În baza art. 275 al. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea căii de atac au rămas în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare