Anulare titlu de proprietate

- fond funciar -

SENTINŢA CIVILĂ NR. 380

 I N S T AN Ţ A,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de …., sub nr…. ( disjunsă din dosarul nr…), precizată succesiv, ultima precizare fiind cea depusă la data de 07.01.2014 –f.98-103 şi lămurit obiectul la termenul din data de 22.01.2014,  reclamanţii AA şi BBau solicitat, în contradictoriu cu pârâţii CC, DDpentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi EEpentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, anularea parţială a titlului de proprietate nr.32/2057/2002 emis pe numele FF, cu cheltuieli de judecată.

 În motivarea în fapt a cererii, care iniţial a fost formulată ca o cerere de intervenţie în interes propriu în dosarul nr.9763/279/2012 şi disjunsă la termenul din data de 13.11.2013 ), aşa cum a fost precizată, completată şi lămurit obiectul –f.98-103., reclamanţii au arătat că la baza emiterii titlului de proprietate contestat au stat o serie de documente care prezintă neregularităţi. Cu privire la acest aspect, au arătat că instanţa a fost sesizată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ cu anularea declaraţiilor de vecinătate ale numiţilor, ca fiind false şi că procesul verbal de punere în posesie nr.1974/06.06.1994 este un fals grosolan, respectiv: formularul are antetul Consiliului local al Municipiului Piatra Neamţ, care nu are competenţă pe raza SS; este precizată în mod abuziv adeverinţa de proprietate nr.1986, fără a se preciza data emiterii; are ştampila Consiliului Local al Primăriei Girov şi semnături pe formularul unei alte unităţi; este trecută o suprafaţă mai mare de teren decât cea cu care figura în registru înainte de anul 1966; pe formular nu apar vecinii pentru identificare, aşa cum prevede legea. Au învederat că şi extrasul din Hotărârea Comisiei Judeţene nr. nu are ştampila emitentului, astfel încât nu este valabil şi are menţiunea la lit.b a motivaţiei că se diminuează suprafeţele de teren, deci s-a micşorat suprafaţa atribuită lui FF, nu s-a majorat, cum s-a înţeles.  Cu privire la anularea parţială a  titlului de proprietate nr…, au arătat că se impune anularea parţială a acestuia, cu privire la suprafeţele de 1049 m.p. teren arabil, situat în intravilan, în tarlaua 2, parcela 11/2 şi 536 m.p. teren arabil, situat în intravilan, în tarlaua 2, parcela 11/1. În esenţă, au menţionat că terenul în litigiu se suprapune cu terenul care le aparţine lor, pe care au construită locuinţa şi pentru care plătesc din 1994 impozitele şi taxele aferente la Primăria Girov. Au mai precizat că terenul litigios, împreună cu o casă din lemn situată pe acesta, a fost vândut în anul 1965, printr-un act scris de mână, de către FF, numitului Baciu Mihai, astfel că vânzătorul nu mai avea dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren, pe care ulterior l-au cumpărat ei, reclamanţii. Cu privire la procesul verbal de punere în posesie nr.3562/4.10.1993 pe numele AA a fost emis înaintea procesului verbal nr.22 . Au făcut trimitere la faptul că există hotărâri irevocabile prin care s-a dovedit că terenul şi două construcţii de lemn au fost vândute lui Gîn 1966.

În drept, cererea precizată a fost motivată pe dispoziţii din NCPC, codul civil, Legea nr.18/1991, Constituţia României.

Au fost anexate, în fotocopie, înscrisuri.

Pârâtul Catană Ioan Liviu a formulat întâmpinare la cererea de intervenţie iniţial formulată în  dosarul nr.9763/279/2012 –f.14-16, invocând, pe cale de excepţie, autoritatea de lucru judecat. În acest sens, a arătat că anularea parţială a TP nr.,,  a făcut obiectul dosarului nr.,,,,  în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr.,,,, prin care s-a respins acţiunea formulată de reclamanţi, iar prin decizia civilă nr.,,, irevocabilă, Tribunalul Neamţ a respins recursul împotriva soluţiei. De asemenea, a arătat că Judecătoria Piatra Neamţ a fost învestită pentru a doua oară cu anularea aceluiaşi titlu de proprietate, în dosarul nr.,,, acţiunea fiind respinsă ca inadmisibilă, ca urmare a admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat.  A mai invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, învederând că pentru a avea calitate procesuală într-o cauză se impune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat în raportul juridic dedus judecaţii. Or, în speţă, reclamanţii nu şi-au dovedit dreptul subiectiv, pretins a fi încălcat, pentru a-şi legitima calitatea procesuală, nedovedind faptul că ar fi dobândit, în mod legal, terenul a cărui radiere se solicită din titlul de proprietate nr. ,,,, ei nedeţinând acte de proprietate legale, autentice, pentru acest teren, iar chitanţele sub semnătură privată invocate de aceştia sunt acte sancţionate de lege cu nulitatea absolută. A mai invocat şi  excepţia lipsei de interes, motivat de faptul că atâta timp cât reclamanţii nu deţin un act legal de proprietate care să poată fi opus titlului lui de proprietate, nu au nici un interes legitim în anularea acestui din urmă act. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii, având în vedere  că motivele invocate pentru anularea parţială a titlului de proprietate contestat nu se încadrează în prevederile Legii nr.18/1991.

 A anexat, în fotocopie, înscrisuri.

Pârâta EEpentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare (f.93-95 ds.) prin care a arătat că singura în măsură să răspundă asupra modului în care a stabilit amplasamentul suprafeţelor atribuite în proprietate lui FF este DDşi că aceasta din urmă, prin adresa nr.,,, i-a comunicat că este de acord cu acţiunea, fără a-şi motiva punctul de vedere.

Pârâta DDa depus pentru termenul din  ,,, precizări, prin care a învederat căl asă cauza la aprecierea instanţei –f.154.

La termenul din data de … pârâtul …, prin apărător, a arătat că înţelege să susţină, raportat la excepţiile invocate în întâmpinare, doar excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia lipsei de interes.

 Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, ca fiind utilă, pertinentă şi concludentă în soluţionarea cauzei.

 Pentru o justă soluţionare a cauzei instanţa a dispus ataşarea dosarelor nr…. şi nr….

 Pronunţarea a fost amânată pentru data de …, la solicitarea părţilor, pentru a se depune concluzii scrise. Atât reclamanţii, cât şi pârâtul … au depus concluzii scrise.

 Prin sentinţa civilă nr…. instanţa a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârât prin întâmpinare şi  a respins acţiunea, ca existând autoritate de lucru judecat.

 Prin decizia civilă nr.51/RC din …. Tribunalul Neamţ a admis recursul declarat în cauză de reclamanţi, a casat sentinţa civilă nr.937/19.03.2014 şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. În motivare, instanţa de control a  arătat că soluţionarea cauzei pe excepţia autorităţii de lucru judecat, fără o pronunţare asupra elementelor de noutate descoperite reprezintă o greşeală de judecată. Totodată, instanţa de control a stabilit că, în rejudecare, prima instanţă trebuie să examineze în ce măsură declaraţiile declarate deja false şi deci anulate, ori celelalte neregularităţi, legate de faptul că semnătura de la rubrica ,,secretar” nu a aparţinut secretarului comunei, ori în ce măsură aceste aspecte aveau/au o importanţă definitorie în procedura emiterii titlului de proprietate a cărui anulare parţială s-a solicitat. A continuat arătând că este esenţial de analizat acest aspect, în condiţiile în care declaraţiile au fost prezentate ca fiind unele de vecinătate, pentru poziţionarea exactă a terenului în litigiu, reclamat ca făcând parte în realitate dintr-un singur trup, în condiţiile în care examinarea generală a menţiunilor din alte hotărâri pronunţate în legătură cu acelaşi teren, vorbesc de categorii diferite de folosinţă a acestuia, respectiv ,,curţi construcţii” sau ,,arabil”. A concluzionat arătând că şi acest aspect trebuie lămurit în mod corespunzător cu atât mai mult că suprafaţa de 1432 mp teren despre care s-a făcut vorbire în motivarea sentinţei civile nr.937 din 19.03.2014, de către Judecătoria Piatra Neamţ, indicată drept suprafaţa înscrisă în testamentul nr.117/72/08.02.1955, în favoarea numitei Catană Maria autoarea intimatului pârât CC, care pare a fi aceeaşi cu suprafaţa înscrisă şi în titlul de proprietate a cărui anulare parţială s-a solicitat, nu are aceeaşi întindere cu suprafaţa evocată de recurenţii reclamanţi, anume 1049 mp + 536 mp, existând o diferenţă semnificativă şi sub aspectul întinderii.

 În rejudecare dosarul a fost înregistrat la data de ., sub nr…...

 La termenul din data de 08.07.2015 instanţa a lămurit limitele învestirii şi a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes, invocată de pârât prin întâmpinare. Totodată, faţă de dispoziţiile instanţei de casare, a pus în discuţie necesitatea ataşării spre consultare a DUP nr…… şi a dosarului nr…., precum şi necesitatea suplimentării probatoriului cu efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea topografie.

Pentru termenul din data de .. pârâta EEa depus întâmpinare. În preambul, cu privire la situaţia de fapt, a făcut trimitere la expunerea motivelor de fapt şi de drept ale sentinţei civile nr…. pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr…, precum şi la cele reţinute prin sentinţa civilă nr…. pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr.1908/2004. A continuat arătând că reclamanţii AA şi Mihăilă Virginia - detentori precari - invocă în dovedirea dreptului lor asupra imobilelor litigioase înscrisurile sub semnătură privată întocmite olograf, intitulate: 1) „Chitanţă contract', încheiat la 16.04.1994, potrivit căruia ei au plătit în avans suma de 1.000.000 lei numiţilor AAşi BB, „reprezentând contravaloarea locuinţei numitului PD ce i-a aparţinut lui BB, mama acestuia, construcţiilor şi terenului aferent şi a grădinii aferente”) 2) „Chitanţă-contract de vânzare cumpărare”, încheiat la 26.06.1998, încheiat între ei şi Popa Cecilia, „împreună cu tutorele copilului Ana Maria şi a lui Diana Nicoleta”, în care se arată că vânzătoarele au primit plata integrală a sumei convenite pentru vânzarea imobilelor. Referitor la cauza de faţă:

1.  Cu privire la primul capăt de cerere (anularea titlului de proprietate nr. 32/2057 din 29.11.2002) a arătat că toate înscrisurile primare care au stat la baza întocmirii acestuia (roluri agricole, cereri de reconstituire etc.) se află la Comisia comunală Girov. În acest sens, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, FF a fost înscris de Comisia comunală Girov în tabelul-anexă nr. 2a (cuprinzând, potrivit art. 15 alin. ultim din „Regulamentul privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. membrii cooperatori în viaţă, care au adus în cooperativă terenuri mai mari de 0,5 ha), la poziţia nr. 44 sat Dăneşti, cu propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de suprafaţa de 5000 m.p. - fără indicarea concretă a amplasamentului acestei suprafeţe, toate înscrisurile primare ce au stat la baza acestei operaţiuni (cerere de stabilire a dreptului de proprietate, acte de proprietate etc.) fiind  cantonate la Comisia comunală Girov. Ulterior, prin Hotărârea nr. 41 din Comisia comunală Girov a propus majorarea la 3,9790 h, propunerea Comisiei comunale Girov fiind însoţită de declaraţiile numiţilor C, Dşi EE privind recunoaşterea suprafeţei de 4390 m.p. teren intravilan a numitului FF, iar propunerea fiind validată de EEprin Hotărârea nr. 2351 din 25.11.2002. A menţionat că aceste operaţiuni s-au efectuat fără indicarea concretă a amplasamentului suprafeţelor de teren pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate numitului FF, iar pe baza acestor înscrisuri, Comisia comunală Girov a întocmit procesul verbal de punere în posesie, în care a menţionat în mod expres că a luat act de recunoaşterea reciprocă a limitelor proprietăţii de către vecini; ca urmare, a fost emis titlul de proprietate nr. 32/2057 din 29.11.2002. Ulterior, însă, prin sentinţa civilă nr. 428 din 12.02.2014, rămasă definitivă, pronunţată în dosarul nr., Judecătoria Piatra Neamţ a admis acţiunea promovată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ şi a anulat ca fiind falsificate declaraţiile numiţilor C, Dşi EE. A învederat că la  solicitarea sa, Comisia comunală Girov, prin adresa nr. 8814 din 07.11.2014, i-a înaintat înscrisurile pe baza cărora a fost emis titlul de proprietate nr. 32/2057 din 29.11.2002, respectiv:1) cererea din 28.02.1991 (fără număr de înregistrare la Primăria comunei Girov), formulată de FF pentru suprafaţa totală de 3,39 ha; 2) cererea nr. 291 din 28.02.1991, prin care FF arată că în 1958 a cumpărat pământ în Dăneşti „unde a făcut casă" şi „lot în folosinţă în suprafaţă de 42 de prăjini"; 3) cererea din 22-25.02.1991 (fără număr de înregistrare la Primăria comunei Girov), prin care.. în calitate de moştenitoare a defunctului G, solicită „act de proprietate" pentru suprafaţa de 2,51 ha pe raza satului Dăneşti; 4) rolul agricol din 1956-1958 al soţilor şi V, în care figurează 2,56 ha în 1956 şi 2,99 ha (cu modificări) în 1958; la Cap. III.B, „Identificarea pe parcele a terenurilor gospodăriei', la punctul denumit: „acasă', figurează 900 m.p. teren arabil şi 500 m.p. teren curţi; de asemenea, în rol este aplicată menţiunea referitoare la o casă de locuit; 5) rolul agricol din 1959-1963 al soţilor FF şi Catană Măria, în care figurează suprafaţa totală de 2,99 ha la 01.01.1959 (1,99 ha în comuna de reşedinţă şi 1 ha în alte comune), 3,44 ha la 01.07.1959, la 01.07.1960 şi la 01.07.1961; la Cap. II, „Identificarea pe parcele a terenurilor gospodăriei' figurează în vatra satului: 700 m.p. teren arabil (la pct. 3), 2000 m.p. (cu modificări) teren arabil (la pct. 8) şi 500 m.p. teren curţi-clădiri (la pct. 5); la Cap. V, „Construcţii' figurează o casă de lemn, construită în 1948 şi un grajd de lemn, construit în 1958; 6) tabelul de parcelare din intravilanul satului Dăneşti, în care, la poziţia nr. 101, figurează FF cu suprafaţa de 2805 m.p., din care: 1122 m.p. teren curţi, construcţii şi 1683 m.p. teren arabil; 7)

extras de plan cadastral; 8) plan parcelar al intravilanului satului Dăneşti, în care figurează FF la poziţia nr. 11, cu suprafaţa totală de 1585 m.p., din cefre: 536 m.p. teren curţi, construcţii şi 1049 m.p. teren arabil; 9)extras de plan cadastral.  A precizat că la emiterea titlului de proprietate nr. 32/2057 din 29.11.2002 EEnu a avut cunoştinţă de existenţa vreunui litigiu privind suprafeţele înscrise în acesta, titlul fiind întocmit cu respectarea strictă a vecinătăţilor şi datelor topografice înscrise de Comisia comunală Girov în procesul verbal de punere în posesie. A făcut trimitere la  dispoziţiile legale aflate în vigoare la data emiterii titlului de proprietate nr. 32/2057 din 29.11.2002 - art. 33 şi art. 34 din Hotărârea Guvernului nr. 1172/2001, subliniind că verificarea aspectelor invocate de reclamanţi excede cadrului legal al competenţelor ce-i revin Comisiei judeţene Neamţ, fiind de competenţa exclusivă a Comisiei comunale Girov, iar în cazul în care se confirmă susţinerea reclamanţilor privind înscrierea în titlul de proprietate nr. 32/2057 din 29.11.2002 şi a terenului aferent construcţiei vândute (de vânzătorul Gcumpărătoarei Popa Maria) prin Contractul autentificat la fostul Notariat de Stat judeţean Neamţ sub nr. 5476 din 29.08.1987 -  prilej cu care terenul aferent construcţiei a trecut în proprietatea statului în temeiul prevederilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului localităţilor - responsabilitatea pentru acest fapt îi revine în exclusivitate Comisiei comunale Girov, care avea posibilitatea de a efectua puneri în posesie în favoarea persoanelor îndreptăţite numai cu terenuri aflate la dispoziţia sa, nu şi cu cele din domeniul privat la comunei Girov. A continuat făcând trimitere la dispoziţiile  art. 36 alin. 1, 3-6 din Legea nr. 18/1991, republicată reiterând că responsabilitatea pentru această situaţie îi revine în întregime Comisiei comunale Giroiv, neputându-se reţine nici o culpă în sarcina Comisiei judeţene Neamţ.

2. Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere (obligarea la emiterea titlului de proprietate în favoarea reclamanţilor Mihăilă)  a arătat că în conformitate cu prevederile art. 11 alin. 3, coroborate cu cele ale art. 36 din Legea nr. 18/1991, republicată, „stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere" care se depune la primăria localităţii unde este situat terenul. Prin urmare, reclamanţii AA şi BBtrebuia să urmeze procedura prevăzută de aceste dispoziţii legale şi să depună cerere la Primăria comunei Girov pentru constituirea dreptului de proprietate asupra terenului la care se considerau îndreptăţiţi. Primăria comunei Girov urma să înainteze Instituţiei Prefectului - judeţul Neamţ propunerea de soluţionare a cererii lor, propunere ce ar fi fost soluţionată prin ordin emis de Prefectul judeţului Neamţ. Dacă se considerau nemulţumiţi de soluţia adoptată prin ordin, reclamanţii aveau posibilitatea de a formula plângere la Judecătoria Piatra Neamţ, în termen de 30 (treizeci) de zile de la comunicarea acestuia, aşa cum s-a stabilit prin art. 54 din Legea nr. 18/1991, republicată. Numai după îndeplinirea acestei proceduri, în funcţie de soluţia dată cererii lor, Comisia comunală Girov ar fi fost în măsură să întocmească şi să înainteze Comisiei judeţene Neamţ documentaţia premergătoare emiterii titlului de proprietate în favoarea reclamanţilor. Potrivit art. 36 din „Regulamentul [...]' aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, cu modificările şi completările ulterioare, comisia judeţeană este în măsură să emită titluri de proprietate numai pe baza documentaţiei înaintate de comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale. În acest sens, a învederat că în expunerea motivelor de fapt şi de drept ale sentinţei civile nr. 5912 din 07.12.2010, pronunţată în dosarul nr. .., Judecătoria Piatra Neamţ a reţinut că reclamanţii nu au depus cerere de atribuire în proprietate a terenului litigios. A menţionat că prin adresa nr. 7436 din 30.07.2015, i-a solicitat Comisiei comunale Girov să-i comunice (cu transmiterea de înscrisuri doveditoare - schiţe, planuri etc.) dacă reclamanţii au urmat această procedură şi dacă există suprapuneri între suprafeţele de teren menţionate în Contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 5476/1987 şi sub nr. 19121/1993 şi în titlul de proprietate nr. 32/20157 din 2002,  relaţii şi înscrisuri solicitate şi de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Neamţ.

A concluzionat învederând că nu poate fi reţinută nici o culpă în sarcina sa şi a solicitat respingerea unui eventual capăt de cerere având ca obiect obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

 A anexat, în fotocopie, înscrisuri –f.35-58 vol I ds rejud.

 Pentru termenul din data de 07.10.2015 reclamanţii au depus două expertize în specialitatea construcţii, întocmite în două litigii anterioare dintre părţi –f.69-76 vol I ds rejud.

 Pentru acelaşi termen DDa depus precizări, arătând că în TP nr.32/20257/2002 a fost inclusă şi suprafaţa de 536 mp, pe care era situată casa pe care Baciu a înstrăinat-o, motiv pentru care propune atribuirea acestui teren ultimului cumpărător, respectiv soţilor Mihăilă şi modificarea titlului de proprietate în sensul diminuării terenului atribuit –f.77

 A anexat, în fotocopie, înscrisuri –f. 78-84

 La termenul din data de 18.11.2015 pârâtul, prin avocat, a depus la dosar sentinţa civilă nr.1906/23.05.2014 pronunţată în dosarul nr.8690/279/2012, invocând excepţia lipsei de interes.

 La termenul din data de 16.12.2015, faţă de împrejurarea că în cauză a intervenit decesul reclamantei Mihăilă Verona, instanţa  a luat act de modificarea cadrului  procesual, dispunând introducerea în cauză a moştenitorilor Xcare, pentru termenul din data de 27.01.2016, la solicitarea instanţei, au arătat că îşi însuşesc acţiunea promovată de către defuncta mamă.

 La termenul din data de 27.01.2016, considerând necesară administrarea probatoriului, instanţa a unit excepţia lipsei de interes, invocată la termenul din data de 16.12.2015, cu fondul cauzei.

 În cauză s-a dispus, din oficiu, suplimentarea probatoriului cu efectuarea unei expertize în specialitatea topografie şi cu audierea de martori.

 Pentru termenul din data de 20.04.2016 a fost depus raportul  de expertiză topografică întocmit de expert C –f. 153-155 vol II, cu privire la care s-a admis excepţia nulităţii, prin încheierea de la termenul din data de 01.06.2016. Ca urmare, pentru termenul din data de 21.09.2016 a fost depus raportul de expertiză refăcut –f.173-175 vol II, iar prin încheierea de la termenul din data de 02.11.2017 a fost respinsă excepţia nulităţii, invocată de pârât, fiind totodată obiecţiunile formulate de acesta calificate, în parte, ca şi apărări de fond, iar în parte ca nefondate.

 La termenul din data de 25.01.2017 au fost audiaţi martorii V, depoziţiile acestora fiind consemnate în procesele verbale ataşate la dosar.

 Pronunţarea a fost amânată pentru data de 01.02.2017, pentru a da posibilitatea părţilor de a depune concluzii scrise. Ambele părţi, prin avocat, au depus concluzii scrise.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constă următoarele: 

În considerarea  dispoziţiilor art. 137 alin 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură precum şi a celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, instanţa va analiza cu prioritate excepţia lipsei de interes, invocată de pârât la termenul din data de 18.11.2015.

Sub rezerva îndeplinirii anumitor condiţii (respectiv legitimitate, personalitate, existenţă  şi actualitate), interesul este o cerinţă necesară şi obligatorie pentru existenţa dreptului la acţiune, conferind calitatea de parte.

Interesul presupunând folosul practic, imediat pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare, exigenţa impusă reclamantei de a justifica un interes material sau moral la momentul promovării prezentei cererii este una obligatorie, instanţa învestită cu soluţionarea acesteia neputându-se pronunţa asupra fondului unei cereri câtă vreme nu se justifică un scop în promovarea ei. Pentru a justifica sesizarea instanţei, interesul trebuie să fie: legitim, personal şi direct, născut şi actual.

Chiar dacă pârâtul a motivat distinct această excepţie de cea ridicată iniţial, respective făcând trimitere la sentinţa civilă nr.1906/23.05.2014 pronunţată în dosarul nr.8690/279/2012, instanţa apreciază că analiza acestei excepţii trebuie circumscrisă obiectului acţiunii. În acest sens, în drept, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. III al. 2 din Legea nr. 169/1997, „nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, procuror şi de alte persoane care justifică un interes legitim.”

Reţinând cele anterior expuse, urmând acelaşi raţionament avut în vedere  la termenul din data de 08.07.2015, instanţa va respinge excepţia invocată, ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei

Instanţa reţine că reclamanţii au solicitat anularea parţială a  titlului de proprietate nr…. cu privire la suprafeţele de 1049 m.p. teren arabil, situat în intravilan, în tarlaua 2, parcela 11/2 şi 536 m.p. teren arabil, situat în intravilan, în tarlaua 2, parcela 11/1.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză, suprafaţa de 1432 mp înscrisă în testamentul nr….. ( întocmit de numitul Teodorescu Gh. Nicolaie, prin care acesta îşi instituie soţia, Catană Maria, ca legatară cu titlu particular cu privire la trei imobile, reprezentate de două terenuri agricole situate în ţarina satului Dăneşti, comuna Girov şi o casă compusă din două camere şi o sală, situată pe terenul ce i aparţine legatarei, în suprafaţă de 1.432 mp ) se suprapune în întregime peste suprafeţele de 1049 m.p. teren arabil, situat în intravilan, în tarlaua 2, parcela 11/2 şi 536 m.p. teren arabil, situat în intravilan, în tarlaua 2, parcela 11/1, înscrise în  TP nr…., suprapunându-se în totalitate şi peste terenul care a făcut obiectul convenţiei civile încheiate în anul 1994 de reclamanţi ( în care s-a consemnat că reclamanţii au plătit în avans suma de 1.000.000 lei numiţilor AAşi BB, „reprezentând contravaloarea locuinţei numitului AAce i-a aparţinut lui BB, mama acestuia, construcţiilor şi terenului aferent şi a grădinii aferente”).

În drept, instanţa reţine că autoritatea de lucru judecat cunoaşte, conform reglementării incidente în cauză, două manifestări procesuale – respectiv, aceea de excepţie procesuală (conform art. 1201 C.civ. şi art. 166 C.proc.civ.) şi aceea de prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.). Dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune într-adevăr, tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părţi, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, respectiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit. Este vorba despre efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, care se manifestă ca prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit. Această reglementare a autorităţii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătoreşti, ceea ce legitimează autoritatea de lucru judecat nefiind atât caracterul definitiv al hotărârii, ci adevărul care trebuie să stea la baza ei, adevărul constituind temeiul, raţiunea şi fundamentul social şi moral al acestui efect al hotărârii judecătoreşti.

Prezumţia nu opreşte judecata celui de-al doilea proces, ci doar uşurează sarcina probaţiunii, aducând în faţa instanţei constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare şi care nu pot fi ignorate. Cum potrivit art.1200 pct.4, cu referire la art.1202 alin.(2) C.civ., în relaţia dintre părţi, prezumţia lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicţional într-un prim litigiu va fi opus părţilor din acel litigiu şi succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluţionat. "

Din acest punct de vedere, se constată că, într-o primă judecată prin sentinţa civilă nr.5912/07.12.2010, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr... a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţii  AA, BBîn contradictoriu cu pârâţii CC având ca obiect fond funciar - anulare titlu de proprietate –f.26-28 ds fond;  obiectul cauzei a fost reprezentat de solicitarea reclamanţilor de anularea parţială a titlului de proprietate nr. 32/2057/2002, în privinţa parcelei nr. 11/1, tarlaua 2, în suprafaţă de 536 m.p. , respectiv a suprafeţei de teren trecută la poziţia “arabil” tarlaua 2 parcela 11/2, în suprafaţă de 1049 m.p ( această solicitare fiind făcută prin completarea cererii ). Instanţa mai reţine că prin decizia  civilă nr.130/RC/06.02.2012, irevocabilă, Tribunalul Neamţ a respins recursul împotriva sentinţei civile  nr.5912/07.12.2010 –f.29-33.

Raportat la obiectul dosarului şi la motivele invocate de reclamanţi, în drept sunt incidente dispoziţiile art. III pct.1 lit a din Legea nr. 169/1997, potrivit cărora sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.

Astfel, instanţa reţine că prin sentinţa civilă nr.5912/07.12.2010, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr... a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţi constatându-se că în anul 1991, odată cu apariţia Legii nr. 18/1991, Catană Maria, îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului moştenit de la defunctul său soţ, Teodorescu, a fost singura care a formulat cerere în acest sens, motiv pentru care s-a emis titlul de proprietate criticat, că după apariţia Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, reclamanţii nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate deşi, potrivit dispoziţiilor art. I pct. 37 din actul normativ respectiv, li s-a dat posibilitatea foştilor proprietari sau, după caz, moştenitorilor acestora, de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate. S-a concluzionat că în aceste condiţii, nu a fost parcursă procedura specială şi obligatorie de reconstituire a dreptului de proprietate reglementată de H.G. nr. 890/2005 care se finalizează cu o hotărâre de validare sau invalidare a cererii formulată de foştii proprietari sau de moştenitorii acestora, emisă de EEpentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, împotriva căreia se poate formula plângere conform art. 53 din Legea nr. 18/1991, că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor nu se realizează din oficiu, ci doar la cererea persoanelor îndreptăţite, iar în condiţiile în care reclamanţii nu au înţeles să facă o astfel de cerere, aceştia nu sunt îndreptăţiţi a solicita modificarea  titlului de proprietate legal emis moştenitorului care şi-a valorificat dreptul conferit de lege.

În ceea ce priveşte analiza legalităţii şi temeiniciei sentinţei menţionate, instanţa constată că Tribunalul Neamţ, în ceea ce priveşte actul de proprietate invocat de reclamanţi, a reţinut următoarele :

Deşi s au făcut numeroase referiri şi trimiteri la testamentul autentic nr. 117/72/8.02.1955, întocmit de primul soţ al lui M, numitul M, în respectivul testament, acesta îşi instituie soţia legatară cu titlu particular cu privire la trei imobile, reprezentate de două terenuri agricole situate în ţarina M, comuna Girov, şi o casă compusă din două camere şi o sală, situată pe terenul ce i aparţine legatarei, în suprafaţă de 1.432 mp.  şi că terenul în discuţie nu a aparţinut familiei T cum pretind reclamanţii, ci mamei intimatului (probabil, primit de zestre la căsătoria cu T), în al cărei patrimoniu bunul a revenit după 1991, ea obţinând – la cerere – reconstituirea dreptului de proprietate, validarea în anexa Dăneşti 2a/44, adeverinţa provizorie nr. T, procesul verbal de punere în posesie nr. T şi sentinţa civilă nr. 214 AC din 8T a Tribunalului Neamţ, definitivă, irevocabilă şi învestită cu formulă executorie la data de 4.02.1998 (prin care Comisia comunală Girov de fond funciar a fost obligată să emită în favoarea lui T fişa prealabilă de proprietate pentru suprafaţa de 1.665 mp teren intravilan T potrivit adeverinţei provizorii şi procesului verbal de punere în posesie din 1994).

În ceea ce îi priveşte pe soţii T, dincolo de faptul că, în niciun caz, înscrisul în care este consemnată înstrăinarea unui imobil nu are cum şi de ce să rămână la vânzător, singurul interesat să îl deţină fiind cumpărătorul, s-a reţinut că este  evident că, la un moment dat, în perioada de început a colectivizării agriculturii, casa moştenită de M de la primul său soţ a ajuns în posesia numitului M, care a fost căsătorit cu numita M, împreună cu care a edificat o casă din cărămidă, o magazie, un grajd şi gard împrejmuitor la terenul aferent în suprafaţă de 10 prăjini primit de la C.A.P. După divorţul celor doi, conform tranzacţiei încheiate, prin sentinţa civilă nr. 1314 din 14.03.1984 a Judecătoriei Piatra Neamţ, toate imobilele au fost atribuite lui M, a cărui fostă soţie a primit echivalentul bănesc al bunurilor cuvenite.

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de fostul Notariat de Stat judeţean Neamţ sub nr.5476/29.08.1987, Ga vândut numitei M (cu care, ulterior, s a şi căsătorit), o casă din chirpici, acoperită cu tablă, situată în perimetrul construibil al satului Dăneşti, iar terenul aferent, în suprafaţă de 250 mp, învecinat cu C la est, M la vest, drumul satului la sud şi lotul de folosinţă la vest a trecut în proprietatea statului, urmând a fi atribuit cumpărătoarei pe durata existenţei construcţiei, conform legislaţiei din acel moment (art. 30 din Legea nr. 58/1974). Deşi din vecinătăţile imobilului se constată că terenul pe care se afla casa înstrăinată făcea parte din cel indicat de M în testamentul său ca fiind proprietatea soţiei sale, Maria (căsătorită, ulterior decesului testatorului, cu M), la întocmirea actului de înstrăinare, vânzătorul a declarat în mod mincinos că a dobândit terenul prin moştenire de la părinţii săi. Întrucât în ceea ce priveşte casa, acelaşi Gdeclară la notariat că a fost construită de el în perioada în care nu era căsătorit, reiese că nu poate fi vorba despre casa menţionată în hotărârea de partaj bunuri comune, cum la fel de nesincer susţin recurenţii reclamanţi.

După ce, la, a decedat Baciu Mihai, la rândul său, BB, soţia sa supravieţuitoare şi cumpărătoarea din actul încheiat în 1987, a vândut casa din chirpici, împreună cu unele anexe gospodăreşti neindicate în contractul anterior şi cu teren în suprafaţă de 250 mp, fiului său, Popa Dumitru, căsătorit cu numita Popa Cecilia, încheindu se în acest sens contractul de vânzare cumpărare autentic nr.. Astfel cum reiese din simpla citire a contractului, vânzătoarea nu a justificat niciun drept asupra terenului indicat, ceea ce, la nivelul anului 1993 nu se mai putea face decât cu acte emise în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991 (cel puţin adeverinţă provizorie şi proces verbal de punere în posesie, dacă nu exista titlu de proprietate) şi  nici până în 1993, nici după aceea, în afară de FF şi Maria, niciuna dintre celelalte persoane menţionate nu a urmat procedura specială de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu.

Ca atare, faţă de prevederile imperative ale art. 67 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, în redactarea pe care o avea după republicarea din 5 ianuarie 1998, prevederi potrivit cărora„Terenurile situate în intravilan şi extravilan pot fi înstrăinate, indiferent de întinderea suprafeţei, prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică“, prin înscrisul sub semnătură privată denumit „Chitanţă – contract de vânzare cumpărare“, încheiat între Popa Cecilia şi fiicele sale minore, pe de o parte, şi reclamanţi, pe de altă parte, nu a putut opera transferul asupra vreunei suprafeţe de teren, un astfel de înscris putând avea ca obiect, cel mult, imobile construcţii.

S-a concluzionat în sensul că  deşi în cuprinsul actului este menţionat de mai multe ori cuvântul „teren“, nu este făcută nicio precizare cu privire la suprafaţa acestuia, şi, oricum, nu numai că promitenta vânzătoare nu justifică, ea însăşi, vreun drept asupra terenului, dar mai mult, înscrisul este lovit de nulitate absolută în ceea ce priveşte terenul ocupat de construcţiile transmise familiei Mihăilă, teren cu privire la care, începând din acel moment, în mod cu totul nejustificat, abuziv şi cu totală rea credinţă, reclamanţii se erijează în proprietari, fără a avea câtuşi de puţin această calitate.

Trimitere la sentinţa menţionată a fost făcută de instanţă şi în judecata în primă instanţă, în care s-a apreciat că în cauză ar opera chiar autoritatea de lucru judecat, însă s-a considerat de către  instanţa de control că s-a omis a se analiza elementul de noutate, respectiv că parte din documentaţia care a stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat ( cele trei declaraţii ) a fost declarată ca fiind falsă.

Sub aspectul lămuririi identităţii dintre terenul înscris în testamentul nr.117/72/1955 şi cel cu privire la care s-a solicitat anularea titlului de proprietate, instanţa apreciază că expertul a  stabilit că există suprapunere între terenuri, aşa cum s-a arătat deja.

Sub aspectul  examinării în ce măsură declaraţiile declarate deja false şi deci anulate, ori celelalte neregularităţi, legate de faptul că semnătura de la rubrica ,,secretar” nu a aparţinut secretarului comunei, ori în ce măsură aceste aspecte aveau/au o importanţă definitorie în procedura emiterii titlului de proprietate a cărui anulare parţială s-a solicitat, instanţa apreciază că, într-adevăr, acestea sunt elemente de noutate, dar nu au relevanţă, relativ la obiectul acţiunii, prin raportare la cele statuate prin sentinţa civilă nr.5912/07.12.2010, pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr.... În acest sens, reţinând că, într-adevăr declaraţiile care au fost prezentate ca fiind unele de vecinătate ( şi care au fost anulate ca fiind falsificate ), nu au fost supuse analizei în dosarul menţionat, relevant şi determinant apreciază prezenta instanţă ca fiind faptul că instanţa de fond care a pronunţat sentinţa civilă nr.5912/07.12.2010 nu a analizat numai  legalitatea titlului de proprietate al pârâtului ci şi „îndreptăţirea reclamanţilor” la terenul ce se solicită a fi radiat,  tranşând în mod definitiv problema „îndreptăţirii” pârâţilor, concluzionând prin a arăta că „în mod cu totul nejustificat, abuziv şi cu totală rea credinţă, reclamanţii se erijează în proprietari, fără a avea câtuşi de puţin această calitate”, după ce a o făcut o analiză minuţioasă a actului de proprietate invocat de aceştia. Din această perspectivă, acţiunea reclamanţilor ar apărea chiar fiind lipsită de interes, în condiţiile în care reclamanţii nu au recunoscut dreptul de proprietate asupra  terenului în litigiu ( nu numai în sentinţa civilă nr. analizându-se îndreptăţirea acestora, ci şi în sentinţa civilă nr. pronunţată în dosarul nr.– 107-112 vol I rejud, când s-a respins în mod irevocabil ( prin anularea recursului ca netimbrat ) cererea reclamanţilor atât de pronunţare a unei hotărâri care să ţină loc de act autentic, cât şi cea de constatare a dreptului de proprietate prin uzucapiune, ambele vizând suprafaţa de teren în litigiu ). Ca urmare, chiar dacă s-ar considera că cele trei declaraţii anulate ca fiind falsificate sau celelalte neregularităţi, la care au făcut trimitere reclamanţii, au avut au avut o importanţă definitorie în emiterea titlului de proprietate contestat, aceştia nu ar avea nici un folos practic în urma radierii suprafeţei în litigiu, neputându-li-se  emite un titlu în favoarea lor atâta timp cât nu au, la rându-le, un drept asupra terenului.

Pentru toate considerentele anterior expuse, instanţa apreciază că  solicitarea reclamanţilor nu face decât să repună în discuţie fondul unei probleme căreia i-a fost dată o dezlegare în mod irevocabil.

În acelaşi sens, instanţa apreciază că în prezentul dosar trebuie dată eficienţă şi jurisprudenţei CEDO, de a nu se repune în discuţie fondul problemei soluţionate printr-o hotărâre judecătorească

În acest sens, instanţa reţine că potrivit art. 20 din Constituţia României, legislaţia naţională trebuie interpretată în concordanţă cu tratatele privind drepturile omului la care România este parte, iar, în situaţia existenţei unor neconcordanţe, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.

 Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat şi în cauza SC Pilot Service C. României din iunie 2008 ca obligaţia de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitiv, învederând că articolul 6 § 1 din Convenţie nu face nici o distincţie între hotărârile prin care se admite acţiunea şi cele prin care se respinge acţiunea şi că indiferent de rezultat, hotărârea trebuie să fie respectată şi aplicată şi a reamintit că în cauza Zazanis si alţii c. Greciei a statuat că obligaţia de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitivul acesteia, iar autorităţile nu pot împiedica şi cu atât mai mult nu pot repune în discuţie fondul problemei soluţionate prin hotărârea judecătorească.

 De asemenea, în cauza Amurăriţei c. României din septembrie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 trebuie interpretat prin prisma principiului preeminenţei dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor semnatare ale Convenţiei, principiu enunţat în preambulul Convenţiei.

 Unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca soluţiile definitive date de instanţele judecătoreşti să nu mai poată fi contestate (Brumărescu c. Romaniei, § 61).

 Pentru respectarea acestui principiu, statele trebuie să depună diligenţe pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe şi să interzică redeschiderea unor noi proceduri judiciare referitoare la aceeaşi problemă (a se vedea mutatis mutandis, Gjonbocari şi alţii c. Albaniei § 66).

 În cauza Amurăriţei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că instanţele ar fi trebuit sa ţină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, cu privire la situaţia terenului din locul numit „B”. Repunerea în discuţie a situaţiei soluţionate prin hotărâri judecătoreşti definitive, nu poate fi justificată prin prisma art. 6 § 1din Convenţie (a se vedea mutatis mutandis, Riabykh c. Rusiei, § 52).  Instanţele sesizate cu acţiunea în revendicare, ar fi trebuit sa ţină cont de probele pe care părţile le-au administrat în procedurile anterioare de partaj, nulitate act, în care s-a soluţionat definitiv problema suprafeţei de teren şi nu ar fi trebuit să mai repună în discuţie constatările jurisdicţiilor anterioare.

 În concluzie, Curtea, reţinând în esenţă că instanţele nu au respectat dreptul părţii la un proces echitabil, a constatat încălcarea art. 6 § 1 din Convenţie în acea cauză.

 Pentru toate aceste motive, instanţa apreciază că a fost deja dată o dezlegare situaţiei juridice privitoare la terenul în litigiu, care a intrat în puterea de lucru judecat, sub aspectul pozitiv al acestei prezumţii şi că astfel nu se mai poate pune în rediscuţie fondul solicitărilor reclamanţilor, urmând a respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată.

Având în vedere dezlegarea dată cererii, în baza art.274 cod proc civ, va respinge ca neîntemeiată cererea reclamanţilor de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată şi în baza aceloraşi dispoziţii legale va obliga reclamanţii să achite pârâtului  CC suma de 3000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, în primă instanţă, recurs şi rejudecare, potrivit chitanţelor de la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia lipsei de interes,  invocată de pârâtul CC, ca neîntemeiată.

Respinge acţiunea având ca obiect anulare parţială titlu de proprietate, formulată de reclamanţii AA şi, DDpentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu sediul în Girov, jud. Neamţ, şi EEpentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra Neamţ, jud. Neamţ, ca neîntemeiată.

Respinge ca neîntemeiată cererea reclamanţilor de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Obligă reclamanţii să achite pârâtului  CC suma de 3000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, ….

Domenii speta

Spete similare