Executarea silită

2.Creditorul sau executorul judecătoresc au obligaţia de a cerceta, după primirea cererii de executare (sau anterior), dacă debitorul creanţei este sau nu în viaţă și, în ipoteza unui deces al debitorului înainte de formularea cererii de executare silită, nu se poate porni executarea silită prin încuviinţarea acesteia şi efectuarea de acte de executare decât dacă s-au efectuat cuvenitele proceduri legale, fie prin identificarea moştenitorilor, fie prin numirea curatorului prevăzut de lege de către instanţa de executare, urmând apoi inventarierea bunurilor defunctului. Executarea silită demarată fără respectarea dispoziţiile art.687-688 C.proc.civ. este lovită de nulitate.

La aprecierea cuantumului onorariului de avocat instanţa trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii, cât şi proporţionalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, noutatea sau dificultatea litigiului

Sentinţa civilă nr. 10521/27.11.2015

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi, la data de 14.04.2015, contestatoarea B.M.D., în contradictoriu cu intimata SC E.K.R. SRL, a criticat  actele de executare întocmite de BEJ M.B.C. în dosarul de executare nr. …/2014, solicitând anularea acestora.

În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a arătat, în esenţă, că executarea silită este nelegală, motivat de faptul că debitorul V.T. era decedat la data la care s-a încuviințat executarea silită.

Contestatoarea a argumentat că, potrivit art.34-35 C.civ., capacitatea de folosinţă începe odată cu naşterea persoanei şi se termină la decesul acesteia. Numitul V.T., ce figurează în calitate de debitor în actele de executare, era decedat la data pronunţării Încheierii de încuviinţare din data de 19.12.2014, astfel încât încuviinţarea executării silite a avut loc împotriva unei persoane lipsită de capacitate de folosinţă, decedată de mai mult de 7 ani și deci,  conform art.686 C.proc.civ., executarea nu mai putea fi pornită.

A apreciat și că s-a prescris dreptul creditoarei de a solicita executarea silită a debitorului în baza titlului executoriu pus în executare silită, dată fiind vechimea creanței ce se execută.

Prin sentinţa civilă nr. 10521/27.11.2015, pronunţată de Judecătoria Galaţi, s-a admis contestaţia la executare şi a fost anulată executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. /2014 al BEJ M.B.C., inclusiv încheierile de încuviinţare a executării silite.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în dosarul de executare nr. /2014 al BEJ M.B.C. se efectuează acte de executare la cererea creditoarei SC E.K.R. SRL, împotriva debitorului V.T., în baza titlului executoriu contract de credit nr. …../05.06.2007, până la concurenţa sumei de 62053,16 lei, reprezentând credit neachitat, dobândă, comisioane şi dobândă legală.

Din Referatul de verificare DEPABD din data de 28.08.2015, a rezultat că debitorul V.T. a decedat la data de 28.08.2007.

Prin Încheierea din data de 19.03.2014 Judecătoria Adjud a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu, în dosarul de executare nr. ../2014 fiind efectuate acte de urmărire silită prin poprire.

Prin Încheierea nr. 8715/19.12.2014 Judecătoria Galaţi a încuviinţat executarea silită imobiliară asupra cotei părţi proprietatea debitorului V.T. din imobilul aflat în coproprietatea debitorului și a contestatoarei.

Executarea silită imobiliară s-a notat în cartea funciară a imobilului.

Instanţa a reţinut că, din contractul de vânzare cumpărare depus la dosar, a rezultat că contestatoarea B.M.D. deţine o cotă de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului şi că despre executare aceasta a luat la cunoştinţă la data de 02.04.2015, conform înştiinţării OCPI şi în lipsa altei dovezi de comunicare direct către aceasta a executării silite, astfel încât are interes să conteste executarea silită demarată împotriva debitorului.

Potrivit art. 687 C.proc.civ., dacă debitorul moare înainte de sesizarea executorului judecătoresc, nicio executare silită nu poate fi pornită ... cât timp moştenirea nu a fost acceptată de către cei chemaţi la moştenire sau, în lipsă, cât timp nu a fost numit, în condiţiile legii, un curator al succesiunii ori, după caz, un curator special pentru executare, în condiţiile  legii, un curator al succesiunii ori, după caz, un curator special pentru executare, în condiţiile art. 58”; conform art.688 C.proc.civ. „dacă debitorul moare înainte de începerea executării silite şi se constată că nu există niciun moştenitor acceptant şi nici nu este numit un curator al succesiunii, la cererea creditorului ori a executorului judecătoresc, instanţa de executare va numi de îndată un curator special, până când va fi numit, în condiţiile legii, curatorul succesiunii, dispoziţiile art.58 aplicându-se în mod corespunzător”.

Din dispozițiile legale menţionate, rezultă că creditorul sau executorul judecătoresc au obligaţia de a cerceta, după primirea cererii de executare (sau anterior), dacă debitorul creanţei este sau nu în viaţă și, în ipoteza unui deces anterior, nu se poate porni executarea silită prin încuviinţarea acesteia şi efectuarea de acte de executare decât dacă s-au efectuat cuvenitele proceduri legale, fie prin identificarea moştenitorilor, fie prin numirea curatorului prevăzut de lege de către instanţa de executare, urmând apoi inventarierea bunurilor defunctului.

Instanţa a reţinut că, fiind vorba despre o persoană decedată, care poate muri şi fără a lăsa moştenitori, dispoziţiile menţionate sunt de ordine publică şi orice persoană interesată ar putea invoca neîndeplinirea cuvenitelor proceduri. Contestatoarea are interes direct cu privire la executare, fiind pus în executare apartamentul acesteia, pentru cota de 1/2, ceea ce ar putea atrage pierderea întregului apartament.

Potrivit cererii de executare şi încheierilor de încuviinţare a executării silite mobiliare şi imobiliare executarea silită şi actele de executare au fost efectuate în contradictoriu cu debitorul V.T.

Instanţa a constatat că debitorul era decedat la data începerii executării silite, 10.03.2014 iar în urma cererii de executare s-au îndeplinit acte de executare fără a se efectua procedura stabilită prin dispoziţiile art.687-688 C.proc.civ. iar executarea silită este lovită de nulitate, astfel încât a fost admisă contestaţia la executare pentru acest motiv şi au fost anulate executarea silită însăşi şi toate actele de executare efectuate în cauză, inclusiv încheierile de încuviinţare a executării silite.

În ce priveşte motivele de prescriere al creanţei, de proporţionalitate a executării silite imobiliare în raport de imobilul executat, instanţa a reţinut că a analizat motivul întemeiat pe decesul debitorul, care, în opinia instanţei primează faţă de celelalte motive şi, luând în considerare că a fost admis şi a atras nulitatea întregii executări, nu a mai analizat şi celelalte motive.

Potrivit art.453 Cod proc. civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cerere să plătească cheltuieli de judecată. Instanţa a reţinut că valoarea cheltuielilor de judecată solicitate se compune din taxa de timbru de 1100 lei, onorariul de avocat ales 3000 lei şi 151 lei contravaloarea fotocopierii dosarului de executare.

În ce priveşte taxa de timbru, instanţa a respins cererea, deoarece textul 453 Cod proc. civ. este dreptul comun, însă în materia contestaţiei la executare sunt aplicabile dispoziţiile speciale prevăzute de art.45 OUG nr.80/2013 care împiedică totodată obligarea intimatei la plata acesteia către contestatoare.

În ce priveşte onorariul de avocat ales, instanţa a acordat suma de 3000 lei, raportat la motivele invocate, valoarea creanţei ce se execută şi activitatea depusă de către avocat.

Pe cale de consecinţă, instanţa a acordat cheltuieli de judecată în cuantum de 3151 lei, reprezentând 3000 lei onorariu de avocat ales, 151 lei cheltuieli de fotocopiere dosar de executare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimata SC E.K.R.SRL, criticând-o pentru nelegalitate, apreciind că instanța de fond trebuia să reducă onorariul de avocat, în condițiile în care apărătorul ales s-a prezentat la un număr limitat de termene iar, pentru soluţionare, pricina nu a necesitat activităţii deosebite şi complexe din partea apărătorului.

Prin Decizia civilă nr. 385/2017, Tribunalul Galați a respins apelul ca neîntemeiat.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, potrivit art. 451 C.proc.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului, iar potrivit art. 453 alin. 1 NCPC parte care pierde procesul va fi obligată la cererea părţii care a câştigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Aşadar, cheltuielile de judecată reprezintă totalitatea sumelor avansate de părţi pe parcursul procesului.

În lumina jurisprudenţei CEDO şi a dispoziţiilor art. 453 NCPC partea care a avut câştig de cauză este îndreptăţită la recuperarea doar a acelor cheltuieli de judecată în care se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar şi rezonabil au fost plătite de partea care solicită acordarea lor.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin jurisprudenţa sa, când, învestită fiind cu soluţionarea pretenţiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.

În acest sens, prin Hotărârea din 19 octombrie 2006, în cauza Raicu împotriva României (cererea nr. 28104/03), publicată în Monitorul Oficial nr. 597/29.08.2007, Curtea a statuat în sensul că un „reclamant nu poate obţine rambursarea cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care li s-au stabilit realitatea, necesitatea şi caracterul rezonabil al cuantumului”.

În concluzie, la aprecierea cuantumului onorariului de avocat instanţa trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii, cât şi proporţionalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, noutatea sau dificultatea litigiului.

Faţă de cele menţionate, faţă de obiectul procesului – contestaţie la executarea silită imobiliară, faţă de complexitatea cauzei, faţă de durata procesului şi valoarea litigiului, onorariul avocatului în cuantum de 3000 lei nu apare ca fiind disproporţionat, iar reducerea acestuia nu poate fi considerată ca fiind rezonabilă, prin raportare la criteriile menţionate.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse, tribunalul apreciază că prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, care nu se impune a fi reformată, cu consecinţa respingerii apelului ca nefondat în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 1 NCPC.

Domenii speta

Spete similare