Ordonanta presedintiala

Sentinţă civilă 856 din 06.06.2017


Cu cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr. ..../207/2017, reclamanta D.E., a chemat în judecată pe pârâta D.E. şi pe fiul ei minor D.V.I. – reprezentat legal prin mama sa D.E., solicitând instanţei ca pe cale de ordonanţă preşedinţială să dispună: reintegrarea reclamantei în spaţiul casă de locuit, situat în Caracal, str. R....., nr. 25, care este proprietatea sa de unde a fost izgonită de pârâta D.E. – nora sa; să se dispună de îndată evacuarea ambilor pârâţi din imobilul casă de locuit proprietatea sa în care locuiesc pârâţii ca şi toleraţi, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, arată reclamanta că, este proprietara imobilului casa de locuit situat în municipiul Caracal, str. R..... nr. 25, judeţul Olt, conform sentinţei civile nr. 776 din 17 03 1998 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul  nr. 5....../1997.

Pârîţii D.E. şi D.V.I., minor reprezentat de mama sa, sunt nora şi nepotul său de fiu, decedat, pe care  reclamanta i-a lăsat să locuiască  împreună cu ea în casa proprietatea sa din Caracal, str. R....., nr. 15, jud. Olt şi după decesul fiului D.I., pârâţii fiind soţia şi fiul acestuia, toleraţi fiind.

Menţionează reclamanta că, datorită faptului că fiul ei a decedat, nora sa a început să consume băuturi alcoolice şi să provoace dese şi interminabile scandaluri care au culminat cu alungarea reclamantei din casă unde de altfel are şi domiciliul,  casă care este, proprietate exclusivă.

Susţine reclamanta că, în prezent locuieşte la celălalt fiul al său, datorită faptului că a fost izgonită din casă de către nora sa, care provoacă dese scandaluri, o înjură şi o bate, dar mai ales nu o mai primeşte în domiciliu.

Consideră reclamanta că această acţiune este admisibilă şi că se poate dispune atât reintegrarea sa în spaţiul de locuit proprietatea ei,  precum şi evacuarea de urgenţă a pârâţilor pe calea unei ordonanţe preşedinţiale, deoarece ea întruneşte condiţiile prevăzute de art. 996-1001 cod pr. civ.

Reclamanta înţelege să nu-i mai tolereze pe cei doi pârâţi în casa  sa datorită comportamentului fostei nurori, nu înţelege să le mai îngăduie să locuiască în casa ei şi nu înţelege să le mai acorde nici un fel de ospitalitate datorită comportamentului lor faţă de ea.

În drept, au fost invocate prevederile art. 996 - 1001 cod pr. civ.

În dovedire, reclamanta înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri,, proba cu martori şi interogatoriu.

 Au fost anexate: copie C.I reclamantă, sentinţa civilă nr. 776 din 17 03 1998 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul  nr. 5....../1997, taxă judiciară de timbru în sumă de 40 lei.

Pârâta D.E. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate de reclamanta D.E..

Susţine pârâta că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale prevăzute de 996 C.p.c, nu există nici o urgenţă, nu se produce nici o pagubă prin întârziere, motivat de faptul ca oricum reclamanta nu mai locuieşte în acel imobil de 7 ani de zile, iar ea împreună cu soţul, au făcut îmbunătăţiri la acest imobil, l-au adus  în stare de a fi locuit şi nu a provocat nici o pagubă.

În cauză, pârâta invocă lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, motivat de faptul că acesta şi-a vândut dreptul de proprietate asupra imobilului din care cere evacuarea, fiului sau D.T.,  respectiv casa de locuit şi terenul aferent asupra căruia avea un drept de proprietate conform sentinţei civile nr. 726 din 17.03.1998.

În atare situaţie  na mai are calitatea de proprietar asupra acestui imobil.

Se mai invocă de către pârâtă în cauză,  un drept de retenţie pe care îl are asupra imobilului, având în vedere că ea împreună cu soţul ei au efectuat îmbunătăţiri substanţiale la acest imobil cu acordul reclamantei.

Precizează pârâta, că a fost căsătorită eu fiul reclamantei (în prezent decedat), căsătorie din care a rezultat un copil minor în vârsta de 6 ani.

Susţine pârâta că a locuit cu minorul şi soţul său până la deces, în acest imobil situat în Caracal, str. R....., nr. 25, jud.Olt, iar reclamanta nu mai locuieşte în acest imobil de circa 7 ani, locuind la celălalt fiu D.T., căruia i-a vândut acest imobil şi terenul, cu clauză de întreţinere.

A mai menţionat pârâta că nu are altă locuinţă, este de  naţionalitate maghiară, din Sighetu Marmaţiei, nu se exprimă bine româneşte, iar toate veniturile ei şi ale soţului au fost investite în această casă, efectuând o serie de îmbunătăţiri absolut necesare pentru a se putea locui, respectiv: a construit o cameră din cărămidă cu uşă şi geam, lipită de casă; a pus tablă pe casă; a montat 4 geamuri din lemn; 1 uşă din lemn; a introdus curent electric, a introdus  canalizare, gaze, a construit o poartă  mare şi una mică din fier, a  construit o cocină pentru porci din cărămidă, acoperita cu plăci de azbociment, îmbunătăţiri ce au fost efectuate cu acordul reclamantei  care nu a avut nici o pretenţie cât a trăit fiul ei.

Precizează pârâta că după decesul soţului său, reclamanta împreună cu alte rude au faţă de ea o ostilitate şi vor să o  izgonească  cu  minorul, dar nu au unde să locuiască şi mai mult nu poate fi evacuată cu minorul din imobilul în care  a investit munca sa şi a soţului ei din anul 2010.

În dovedirea cererii, pârâta arată că se va  folosi de proba cu acte,  martori, interogatoriu.

În drept, invoca disp.  art  205 cpc, art. 36 şi 1832 c.civ..

 Pârâta D.E. a mai depus la dosar şi cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei la despăgubiri către ea şi fiul său,  reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor pe care  le-a efectuat imobil împreună cu soţul D.I. – soţul său din anul 2010  din anul 2010 şi până în prezent.

 Se arată în cererea reconvenţională că aşa cum a arătat în întâmpinare, ea înţelege să invoce în cauză un drept de retenţie asupra imobilului până la achitarea contravalorii îmbunătăţirilor care le-a efectuat la imobilul din care se cere evacuarea sa, dacă se va dispune evacuarea ei şi a minorului  din acest imobil.

Precizează pârâta  că din anul 2010 şi până la decesul soţului ei, în data de  14.09.2016, a efectuat la acest imobil o serie de îmbunătăţiri absolut necesare cu acordul reclamantei şi anume: a construit o cameră din cărămidă  cu uşă, geam lipită de casă; a pus tablă pe casă; a montat 4 geamuri de lemn, o uşă din lemn; a introdus curent electric, canalizare;  gaze; a construit o poartă mare şi una mică din fier; a construit o cocină pentru porci, din cărămidă, acoperită cu plăci de azbociment, îmbunătăţiri ce au fost efectuate împreună cu soţul ei, reclamanta locuind în toată această perioadă din 2010 şi până în prezent, la fiul ei D.T..

În dovedire s-au solicitat proba cu înscrisuri , interogatoriu , martorii S.S. şi S.P..

În drept, s-a  invocat dispoz. art. 209 C.p.c.

Au fost anexate copie C.I, certificat căsătorie, certificat deces, certificat naştere minor.

La termenul din 11.04.2017, instanţa a pus în vedere pârâţilor să achite taxă judiciară de timbru în cuantum de 300 lei.

Reclamanta D.E. a depus la dosar întâmpinare la cererea reconvenţională formulată de pârâtă,  solicitând admiterea în parte a acestei cererii, respectiv numai pentru bunurile pe care le-a realizat pârâta  cu soţul său, împreună cu reclamanta în gospodăria sa.

În fapt, cele relatate de pârâta reclamantă în  cererea reconvenţională  sunt reale numai în parte.

Astfel cum a relatat prin acţiunea introductivă, este proprietara imobilului casă de locuit situată în municipiul Caracal, str. R..... nr. 25. judeţul Olt. astfel cum reiese din sentinţa civilă nr. 776 din 17.03. 1998 pronunţată de Judecătoria Caracal în dos. nr. 5....../1997.

Pârîţii D.E. şi D.V.I., minor, sunt nora si nepotul ei de fiu, decedat, pe care  i-a  lăsat să locuiască împreună cu ea  în casa proprietatea ei.

Cât a trăit fiul său,  relaţiile dintre noi au fost relativ bune,  neavând în neînţelegeri majore, însă după decesul fiului, pârâta şi-a schimbat total comportamentul, a început să provoace dese şi interminabile scandaluri care au culminat cu alungarea sa din casa şi apoi din domiciliu.

Referitor la pretenţiile pârâtei prin care aceasta pretinde un drept de retenţie asupra imobilului casă de locuit, motivat de faptul că ar fi adus îmbunătăţiri substanţiale casei, solicită reclamanta respingerea acestora şi  admiterea cererii numai în parte, respectiv numai pentru contribuţia pe care pârâta şi soţul ei au avut-o la repararea casei.

Îmbunătăţirile pe care aceasta pretinde că le-a adus casei, cu acordul  reclamantei sunt următoarele: s-au montat 3 geamuri din lemn, s-a înlocuit o uşă din lemn; s-a construit o mică cocină din cărămidă; s-a confecţionat o poartă mare şi una mică din fier, îmbunătăţiri care au fost făcute nu numai cu acordul reclamantei, dar şi împreună cu ea.

Casa a avut din totdeauna curent electric, acesta fiind existent înainte de partajul care a avut loc în anul 1998.

Susţine reclamanta că, canalizarea a fost introdusă înainte de căsătoria pârâtei cu fiul reclamantei,  ei nu aveau cum să introducă canalizare la cererea lor, deoarece imobilul era proprietatea reclamantei, ea fiind cea care a achitat, costurile aferente.

Referitor la pusul tablei pe casă, această operaţiune nu a avut loc deoarece casa fiind acoperită cu tablă nu a mai fost nevoie să se monteze o  altă tablă.

Reclamanta a precizarea că  a realizat tot timpul venituri destul de mari  deoarece în afară de pensie se ocupa şi  cu alte activităţi din care realizează venituri importante.

În drept, se invoca prevederile art. 205 cod pr. civ., iar în dovedire: acte. martori, expertiză, interogatoriu;

Pârâta D.E. a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de reclamantă.

Menţionează pârâta că aşa cum a  arătat în cererea reconvenţională şi în întâmpinarea depuse la dosar, reclamanta nu mai locuieşte în acest imobil de 7 ani de zile,  locuind în toată această perioadă la fiul ei D.T..

In aceste condiţii nu ne-am gospodărit cu reclamanta în ultimii 7 ani de zile când ea împreună cu soţul  au făcut acele îmbunătăţiri la imobil, deci aceasta nu a avut nici o contribuţie financiară la acele îmbunătăţiri.

Susţine pârâta  că reclamanta le-a făcut numai şicane, mergând astfel la uzina electrică unde  a formulat cerere de întreruperea furnizării curentului, la casa din str. R..... . nr. 25- Caracal, spunând că nu mai locuieşte nimeni acolo , că este o casă părăsită şi nu mai are nevoie de curent, lucru care s-a întâmplat în urmă cu 7 ani de zile, când cei  de la uzină au întrerupt curentul la cererea „proprietarei" locuind astfel cu soţul şi copilul mic , abia născut circa 2 ani de zile fără curent.

Se mai arată de către pârâtă că deşi s-au  rugat mereu de reclamantă să facă cerere de racordare la curentul electric,  aceasta a refuzat ani la rând, lăsându-i să stea în întuneric, fiind proprietară la acea vreme era absolut necesar, ca cererea să fie făcută de reclamantă.

Astfel, după doi ani de zile,  după mii de rugăminţi, reclamanta a formulat cerere de ''racordare la energia electrică, dar toate cheltuielile de racordare au fost suportate de pârâtă şi soţ, racordare care s-a făcut abia în anul 2012.

În ceea ce priveşte introducerea canalizării cele susţinute de reclamantă sunt neadevărate, aceasta susţine că a fost introdusa canalizarea înainte de căsătoria pârâtei, însă din certificatul de căsătorie rezultă că s –a căsătorit cu fiul reclamantei în anul 2011.

Reclamanta a manifestat mereu opoziţie la racordarea la curent şi apă, spunând că ea nu are nevoie de curent şi apă, lucru adevărat deoarece ea nu locuia în această casă, ci la fiul ei D.T..

Cu privire la acoperitul casei cu tablă de pârâtă  şi soţul ei, reclamanta susţine că nu a făcut aceste îmbunătăţire.

Reclamanta a uitat cu ce fost acoperită casa; precizez că această casă a fost acoperită cu ţiglă.

Este o casă veche, ţigla s-a deteriorat, în multe locuri s-a spart,  ploua în casă şi a fost o necesitate pentru a schimba ţigla de pe casă, iar când a construit acea cameră lipită de casă, ei au acoperit această cameră cu tablă şi tot la acea dată a înlocuit şi ţigla de pe casă cu tablă.

Ţigla care a fost înlocuită se află depozitată în curte, este lesne de observat.

Precizează pârâta că aceste îmbunătăţiri au fost făcute  împreună cu  soţul ei,  cu acordul reclamantei, dar fără contribuţia financiară a acesteia.

In drept, invoca dispoz. art. 205 C.p.c.

Au fost anexate: notificare CEZ Distribuţie SA, aviz tehnic de racordare din 9.01.2012, aviz de branşare din 22.09.2015, proces verbal pentru recepţia lucrărilor de montaj şi punere în funcţiune a sistemului de măsură pentru furnizare apă, proces verbal de recepţie din 4.11.2015, o factură din data de 16.09.2015, act adiţional din 12.11.2012, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3407 din 29.06.1995 de BNP Caracal, certificat fiscal emis în data de 2.05.2017 de Primăria Caracal.

La termenul din data de 26.04.2017, instanţa a admis cererea de disjungere a cererii reconvenţionale formulată de către reclamantă şi a înaintat această cerere la compartimentul Arhivă, în vederea înregistrării ca o cauză distinctă, cu termen de judecată la data de 16.05.2017.

La termenul din 2.05.2017, instanţa la stăruinţa reclamantei a procedat la luarea interogatoriului pârâtei D.E., precum şi la interogatoriu propus de pârâtă – reclamantei D.E..

La termenul din 17.05.2017, au fost audiaţi martorii S.S. propus de pârâţi, precum şi martorul A.M. - propus de către reclamantă – care, la cererea pârâtei a fost înlăturat de la audiere fiind rudă cu reclamanta în grad interzis de lege (gradul III – fiind fiul sorii reclamantei), pârâta nefiind de acord cu audierea acestuia.

În şedinţa publică din 6.06.2017 au fost audiaţi martorii S.P., propus de pârâţi, T.N. şi C.I. propusi de reclamantă, ale căror declaraţii au fost consemnate şi anexate la dosar.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În anul 2010, pârâta a intrat într-o relaţie de concubinaj cu fiul reclamantei, respectiv cu numitul D.I.. Din această relaţie a rezultat minorul D.V.I., născut la data de 1.05.2011.

La data de 27.08.2011, a fost legalizată relaţia dintre pârâtă şi fiul reclamantei, şi aceştia au locuit după încheierea căsătoriei, singuri, pe raza mun. Caracal, str. R..... nr. 25, jud. Olt, în locuinţă proprietatea reclamantei şi a numitului D.G..

Când pârâta s-a căsătorit cu fiul reclamantei, aceasta din urmă locuia cu soţul său, într-o altă locuinţă situată tot pe raza mun. Caracal, iar după decesul soţului s-a mutat şi a locuit la un alt fiul al ei, respectiv la numitul D.T., tot în mun. Caracal.

La data de 14.09.2016, a decedat soţul pârâtei, respectiv numitul D.I. (care era fiul reclamantei), iar pârâta a rămas să locuiască împreună cu minorul, în locuinţa pe care o avusese împreună cu soţul, locuinţă care era proprietatea reclamantei şi a numitului D.G., casă la care pârâta şi soţul ei au efectuat unele îmbunătăţiri.

Reclamanta, în contradictoriu cu pârâta şi cu fiul minor al acesteia, a solicitat instanţei  pe calea ordonanţei preşedinţiale  să dispună obligarea pârâţilor la reintegrare sa în spaţiul de locuit situat în Caracal, str. R....., nr. 25, jud. Olt, jud. Olt, aflat în proprietate ei şi evacuarea de îndată a ambilor pârâţi din acest imobil în care locuiesc ca toleraţi.

Potrivit art. 996 C.p.c. instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii  în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente  şi care nu s-ar putea repara,  precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, ordonanţa fiind provizorie şi executorie, măsurile dispuse producând efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului, pe cale de ordonanţă preşedinţială neputând fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.

Din analiza textului art. 996 C.p.civ., rezultă că ordonanţa preşedinţială este admisibilă când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: aparenţa dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existenţa unor cazuri grabnice şi neprejudecarea fondului.

Având în vedere aceste dispoziţii legale, instanţa constată că aparenţa dreptului este în favoarea reclamantei, deoarece aceasta este proprietara a două camere din casa de locuit situată în Caracal, str. R....., nr. 25, jud. Olt şi a unei părţi din terenul aferent acestei case. Cealaltă cameră din această casă şi diferenţa de teren fiind proprietatea numitului D.G..

La stabilirea acestui fapt instanţa a avut în vedere sentinţa civilă nr. 776/17.03.1998 pronunţată de Judecătoria Caracal în ds. nr. 5....../1997 (fila 7 din dosar).

Dar, reclamata nu a făcut dovada îndeplinirii uneia din condiţiile specifice ordonanţei preşedinţiale, respectiv cea a urgenţei, nedovedind că se impune neîntârziat reintegrarea sa în spaţiul de locuit şi evacuarea celor doi pârâţi.

Din declaraţiile tuturor martorilor audiaţi în cauză reiese faptul că de la data la care pârâta s-a căsătorit cu fiul reclamantei (în urmă cu 6 ani), aceasta nu a locuit niciodată cu ei, iar după decesul soţului pârâtei, reclamanta a continuat să locuiască împreună cu un alt fiul al ei, respectiv cu numitul D.T..

De asemenea, din declaraţiile martorilor mai rezultă şi faptul că reclamanta, după decesul soţului pârâtei, reclamanta este cea care a generat relaţia tensionată dintre ea şi pârâtă, deoarece doreşte să o izgonească pe aceasta din locuinţa ei.

Este adevărat că martorul C.I., a relatat faptul că reclamanta a dorit să vină să locuiască cu pârâta, dar aceasta din urmă nu nu a primit-o. Însă  această relatare i-a fost făcută acestui martor de către sora reclamantei, în urmă cu un an, ceea ce nu justifică existenţa unei urgenţe în cauză. Cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a făcut nici dovezi legate de faptul că în prezent nu are unde locui şi pârâta refuză să o primească.

Reclamanta, nu numai că nu a justificat urgenţa pentru capătul de cerere privind reintegrarea în spaţiul de locuit, dar nu a justificat existenţa unei urgenţe nici în ceea ce priveşte evacuarea celor doi pârâţi din acest spaţiu. Faptul că aceştia locuiesc ca toleraţi în această casă, nu justifică în lipsa unor alte probe şi condiţia urgenţei evacuări lor.

Mai constată instanţa că, măsurile solicitate de reclamantă prin cererea de ordonanţă preşedinţială nu îndeplineşte nici condiţia de a fi o măsură provizorie, deoarece reclamanta nu a făcut dovada că are înregistrat pe rolul instanţei, pe calea dreptului comun o cerere care să aibă ca obiect reintegrarea sa în spaţiu şi evacuarea pârâţilor. Astfel că, în lipsa unei astfel de cereri pe calea dreptului comun măsura solicitată nu este una provizorie, ci una definitivă ce ar echivala cu soluţionarea în fond a pricinii.

Pentru aceste considerente, deoarece reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a tuturor condiţiilor de admisibilitate cerute de ordonanţa preşedinţială, instanţa urmează să respingă cererea reclamantei, ca inadmisibilă.

În baza art. 453 din C.p.civ., deoarece reclamanta este cea care a căzut în pretenţii, instanţa urmează să o oblige la plata către pârâta D.E., a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

Postat 27.06.2017