Pretenţii

Sentinţă civilă 7352 din 09.12.2015


Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. --------------, reclamanta ----------------- a chemat în judecată pârâtul ---------------, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 6155 lei reprezentând despăgubiri, precum şi a dobânzilor de întârziere de la data introducerii acţiunii până la data plăţii efective.

În motivare, reclamanta a arătat că în data de 29.03.2011, în timp ce numitul --------------- conducea motocicleta marca BMW, cu nr. de înmatriculare ------, proprietatea Raiffeisen Leasing IFN S.A. – utilizator ------------------- la intrarea în localitatea ------------------ a intrat într-o groapă din carosabil, nesemnalizată, rezultând avarii la motocicletă. Urmare a acestui eveniment şi în baza poliţei de asigurare facultativă tip CASCO, seria --------------, nr. --------------- ASIROM a deschis dosarul de daună nr. -------------------, în urma instrumentării căruia a despăgubit asiguratul cu suma de 6155 lei, pentru reparaţiile necesare aducerii motocicletei la starea iniţială. Cuantumul reparaţiilor a fost stabilit pe baza facturii fiscale seria -------------, nr. --------------din data de ------------- emise de S.A. ------------------ S.R.L.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 2210 C.civ., art. 5 alin. 6 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 22 şi 40 din O.G. nr. 43/1997, Legea nr. 215/2001.

În dovedire, reclamanta a depus înscrisuri.

Pârâtul Consiliul Judeţean ------------------ a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, dat fiind că potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 215/2001 „în justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean”, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean ----------------- şi a judeţului -------------------, dat fiind că drumul pe care reclamantul pretinde că ar fi avut loc accidentul nu intră în categoria drumurilor judeţene prevăzute în H.G. nr. 1347/2001, ci se află în administrarea Consiliului local al com. -------------------, excepţia prescripţiei dreptului reclamantei la acţiune, motivat de faptul că introducerea cererii de chemare în judecată este ulterioară împlinirii termenului general de prescripţie de 3 ani, iar dreptul la acţiune al reclamantei a luat naştere la data producerii evenimentului rutier care a dus la avarierea autoturismului asigurat, adică la data de 29.03.2011. Pe fondul cauzei, nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, arătând că existenţa unei fapte ilicite şi a unui prejudiciu atrage răspunderea delictuală doar în măsura în care între acestea există o legătură de cauzalitate. Locul producerii presupusului accident şi implicit legătura de cauzalitate între acesta şi prejudiciu sunt susţinute de reclamantă pe baza unei declaraţii care emană exclusiv de la persoana care a suferit prejudiciul, motiv pentru care nu pot fi avute în vedere, întrucât prejudiciul suferit ar fi putu avea oricare altă cauză. Totodată, aşa cum reiese din fotografiile de la fila 41 dosar, pe sectorul de drum pe care ar fi avut loc presupusul eveniment rutier (la intrare în localitatea ---------------)erau amplasate indicatoare rutiere de avertizare, unul reprezentând „drum cu denivelări”, altul „atenţie radar şi drum alunecos”, astfel încât conducătorul autovehiculului, dacă ar fi respectat viteza legală de deplasare – 30 km/h, prevăzută de art. 123 lit. f din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, nu ar fi cauza avarierea autoturismului.

La primul termen de judecată, reclamanta şi-a modificat cererea, în sensul că a solicitat introducerea în cauză şi a U.A.T. judeţul ----------------prin preşedintele Consiliului Judeţean ----------------, a Serviciului Public Judeţean de Drumuri ---------------- şi a U.A.T. com. -------------- prin primarul com. --------------------.

Serviciul Public Judeţean de Drumuri -----------------a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că locul producerii evenimentului rutier este DN 11, din direcţia Bacău către municipiul ------------------, la intrarea în com. ------------------ iar Serviciul Public Judeţean de Drumuri ----------------- administrează drumurile judeţene de pe teritoriul judeţului -------------------- şi nu drumurile naţionale, respectivul drum DN 11 fiind în administrarea Companiei Naţionale de Drumuri.

La data de 14.11.2014, instanţa a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Consiliului Judeţean -------------------, a unit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a U.A.T. judeţul ------------------------ cu fondul cauzei şi a respins excepţia prescripţiei pentru considerentele care se regăsesc în încheierea pronunţată la termenul respectiv.

La termenul din data de 02.02.2012 instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a U.A.T. com. --------------------.

Analizând cu prioritate excepţiile invocate, instanţa reţine următoarele:

La data de 20.08.2008 a fost încheiat contractul de asigurare facultativă seria AC, nr. 0123760 între societatea reclamantă S.C. Asigurarea Românească – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. şi proprietarul autoturismului RAIFFEISEN LEASING IFN S.A. pentru motocicleta BMW, cu nr. de identificare şasiu -------------------, utilizator fiind S.C. ----------------------- S.R.L. (fila 13 dosar), poliţa de asigurare CASCO fiind valabilă până la data de 19.09.2011.

La data de 01.04.2011 numitul ------------------ a completat în faţa asigurătorului o declaraţie de daune (fila 22 dosar) în care arată că în data de 29.03.2011, în jurul orei 1700 a condus motocicleta ------------------, marca BMW, iar în afara localităţii --------------------, la intrare în com. ---------------------, într-o curbă a intrat cu roata faţă într-o groapă, s-a dezechilibrat şi a căzut pe partea stângă, producându-se următoarele avarii: geam parbriz, carcasă oglindă stângă, bull bar stânga, protecţie motor, sticlă semnalizare stânga, protecţie mâner stânga superior şi inferior, capac cutie portbagaj stânga inferior, oglindă stânga, oglinda şi carcasa semnalizare stânga faţă, janta faţă şi pedală schimbător viteze.

La data de 23.06.2011, S.C. BMW – Automobile Bavaria  a emis factura seria -------------, nr. ----------------- pentru suma de 6.155 lei reprezentând contravaloare reparaţie, sumă ce a fost achitată de către reclamantă în cadrul dosarului de daună ---------------------.

Potrivit dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 136/1995, forma în vigoare la data producerii evenimentului rutier, „în limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, şi împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia”.

De asemenea, conform art.3 din Legea nr.71/2011, „actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor”.

În consecinţă, sunt incidente dispoziţiile art. 998 Cod civil, conform căruia orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara, iar conform art. 999 Cod civil, omul e responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa. Deci, pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a pârâţilor trebuie îndeplinite următoarele  condiţii cumulative: existenţa unui prejudiciu (echivalent cu suma achitată de reclamantă în calitate de asigurator CASCO pentru acoperirea daunelor produce autovehiculului asigurat), existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenţa vinovăţiei persoanei care a cauzat prejudiciul.

În cauză, reclamanta a dovedit existenţa unui prejudiciu, însă în ceea ce priveşte persoana care a cauzat prejudiciul, instanţa reţine dispoziţiile art. 5 alineat (2) din O.U.G. nr. 195/2002, „administratorul drumului public sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjeneşte sau pune în pericol siguranţa circulaţiei, şi să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia”, iar potrivit art. 5 alineat (6), „în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum şi a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravenţional, civil sau penal, în condiţiile legii”.

Din raportul de expertiză auto efectuat în cauză de expert --------------------- (fila 140 dosar) a reieşit că locul evenimentului rutier, menţionat parţial şi de ------------------------- – persoana care conducea motocicleta cu nr. de înmatriculare --------------------- şi conform fotografiilor prezentate la dosar este DN11/E 574, fiind un drum naţional/drum european. Concluziile raportului de expertiză auto se coroborează şi cu adresa nr. J/19766/24.11.2015 a Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. din care reiese că DN 11 este cuprins între km 90+000 şi km 175+460 (-------------------) şi se află în administrarea CNADNR S.A. prin DRDP ----------------.

Potrivit art. 20 din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor Ministerul Transporturilor este organul administraţiei publice centrale care exercită prerogativele dreptului de proprietate publică a statului în domeniul drumurilor de interes naţional, iar potrivit art. 21 din acelaşi act normativ Ministerul Transporturilor este administratorul drumurilor de interes naţional, direct sau prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., care îşi realizează atribuţiile prevăzute de prezenta ordonanţă în condiţiile contractului de concesiune încheiat între acestea. Pentru drumurile naţionale şi autostrăzile nou-construite, administrarea se poate realiza de către Ministerul Transporturilor şi prin alte persoane juridice, pe baza contractului de concesiune încheiat în condiţiile legii.

În consecinţă, administratorul drumului pe care a avut loc evenimentul rutier care s-a soldat cu un prejudiciu în cuantum de 6.155 lei este Ministerul Transporturilor prin CNADNR, astfel cum se precizează şi în adresa nr. J/19766/24.11.2015 a Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. şi nu U.A.T. judeţul -------------------, Serviciul Public Judeţean de Drumuri ----------------- sau U.A.T. com. ----------------------, dat fiind că numai sectoarele de drumuri naţionale, incluzând şi lucrările de artă, amenajările şi accesoriile aferente, situate în intravilanul municipiilor sunt în administrarea consiliilor locale.

Prin urmare, câtă vreme niciunul din pârâţii chemaţi în judecată nu are în administrare drumul pe care a avut accidentul rutier, nu se poate analiza dacă şi-au îndeplinit sau nu obligaţiile prevăzute de lege, motiv pentru care instanţa va admite excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor U.A.T. com. ---------------, U.A.T. judeţul --------------prin preşedintele Consiliului Judeţean şi Serviciul Public Judeţean de Drumuri ------------------ şi va respinge acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu aceşti pârâţi ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Având în vedere că prin încheierea din data de 14.11.2014, instanţa a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Consiliului Judeţean -------------------, instanţa va respinge acţiunea formulată împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă.