Formularea cererii de reconstituire în nume propriu. Calitate de moștenitor.

Decizie 199/R din 17.11.2016


Prima instanţă a reţinut prin hotărârea recurată faptul că petenţii au renunţat la suc¬ce¬si¬unea după tatăl lor, E. A., astfel că nu sunt îndreptăţiţi să solicite reconstituirea drep¬tului de proprietate pentru terenurile care au aparţinut acestuia şi că petentul nu a făcut do¬vada că terenurile au fost preluate la CAP de la tatăl său, susţinând că acesta a plecat din ţară în perioada războiului, or preluarea terenurilor s-a realizat după anul 1960.

Raportat la succesiunea evenimentelor, se reţine că după depunerea cererii nr. 549 din 12.10.2005, semnată de cei trei petenţi, petenta E. R., succesoare a lui E. A., a decedat în data de 05.11.2005, fiind moştenită de fiul şi fiica sa. Ul¬terior petentul-recurent a revenit şi cu o cerere proprie.

Vocaţia eventuală a soţiei su¬pra¬vie¬ţu¬i¬toa¬re la reconstituirea dreptului de proprietate după soţul defunct s-a transmis astfel propriilor ei moştenitori, independent de împrejurarea că aceştia au renunţat la moştenirea tatălui şi, în aplicarea prevederilor art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, nu mai puteau beneficia direct, în ca¬litate de moştenitori ai lui, de reconstituirea dreptului de proprietate. Beneficiul repunerii în ter¬me¬nul de acceptare a succesiunii prin cererea de reconstituire nu este recunoscut succesibililor care au renunţat la succesiune (Decizia nr. XI din 05.02.2007 pronunţată de ÎCCJ în recurs în interesul legii), dar raportat la moştenirea autorului şi nu inclusiv la posibilitatea de a dobândi eventual, ipotetic, bunurile prin efect de retransmitere, prin mijlocirea unui terţ patrimoniu. Astfel, mama petentului a formulat cerere de reconstituire, iar recurentul se prevalează inclusiv de calitatea de moştenitor al acesteia. De altfel, în precizarea depusă la fila 8 dosar în rejudecare, petentul s-a referit şi la mama sa R. R..

De asemenea, prima instanţă a respins plângerea şi pe considerentul că nu s-a făcut do¬vada preluării terenurilor la CAP de la autori (tată, mamă, bunică paternă), omiţând însă a pune în discuţie, a clarifica şi a realiza o analiză efectivă a situaţiei de fapt şi a celei juridice, având în vedere şi împrejurarea că solicitarea de reconstituire a dreptului de proprietate s-a formulat în baza Legii nr. 247/2005, or la acel moment dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 18/1991 au fost modificate şi completate în sensul că: “suprafaţa adusă în cooperativa agricolă de producţie este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte suprafeţele preluate de cooperativele agricole de producţie în baza unor legi speciale sau în orice mod de la membrii cooperatori. (2^1) Terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producţie de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producţie sau de către stat, fără nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane

Prin sentinţa civilă nr. 227 din 10.02.2016, pronunţată de Judecătoria Sighetu Mar-ma¬ţiei în dosarul nr. 1671/307/2011* s-a respins plângerea formulată de petentul E. A. în nume propriu şi în numele surorii sale A. G. Z. în contradictoriu cu intimatele Co¬¬misia Locală Sighetu Marmaţiei pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra te¬re¬nurilor şi Comisia Judeţeană Maramureş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată a¬su¬pra terenurilor, împotriva Hotărârii nr. 2834/C/15.01.2009 a Comisiei Judeţene Maramureş pen¬tru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin cererea adresată Comisiei Locale Sighetu Marmaţiei petentul a solicitat recon¬sti¬tu¬irea dreptului de proprietate a suprafeţei de 25,5842 ha din care 0,8157 ha păşune în com¬po¬se¬sorat şi 1,4341 ha pădure în composesorat, terenuri ce au aparţinut părinţilor, bunicilor săi, pre¬cum şi a fraţilor şi surorilor părinţilor şi bunicilor.

În privinţa terenurilor ce fac parte din composesorat, instanţa a reţinut că nu sunt în-dre¬p¬tăţiţi să solicite individual reconstituirea, membrii composesori, ci doar asociaţia compo¬se-sorală.

Petentul susţine că este îndreptăţit la reconstituirea terenurilor aparţinând părinţilor, bu¬nicilor, fraţilor şi surorilor acestora, deoarece nu există alţi moştenitori.

 Dovada calităţii de moştenitor se face în condiţiile art. 13 din Legea nr. 18/1991 cu cer¬tificatul de moştenitor, hotărâre judecătorească definitivă sau orice mijloc de probă din ca¬re rezultă acceptarea moştenirii.

Potrivit certificatului de moştenitor depus în traducere la fila 18, E.A. năs¬cut la data de 28.01.1911 şi decedat la 19.01.1976, are moştenitori pe petent, sora sa A.G.Z. şi soţia supravieţuitoare E.S.. Se reţine însă în cuprinsul certificatului de moştenitor că petenţii au renunţat la moştenire.

Potrivit dispoziiilor art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 moştenitorii care nu-şi pot do¬vedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil sunt repuşi de drept în ter¬menul de acceptare prin cererea pe care o fac comisiei. Însă de această repunere în termen beneficiază potrivit dispoziţiilor deciziei ÎCCJ nr. XI/2007 doar moştenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de lege, nu şi cei care au renunţat la moştenire.

În speţă, petenţii au renunţat la succesiunea după tatăl lor E.A., astfel că nu sunt îndreptăţiţi să solicite reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile ce au a¬par¬ţinut acestuia.

De altfel, petentul a formulat plângere şi în numele surorii sale, fără un mandat în a-cest sens şi fără ca aceasta să se adreseze comisiei locale cu cerere de reconstituire. În lipsa ce-rerii de reconstituire şi a mandatului acesteia, plângerea formulată în numele ei este inad¬mi¬si-bilă.

Terenurile în care tatăl petenţilor figurează ca proprietar tabular sunt înscrise în CF 3308 nr. top. 4037, 2587, 4038, 4039, 4040, acesta înscriindu-şi dreptul de proprietate în pe¬ri-oa¬da 1890-1920.

Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 de prevederile acestei legi be-neficiază membrii cooperatori care au adus pământ în CAP sau li s-a preluat în orice mod te-ren, precum şi moştenitorii acestora.

Pe lângă faptul că petentul, ca urmare a renunţării la moştenire nu este îndreptăţit să so¬licite reconstituirea după tatăl său, nici nu a făcut dovada că terenurile au fost preluate la CAP de la tatăl său, susţinându-se că acesta a plecat din ţară în perioada războiului, ori pre¬lu¬a-rea terenurilor s-a realizat după anul 1960.

Acelaşi aspect a fost reţinut în instanţă şi în privinţa celorlalte terenuri solicitate, a¬par-ţinând mamei petenţilor – E.R. şi bunicii paterne E.A. intabulată în anul 1918.

În privinţa terenurilor despre care se afirmă că au aparţinut unor unchi sau mătuşi ai pe¬tenţilor, cu actele de stare civilă depuse nu s-a făcut dovada calităţii lor de moştenitor după a¬ceştia, arborele genealogic depus nefăcând prin el însuşi o astfel de dovadă. Despre unii din aceşti proprietari s-a susţinut că au decedat în timpul celui de-al doi¬lea război mondial, situaţie în care este evident că preluarea terenurilor la stat nu s-a realizat de la aceştia, terenurile intrând probabil în folosinţa altor persoane, în intervalul de timp de du¬pă război şi până la preluare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul E.A., solicitând a se dis¬pune casarea hotărârii recurate în conformitate cu dispoziţiile art. 3041 Cod procedură ci¬vi¬lă, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond. În subsidiar, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recurentul a solicitat ad¬mi¬terea recursului formulat, casarea/modificarea sentinţei în urma ana¬li¬z㬬rii acestuia în conformitate cu dispoziţiile art. 3041, admiterea cererii şi pe cale de con¬se¬cin¬ţă anularea Hotărârii Comisiei Judeţene de aplicare a legilor fondului funciar Maramureş nr. 2334/C/2009 şi validarea suprafeţei de 19,427 ha teren agricol.

În motivarea recursului s-a învederat Tribunalului că petentul a formulat plângere împotriva Ho¬tărârii nr. 2834/C/2009 a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate pri¬va¬tă asupra terenurilor Maramureş, solicitând admiterea plângerii, anularea hotărârii învederate şi, pe cale de consecinţă, admiterea contestaţiei în sensul validării poziţiei privind re¬constituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 25,58 ha teren agricol, teren păşune, fâ¬naţ şi împădurit. Ulterior, constatându-se faptul că suprafaţa de păşune împădurită nu a făcut o¬bi¬ectul hotărârii atacate, această solicitare nefiind soluţionată, nu s-a mai susţinut această su¬pra¬faţă spre reconstituire, de asemenea fiind diminuată şi suprafaţa de teren agricol la suprafaţa de 19,427 ha teren agricol.

Recurentul a arătat că instanţa de fond a ignorat a verifica vocaţia la succesiune, a analizat trunchiat actele de deces ale antecesorilor, ignorând faptul că, în cererea nr. 549/12.11.2005, solicitanţii re¬con¬stituirii dreptului sunt E. A., E. R., A.G.Z., aspect care rezultă şi din considerentele hotărârii Comisiei judeţene în care se nominalizează solicitanţii, un aspect important fiind actele anexate cererii, respectiv actele de identitate ale solicitanţilor şi cele trei semnături de pe cererea iniţială. Instanţa nu a pus în discuţia părţilor chestiunea vocaţiei la reconstituire a păr¬ţilor, trăgând concluzii contrazise de actele de la dosar. Astfel, atâta timp cât ma¬ma - numita E. R. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, aceasta decedând la scurtă perioadă după depunerea cererii (05.11.2005), ulterior fiind depusă cererea peten¬tu¬lui E.A. cu nr. 922/2005, după decesul acesteia se putea observa că acesta dobândea vo¬¬caţie la reconstituire, atât în nume propriu cât şi ca moştenitor al mamei decedate. În urma analizării acestor aspecte care converg spre necercetarea fondului cauzei, se impune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond în temeiul dis¬po¬ziţiilor art. 312 alin. 3 şi 5 Cod procedură civilă, constatând intervenirea motivelor de ca¬sa¬re prevăzute la art. 304 pct. 7, 8 şi 9 Cod procedură civilă, avându-se în vedere faptul că, con¬si¬derentele hotărârii sunt incomplete faţă de probaţiunea de la dosar.

În privinţa petitului subsidiar, recurentul a arătat că instanţa a respins plângerea şi pe considerentul fap¬tului că nu s-a dovedit preluarea la CAP a suprafeţelor deţinute de antecesori, însă este de no¬¬torietate faptul că numai parţial suprafeţele preluate au fost şi înscrise în evidenţele ca¬das¬tra¬le pe CAP-uri, cu prepondenţă în situaţiile în care s-au efectuat dezmembrări pentru atri¬bu¬i¬rea de loturi membrilor. Terenurile proprietatea antecesorilor au fost preluate şi comasate la SCZ, în folosinţa acesteia fiind şi astăzi (nelucrate desigur), parţial pe acestea fiind emise ti¬tluri pentru alte persoane.

Recurentul a făcut trimitere la prevederile art. 11 pct. 2 şi 2' din Legea nr. 18/1991, învederând că beneficiarii reconstituirii sunt şi persoanele (ori moştenitorii) care nu s-au în¬scris în CAP ori au „predat” aceste suprafeţe la CAP, respectiv cele de la care s-au preluat cu sau fără titlu, suprafeţele de teren avute în proprietate, astfel că interpretarea dată de instanţa de fond este în totală discre¬pan¬ţă faţă de dispoziţiile legale în materie, cererea fiind depusă la Legea nr. 247/2005, care este total diferită de Legea nr. 18/1991 iniţială. Faţă de aspectul referitor la folosinţa suprafeţelor, aceste suprafeţe au fost în folosinţa pe¬¬tenţilor până la plecarea din ţară în anul 1961, existând certificatul de călătorie din 27.08.1961 al celor trei petenţi anexat cererii nr. 549/2005.

Recurentul a precizat că din fosta coală 1533 Sighetu Marmaţiei reiese că în CF 1533 nr. top. 3695, 3696, 3698, 6136, 6137 suprafaţa iniţială a fost de 56.022 mp, proprietari de carte funciară fiind E. M., E. I., E. R. şi E. A. căs. cu B.D.. E. A.–bu¬nica paternă şi fraţii acesteia, sunt toţi decedaţi în Holocaust. Raportat la identificarea suprafeţei disponibile, în prezent sunt din vechea coală CF 1533, nr. top. 3695/2 şi 6137/2, CF 59549 nr. top. 3698/3/2, CF 59173 nr. top. 3696, CF 52711 nr. top. 3698/1/2, disponibilă fiind suprafaţa de 29.045 mp = 2,9 ha, conform notelor în¬toc¬mite şi extraselor de carte funciară actualizate în vederea reconstituirii dreptului de pro¬pri¬etate pe vechiul amplasament.

Recurentul a mai susţinut că din CF 5500 nr. top. 3962, 3965 în suprafaţă de 52.900 mp, proprietari fiind E. M.(M.) şi soţia D.Z., petentul şi-a dovedit filiaţia faţă de E. M., unchiul său, decedat în  Holocaust, fratele tatălui E.A.V.(Farcas), astfel că petentul este îndreptăţit la cota de ½ parte din suprafaţa înscrisă, respectiv la o suprafaţă de 26.500 mp = 2,65 ha conform actelor depuse, iar filiaţia fiind dovedită cu adeverinţele de naş¬tere de la Primăria Sighetu Marmaţiei şi actele de la Arhivele Naţionale, acte coroborate cu ar¬borele genealogic depus. Conform situaţiei actuale a CF 5500 disponibil din vechile numere topografice este suprafaţa de 27.299 mp din nr. top. 3962, din nr. top. 3962/3 suprafaţa de 4.587 mp şi nr. top. 3965 suprafaţa de 18.102 mp, total 49.988 mp = 4,99 ha.

S-a mai arătat că în CF 533 nr. top. 3981 cu suprafaţa iniţială 13.372 mp = 1,337 ha proprietarii de car¬te funciară sunt E. M., E. I., E. R. şi E. A. căs. cu B.D.. E.A. este bunica paternă şi fraţii acesteia, toţi antecesorii sunt decedaţi în Holocaust, aspecte relevate de Muzeul Holocaustului din Israel „Yad Vashem” conform actelor depuse, iar filiaţia este dovedită cu adeverinţele de naş¬tere de la Primăria Sighetu Marmaţiei şi actele de la Arhivele Naţionale, acte coroborate cu arborele genealogic depus. În prezent, disponibil pe vechiul amplasament din nr. top. 3981 iniţial a fost dez¬mem¬¬brat, astfel rămânând suprafaţa de 4.089 mp = 0,41 ha din nr. top. 3981/1/2/5 şi 3981/1/2/1 Sighet.

În CF 2636 nr. top. 4036/b/1 în suprafaţă iniţială de 5.755, potrivit celor arătate de recurent, proprietari de carte funciară sunt E. Maier, E. Ignat - fraţii tatălui petentului, E. A., cu o cotă de 8/16 părţi, iar E. M., E. I. E. R.şi E. A. căs. cu B.D. în cotă de 8/16. Toţi aceştia sunt decedaţi în Holocaust, aspecte relevate de Muzeul Holocaustului din Israel „Yad Vashem” conform actelor depuse. Din suprafaţa iniţială au rămas numai 2.623 mp sub nr. top. 4036/b/1/2.

Recurentul a învederat de asemenea că în CF 1680 nr. top 4031 iniţial cu suprafaţa de 15.471 mp, proprietari de carte fun¬ci¬ară sunt E. M., E. I., fraţii tatălui său, ambii decedaţi în Holocaust, în prezent disponibilă pe vechiul amplasament fiind suprafaţa de 4.278 mp, nr. top. 4031/2/2 Sighet. În CF 3308 iniţial, nr. top. 4037 – 12.980 mp, proprietar de carte funciară E. A¬.F.W., tatăl petentului, suprafaţa este disponibilă în to¬ta¬li¬tate. Din CF 2587, nr. top. 4038, 4039, 4040 cu suprafaţa de 17.099 mp + 7.531 mp = 29.007 mp = 2,9 ha, proprietar de carte funciară E. A.F.W., tatăl petentului, suprafaţa este disponibilă.

Recurentul a mai susţinut că în CF 3839 nr. top.  5230 suprafaţa iniţială 8.891 mp; CF 2755 nr. top. 5231 su¬pra¬fa¬ţa iniţială 8.851 mp; CF 5986 nr. top. 5332/27 cu suprafaţa iniţială de 11.610 mp şi nr. top. 5359 cu suprafaţa de 4.845 mp - total 34.197 mp, proprietar de carte funciară este E. R. născută R., mama petentului, este disponibilă în  prezent suprafaţa de 2.540 mp din nr. top. 5358/3 şi din nr. top. 5230 şi 5231 suprafaţa de  8.891 + 8.851 = 17.742 mp, precum şi din nr. top. 5332/27/2/2/6 cu suprafaţa de 4.757 mp, astfel total = 25.039 mp. Din CF 2199 nr. top. 5341/b suprafaţa de 971 mp, proprietar tabular E.A.căs. D.B., în persoana bunicii paterne a petentului. CF 3897 nr. top. 3166 cu suprafaţa de 198 mp; CF 2917 nr. top. 3167 cu suprafaţa de 266 mp; CF 2918 nr. top. 3168 cu suprafaţa de 536 mp proprietari de carte funciară D. Zisel, R. R., R. I., R. A., R. M., R. F., R. E., R. M. şi R. G. unchi din partea mamei, în grad 6 de moştenire.

Prin întâmpinare intimata Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar Sighetu Marmaţiei a solicitat respingerea recursului, învederând că instanţa de fond corect a re¬ţinut faptul că petentul E. Aron nu este îndreptăţit să solicite reconstituirea dreptului de pro-prietate după tatăl său E. A., după mama E. R. şi bunica pa¬ternă E. A., ca urmare a renunţării la moştenire. Petentul E. A. nu este îndreptăţit să solicite reconstituirea dreptului de pro¬pri¬e-tate nici faţă de ceilalţi autori, în speţă – unchi şi mătuşi, având în vedere faptul că acesta nu face dovada calităţii de moştenitor. În ceea ce priveşte solicitarea reclamanţilor privind reconstituirea dreptului de pro¬pri¬etate după bunicii paterni E. A. şi E. B., bunicii materni R. A. şi S.M., părinţii E. A.V. F. şi R. R. şi după mătuşi, unchi care sunt menţionaţi în cprţile funciare, intimata a precizat că potrivit prevederilor art. 8 coroborat cu art. 11 din Legea nr. 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra tere¬nu¬ri¬lor, în temeiul legilor fondului funciar se face asupra terenurilor agricole care se găsesc în pa¬trimoniul cooperativelor agricole de producţie, persoanelor care au adus pământ în CAP sau că¬rora li s-a preluat în orice mod, precum şi moştenitorilor nacestora. Reclamantul nu face do¬vada înscrierii sau preluării terenurilor de către CAP de la antecesorii săi.

Analizând sentinţa recurată prin prisma şi în limitele stabilite prin memoriul de re¬curs, Tribunalul reţine următoarele:

Recurentul E. A. şi sora sa, A. G. Z., sunt copiii lui E. A. şi E. R., năs¬cută R..

E. A. a decedat în 19.01.1976 (fila 15 dosar fond) şi a fost moştenit de soţia supravieţuitoare, E. R., după cum relevă hotărârea de corectare a ordinului de moştenire din 03.01.1984, fiul şi fiica renunţând la moştenire.

E. R. s-a recăsătorit cu R.(R.) M. în 05.05.1984 şi a decedat în data de 05.11.2005. Potrivit ordinului corectat de re¬cu¬noa¬ştere a testamentului eliberat în dosarul nr. 28088, testamentul defunctei din 15.05.1984 este în vigoare, iar acest testament relevă ca suc¬cesori în părţi egale pe G. Z. şi E. A., copiii dispunătoarei. R.M. a decedat în data de 18.12.1998.

E. R., născută R., a părăsit România în data de 29.05.1961, în vederea sta¬bilirii domiciliului în Israel, i s-a aprobat renunţarea la cetăţenia română prin Decretul nr. 73 din 08.02.1962 şi a redobândit cetăţenia română în data de 22.04.1992, în baza declaraţiei for-mulate în temeiul art. 37 din Legea nr. 21/1991. Petentul E. A. este cetăţean român.

În data de 22.09.2005 recurentul E. Aron, mama acestuia, E. R. şi sora Asia G. Zehava au depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole care au aparţinut defuncţilor E. A. Farcas Wolf, E. Eizik şi E. Bella, E. Israel Strul, Feig Ghizela, E. Ester, E. Mauer Ignat, E. Riza, van B., E. D. Aranca, E. Zisel, E. Erik, E. Bella Jungreisz, cu detalierea topografică a terenurilor, cererea fiind semnată de cei trei petenţi şi înregistrată sub nr. 490.

Cei trei au depus încă o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autorii defuncţi E. A. Farcaş-Wolf, E. Eizik, E. Bella, E. Israel Strul, Feig Ghizela, E. Ester, E. Mauer Ignat, E. Riza, van B., E. D. Aranca, E. Zisel, E. Erik, E. Bella Jungreisz, cerere în¬re¬gis¬trată sub nr. 549 din 12.10.2005 (filele 86-87 dosar), semnată de toţi trei petenţii, la care au a¬nexat detaliat situaţia terenurilor solicitate.

La cererea nr. 549/2005 a fost conexată cererea nr. 490/22.09.2005 (fila 60 dosar fond prim ciclu procesual).

În data de 30.11.2005 s-a înregistrat la Primăria Sighetu Marmaţiei sub nr. 922 ce¬re-rea formulată de petentul E. Aron, prin mandatari Markus Hari şi Gerstmayer Jozsef prin care petentul solicită retrocedarea totală a dreptului de proprietate asupra terenurilor avute de pre-decesorii săi E. A. Volf Farcas (tată), R. Aron şi E. B. (bunici), Sachs Majte şi D. Aranka (Aurica, Golda) – bunică; E. Rifka, E. Boila, E. Roza, E. Lazăr, R. Herman, R. Isac - fraţi şi surori bunici; Teichler Frida – soţia fratelui bunicului; R. Mozes, E. Moisă, E. Iţic, E. Froim  şi E. Neli căs. cu Popovits Moisă - copiii fraţilor, surorilor bunicilor; R. C., E.M., E.I., E. R., E. A. căs. cu D. B. – fraţii şi surorile părinţilor.

Dosarul nr. 922/2005 a fost conexat la dosarul nr. 549 (fila 112 dosar).

Prin chiar plângerea introductivă din data de 01.06.2011 s-a făcut trimitere la cererile înregistrate sub nr. 549 şi 922 din 2005.

Prima instanţă a reţinut prin hotărârea recurată faptul că petenţii au renunţat la suc¬ce-si¬unea după tatăl lor, E. A., astfel că nu sunt îndreptăţiţi să solicite reconstituirea drep¬tului de proprietate pentru terenurile care au aparţinut acestuia şi că petentul nu a făcut do¬vada că terenurile au fost preluate la CAP de la tatăl său, susţinând că acesta a plecat din ţară în perioada războiului, or preluarea terenurilor s-a realizat după anul 1960.

Raportat la succesiunea evenimentelor, se reţine că după depunerea cererii nr. 549 din 12.10.2005, semnată de cei trei petenţi, petenta E. R., succesoare a lui E. A., a decedat în data de 05.11.2005, fiind moştenită de fiul şi fiica sa. Ul¬terior petentul-recurent a revenit şi cu o cerere proprie.

Vocaţia eventuală a soţiei su¬pra¬vie¬ţu¬i¬toa¬re la reconstituirea dreptului de proprietate după soţul defunct s-a transmis astfel propriilor ei moştenitori, independent de împrejurarea că aceştia au renunţat la moştenirea tatălui şi, în aplicarea prevederilor art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, nu mai puteau beneficia direct, în ca¬litate de moştenitori ai lui, de reconstituirea dreptului de proprietate. Beneficiul repunerii în ter¬me¬nul de acceptare a succesiunii prin cererea de reconstituire nu este recunoscut succesibililor care au renunţat la succesiune (Decizia nr. XI din 05.02.2007 pronunţată de ÎCCJ în recurs în interesul legii), dar raportat la moştenirea autorului şi nu inclusiv la posibilitatea de a dobândi eventual, ipotetic, bunurile prin efect de retransmitere, prin mijlocirea unui terţ patrimoniu. Astfel, mama petentului a formulat cerere de reconstituire, iar recurentul se prevalează inclusiv de calitatea de moştenitor al acesteia. De altfel, în precizarea depusă la fila 8 dosar în rejudecare, petentul s-a referit şi la mama sa R. R..

De asemenea, prima instanţă a respins plângerea şi pe considerentul că nu s-a făcut do-vada preluării terenurilor la CAP de la autori (tată, mamă, bunică paternă), omiţând însă a pune în discuţie, a clarifica şi a realiza o analiză efectivă a situaţiei de fapt şi a celei juridice, având în vedere şi împrejurarea că solicitarea de reconstituire a dreptului de proprietate s-a formulat în baza Legii nr. 247/2005, or la acel moment dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 18/1991 au fost modificate şi completate în sensul că: “suprafaţa adusă în cooperativa agricolă de producţie este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte suprafeţele preluate de cooperativele agricole de producţie în baza unor legi speciale sau în orice mod de la membrii cooperatori. (2^1) Terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producţie de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producţie sau de către stat, fără nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane”.

În rejudecare petentul a înţeles să administreze expertiza topografică extrajudiciară, sens în care a depus la dosar mai multe note de constatare pentru imobilele solicitate, înscrise în CF 5986 (nou 59553), nr. 3839 (nou 59551), nr. 2755 (nou 59550), nr. 2199 (nou 59552), nr. 3897, nr. 2918, nr. 5500, nr. 1680 (nou 59544), nr. 2636 (nou 59107), nr. 2587, nr. 1533, nr. 533, omiţând însă să depună la dosar planul aferent imobilului înscris  în CF nr. 3308, nr. top. 4037.

În considerarea acestor aspecte, Tribunalul apreciază că prima instanţă nu a procedat la o efectivă analiză a fondului cauzei, sens în care se impune în temeiul prevederilor art. 3041, 312 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, admiterea recursului şi casarea hotărârii recurate.

În ce priveşte solicitarea recurentului de casare şi trimitere a cauzei în rejudecare, Tribunalul constată că aceasta nu poate fi primită, raportat la dispoziţiile art. 312 alin. 61 Cod procedură civilă 1865 conform cărora „casarea cu trimitere poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului pentru cazul în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, pentru cazul în care judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor cât şi la dezbaterea fondului, respectiv pentru cazul casării pentru lipsă de competenţă. În cazul în care, după casarea cu trimitere potrivit alin. 5 sau 6 intervine o nouă casare în aceeaşi cauză, tribunalele şi curţile de apel vor rejudeca în fond cauza, dispoziţiile alin. 4 fiind aplicabile”.

Or, în speţă, în soluţionarea plângerii introduse după intrarea în vigoare a preve¬de¬ri¬lor legale anterior evocate (Legea nr. 202/2010), prima instanţă a pronunţat sentinţa civilă nr. 1012 din 10.04.2014, prin care a constatat perimată plângerea, hotărâre casată prin decizia civilă nr. 421/R din 01.10.2014 a Tribunalului Maramureş, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Textul legal nu distinge în funcţie de motivul pentru care nu s-a ajuns la cercetarea fondului, sens în care o a doua casare cu trimitere în acelaşi proces nu mai poate fi dispusă, Tribunalul urmând a stabili termen pentru rejudecarea în fond a cauzei, cu ob¬ser¬varea limitelor în care s-a procedat la criticarea hotărârii prin motivele de recurs, raportat şi la precizările depuse în rejudecare.