Necalificarea cererii de intervenţie de către instanţa de fond. Înlăturarea motivului de nulitate invocat de către apelant legat de necesitatea calificării felului cererii de intervenţie.

Decizie 113 din 30.03.2017


Rezumat:

Lipsa calificării de către instanţa de fond a cererii de intervenţie (principală sau accesorie) în condiţiile în care intervenientul nu a făcut-o, nu poate constitui motiv de nulitate al hotărârii atacate în condiţiile în care procedura de soluţionare şi efectele produse sunt evident specifice intervenţiei accesorii, iar apelantul nu a suferit vreun prejudiciu.

(Decizia nr. 113 din 30 martie  2017, dosar 3262/86/2016)

 Hotărârea:

 Prin sentinţa civilă nr. 457 din 12 decembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Suceava – Secţia a II-a civilă, s-a respins, ca nefondată, cererea de intervenție formulată în temeiul art. 71 de intervenienta SC A. S.R.L., intimați fiind B. SA și O.R.C. de pe lângă Tribunalul Suceava; a admis cererea de intervenție formulată în temeiul art. 61 Cod de procedură civilă de către C. S.R.L.; a admis cererea de înregistrare mențiuni la Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Suceava, formulată de societatea SC B. SA și înregistrată sub nr. dosar 20184 /12 iulie 2016, a dispus înregistrarea în registrul comerţului a mențiunii depunerii Hotărârii AGOA nr. 2 din 25 iunie 2016 şi a obligat intervenienta SC A. SRL să achite intervenientei C. SRL, suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, dispunând comunicarea hotărârii către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Suceava şi efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului, reţinându-se că cererea de intervenţie formulată în temeiul art. 61 Cod de procedură civilă de către C. SRL este întemeiată, cu consecința respingerii, ca nefondate, a cererii de intervenție formulată în temeiul art. 71 de acționarul SC A. SRL.

Potrivit practicii judiciare în materie, în cadrul procedurii sumare de înscriere a menţiunilor în Registrul Comerţului nu se poate pune în discuţie și analiza o eventuală prejudiciere a acţionarilor sau intenţia de fraudare a acestora. Eventuale discuţii sau critici referitoare la aspecte care ţin de fondul hotărârilor adoptate de acţionari nu pot fi analizate, în această procedură, specială și necontencioasă. În cazul în care o anumită persoană interesată consideră ca fiind necesare verificări de fond cu privire la validitatea hotărârilor (inclusiv în ce privește cvorumul de prezenţă sau de vot), acestea se pot realiza doar în cadrul unui proces purtat pe calea dreptului comun având ca obiect anularea actelor juridice respective, şi administrarea unui probatoriu specific, în condiţii de contradictorialitate și cu respectarea unor proceduri speciale.

În procedura soluţionării plângerii împotriva rezoluţiei directorului şi/sau persoanei sau persoanelor desemnate din cadrul Oficiului Registrului Comerţului, prevăzute de art. 6 alin.3-7 din OUG nr. 116/2009, instanţa exercită un control de legalitate atât cu privire la respectarea normelor de procedură prevăzute la art. 7 din OUG nr. 116/2009, cât şi un control de legalitate formal cu privire la actele şi faptele supuse înregistrării, verificând dacă documentaţia depusă este completă şi în conformitate cu legea.

Singurul cadru legal în care pot fi invalidate hotărârile AGOA este procedura specială prevăzută de art. 132 din Legea nr. 31/1990, în condiţiile în care părțile interesate au și formulat acțiune în anulare a hotărârii AGOA nr. 2 din 25 iunie 2016, acțiune ce formează obiectul dosarului nr. 3575/86/2016, aflat pe rolul aceluiași Tribunal.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel  intervenienta SC A. S.R.L criticând soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate.

Prin decizia nr. 113/30.03.2017, Curtea de Apel - Secţia a II-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de declarat de intervenienta SC A. S.R.L., împotriva sentinţei nr. 457 din 12 .12.2016 a Tribunalului Suceava - Secţia a II-a civilă (dosar nr. 3262/86/2016), intimaţi fiind intervenienta C.S.R.L. şi petenţii O.R.C. de pe lângă Tribunalul Suceava şi SC B. SA.

Apelul formulat de către intervenienta S.C. A. S.R.L. a fost găsit nefondat, pentru următoarele motive:

-nu a fost luată în considerare poziţia exprimată de petentă faţă de cererea de intervenţie formulată de S.C. C. S.R.L., aceasta nu a fost calificată şi nu a fost motivată soluţia declarării ca admisibile a acesteia;

-nelegalitatea hotărârii A.G.O.A. S.C. B. SA.

Curtea va analiza primul set de motive legat de cererea de intervenţie depusă de S.C. C. S.R.L. Astfel, urmărind soluţia pronunţată de judecătorul fondului, se poate observa că acesta nu a calificat cererea de intervenţie ca fiind una principală sau accesorie în conformitate cu dispoziţiile art. 61 alin. 2 şi 3 Cod procedură civilă, limitându-se a o deosebi de cererea de intervenţie specială reglementată de prevederile art. 71 din O.U.G. nr. 116/2009, calificând-o în final ca o cerere de intervenţie voluntară. Această omisiune a primei instanţe se impune a fi analizată prin raportare la circumstanţele cauzei şi prin prisma vătămării intereselor petentei S.C. A. S.R.L. În acest sens, în art. 175 alin. 1 Cod procedură civilă se prevede că „Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia”.

Rezultă astfel, cu suficientă evidenţă, faptul că necalificarea cererii de intervenţie ca principală sau accesorie nu a produs nici un prejudiciu petentei–apelante, întrucât nu aceasta a constituit temeiul respingerii cererii de intervenţie formulată în baza art. 71 din O.U.G. nr. 116/2009 de către S.C.A S.R.L. Pe cale de consecinţă, Curtea va înlăturat acest motiv de apel.

Privitor la nemotivarea încheierii prin care a fost admisă în principiu cererea de intervenţie formulată în baza art. 61 alin. 1 Cod procedură civilă, este neîndoielnică împrejurarea că acesta este o cerere de intervenţie accesorie, intervenienta neurmărind pentru sine dreptul dedus judecăţii, aceasta urmărind doar să sprijine apărarea S.C. B. SA şi corelativ, respingerea cererii formulată de petenta apelantă. În această situaţie, instanţa de judecată, atunci când declară admisibilă o cerere de intervenţie nu procedează la o motivare propriu-zisă a acestei soluţii, limitându-se a se constata că cererea de intervenţie are legătură cu litigiul dedus judecăţii şi că este compatibilă cu procedura în curs. În acest context,  judecătorul fondului procedând la această verificare formală a cererii de intervenţie accesorie a declarat-o admisibilă, în concordanţă cu dispoziţiile procedurale.

Mai mult, în considerarea celor prezentate în paragraful precedent, susţinerea apelantei legate de faptul că nu au fost analizate apărările formulate faţă de cererea de intervenţie formulată de SC C. S.R.L. nu pot fi reţinute întrucât soluţia de admitere a cererii de intervenţie accesorie se impune în temeiul art. 67 Cod procedură civilă, în condiţiile în care partea în interesul căreia a fost făcută cererea de intervenţie a câştigat procesul.

Legat de cel de-al doilea set de motive de apel, ce privesc faptul că hotărârea A.G.O.A. nu a fost comunicată către S.C. B. SA, că nu a fost consemnat nimic în registrul proceselor verbale ale adunării generale a acţionarilor, Curtea reţine faptul că aceste împrejurări nu privesc procedura de menţionare în registrul comerţului a hotărârilor A.G.A., acestea putând fi verificate doar pe calea acţiunilor puse la dispoziţie de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.

Invocarea de către petentă a faptului că persoana ce a depus cererea de menţionare în registrul comerţului a hotărârii A.G.O.A. nu era mandatată să efectueze astfel de acte nu poate fi susţinută faţă de conţinutul împuternicirii speciale date de B. şi cea dată de Fondul Proprietatea SA.

Faţă de cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, apelul a fost respins ca nefondat.