Confirmare renunţare urmărire penală (art. 318 alin. 12 ncpp)

Hotărâre Încheierea de camera preliminară nr. 149 din 28.04.2017


Prin sesizarea înregistrată la această instanţă, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Neamţ a solicitat confirmarea soluţiei de renunţare la urmărirea penală dispusă prin Ordonanţa nr. 2016/P/2015.

Prin Ordonanţa nr. 2016/P/2015 din data de 29 martie 2017, s-a dispus renunţarea la urmărirea penală în cauza având ca obiect infracţiunile de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. 1 Cod penal şi ameninţare, prev. de art. 206 alin. 1 Cod penal, de către numiţii X. G. şi X. E., în dauna persoanei vătămate X. M..

Persoana vătămată a reclamat faptul că numiţii X. G. şi X. E., care îi sunt cumnaţi şi cu care se află în relaţii conflictuale de mai mulţi ani, la data de 13.09.2015 au intrat în curtea locuinţei sale, au lovit-o şi au tras-o de păr şi i-au adresat ameninţări cu acte de violenţă şi cu moartea.

În cursul urmăririi penale, au fost audiate părţile şi martora Eşanu M. (fila 12 d.u.p.), martoră care confirmă cele reclamate de persoana vătămată.

De asemenea, persoana vătămată a prezentat o adeverinţă medicală eliberată de medicul de familie (fila 10 d.u.p.) şi din care rezultă că a suferit contuzii urmare a unui traumatism cranio cerebral produs prin agresiune.

Procurorul a reţinut că în cauză se impune soluţia de renunţare la urmărirea penală, avându-se în vedere că pentru infracţiunile săvârşite legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult doi ani şi că nu există un interes public în urmărirea penală, raportat la conţinutul faptei şi împrejurările concrete de săvârşire a acestora, modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, urmărire produse, eforturile organelor de urmărire penală şi existenţa unei disproporţii vădite între cheltuielile pe care le-ar implica desfăşurarea procesului penal şi gravitatea urmărilor produse prin săvârşirea infracţiunii.

Persoana vătămată nu a fost de acord cu soluţia de renunţare la urmărirea penală, învederând judecătorului de cameră preliminară că X. G. şi X. E. sunt naşii săi de cununie şi că la data de 13.09.2015, intrând în curtea sa fără nici un drept, au împins-o, au tras-o de păr şi au ameninţat-o cu moartea, la acest incident fiind de faţă şi unul din copiii săi minori, care s-a speriat, fiind traumatizat şi în prezent.

Analizând sesizarea, din perspectiva condiţiilor prevăzute de lege în art. 318 alin. 1, 2 şi 3 Cod procedură penală., judecătorul constată că cererea parchetului este neîntemeiată.

Raportat la motivele expuse, judecătorul constată că soluţia de renunţare la urmărire penală cuprinsă în ordonanţa parchetului este nelegală şi netemeinică.

Ca urmare, în baza art. 318 pct. 15 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară urmează ca în baza art. 318 alin. 15 lit. a Cod procedură penală, să respingă cererea de confirmare a  soluţiei de renunţare la urmărirea penală dispusă prin ordonanţa de  renunţare la urmărire penală din data de  29.03.2017, pronunţată în dosarul nr. 2016/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.Neamţ, să desfiinţeze soluţia de renunţare la urmărirea penală şi să trimită cauza la procuror pentru completarea urmăririi penale.

Astfel, potrivit art. 318 Cod procedură penală (renunţarea la urmărire penală) în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunţa la urmărirea penală când constată că nu există un interes public în urmărirea faptei.

(2) Interesul public se analizează în raport cu:

a) conţinutul faptei şi împrejurările concrete de săvârşire a faptei;

b) modul şi mijloacele de săvârşire a faptei;

c) scopul urmărit;

d) urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii;

e) eforturile organelor de urmărire penală necesare pentru desfăşurarea procesului penal prin raportare la gravitatea faptei şi la timpul scurs de la data săvârşirii acesteia;

f) atitudinea procesuală a persoanei vătămate;

g) existenţa unei disproporţii vădite între cheltuielile pe care le-ar implica desfăşurarea procesului penal şi gravitatea urmărilor produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii.

(3) Când autorul faptei este cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute în vedere şi persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, atitudinea suspectului sau a inculpatului după săvârşirea infracţiunii şi eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii.

 În cauză, judecătorul de cameră preliminară reţine că, deşi autorii faptelor sunt cunoscuţi, procurorul nu face în cuprinsul ordonanţei de renunţare la urmărirea penală, nicio referire cu privire la persoana acestora, respectiv la conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, atitudinea acestora după săvârşirea faptei şi eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii.

Astfel la dosarul de urmărire penală nu au fost ataşate certificatele de cazier judiciar, pentru a se putea verifica conduita avută anterior de cele două persoane, dacă sunt sau nu la prima abatere de la legea penală.

În raport de aspectele reţinute de către procuror în analiza interesului public, judecătorul de cameră preliminară  reţine că s-a avut în vedere numai împrejurările concrete de săvârşire a faptelor, urmărire produse şi disproporţia vădită dintre cheltuielile pe care le-ar implica desfăşurarea procesului penal şi gravitatea urmărilor produse prin săvârşirea infracţiunii.

Or, aşa cum s-a arătat mai sus, nu s-a apreciat şi cu privire la persoana suspecţilor.

Pe de altă parte, se reţine că faptele comise prezintă gravitate, prin modul în care au fost comise – cei doi au intrat în curtea persoanei vătămate şi în prezenţa unui minor au agresa-o pe aceasta, au tras-o de păr şi au ameninţat-o cu moartea.

Legiuitorul a prevăzut ca, la analiza interesului public să se aibă în vedere urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii, astfel că, analizând în concret împrejurările descrise în dosarul de urmărire penală se constată că urmările produse nu pot fi minimalizate, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat mai sus, persoana vătămată a fost agresată de două persoane, în prezenţa unui minor şi în curtea sa.

Interesul public nu înseamnă numai analiza modului şi mijloacelor în care a fost săvârşită infracţiunea de către suspect, atitudinea suspectului după săvârşirea faptei, anume eforturile depuse pentru diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi circumstanţele personale ale suspectului, aspecte care oricum nu au fost analizate de procuror, ci şi interesul cetăţeanului, părţii vătămate în cazul nostru, care are drepturi recunoscute şi garantate de Constituţie şi care s-a adresat autorităţilor publice pentru apărarea şi garantarea drepturilor sale. De altfel, interesul public este acel interes care implică garantarea şi respectarea de către instituţiile şi autorităţile publice a drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, recunoscute de Constituţie, legislaţia internă şi tratatele internaţionale la care România este parte, precum şi în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, cu respectarea principiilor eficienţei, eficacităţii şi economicităţii cheltuirii resurselor.