Plângere soluție procuror

Prin cererea înregistrată la această instanţă, petentul M.X. a formulat plângere împotriva ordonanţelor nr. 647/II-2/2014 şi nr. 1497/P/2012 date de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Neamţ, solicitând desfiinţarea acestora ca fiind nelegale şi netemeinice, având în vedere următoarele motive:

La data de 29.07.2012 a formulat plângere penală împotriva făptuitorului A.Y. pentru săvârşirea infracţiunii de profanare de morminte prevăzută de art. 319 alin. 1 din vechiul Cod penal, constând în aceea că în cursul lunii iulie 2012 acesta a construit un gard împrejmuitor la locurile de veci ale familiei sale, care se învecinează cu locurile de veci ale mamei şi tatălui lui, respectiv gard de fier cu temelie betonată, deplasând perimetrul locurilor de veci ale rudelor sale, făcând să dispară în totalitate mormântul mamei sale, M.Z..

A arătat că săpăturile, turnarea temeliei şi împrejmuirea mormântului familiei A. s-a făcut fără nici o aprobare a Consiliului Parohial, fără să fie anunţaţi vecinii, deţinători de locuri de veci în zonă.

Făptuitorul a dezgropat osemintele mamei sale, le-a introdus într-un sac de nylon şi le-a pus lângă un gard, fără să fie anunţat ulterior. L-a întrebat ce a făcut în cimitir, iar acesta i-a spus că a făcut grilajul cu gard metalic tatălui său, iar osemintele mamei lui le-a pus într-un sac şi le-a pus lângă gard în cimitir.

La data de 20.07.2012, când s-a deplasat la cimitir, a constatat că mormântul era profanat, pământul era pus înapoi şi era construit gardul cu temelia din beton pe mormântul mamei sale.

La acea dată, au fost efectuate fotografii şi filmare la locul comiterii faptei.

Intimatul a continuat lucrarea, osemintele nu le-a mai îngropat şi le-a mai găsit, astfel a depus plângere penală la 27.07.2012.

De asemenea, crucea existentă la mormânt a fost aruncată, după cum se observă în planşa foto lângă mormântul tatălui lui, în direcţia mesei de prăznuire şi a crucilor mormintelor bunicilor.

A solicitat organelor de cercetare penală să se deplaseze la locul comiterii faptei de profanare de morminte să efectueze o cercetare la faţa locului corespunzătoare şi să se stabilească la mormânt că cele declarate de el sunt reale. A solicitat să se stabilească până la ce adâncime a săpat în mormânt la mama sa A.Y., dacă există osemintele mamei sale în mormânt, unde sunt osemintele în acest moment, dar nu s-a luat nici o măsură.

Prin rezoluţia nr. 1497/P/2012 din 30.09.2013, fără nici o motivare, se dispune neînceperea urmăririi penale în baza art. 226 raportat la art. 10 lit. d din vechiul Cod de procedură penală.

A depus plângere împotriva rezoluţiei prim procurorului şi rezoluţiei procurorului, şi prin sentinţa penală nr. 49 din 06.02.2014 pronunţată de Judecătoria Tg.Neamţ s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva intimatului A.Y..

Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Neamţ nu a respectat sentinţa, dispunând începerea urmăririi penale în REM pentru faptă.

În timpul cercetărilor ulterioare a solicitat în scris recuzarea procurorului cât şi a agentului de poliţie care efectuase anterior cercetările şi se antepronunţase, dar nu au fost acceptate.

A solicitat noi probe, reaudierea de martori, unele din solicitări nefiind luate în seamă.

Nu au fost efectuate confruntări între el şi persoanele audiate, subofiţerul B.G. s-a axat pe aceleaşi probe, fără a-i fi luate în seamă probele solicitate.

Audierea martorilor s-a făcut sub presiune, să declare ceea ce doreşte organul de cercetare penală în favoarea făptuitorului şi menţinerea declaraţiilor luate de poliţişti anterior, care se acoperă între ei.

Pentru acest motiv a solicitat recuzarea organului de cercetare penală la data de 29.09.2014 şi audierea şi confruntarea martorilor şi să se efectueze de procurorul de caz şi în prezenţa avocatului ales.

A doua zi, 30.09.2014, procurorul emite ordonanţă de respingere a cererii sale, iar la data de 31.10.2014 a emis ordonanţa de clasare a cauzei întrucât fapta nu există.

La data de 29.09.2014 când a depus cererea de recuzare a agentului B.Z. a primit telefon de la acesta că la data de 30.09.2014 vine personal la cercetare la locul faptei şi că nu îl interesează ce soluţie va da procurorul la cererea de recuzare.

Cu toate acestea, la data de 30.09.2014 s-a deplasat la cimitirul din satul X., a aşteptat până în jurul orelor 11,00-11,30, şi vâzând că nu vine a plecat, deoarece suferă de un handicap sever.

Au fost audiaţi numai rude ale făptuitorului sau prieteni de familie ai acestuia. Nu au fost audiaţi martorii: I.X., I.Z., I.Y., S.D., S.G. şi V.V., şi nu au fost reaudiaţi martorii G.X., A.V. şi A.C..

Prin memoriul depus la dosar, intimatul A.Y. a solicitat respingerea plângerii, arătând următoarele:

Cimitirul din deal aparţinând satului X. s-a construit pe pământul donat de oamenii din sat, este autorizat ca fiind cimitir şi astfel oamenii din sat nu au nevoie de cerere scrisă de la Consiliul Parohial şi nici autorizaţie de construcţie.

Petentul minte când spune că atunci când a turnat temelia ar fi aruncat osemintele mamei lui. Nu a făcut cavou, ci o temelie de 15 cm. adâncime (max. 20 cm.) şi nu se poate ajunge la oseminte la o asemenea adâncime.

Între locurile de veci ale familiei sale şi locul de veci al petentului există o alee care a rămas intactă şi pe care nu a betonat-o, deoarece ştia cu ce persoană au de-a face.

Nu este adevărată susţinerea petentului care spune i-ar fi aruncat crucea mamei lui, deoarece după dezgropămintea mamei lui, acum aproximativ 20 de ani, nu a mai existat cruce în cimitir cu numele M.Z. şi nu a fost nimeni la căpătâiul acesteia cu o colivă până în iunie 2012, când a fost îngropat dl. M.G., tatăl lui M.X. . Nu putea să arunce crucea, întrucât tatăl său, A.Y., a fost îngropat cu un an înaintea lui M.G..

Petentul minte când spune că s-a prezentat la data de 30.09.2014 pentru audieri la faţa locului la cimitirul X., şi nu a fost nimeni.

Au fost prezenţi mai mulţi martori şi un reprezentant al Consiliului Parohial, s-au măsurat morminte şi s-au făcut fotografii la faţa locului.

Motivul pentru care nu s-a prezentat este că a depus la dosar declaraţii false privind suprafaţa mormintelor, încercând să ducă ancheta în eroare, spunând că au loc de trei morminte. Aşa cum a declarat şi anterior, locul lor de veci este de două locuri, cu o suprafaţă de 2 metri şi o temelie de 16-17 cm.

Petentul vrea ca satul să afle unde sunt mormintele mamei lui, putea să îl întrebe pe tatăl lui cât a fost în viaţă.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin ordonanţa nr. 1497/P/2012 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Neamţ, s-a dispus în temeiul art. 314 alin. 1 lit. b şi art. 315 alin. 1, 5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 lit. a Cod procedură penală şi art. 5 Cod penal, clasarea cauzei privind sesizarea petentului M.X. sub aspectul săvârşirii de către intimatul A.Y. a infracţiunii de profanare de cadavre sau morminte, prevăzută de art. 383 alin. 2 Cod penal, reţinându-se că fapta nu există.

Întrucât procurorul şi-a însuşit argumentele cuprinse în referatul cu propunerea de clasare întocmit de organul de cercetare penală, în temeiul art. 315 alin. 5 Cod procedură penală, ordonanţa nu a mai fost motivată.

Analizând ordonanţa atacată prin prisma motivelor invocate şi a materialului din dosarul cauzei, judecătorul de cameră preliminară apreciază că actul de dispoziţie al procurorului este legal şi temeinic, şi în temeiul art. 341 alin. 6 lit. a Cod procedură penală va respinge plângerea ca nefondată, urmând să menţină ordonanţele atacate.

Situaţia de fapt a fost corect reţinută şi apreciată de organele de urmărire penală şi confirmată de conţinutul probelor administrate.

Pe timpul cercetării judecătoreşti nu au fost descoperite fapte şi împrejurări noi care să conducă la o altă soluţie şi care să nu fi fost cunoscute, ori care să fi fost eludate de organul de urmărire penală.

Aşa cum rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară reţine următoarele:

Prin plângerea penală formulată la data de 27.07.2012, petentul M.X. a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului A.Y. pentru săvârşirea infracţiunii de profanare de morminte, în sensul că acesta a profanat mormântul mamei sale aflat lângă mormântul tatălui său, făcând un grilaj betonat la mormântul tatălui său lăţindu-l, suprapunându-l peste mormântul mamei sale, ocazie cu care a dezgropat osemintele mamei sale, defuncta M.Z., pe care le-a pus într-un sac şi le-a aşezat lângă un gard.

Constituie infracţiunea de profanare de cadavre sau morminte, conform art. 383 alin. 2 Cod penal profanarea prin orice mijloace a unui mormânt, a unei urne funerare sau a unui monument funerar.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară nu poate reţine existenţa vreunei acţiuni sau inacţiuni proprii laturii obiective a infracţiunii arătate.

Aşa cum rezultă prin procesul verbal de cercetare la faţa locului din 20.09.2014, la cimitirul din deal din satul X., com. B., întocmit de organele de cercetare penală B. au fost identificate mormintele familiei A., care cuprind un ansamblu de două morminte, fiecare mormânt având o lăţime de 120 cm., cele două morminte sunt înconjurate de un gard din fier amplasat pe o temelie de beton de 20 centimetri înălţime, formând un pătrat care are la exterior 240 cm., alte morminte din zonă având aproximativ aceeaşi dimensiune.

În partea de sud a acestui mormânt se află o fâşie de teren de 45 cm., după care se află un mormânt de 120 cm. lăţime şi 290 cm. lungime, cu cruce inscripţionată M.G.. După acest mormânt se află o fâşie de teren de 40 cm. după care se află alt mormânt cu cruce inscripţionată Savin Gheorghe.

Martora S.X., audiată în cursul urmăririi penale a arătat că mama lui M.X. a fost îngropată în locul R.D. (sora mamei lui A.Y.) şi că acel mormânt se află la mormintele familiei A.. Mama lui M.X. a fost dezgropată după şapte ani, iar în prezent în acel mormânt este îngropat M.G..

Martora S.G. audiată în cursul urmăririi penale a arătat următoarele:

Mormintele părinţilor săi din cimitirul din deal se învecinează cu mormintele familiei A.. Familia A. are două morminte, şi înainte acestea erau înconjurate cu un grilaj din lemn. În urmă cu aproximativ 2-3 ani, familia A. a făcut un grilaj din fier cu temelie pe vechiul amplasament, nedepăşind locul în care a fost grilajul vechi.

În partea de sud a acestui mormânt se află o alee după care este un singur mormânt al familiei M., unde a fost înmormântată M.Z., mama lui M.X. . În prezent, în acest mormânt se află M.G..

Martora P.O. a arătat următoarele:

În satul X. sunt două cimitire, unul în deal şi unul în curtea bisericii. În trecut, la împlinirea a 7 ani după înmormântare, oasele celor morţi se scoteau din cimitirul din deal şi se îngropau în cimitirul din curtea bisericii. Când a fost dezgropată M.Z., nu se afla acasă.

Martorul U.Y.  a arătat că în vara anului 2010 a fost rugat de A. N. să ajute groparul pentru a face groapa soţului ei, care a decedat. Când a săpat groapa, a văzut cele două morminte ale familiei A. că erau împrejmuite cu un gard din lemn.

În partea de nord a acestor morminte se afla o alee, după care se afla un singur mormânt despre care groparul i-a spus că este al mamei lui M.X. . A mai trecut prin cimitir şi a văzut noul grilaj făcut de familia A., dar nu a observat nici o diferenţă, noua temelie fiind exact unde a fost grilajul din lemn.

Martora A.X. a arătat că nu cunoaşte câte morminte are familia M. în cimitirul din deal, dar l-a văzut pe M.X. cu ocazia anumitor evenimente că aprinde lumânări la o cruce din metal din cimitirul bisericii.

Martorul B.Y. a arătat că în urmă cu mai mulţi ani, când defuncta M.Z. a împlinit 7 ani de la deces, soţul acesteia – M.G., l-a rugat pe el şi pe o altă persoană, P.V., în prezent decedaţi, să îi dezgroape soţia.

A săpat împreună cu P.V., iar osemintele le-a pus într-o lădiţă din lemn, pe care a pus-o în mormânt.

Martorul Istrati Ioan a arătat că este preot la parohia X. din 1985, dar nu îşi mai aminteşte dacă el a înmormântat-o pe M.Z., şi nici dacă a participat la dezgropămintea de 7 ani, şi nu ştie dacă osemintele defunctei M.Z. au fost duse la cimitirul bisericii.

În cauză au fost audiaţi şi martorii I.X., I.Z., I.Y. şi V.V., despre care petentul susţine în mod greşit că nu au fost audiaţi, deşi a cerut audierea acestora.

Astfel, martora I.X. a arătat că M.Z. a fost dezgropată de către soţul acesteia, iar osemintele au fost mutate în cimitirul din curtea bisericii.

Martora V.V. a arătat că în urmă cu mai mulţi ani a venit la părinţii săi M.G., şi au discutat despre faptul că trebuia să-şi dezgroape soţia, acesta din urmă afirmând că nu are unde să ducă osemintele, şi de acolo a tras concluzia că osemintele au rămas în cimitirul din deal.

Martorul I.Z. a arătat că în locul în care au fost înmormântaţi M.G. şi M.D., bunicii lui M.X. , au fost înmormântaţi părinţii acestuia, M.G. şi M.Z..

Martora I.X. a arătat că familia M. a avut 3 locuri de veci, iar fam. A. deţine două locuri de veci, şi că a observat că familia A. a executat o lucrare funerară, ocupând o parte din mormântul def. M.D..

Judecătorul de cameră preliminară apreciază că în mod corect nu s-a reţinut declaraţia dată de martorul I.X., întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale.

De altfel, nici petentul nu a susţinut că familia sa ar fi deţinut 3 locuri de veci.

Astfel, faţă de probele administrate în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară nu poate reţine că intimatul a profanat mormântul defunctei M.Z., mama petentului, prin construirea unui gard cu temelie betonată pe mormântul acesteia şi prin dezgroparea osemintelor acesteia, şi introducerea într-un sac pe care l-a abandonat lângă un gard.

Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 341 alin. 6 lit. a Cod procedură penală, va respinge plângerea formulată de petent, urmând să menţină ordonanţele atacate.

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

Domenii speta

Spete similare