Ordonanţă preşedenţială

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia la data de 11.04.2017, sub număr de dosar 597/310/2017, reclamantul TC a solicitat, în temeiul art. 997 - 1001 Cod pr.civilă, în contradictoriu cu pârâţii OS, PS, PSS, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să se dispună provizoriu, instituirea în favoarea sa a unui drept de retenţie al terenului în suprafaţă de 20 m.p., cu destinaţia de spaţiu comercial, situat în oraşul .... până la soluţionarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. 425/310/2017 al Judecătoriei Sinaia, având ca obiect obligaţia de a face.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a solicitat obligarea pârâţilor să-i vândă cu prioritate, fără licitaţie, terenul de 20 m.p., spaţiu comercial, situat în oraşul .... cu o clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii.

A mai arătat reclamantul că aparenţa de drept este dată de calitatea de revoluţionar, pe care o deţine şi a cauzei în curs de soluţionare - dosar nr. 425/310/2017, condiţiile fiind  prevăzute expres de textul art. 997 Cod pr.civ, urgenţa şi caracterul vremelnic al măsurii, iar a treia rezultând din caracterul provizoriu al măsurii şi anume neprejudecarea fondului în analiza aparenţei de drept pe care instanţa o realizează în procedură de urgenţă pentru soluţionarea unei astfel de cereri. (Decizia civilă nr. 3512 din 11 noiembrie 2014 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie având ca obiect ordonanţă preşedinţială). Reclamantul apreciază că urgenţa rezultă din faptul că a solicitat pârâţilor să anuleze actul înregistrat la Serviciul Urbanism şi Cadastru cu nr. 24482/27.09.2016, în martie 2017 şi a primit un răspuns prin care i-a fost acordat un termen de 15 zile pentru a-şi exercita posesia.

De asemenea, reclamantul a arătat că în cazul în care pârâţii vând unui terţ spaţiul, nu mai are ce cumpăra.

Reclamantul a mai arătat că a participat activ la Revoluţia din Decembrie 1989, iar ulterior a fost confirmat " luptător pentru victoria revoluţiei române din Decembrie 1989 nr. 341/2004 " , că disp. art. 5 alin. 1 lit. b din Legea 341 din 12 iulie 2012 îi dă voie să cumpere un spaţiu comercial de până la 100 de metri, cu prioritate, fără licitaţie, astfel că s-a adresat pârâţilor pentru a-i vinde terenul de 20 m.p. situat în ...., pe care a edificat pe cheltuiala sa o construcţie din lemn, având ca destinaţie spaţiu comercial pentru desfacerea produselor apicole, ocupaţia sa.

A precizat reclamantul că la momentul edificării construcţiei deţinea terenul în suprafaţă de 20 m.p. în baza unui contract de concesiune, excesiv de oneros.

Reclamantul a susţinut că pârâţii nu i-au dat curs cererii sale, astfel că a fost nevoit să apeleze la instanţa de judecată, pentru realizarea drepturilor sale.

În drept, s-au invocat disp. art. 194 şi urm.  Cod pr.civ; art. 249 şi urm. C.pr.civ; art. 996-1001 Cod pr.civ., Legea 341 din 12 iulie 2004. 

Prin rezoluţia din data de 12.04.2017, instanţa a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată şi a actelor anexate acesteia către pârâţi, pentru a formula întâmpinare în termen legal de 25 de zile de la comunicare. Totodată, a stabilit termen de judecată la data de 26.04.2017, cu citarea părţilor. 

La data de 25.04.2017, pârâţii au depus întâmpinare, prin care au solicitat, pe fond, respingerea cererii ca fiind netemeinică şi nelegală şi au invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, autorităţii de lucru judecat şi, respectiv, puterea lucrului judecat, a litispendenţei şi a inadmisibilităţii cererii de ordonanţă preşedinţială.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, s-a arătat că disp. art. 77 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publica locală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, defineşte Primăria ca fiind o structură funcţională cu activitate permanentă, constituită din primar, viceprimar, secretarul unităţii administrative-teritoriale şi aparatul de specialitate al primarului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale. Primăria nu are personalitate juridică pentru a putea fi parte în judecată. Conform art. 21 din acelaşi act normativ, primarul reprezintă în justiţie, unitatea administrativ-teritorială.

Faţă de cele arătate, s-a solicitat admiterea excepţiei invocată şi respingerea acţiunii ca fiind îndreptată împotriva unor entităţi fără calitate procesuală pasivă.

Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat şi, respectiv, puterea lucrului judecat pentru OS, dacă se apreciază că faţă de acesta că operează excepţia autorităţii de lucru judecat chiar şi la momentul de faţă cu caracter provizoriu, s-a arătat că prin acţiunea ce face obiectul dosarului nr. 529/310/2017, aflat pe rolul Judecătoriei Sinaia, în prezent în procedura de apel, reclamantul TC a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să se dispună instituirea unui drept de retenţie al terenului de 20 m.p. cu spaţiu comercial, situat in..., până la soluţionarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. 425/310.2017 al Judecătoriei Sinaia, având ca obiect obligaţia de a face.

Pârâţii au solicitat să se observe că atât dosarul nr. 529/310/2017, cât şi prezentul dosar au acelaşi obiect, cauză, doar că în prezentul dosar calitatea de pârât o are şi OS dar conform Legii nr. 215/2001 acesta însumează toţi ceilalţi pârâţi.

S-a invederat faptul că dosarul nr. 529/310/2017 a fost soluţionat pe fond de către Judecătoria Sinaia prin pronunţarea sentinţei civile nr. 336/07.04.2017, prin care a fost admisa excepţia inadmisibilităţii invocată de ei şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea ca inadmisibilă împotriva sentinţei, reclamantul a declarat apel astfel cum rezultă din extrasul de pe portalul instanţei de judecata şi în cererea de apel.

Conform art. 430 C.pr.civ. autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. Puterea lucrului judecat există chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile privind tripla identitate.

Au mai arătat pârâţii că o hotărâre judecătorească nu poate fi contrazisă, să se pronunţe o alta hotărâre care să dezlege chestiunea litigioasă în alt fel decât a fost dezlegată anterior întrucât s-ar încălca ordinea şi stabilitatea juridică. Astfel, nu se poate introduce o nouă acţiune în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătoreşte anterior.

Având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile art. 430 si 431, s-a solicitat să se admită excepţia autorităţii de lucru judecat şi puterea lucrului judecat pentru OS, iar dacă  se apreciază că faţă de acesta nu operează excepţia autorităţii de lucru judecat, chiar şi la momentul de faţă cu caracter provizoriu.

În ceea ce priveşte excepţia litispendenţei, pârâţii au arătat că astfel cum au învederat în dosarul nr. 529/310/2017, aflat pe rolul Judecătoriei Sinaia, în prezent în procedura de apel, reclamantul TC a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să se dispună instituirea unui drept de retenţie al terenului de 20 m.p. cu spaţiu comercial, situat în ... până la soluţionarea dosarului nr. 425/310.2017 al Judecătoriei Sinaia, având ca obiect obligaţia de a face.

S-a arătat că atât dosarul nr. 529/310/2017, cât şi prezentul dosar au acelaşi obiect cauză, numai că în prezentul dosar, calitatea de parat o are şi OS, dar conform Legii nr. 215/2001, acesta însumează toţi ceilalţi pârâţi.

De asemenea, s-a invederat instanţei  că dosarul nr. 529/310/2017 a fost soluţionat pe fond de către Judecătoria Sinaia prin sentinţa civilă nr. 336/07.04.2017, prin care a fost admisa excepţia inadmisibilităţii, invocată de ei şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea ca inadmisibilă .împotriva sentinţei, iar reclamantul a declarat apel, conform extrasului de pe portalul instanţei de judecată şi din cererea de apel.

S-au invocat disp. art. 138 C.pr.civ. alin. (1), care prevede că " nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte, înaintea mai multor instanţe competente sau chiar înaintea aceleiaşi instanţe, prin cereri distincte " iar la alin. (6) se precizează " când unul din procese se judecă în recurs, iar celălalt înaintea instanţelor de fond, acestea din urmă sunt obligate să suspende judecata până la soluţionarea recursului " .

  Conform aceluiaşi articol excepţia litispendenţei poate fi invocată de părţi sau de instanţă, din oficiu, în orice stare a procesului în faţa instanţelor de fond.

Faţă de împrejurarea că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 138C.pr. civ., s-a solicitat admiterea excepţiei litispendenţei şi să se dispună suspendarea judecăţii până la soluţionarea recursului în dosarul nr. 529/310/2017 .

  Cu privire la excepţia inadmisibilităţii, s-a arătat că între CS şi reclamant a fost încheiat contractul de concesiune nr. 5078/20.03.2006, pe o perioadă de 10 ani, ce a avut ca obiect concesionarea terenului în suprafaţă de 20 m.p., situat în ..., în vederea amenajării unui spaţiu comercial pentru desfacerea produselor apicole. Ca urmare a contractului de concesiune, reclamantul a obţinut Autorizaţia de construire nr. 34/23.03.2009, în baza căreia a realizat " spaţiul comercial P + M pentru desfacere produse apicole ".

S-a mai susţinut de către pârâţi că potrivit art. 8 din contractul de concesiune nr. 5078/20.03.2006 privind încetarea concesiunii prin expirarea duratei, la punctul 1 se  prevede că la termenul de încetare a concesiunii, concesionarul are obligaţia de a preda terenul ce a făcut obiectul contractului de concesiune şi cele ce au rezultat în urma  eventualelor investiţii făcute de el, gratuit şi libere de orice sarcini, iar la punctul 2 se menţionează că intre concesionar şi concedent se va întocmi un proces-verbal de predare a bunului, cât şi a eventualelor bunuri dobândite pe perioada concesiunii şi destinate concesiunii.

Astfel, ca urmare a încetării contractului de concesiune, având în vedere aceste dispoziţii contractuale, PS, prin adresa nr. 24482/27.09.2016, i-a solicitat reclamantului să se prezinte la sediul PS pentru predarea terenului ce a făcut obiectul contractului de concesiune şi a spaţiului comercial P+M pentru produse agricole.

S-a menţionat faptul că pe rolul Tribunalului Prahova se afla acţiunea cu obiectul suspendare şi anulare act 24482/27.09.2016, dosar nr. 1068/105/2017. Conform Codului Civil contractul exprima voinţa reală a părţilor, având putere de lege între părţi (pacta sunt servanda), fiind ţinute întocmai să-1 respecte. Potrivit disp. art. 2495 C.civ. „ cel care este dator să remită sau să restituie un bun poate să îl reţină atâta timp cât creditorul nu îl despăgubeşte pentru cheltuielile necesare şi utile pe care le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat „

Pârâţii au arătat că aşa cum au arătat anterior, în temeiul contractului de concesiune, asumat de către ambele părţi, reclamantul are obligaţia de a preda terenul şi imobilul construcţie, ei neavând obligaţia de a-1 despăgubi în vreun fel, astfel că solicitarea privind dreptul de retenţie al terenului cu spaţiul comercial este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condiţiile dreptului de retenţie prevăzute la art. 2495 C.civ.

Totodată, s-a susţinut pe fond că nu sunt îndeplinite nici condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale prevăzute de art. 996 alin. (1) C.pr.civ., care trebuie îndeplinite cumulativ. Potrivit acestui articol „ instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care  s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara  precum şi pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări „. Deci, pentru exercitarea unei acţiuni pe calea ordonanţei preşedinţiale, se impune îndeplinirea cumulativa a trei condiţii si anume: urgenţa măsurii, caracterul vremelnic al măsurii solicitate, neprejudecarea fondului cauzei prin măsura luată.

Astfel, cererea  reclamantului formulată  pe această procedură este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite prima şi cea de-a treia dintre condiţiile arătate.

Pârâţii au susţinut că reclamantul îşi motivează urgenţa măsurii prin faptul că le-a solicitat anularea actului nr. 24482/27.09.2016 în martie 2017, pentru care a primit răspuns prin care i s-a acordat un termen de 15 zile pentru a-şi exercita posesia. Este adevărat că prin adresa nr. 24482/27.09.2016 i-au comunicat reclamantului faptul că la data de 20.03.2016 a încetat contractul de concesiune nr. 5078/20.03.2006, având ca obiect suprafaţa de teren de 20 m.p. şi în conformitate cu prevederile contractuale i-au solicitat să se prezinte la sediul primăriei pentru predarea terenului ce a făcut obiectul contractului de concesiune şi a spaţiului comercial P+M pentru produse agricole. Obligaţia reclamantului de a preda terenul şi construcţia a luat naştere de mai multă vreme, de la data încetării contractului de concesiune în martie 2016, astfel că iminenţa de a le preda imobilul a existat de mai multă vreme şi nu a apărut relativ recent.

De asemenea, s-a mai arătat de pârâţi că neprejudecarea fondului cauzei impune o cercetare a aparentei dreptului, iar aceasta aparenţă este în favoarea lor, deoarece conform contractului de concesiune, la încetarea acestuia, reclamantul având obligaţia de a le preda imobilul, pe care îl deţine fără niciun drept.

Având în vedere că trebuie să fie îndeplinite cumulativ condiţiile exercitării ordonanţei preşedinţiale, inexistenţa unei dintre ele face cererea inadmisibilă.

Faţă de neîndeplinirea condiţiilor detaliate anterior, s-a solicitat admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii şi să fie respinsă, ca inadmisibilă.

În raport de cele expuse, s-a solicitat admiterea excepţiilor invocate iar, pe fond, s-a solicitat respingerea acţiunii ca fiind netemeinică şi nelegală.

În drept, art. 138, 430, 431, 996 si urmat. C. proc. civ. şi dispoziţiile legale menţionate în cauză.

În apărare, s-a solicitat proba cu înscrisuri, anexând extras portal Judecătoria Sinaia – dosar nr. 529/310/2017 + cererea de apel, sentinţa civilă nr. 336/07.04.2017, adresa nr. 6964/13.03.2017, cererea 4538/17.02.2017, contractul de concesiune nr. 5078/20.03.2006

autorizaţia de construire nr. 34/2009, adresa nr. 24482/27.09.2016..

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în fapt următoarele:

Potrivit art. 996 alin.1 Cod proc. civilă, „instanţa de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenţa de drept, va putea sa ordone masuri provizorii sau grabnice, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.

Raportat la textul legal anterior menţionat, rezultă cerinţele esenţiale ce trebuie îndeplinite pentru admisibilitatea unei cereri de ordonanţă preşedinţială, şi anume:

- urgenţa măsurii ce se cere a fi luată pe această cale;

- vremelnicia măsurii, respectiv caracterul ei provizoriu;

- neprejudecarea fondului cauzei prin măsura luată.

În cauza de faţă se apreciază de instanţă că nu sunt îndeplinite prima şi cea de-a treia dintre condiţiile arătate.

Astfel, reclamantul afirmă existenţa unei urgenţe motivat de faptul că a solicitat pârâţilor să anuleze actul înregistrat la Serviciul Urbanism şi Cadastru cu nr. 24482/27.09.2016, în martie 2017, şi a primit un răspuns prin care i-a fost acordat un termen de 15 zile pentru a-şi exercita posesia.

Într-adevăr, prin adresa nr. 24482/27.09.2016 a PS reclamantului i se comunică faptul că la data de 20.03.2016 a încetat contractul de concesiune nr. 5078/20.03.2006, având ca obiect suprafaţa de 20 mp teren situat în or. ...(fila 19), sens în care i s-a pus în vedere să procedeze la predarea terenului care a făcut obiectul contractului de concesiune, gratuit şi liber de orice sarcini, în termen de 15 zile calendaristice de la primirea adresei.

Această situaţie a obligaţiei reclamantului de a preda terenul proprietarului OS a luat naştere de mai multă vreme, respectiv încă de la data încetării contractului de concesiune, în martie 2016, astfel că iminenţa predării terenului către proprietarul acestuia a planat de mai multă vreme asupra reclamantului şi nu a apărut relativ recent.

De asemenea, neprejudecarea fondului cauzei impune o cercetare a aparenţei dreptului, iar această aparenţă este doar de partea pârâtului OS, în condiţiile în care acesta este proprietarul terenului ce a făcut obiectul contractului de concesiune nr. 5078/20.03.2006 încheiat cu reclamantul, contract care a încetat la data de 20 martie 2016, iar prin solicitarea făcută reclamantului de a proceda la predarea terenului pe care-l deţine fără drept doar şi-a exercitat prerogativele calităţii de proprietar, iar reclamantul nu afirmă că s-ar afla în vreuna dintre situaţiile prevăzute de art. 2495 Cod civil, care prevede:

 (1) Cel care este dator să remită sau să restituie un bun poate să îl reţină cât timp creditorul nu îşi execută obligaţia sa izvorâtă din acelaşi raport de drept sau, după caz, atât timp cât creditorul nu îl despăgubeşte pentru cheltuielile necesare şi utile pe care le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat.

(2) Prin lege se pot stabili şi alte situaţii în care o persoană poate exercita un drept de retenţie.

În aceste condiţii, „pipăirea fondului dreptului pretins încălcat” reclamă încălcarea de către reclamant a dreptului de proprietate al unităţii administrativ-teritoriale, în condiţiile în care acesta nu are nici un temei legal pentru retenţia terenului respectiv şi care a făcut obiectul unui contract de concesiune ale cărui efecte au încetat prin împlinirea termenului contractual.

Faţă de neîndeplinirea condiţiilor anterior detaliate, pentru cele ce preced, instanţa nu poate considera admisibilă cererea reclamantului, motive pentru care va fi respinsă ca atare

În fapt, reclamantul TC  a arătat că prin cererea sa, a solicitat drept de retenţie pentru spaţiul comercial situat în ..., cu adăugarea a unui teren în suprafaţă de 20 m.p. pe care este situat spaţiul comercial, întrucât spaţiul nu este suspendat sau într-un complex mare la un anume etaj, subsol, mansardă sau alte situaţii. 

Instanţa poate şi trebuie să cenzureze cererea sa, înlăturând adăugirea " teren în suprafaţă de 20 m.p., întrucât Legea nr. 341 din 2004, art. 5, alin. 1, lit. C, nu prevede şi teren, însă prevede "spaţiu comercial". Indicarea unui plus în cererea de ordonanţă preşedinţială, nu trebuie să ducă la respingerea cererii, ci doar la înlăturarea a ceea ce legea nu permite. Aparenţa de drept nu este dată de cine este proprietar al terenului şi al spaţiului comercial, ci aparenţa de drept este dată de:

care parte din dosarul nr. 425/310/2017, respectiv el, are drept de a cere obligarea la cumpărarea spaţiului comercial în temeiul legii speciale nr. 341 din 2004; ori pârâţii (OS), are dreptul de a-l refuza, întrucât nicio lege nu îi permite lui să cumpere spaţiul comercial menţionat, afirmând că aparenţa de drept de a cumpăra spaţiul operează în favoarea sa.

Urgenţa este dată de faptul că oricând, pârâţii dând dovadă doar de un politicianism excesiv, pot înstrăina spaţiul ce îl solicit în principal, iar el să nu beneficieze de drepturile sale legale, ci să îi fie călcat în picioare dreptul.

Caracterul vremelnic am măsurii este dat de faptul că hotărârea va fi doar până la soluţionarea pe fond a dosarului nr. 425/310/2017. Neprejudecarea fondului din dosar nr. 425/310/2017, este dată tocmai prin faptul că judecătorul cauzei nu se pronunţă asupra obligării pârâţilor să-i vândă spaţiul comercial în suprafaţă de 20 ...

Reclamantul a susţinut în cererea sa  că este luptător REMARCAT PRIN FAPTE DEOSEBITE, pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, atestat prin CERTIFICAT seria LRM-T NR. 00441. iar pârâţii nu sunt în măsură să aprecieze acest fapt, ci îl sfidează în cel mai grosolan mod  punându-l pe drum, având o vârstă înaintată, împiedicându-l, spunând că nu are drepturi.

Dacă Revoluţia Română nu avea izbândă în acel decembrie 1989, el şi tot neamul său ar fi fost pedepsiţi cu moartea şi confiscarea totală a averii. Dacă a izbutit şi învins regimul totalitar se vede umilit de autorităţi.

Cum art. 5, alin. 1, lit. c. din Legea 341 din 12 iulie 2004, îi permite să cumpere un spaţiu comercial de până la 100 de metri, cu prioritate, fără licitaţie, s-a adresat pârâţilor să îi vândă terenul de 20 m.p. situat în ...

Reclamantul a precizat faptul că pe acest teren a edificat din banii săi, o construcţie din lemn, având ca destinaţie spaţiu comercial pentru desfacerea produselor apicole, ocupaţia sa.

A invederat totodată  faptul că la momentul construirii, deţinea terenul de 20 m.p. în baza unui contract de concesiune, excesiv de oneros. Recunoaşte dreptul de proprietate al pârâţilor din prezenta cauză asupra terenului în suprafaţă de 20 ..., inclusiv al spaţiului comercial edificat de el pe contribuţia sa exclusivă. Dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, rezultă din HCL nr.7/26.02.2007, aşa cum afirmă pârâţii, însă nu despre teren este vorba ca el să îl poată cumpăra, ci despre spaţiul comercial pe care l-a edificat singur, fără ajutor din partea cuiva. Ori spaţiul comercial în suprafaţă de 20 m.p. se află situat pe terenul de 20 m.p. situat în ...

Reclamantul a mai arătat că dacă ar fi contestat dreptul de proprietate al pârâtului OS asupra spaţiului comercial situat pe terenul de 20 m.p. situat în ..., nu formula cerere de cumpărare a spaţiului comercial din aceeaşi locaţie, ci eventual o altfel de cerere. Astfel, cererea sa este întemeiată doar pe dispoziţiile Legii nr. 341 din 2004, art. 5, alin. 1, lit. C. teza I, care stipulează citez: " Cumpărarea sau închirierea cu prioritate fără licitaţie, din fondul de stat, a unui spaţiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafaţă utilă de până la 100 m.p ".

S-a mai arătat de reclamant că a semnat contractul de concesiune nr. 5078/20.03.2006, ca orbul, iar cererea sa să îi vândă cu prioritate, fără licitaţie, din fondul de stat, un spaţiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafaţă utilă de până la 100 m.p, la acel an 2006, s-a finalizat cu motivarea dată de autorităţi că nu s-au tras focuri de armă în Sinaia, nu se aplică Legea nr. 341 din 2004 în acest oraş.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sub aspectul excepţiei autorităţii de lucru judecat a cererii de chemare în judecată , se constată următoarele:

Pe rol Judecătoriei Sinaia a existat o cerere similară  care a fost  întemeiata pe aceeaşi cauza si intre aceleaşi părţi şi a constituit obiectul dosarului nr. 529/310/2017 al Judecătoriei Sinaia  tot de ordonanţă preşedinţială  formulată de reclamantul TC în contradictoriu cu  pârâţii PS,OS,PSS, cu sediul în ...., iar după ultima precizare formală se judecă doar cu PS  reprezentat legal de PO nu şi de CS, că aşa chipurile nu ar opera excepţia  autorităţii de lucru judecat  .

Luând spre soluţionare excepţia autorităţii de lucru judecat, instanţa considera ca aceasta excepţie este admisibila întrucât in dosarul nr. 529/310/2017  obiectul acestuia a fost identic, tot o cerere de ordonanţă preşedinţială tot între aceleaşi părţi şi care a fost soluţionată  prin  Sentinţa civilă nr. 336/07.04.2017, prin care a fost admisa excepţia, şi a fost respinsă cererea ca inadmisibilă,  iar reclamantul TC a declarat apel astfel cum rezultă din extrasul de pe portalul instanţei de judecata şi în cererea de apel.

În prezent această cerere se află spre judecare în apel.

Conform art. 430 C.pr.civ. autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. Puterea lucrului judecat există chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile privind tripla identitate.

Totodată pârâţii au susţinut că o hotărâre judecătorească nu poate fi contrazisă, să se pronunţe o alta hotărâre care să dezlege chestiunea litigioasă în alt fel decât a fost dezlegată anterior întrucât s-ar încălca ordinea şi stabilitatea juridică. Astfel, nu se poate introduce o nouă acţiune în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat juridic anterior.

Analizând aceste aspecte, instanţa considera ca sunt întrunite prevederile art. 430 Cod procedura civila, excepţia puterii lucrului judecat fiind o excepţie de fond peremptorie si absoluta.

Potrivit art. 430 din noul Cod de procedură civilă stipulează clar  că „Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie”

Aceasta excepţie este incidenta în cauza de fata deoarece o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singura data, iar soluţia cuprinsa în hotărâre este prezumata a exprima adevărul si nu trebuie sa fie contrazisă de o altă hotărâre

În consecinţa, instanţa urmează a admite excepţia autorităţii de lucru judecat si va respinge cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de  reclamantul TC, domiciliat în ..., in contradictoriu cu pârâtul  PS , cu sediul în ....(conform precizării verbale din 10.05.2017 )

Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.de stat.

Domenii speta

Spete similare