Falsul în înscrisuri

Deliberând asupra cauzei penale de faţǎ, constatǎ urmǎtoarele:

I. Situaţia de fapt şi încadrarea juridicǎ reţinutǎ prin rechizitoriu

Prin rechizitoriul din data de 28.04.2015 al Parchetului de pe lângǎ Judecǎtoria Bacǎu în dosar nr. X înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 5886/180/2016 la data de 07.05.2015 s-a dispus trimiterea în judecatǎ a inculpatului M pentru sǎvârşirea infracţiunilor de înşelǎciune prevǎzutǎ de art. 244, alin. 1 şi 2 C. pen. cu aplicarea art. 35, alin. 1 şi 2 C. pen. (14 acte materiale), fals în înscrisuri sub semnǎturǎ privatǎ prevǎzutǎ de art. 322, alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 35, alin. 1 şi 2 C. pen. (2 acte materiale) şi uz de fals prevǎzutǎ de art. 323, alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 35, alin. 1 C. pen. (2 acte materiale), totul cu aplicarea art. 38 C. pen.

În cuprinsul actului de sesizare al instanţei s-a reţinut, în esenţǎ, cǎ

- în perioada 10.06.2009 – 16.10.2009 s-a prezentat sub numele T  și a prezentat și predat o copie a unui act de identitate falsificat seria AR nr. X și certificatele de atestare fiscală nr. X și X emise de Primăria Craiva pe numele T lui M, inducând-l și menținându-l în eroare cu ocazia vânzării a 14 autoturisme, în scopul obținerii unui folos patrimonial injust şi cauzând astfel un prejudiciu total în valoare de 418.000 lei (95.000 euro);

- la data de 10.06.2009, a semnat la rubrica vânzător contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat între T și M, având ca obiect autoturismul Ford Focus cu nr. de identificare Xiar la data de 17.06.2009 a semnat la rubrica vânzător contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat între T și M, având ca obiect autoturismul Opel Astra, cu nr. de identificare X;

- la data de 10.06.2009 și la data de 17.06.2009, a folosit o copie a actului  de identitate falsificat pe numele T cu seria AR nr. X, în scopul ascunderii identității sale reale față de M, cu ocazia vânzării autoturismelor Ford Focus cu nr. de identificare X și Opel Astra cu nr. de identificare X9.

Tot prin actul de sesizare s-au dispus urmǎtoarele soluţii:

- clasarea cauzei privind pe inculpatul M pentru săvârşirea infracţiunilor de participație improprie la fals intelectual(2 acte materiale), prev. de art. 52 alin. 1 din C.p. rap. la art. 321 din C.p. cu aplic. art. 35 alin. 1,2 din C.p., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale;

- clasarea cauzei privind săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 270 din C.p. de către  numiţii M şi  T, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

- clasarea cauzei privind săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale (3 acte materiale), prev. de art. 320 din C.p. comisă de autori necunoscuți, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

- clasarea cauzei privind săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată(14 acte materiale), prev. de art. 322 din C.p. comisă de autori necunoscuți, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt au fost administrate urmǎtoarele mijloace de probǎ în cursul urmǎririi penale: declarațiile inculpatului M (plicul nr. 1 suport optic CD), vol. I – filele nr. 254, 258-261, 264 d.u.p.; declarațiile numitului M, vol. I – filele nr. 174-189 d.u.p; procesul-verbal de identificare a autoturismului Audi A6 cu nr. de identificare X și planșa fotografică, vol. I – filele nr. 86-92 d.u.p; raportul de constatare tehnică nr.X/26.10.2010 – C, vol. I – filele nr. 109, 119 d.u.p; raportul de verificare inregistrat la R.A.R. nr. OB X din 01.10.2009 (original în plicul nr.1) și nota de constatare R.A.R., vol. I – fila nr. 132 d.u.p; act de proveniență tipizat  în limba maghiară din data de 27.09.2009, în care U vinde cu suma de 7500 de euro lui M autoturismul marca Audi A6, nr. de înmatriculare X nr. de identificare X,  plicul nr.1; certificat de înmatriculare unguresc, seria X, în care sunt menţionate nr. de înmatriculare X, marca Audi A6, data fabricaţiei 11.10.2006, nr. de identificare X5, înmatriculat la 29.01.2009, proprietatea U, în plicul nr.1; proces verbal de prezentare pentru recunoaștere(M) și planșă fotografică, vol. I – filele nr. 192-197 d.u.p; proces verbal de prezentare pentru recunoaștere (T) și planșă fotografică, vol. I – filele nr. 201-206 d.u.p; raport de expertiză grafică nr. X/05.12.2011, vol. I – filele nr. 212-220 d.u.p; adresa nr. X/08.01.2015 a I.P.J. Hunedoara (raport de expertiză nr.X/16.12.2011), vol. I – filele nr. 235-242 d.u.p.; adresa nr. X din 13.01.2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara (Rechizitoriu d.p. X din 19.03.2013), vol. I – filele nr. 244-247 d.u.p.; adresa Judecătoriei Deva nr. X din 07.01.2015 (sentința penală nr. X/26.06.2013), vol. I – filele nr. 250-253 d.u.p.; copia actului de identitate cu seria AR nr. 124723, pe numele T plicul nr.2; contractele de vânzare-cumpărare încheiate între vânzător T și cumpărător M, plicul nr.2; actele de proveniență tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat T, plicul nr. 2; certificatele de atestare fiscală pe numele lui T, în plicul nr.2; declarația părții vătămate A, vol. II – filele nr. 9-12 d.u.p.; contractul de vânzare – cumpărare încheiat între vânzător M și cumpărătorul A, vol. II – fila nr. 28 d.u.p.; proces-verbal de verificare în bazele de date Interpol a autoturismului Ford -Focus cu nr. X, vol. II – filele nr. 07-08 d.u.p.; proces-verbal de lăsare în custodie a autoturismul Ford Focus cu nr. X, vol. II – fila nr. 13 d.u.p.; comunicările autorităților străine privind autoturismul Ford Focus cu nr. X vol. II – filele nr. 43-46 d.u.p.; declarația părții vătămate B, vol. II – filele nr. 53-55 d.u.p.; contractul de vânzare – cumpărare încheiat între vânzător M și cumpărătorul B, vol. II – fila nr. 85 d.u.p.; proces-verbal de verificare în bazele de date Schengen a autoturismului Opel Astra cu nr. X, vol. II – filele nr. 51-52 d.u.p.; procese-verbale de cercetare și lăsare în custodie a autoturismul Opel Astra cu nr. X, vol. II – filele nr. 56-64 d.u.p.; comunicările autorităților străine privind autoturismul Opel Astra cu nr. X, vol. II – filele nr. 92-102 d.u.p.; declarația părții vătămate U, vol. II – filele nr. 113,114 d.u.p.; actul de proveniență pentru autoturismul Skoda Fabia, tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat M, vol. II – fila nr. 134 d.u.p.; contractul de vânzare – cumpărare încheiat între vânzător M și cumpărătorul U, vol. II – fila nr. 133 d.u.p.; proces-verbal de verificare în bazele de date Interpol a autoturismului Skoda Fabia cu nr. B, vol. II – filele nr.111,112, 159-161 d.u.p.; procese-verbale de cercetare și lăsare în custodie a autoturismul Skoda Fabia cu nr. X, vol. II – filele nr. 115-123 d.u.p.; comunicările autorităților străine privind autoturismul Skoda Fabia cu nr.X, vol. II – filele nr. 147-158 d.u.p.; declarația părții vătămate F, vol. II – filele nr. 166-171 d.u.p.; actul de proveniență pentru autoturismul Skoda Superb cu seria X, tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat M, vol. II – fila nr. 189 d.u.p.; contractul de vânzare – cumpărare încheiat între vânzător M și cumpărătorul F, vol. II – fila nr. 172 d.u.p.; proces-verbal de verificare în bazele de date Interpol a autoturismului Skoda Superb cu seria X1, vol. II – filele nr.164,165,304-306 d.u.p.; procese-verbale de cercetare și lăsare în custodie a autoturismul Skoda Superb cu seria X1, vol. II – filele nr. 178-187 d.u.p.; comunicările autorităților străine privind autoturismul Skoda Superb cu seria X vol. II – filele nr. 300-303 d.u.p.; declarația părții vătămate S, vol. III – filele nr. 3,4 d.u.p.; actul de proveniență pentru M, vol. III – fila nr. 28 d.u.p.; contractul de vânzare – cumpărare încheiat între vânzător M și cumpărătorul S, vol. III – fila nr. 30 d.u.p.; proces-verbal de verificare în bazele de date Interpol a autoturismului VW Jetta cu nr. X, vol. III – filele nr.49-53 d.u.p.; procese-verbale de cercetare și lăsare în custodie a autoturismul VW Jetta cu nr. X vol. III – filele nr. 5-13 d.u.p.; comunicările autorităților străine privind autoturismul VW Jetta cu nr. X vol. III – filele nr. 37-48 d.u.p.; declarația părții vătămate G, vol. III – filele nr. 58-61 d.u.p.; actul de proveniență pentru autoturismul Ford Focus, tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat M, vol. III – fila nr. 74 d.u.p.; contractul de vânzare – cumpărare încheiat între vânzător M și cumpărătorul G, vol. III – fila nr. 73 d.u.p.; proces-verbal de verificare în bazele de date Interpol a autoturismului Ford -Focus cu nr. X, vol. III – filele nr.56-57,93-96 d.u.p.; procese-verbale de cercetare și lăsare în custodie a autoturismul Ford Focus cu nr. X, vol. III – filele nr. 63-69 d.u.p.; comunicările autorităților străine privind autoturismul Ford Focus cu nr. X, vol. III – filele nr. 91,92 d.u.p.; declarația părții vătămate M, vol. III – filele nr. 103-105 d.u.p.; actul de proveniență pentru autoturismul Opel Astra, tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat MM și cumpărătorul M vol. III – fila nr. 122 d.u.p.; proces-verbal de verificare în bazele de date Interpol a autoturismului Opel Astra cu nr. X vol. III – filele nr.102, 163-165 d.u.p.; procese-verbale de cercetare și lăsare în custodie a autoturismul Opel Astra cu nr. X, vol. III – filele nr. 106-112 d.u.p.; comunicările autorităților străine privind autoturismul Opel Astra cu nr. Xvol. III – filele nr. 137-162 d.u.p.; declarația părții vătămate R, vol. III – filele nr. 175-178 d.u.p.; actul de proveniență pentru autoturismul VW Bora, tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat M, vol. III – fila nr. 183 d.u.p.; contractul de vânzare – cumpărare încheiat între vânzător Mși cumpărătorul T, vol. III – fila nr. 187 d.u.p.; contractul de vânzare – cumpărare încheiat între vânzător T și cumpărătorul R, vol. III – fila nr. 188 d.u.p.; proces-verbal de verificare în bazele de date Interpol a autoturismului VW Bora cu nr. X, vol. III – filele nr.173 d.u.p.; proces-verbal de lăsare în custodie și raportul de constatare tehnico științifică nr. X/21.10.2010, a autoturismul VW Bora cu nr. X, vol. III – filele nr. 181,198-201 d.u.p.; comunicările autorităților străine privind autoturismul VW Bora cu nr. X, vol. III – filele nr. 206-208 d.u.p.; declarația părții vătămate R, vol. III – filele nr. 216-219 d.u.p.; actul de proveniență pentru autoturismul Opel Astra, tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat M, vol. III – fila nr. 228 d.u.p.; contractul de vânzare – cumpărare încheiat între vânzător M și cumpărătorul R, vol. III – fila nr. 248 d.u.p.; proces-verbal de verificare în bazele de date Interpol a autoturismului Opel Astra cu nr. B, vol. III – filele nr.214,215 d.u.p.; proces-verbal de cercetare și lăsare în custodie a autoturismul Opel Astra cu nr. B, vol. III – filele nr. 220-226 d.u.p.; comunicările autorităților străine privind autoturismul Opel Astra cu nr.B, vol. III – filele nr. 251-257 d.u.p.; declarația părții vătămate H, vol. IV – filele nr. 12-17 d.u.p.; actul de proveniență pentru autoturismul BMW 120D, cu nr. de identificare X, tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat M, vol. IV – fila nr. 45 d.u.p.; contractul de vânzare – cumpărare încheiat între vânzător M și cumpărătorul D, vol. IV – fila nr. 18 d.u.p.; contractul de vânzare – cumpărare încheiat între vânzător D și cumpărătorul H, vol. IV – fila nr. 19 d.u.p.; proces-verbal de verificare în bazele de date Interpol a autoturismului BMW 120D, cu nr. de identificare X, vol. IV – filele nr. 82,83 d.u.p.; proces-verbal de lăsare în custodie a autoturismul BMW 120D, cu nr. de identificare X, vol. IV – fila nr. 25 d.u.p.; comunicările autorităților străine privind autoturismul BMW 120D, cu nr. de identificare X, vol. IV – filele nr. 63-75, 78-81 d.u.p.; declarația părții vătămate C vol. IV – filele nr. 92-94 d.u.p.; actul de proveniență pentru autoturismul Opel Zafira, cu nr. de identificare X, tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat M, vol. IV – fila nr. 112 d.u.p.; contractul de vânzare – cumpărare încheiat între vânzător M și cumpărătorul C, vol. IV – fila nr. 111 d.u.p.; proces-verbal de verificare în bazele de date Interpol a autoturismului Opel Zafira cu nr. B vol. IV – filele nr. 90,91,131-134 d.u.p.; procese-verbale de cercetare și lăsare în custodie a autoturismul Opel Zafira cu nr. B, vol. IV – filele nr. 95-101 d.u.p.; comunicările autorităților străine privind autoturismul Opel Zafira cu nr. B, vol. IV – filele nr. 122-130 d.u.p.; declarația părții vătămate D, vol. IV – filele nr. 141-143 d.u.p.; actul de proveniență pentru autoturismul Opel Astra, cu nr. de identificare X, tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat M, vol. IV – fila nr. 177 d.u.p.; contractul de vânzare – cumpărare încheiat între vânzător M și cumpărătorul D, vol. IV – fila nr. 140 d.u.p.; proces-B, vol. IV – filele nr. 138-139,180-183 d.u.p.; procese-verbale de cercetare și lăsare în custodie a autoturismul Opel Astra cu nr. X, vol. IV – filele nr. 144-150 d.u.p.; comunicările autorităților străine privind autoturismul Opel Astra cu nr. X, vol. IV – filele nr. 178,179 d.u.p.; declarația părții vătămate M, vol. IV – fila nr. 191 d.u.p.; declarația martorului M, vol. IV – filele nr. 196-198 d.u.p.; actul de proveniență pentru autoturismul VW Passat, cu nr. de identificare X tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat M, vol. IV – fila nr. 212 d.u.p.; contractul de vânzare – cumpărare încheiat între vânzător M și cumpărătorul D, vol. IV – fila nr. 233 d.u.p.; proces-verbal de verificare în bazele de date Schengen a autoturismului VW Passat cu nr. B, vol. IV – filele nr. 189,190,221-224 d.u.p.; proces-verbal de cercetare și lăsare în custodie a autoturismul VW Passat cu nr. X, vol. IV – filele nr. 192-195 d.u.p.; comunicările autorităților străine privind autoturismul VW Passat cu nr. X, vol. IV – filele nr. 225-229 d.u.p.

II. Camera preliminarǎ

Prin Încheierea din data de 20.10.2015 (f. 56-59 d.i.) judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ a dispus începerea judecǎrii cauzei, constatând legalitatea sesizǎrii instanţei, a administrǎrii probelor şi a efectuǎrii actelor de urmǎrire penalǎ privindu-l pe inculpatul M.

De asemenea, judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ a constatat cǎ nu au fost formulate cereri ori invocate excepţii de cǎtre inculpat sau apǎrǎtorul acestuia cu privire la legalitatea administrǎrii probelor şi a efectuǎrii actelor de cǎtre organele de urmǎrire penalǎ.

III. Desfǎşurarea cercetǎrii judecǎtoreşti

Prezent la judecarea cauzei, instanţa i-a adus la cunoştinţǎ inculpatului M învinuirea care i se aduce prin actul de sesizare al instanţei, precum şi prevederile art. 83 C. proc. Pen., respectiv faptul cǎ are dreptul sǎ nu facǎ nici o declaraţie, cǎ tot ce declarǎ poate fi folosit şi împotriva sa, iar dacǎ acceptǎ sǎ dea declaraţii are obligaţia sǎ spunǎ tot ce ştie cu privire la învinuirile care i se aduc.

Astfel, la termenul de judecatǎ din data de 16.02.2016 (f. 149 d.i.), cu procedura legal îndeplinitǎ, ulterior citirii în extras de cǎtre grefierul de şedinţǎ în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecǎţii, instanţa l-a întrebat pe inculpat dacǎ solicitǎ ca judecata sǎ aibǎ loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmǎririi penale şi a înscrisurilor prezentate de pǎrţi, aducându-i la cunoştinţǎ dispoziţiile art. 396, alin. 10 C. proc. pen. iar, în urma rǎspunsului negativ al acestuia a procedat la audierea inculpatului, în conformitate cu dispoziţiile art. 378 C. proc. Pen.

Deşi probele administrate în cursul urmǎririi penale nu au fost contestate, pentru justa soluţionare a cauzei şi faţǎ de poziţia procesualǎ adoptatǎ de inculpat, instanţa a procedat la readministrarea parţialǎ a materialului probator din cursul urmǎririi penale, în acest sens fiind audiaţi martorii T (f. 168 d.i.), P (f. 169 d.i.), T (f. 190 d.i.).

Totodatǎ, instanţa a dispus introducerea în cauzǎ în calitate de persoanǎ vǎtǎmatǎ a numitului M, iar nu de martor aşa cum în mod eronat s-a menţionat în actul de sesizare al instanţei. Ulterior, instanţa a constatat imposibilitatea audierii acestuia, întrucât din cuprinsul procesului verbal de executare a mandatului de aducere emis pe numele sǎu a rezultat cǎ este plecat din ţarǎ. De asemenea, instanţa a apreciat cǎ nu se impune radierea de pe citativ a celorlalte persoane vǎtǎmate, acestea putând avea calitatea de subiect pasiv secundar în raport de infracţiunile de înşelǎciune reţinute în sarcina inculpatului.

IV. Situaţia de fapt reţinutǎ de instanţǎ

Instanţa reţine cǎ la data de 12.01.2010,  I.P.J. Bacău s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul M, din com Răcăciuni, jud. Bacău, are în posesie autoturismul marca Audi A6 cu numǎrul de înmatriculare X cu seria șasiu X, urmărit de autoritățile judiciare suedeze din data de 01.11.2007 În cauză a fost întocmit dosarul penal nr. X la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, sub aspectul comiterii infracțiunilor de furt calificat și fals material în înscrisuri oficiale, iar în urma cercetărilor s-a stabilit că au mai fost traficate în România 12 autoturisme reclamate ulterior pentru săvârșirea a diferite infracțiuni în Ungaria și puse în urmărire, dupǎ cum urmeazǎ:

1.Cu privire la autoturismul marca Audi A6, VIN - X

La data de 12.01.2010, organele de poliţie din cadrul I.P.J. Bacău – Serviciul de Investigaţii Criminale s-au sesizat din oficiu în legătură cu faptul că pe site-ul www.autovit.ro este oferit spre vânzare de către o persoană care se numeşte „Nicu”, din mun. Bacău, autoturismul marca Audi A6 Variant, cu nr. de înmatriculare X (Ungaria), despre care existau indicii că era sustras din afara ţării. Organele de poliţie au luat legătura telefonic cu „Nicu” la numărul de telefon afişat pe site, pretinzând că sunt potenţiali cumpărători ai autoturismului şi au stabilit ca punct de întâlnire parcarea de la Insula de Agrement din mun. Bacău.

La faţa locului, organele de poliţie şi-au declinat identitatea, procedând la legitimarea vânzătorului, acesta fiind identificat în persoana numitului M, în vârstă de 28 de ani, domiciliat în com. Răcăciuni, jud. Bacău. De asemenea, a fost identificat şi autoturismul marca Audi A6 Variant, cu nr. de înmatriculare X (Ungaria). Cu această ocazie, M a prezentat următoarele documente:

- un certificat de înmatriculare unguresc, seria X, în care sunt menţionate nr. de înmatriculare X, marca Audi A6, data fabricaţiei 11.10.2006, nr. de identificare X, înmatriculat la 29.01.2009, proprietatea U;

- un act de proveniență tipizat în limba maghiară, datat 27.09.2009, în care este menționat faptul că U vinde cu suma de 7500 de euro lui M autoturismul susmenţionat.

Fiind efectuată verificarea autoturismului, s-a constatat că pe panoul bord la îmbinarea cu parbrizul este aplicată o plăcuţă cu seria X, serie care se regăseşte şi în locul prevăzut de constructor, respectiv pe suportul superior motor, panou care prezintă urme de distrugere în locul seriei, observându-se o urmă de sudură de jur împrejurul seriei, plăcuţa cu nr. de identificare fiind dezlipită pe o porţiune de 6-8 cm. Însă, în computerul de bord al autoturismului a fost identificată seria X.

Fiind întrebat cu privire la provenienţa autoturismului, numitul M a declarat că a cumpărat autoturismul de la numitul T, din mun. Bucureşti, care i-a adus la cunoştinţă neregulile pe care le prezintă maşina.

S-a procedat la ridicarea autoturismului şi la conducerea acestuia la sediul I.P.J. Bacău, pentru continuarea cercetărilor, ocazie cu care s-a constatat că autoturismul Audi figurează în baza de date a Interpol ca fiind urmărit de autoritățile judiciare suedeze din data de 01.11.2007.

Prin intermediul Biroului Naţional Interpol au fost contactate autorităţile X faptul că seria de şasiu X aparţine unui autoturism marca Audi A6 Avant 2.0, cu seria motor BPJ, culoare gri, an fabricaţie 2006, pentru care a fost emis certificatul de înmatriculare cu seria X. Acest autovehicul a fost achiziţionat prin credit de la firma de leasing X la data de 09.04.2009 de firma U, firma fiind ulterior vândută împreună cu autoturismul de către proprietar, numitul V. La data comunicării, 01.04.2010 contractul de leasing era valabil. Autoturismul cu nr. de identificare X nu este urmărit.

Prin adresa nr. 1X, R.A.R. a comunicat faptul că autoturismul a fost prezentat în vederea omologării în data de 01.10.2009, de către numitul T, ocazie cu care s-a constatat că autoturismul prezintă seria șasiu poansonată artizanal, iar seria identificată în calculatorul de bord figurează ca fiind dată în urmărire.

În cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize criminalistice traseologice iar din concluziile raportului de expertiză nr. X, emis de I.P.J. Bacău – Serviciul Criminalistic, rezultă că autoturismul marca Audi A6, cu nr. de înmatriculare X prezintă modificări artizanale ale seriei de identificare în locul prevăzut de constructor, parbriz, respectiv de pe geamurile laterale şi lunetele din spate ale portbagajului, precum şi ale foliilor martor din locaşul roţii de rezervă. Având în vedere modul de realizare, nu se poate stabili seria anterioară existentă pe şasiu.

Autoturismul a fost verificat tehnic şi în service-ul Audi aparţinând X constatându-se că în memoria calculatoarelor este memorată seria de şasiu  X, aceeaşi serie fiind constatată şi în identificarea cheii de pornire. La nivelul instalaţiei electrice a maşinii nu au fost constatate modificări.

Astfel s-a stabilit că numărul de identificare autentic al autoturismului este X, acesta fiind introdus în Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Bacău. În urma corespondenței purtate cu autoritățile judiciare suedeze s-a stabilit că proprietarul autoturismului este firma S, X, Stockholm, Att Biluthyrning Centralt.

În data de 02.10.2014, au fost verificate autoturismele ce fac obiectul cauzei în baza de date a Interpol și s-a constatat că autoturismul Audi A6, cu nr. de identificare X, nu mai figurează urmărit.

Fiind audiat în cursul urmǎririi penale, numitul M a declarat cǎ la începutul anului 2009 a început să se ocupe cu comercializarea de autoturisme second-hand. La data de 08.06.2009, accesând site-ul www.autovit.ro, i-a atras atenţia un anunţ postat de către o persoană cu numele de „Cosmin”, care oferea spre vânzare un autoturism marca Volswagen Golf IV. A luat legătura cu „Cosmin” iar acesta i-a spus că a vândut autoturismul susmenţionat, propunându-i spre vânzare, un autoturism marca Ford Focus, al cărui anunţ de vânzare nu îl postase încă pe site, trimiţându-i totodată şi fotografii ale mașinii. A cumpărat autoturismul iar din acel moment a început să comercializeze autoturisme second-hand aduse de „Cosmin” (care s-a prezentat ca numindu-se T mun. Oradea, jud. Bihor) din Ungaria. Tranzacţiile aveau loc într-o parcare din apropierea Gării CFR Oradea.

După ce a achiziţionat primele două autoturisme, T i-a propus să îi treacă numele M în facturile de achiziţionare, lucru cu care acesta din urmǎ a fost de acord. De asemenea, a observat că majoritatea autoturismelor cumpărate aveau doar o singură cheie, despre acest aspect Trelatându-i că autoturismele provin de la o firmă care recuperează maşinile neachitate de către deţinătorii acestora şi din acest motiv nu au şi cea de-a doua cheie.

La sfârşitul lunii octombrie 2009, T i-a propus spre vânzare un autoturism marca Audi A6 adus din Ungaria, pe factura de achiziţie fiind trecut numele M, conform înţelegerii iniţiale. Nu a cumpărat autoturismul, deoarece nu avea suma de bani cerută, însă după aproximativ o săptămână a fost contactat telefonic de către numitul T din mun. Bucureşti (ulterior s-a constatat că acesta are domiciliul în com. Orbeasca, sat Orbeasca de Sus, jud. Teleorman), căruia îi mai vânduse anterior două maşini.

Acesta i-a relatat că a cumpărat de la T un autoturism marca Audi A6, pe factură fiind trecut numele M iar în momentul în care a  prezentat autoturismul la RAR, a constatat că maşina figurează ca fiind sustrasă din afara ţării şi are poansonată artizanal o serie falsă. T i-a mai precizat că a luat legătura cu T, ambii ajungând la un acord ca Tsă îi aducă din Ungaria un autoturism apropiat ca valoare de Audi A6 iar ulterior să facă schimbul de maşini, însă în acest timp T şi-a schimbat numărul de telefon. În cele din urmă, a primit de la T un autoturism marca VW Golf V pentru T, urmând ca acesta din urmă să mai primească şi o diferenţă de 2.500 de euro de la T.  Totodată, în aceeaşi perioadă, nu a mai putut lua legătura cu T, deoarece acesta a suferit un accident rutier în Ungaria, fiind internat în spital în stare gravă.

Numitul T a sosit în mun. Bacău la data de 10.11.2009, cu autoturismul Audi A6, cu nr. de înmatriculare X, făcând schimbul de maşini cu M, fără a întocmi vreun act în acest sens. Pe lângă autoturism, M a primit de la T o cheie de contact, certificatul de înmatriculare eliberat de autorităţile maghiare, având seria X o factură eliberată de autorităţile maghiare pe numele M şi o copie după constatarea de la RAR cu privire la neregulile autoturismului.

Văzând care sunt problemele autoturismului Audi A6, a postat un anunţ pe Internet, cu scopul de a-l vinde pentru piese. Acesta a precizat că nu a anunţat organele de poliţie, deoarece îi era teamă că va pierde banii pe care i-a dat lui T pentru achiziţionarea unui autoturism.

Cu ocazia audierilor, M a precizat că în perioada iunie  – octombrie 2009, a cumpărat mai multe autoturisme de la T, pe care le-a vândut unor cumpărători de ocazie sau cunoștințe. De asemenea acesta declară că T i-a predat o copie după cartea sa de identitate seria AR nr. X.  A observat că fizionomia persoanei din fotografia actului nu prea corespunde cu persoana care s-a prezentat T, însă nu a dat importanță acestui fapt.

Au fost verificate în baza de date seria și nr. cărții de identitate și datele de stare civilă ale lui T, s-a constatat că persoana cu datele de stare civilă menționate în actul de identitate nu există, iar actul de identitate cu seria AR nr. X a fost emis la data de 22.08.2002 pe numele lui H.

În urma cercetărilor, s-a stabilit că încă 13 autoturisme sunt urmărite de autoritățile judiciare din Ungaria, fiind reclamate furate sau însușite în mod ilegal și puse în urmărire după ce erau vândute și înmatriculate în România.

Numitul M a fost testat cu aparatul poligraf iar din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţif.ică privind detecţia comportamentului simulat nr. X, emis de I.P.J. Bacău - Serviciul Criminalistic, rezultă că în evoluţia diagramelor poligraf, corespunzător răspunsurilor la întrebările critice (relevante) ale cauzei, nu au fost evidenţiate modificări ale stresului emoţional, semnificativ caracteristice indicilor comportamentului simulat, întrebările relevante şi răspunsurile corespunzătoare fiind următoarele:

- Declaraţiile date poliţiei, privind tranzacţiile cu maşini, sunt adevărate? R: DA;

- În afară de maşina A6 pe care ai luat-o de la T, ai ştiut că şi celelalte maşini cumpărate de la acesta sunt furate? R: NU;

- Ştii sigur unde este T în momentul de faţă? R: NU;

- Cunoşti sigur identitatea adevărată a lui T? R: NU;

În timpul efectuării cercetărilor s-a stabilit că la I.P.J. Hunedoara se află în lucru dosarul penal nr. X, în care se efectuează cercetări privind două autoturisme urmărite de autoritățile judiciare maghiare și traficate în România de T, acesta fiind identificat în persoana inculpatului M, Lui M i-au fost prezentate un număr de 4 fotografii, printre care şi cea a persoanei identificate de I.P.J. Hunedoara,  persoană pe care a recunoscut-o fără ezitare, constatându-se că adevărata identitate a lui T este M.

Inculpatul M a fost recunoscut şi de martorul T, dom. în com. Vultureni, sat Vultureni, jud. Bacău .

În cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize grafice, având următoarele obiective:

- dacă semnătura de la poziţia “a kolcsonvevo aiairasa”, din cadrul contractului de vânzare-cumpărare (export) unguresc pentru un vehicul, având ca obiect autoturismul Ford Focus cu nr. de identificare X (vezi pct. 2), încheiat la data de 01.06.2009 între vânzător P şi T, şi semnătura de la poziţia “semnătura vânzătorului“, de pe contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat la data de 10.06.2009, între vânzător T și cumpărător M, având  ca obiect acelaşi autoturism, au fost executate de aceeaşi persoană?

- dacă semnătura de la poziţia “a kolcsonvevo aiairasa”, din cadrul contractului de vânzare-cumpărare (export) unguresc pentru autoturismul OpelAstra cu nr. de identificare X încheiat la data de 15.06.2009 între vânzător P şi T şi semnătura de la poziţia “semnătura vânzătorului“, de pe contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat la data de 17.06.2009, între vânzător T și cumpărător M, având ca obiect acelaşi autoturism, au fost executate de aceeaşi persoană?

-  dacă la executarea semnăturilor de la poziţia “a kolcsonvevo aiairasa” de pe documentele emise în limba maghiară şi semnăturile de la poziţia “semnătura vânzătorului“ de pe documentele emise în limba română au fost utilizate substanţe scripturale asemănătoare cromatic?

- dacă semnăturile depuse pe cele patru documente au fost executate de către M?

Din concluziile raportului de expertiză grafică nr. 250462/05.12.2011, emis de IPJ Bacău – Serviciul Criminalistic, rezultă că semnăturile de la poziţia “a kolcsonvevo aiairasa” din cadrul celor două contracte de vânzare-cumpărare (export) unguresc pentru un vehicul, încheiate la data de 15.06.2009, între vânzător P şi T, respectiv la data de 01.06.2009, între vânzător P şi T, şi semnăturile de la poziţia  “semnătura vânzătorului“ de pe contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat la data de 17.06.M La executarea semnăturilor de la poziţia “a kolcsonvevo aiairasa” de pe documentele emise în limba maghiară şi semnăturile de la poziţia “semnătura vânzătorului“, de pe documentele emise în limba română, au fost utilizate substanţe scripturale diferite.

Au fost ataşate la dosarul cauzei raportul de expertiză grafică efectuat în dosarul penal X la I.P.J. Hunedoara, rechizitoriul  întocmit în dosarul penal nr. X  al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara și sentința penală pronunțată în dosarul penal nr. X de către Judecătoria Hunedoara, stabilindu-se că inculpatul M folosindu-se de numele T și de copia actul de identitate falsificat cu seria seria AR nr. X a vândut în lunile februarie 2009 și iulie 2009, unor persoane din jud. Hunedoara, două autoturisme reclamate furate din Ungaria, fapte pentru care a fost condamnat.

În cursul urmǎririi penale fost audiat inculpatul  M, care a declarat că este bolnav de epilepsie și are pierderi de memorie, că nu îl cunoaște pe M, nu a vândut acestuia niciun autoturism, nu cunoaște cine este T, însă nu reține dacă s-a folosit de acest nume sau de un act de identitatea pe acest nume.De asemenea, declară că nu reține dacă a vândut autoturismul Audi A6 lui T. Acesta mai declară că prietenul său T a vândut autoturisme aduse din Ungaria unei persoane din jud. Bacău.

S-a stabilit că T este dat în urmărire pe motiv că se sustrage de la executarea uneui mandat de executare a pedepsei cu închisoarea fiind condamnat la o pedeapsă de  3 ani şi 2 luni pentru înșelăciune de către Judecătoria Oradea. Acesta, la data de 09.06.2011, a fost audiat cu privire la autoturismul Ford și a declarat că nu a comercializat acest autoturism, nu cunoaște nicio persoană din jud. Bacău, nu cunoaște vreo persoană cu numele de T și nici nu a folosit acest nume.

2. Cu privire la autoturismul marca Ford Focus, X, nr. X

La data de 10.06.2009 numitul M a cumpărat autoturismul Ford Focus, nr. de identificare X, cu suma de 5.000 euro, de la T, identificat ulterior în persoana inculpatului M, cu care s-a întâlnit în zona Gării din Oradea și a întocmit un contract de vânzare-cumpărare, în care la vânzător a fost menționat T.

La data de 14.06.2009, numitul A domiciliat în com. Moţca, sat Moţca, jud. Iaşi, s-a deplasat în târgul auto Bacău, pentru a achiziţiona un autoturism. Cu această ocazie, l-a cunoscut pe numitul M, care oferea spre vânzare un autoturism marca Ford Focus, fabricat în 2006, cu nr. de identificare X. Numitul a a fost de acord să cumpere autoturismul cu suma de 6.500 de euro, astfel că cele două părţi au încheiat contractul de vânzare-cumpărare.  La data de 30.07.2009, a a omologat autoturismul la RAR iar la data de 26.08.2009, l-a înmatriculat sub nr. x.

La data de 14.01.2010, I.P.J. Iași s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că  autoturismul Ford Focus figurează urmărit de autoritățile judiciare maghiare din data de 01.09.2008, informaţia fiind implemantată în aplicaţia e-ASF la data de 18.11.2009. Organul de cercetare penală a lăsat autoturismul în custodia lui a și a dispus înscrierea mențiunii de vehicul furat la data de 01.09.2008 din Ungaria. Dosarul penal întocmit cu nr. x a fost declinat spre competență soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, unde a fost înregistrat sub nr. x și reunit la dosarul penal  1040/P/2010, în care au fost efectuate cercetări față de M.

Conform înscrisurilor, numitul M a primit de la T un act de proveniență tipizat în limba maghiară datat 01.06.2009, în care este menționat la cumpărător T, certificatul de atestare fiscală nr. X eliberat de Primăria Craiva, jud. Arad pe numele T și documentul de înmatriculare emise de autoritățile maghiare, înscrisuri pe care le-a predat lui A. Partea vătămată A în baza documentelor primite, inclusiv contractual de vânzare –cumpărare pentru un vehicul folosit  datat 10.06.2009, între vânzătorul T şi cumpărătorul Ma înmatriculat autoturismul sub nr. X.

Primăria Craiova prin adresa Xa informat că nu a emis certificatul de atestare fiscală, semnăturile nu apațin funcționarilor, iar ștampila și imprimanta certificatului nu sunt cele utilizate.

Urmare a verificărilor efectuate prin intermediul Biroului Naţional Interpol, s-a stabilit că în legătură cu acest autoturism s-au efectuat cercetări de către poliţia din Budapesta, ca urmare a plângerii depuse de X. faţă de numitul X, avându-se în vedere refuzul acestuia din urmă de a preda autoturismul ce face obiectul unui contract de leasing, reziliat ca urmare a neplăţii ratelor stabilite.

Biroul Național Interpol prin adresa  nr. X din 30.10.2014, a arǎtat că autoritățile judiciare maghiare au constatat că nu s-a comis nicio infracțiune cu privire la autoturism. La verificarea în aplicația Interpol, din data de 02.10.2014 s-a constatat că autoturismul nu mai este urmărit și datorită faptului că de la data identificării și până în prezent partea maghiară nu și-a manifestat interesul de a recupera vehiculul, s-a comunicat părții vătămate A că autoturismul nu mai este urmărit și se poate prezenta pentru eliberarea unor noi documente de înmatriculare.

3. Cu privire la autoturismul marca Opel Astra,

La data de 17.06.2009, numitul M a cumpărat de la T, identificat ulterior în persoana inculpatului M autoturismul marca Opel Astra, cu nr. de identificare X, pentru care a întocmit un contract de vânzare-cumpărare, în care la vânzător a fost menționat T.

La data de 21.06.2009, numitul B, din com. Dofteana, sat Dofteana, jud. Bacău, a achiziţionat din târgul auto din mun. Bacău de la M autoturismul marca Opel Astra, cu nr. de identificare X, pentru care a plătit suma de 6.700 de euro.

Numitul M a predat lui B, contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, întocmit la data de 17.06.2009 între vânzător T şi cumpărător T, un act de vânzare-cumpărare încheiat între T şi cumpărător T, în care sunt trecute datele de identificare ale autoturismului Opel Astra, certificatul de atestare fiscală nr. X eliberat de Primăria Craiva, jud. Arad pe numele lui T și documentul de înmatriculare emise de autoritățile maghiare.

La data de 25.06.2009, B a omologat autoturismul la RAR iar la data de 15.07.2009 l-a înmatriculat sub nr. X, unde a prezentat documentele primite de la M.

La data de 13.09.2011, I.P.J. Bacău s-a sesizat din oficiu că autoturismul este urmărit de autoritățile judicare maghiare, din data de 24.06.2009, cu mențiunea că la verificarea acestuia în aplicația Interpol din data de 14.01.2010 nu era urmărit. La data de 14.09.2011, organele de poliţie au lăsat autoturismul în custodia lui B. La data de 15.09.2011, organul de cercetare penală a dispus efectuarea mențiunii că autoturismul este furat în documentele de înmatriculare emise de autoritățile române.

Din corespondența purtată cu autoritățile judiciare maghiare s-a stabilit că proprietarul autovehiculului este firma E, iar utilizator R, aceştia urmând a intreprinde demersurile necesare în vederea recuperării autoturismului, însă până în prezent nu a fost depusă vreo cerere de recuperare.

Autoturismul a fost verificat din nou în aplicația Interpol la data de 02.10.2014 și s-a constatat că nu mai este urmărit, fapt pentru care a fost informat B și îndrumat să solicite documente noi de înmatriculare fără mențiuni.

4. Cu privire la autoturismul marca Skoda Fabia,

Ulterior datei de 15.07.2009, numitul M a cumpărat de la T identificat ulterior în persoana inculpatului M, autoturismul Skoda Fabia, cu nr. de identificare X, pentru care a primit după cum s-au înțeles actul de proveniență tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat X.

Mi-a propus colegului său de serviciu U, din mun. Bacău, să cumpere autoturismul Skoda Fabia, înmatriculat în Ungaria, cu nr. de înmatriculare X, solicitându-i suma de 6.000 de euro. Numitul U a fost de acord, a întocmit la data de 18.07.2009, un contract de vânzare-cumpărare cu  la data de 24.07.2009 a omologat autoturismul la R.A.R. și la data de 18.08.2009 l-a înmatriculat sub nr. BC-05-VWA. La data de 15.01.2010, organele de poliție s-au sesizat că autoturismul este urmărit de autoritățile judiciare maghiare din data de 20.11.2009, i-au adus la cunoştinţă acest fapt lui Ungureanu Nicolae Sorin și au lăsat autoturismul în custodia acestuia.

Numitul U a luat legătura cu M, care i-a spus că a cumpărat maşina de la o persoană din mun. Oradea, care se ocupă cu vânzarea de autoturisme aduse din Ungaria şi care întocmeşte actele de vânzare – cumpărare direct pe numele sǎu, fapt confirmat de acesta din urmă, care a declarat că autoturismul a fost cumpărat de la  din Oradea.

În cuprinsul actului de vânzare-cumpărare întocmit în limba maghiară, se menţionează că autoturismul Skoda Fabia a fost achiziţionat de la numita Molnar Ildiko prin intermediul firmei P. Din verificările efectuate prin intermediul Biroului Naţional Interpol, s-a stabilit că la data de 01.09.2009, O a depus o plângere la poliţia din Szigetvar, prin care arată că a cumpărat autoturismul pe numele soției sale sa M. Persoana vătămată a arătat că în cursul lunii iulie 2009 a împrumutat autovehiculul numitului P– S, cu obligaţia de a-i înapoia autoturismul proprietarei, atunci când aceasta va avea nevoie de el. MIldiko s-a prezentat la poliţie în momentul în care P nu i-a înapoiat autoturismul la cererea sa. În continuare, aceasta a arătat că nu i-a vândut niciodată autoturismul lui Mşi că nu îl cunoaşte pe acesta. De asemenea, persoana vătămată a declarat că nu poate declara nimic cu privire la contractul de vânzare-cumpărare prezentat de către organele de poliţie, întrucât nu a contactat firma P pentru a o ajuta să-şi vândă autoturismul.

La data de 24.02.2015, a fost verificat autoturismul în baza de date Schengen și s-a stabilit că este urmărit din data de 04.12.2009. În aplicația Interpol autoturismul nu mai figurează urmărit.

5. Cu privire la autoturismul marca Skoda Superb,

Ulterior datei de 28.07.2009, numitul Ma cumpărat de la T, identificat ulterior în persoana inculpatului M, autoturismul Skoda Superb, cu nr. de identificare X, pentru care a primit după cum s-au înțeles actul de proveniență tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat M.

La începutul lunii august 2009, numitul M, s-a deplasat în târgul auto din mun. Bacău, pentru a vinde autoturismul Skoda Superb, cu nr. de înmatriculare unguresc J şi nr. de identificare, unde s-a întâlnit cu F, din Vaslui, care dorea să achiziționeze un autoturism. Acesta care era însoțit de fiul său F şi cumnatul său D. Au negociat vânzarea-cumpărarea autoturismului și au convenit asupra preţului de 6.000 de euro, urmând ca tranzacţia să aibă loc ulterior, întrucât F nu dispunea de întreaga sumă.

La data de 11.08.2009, F, împreună cu fiul şi cumnatul său, au revenit în mun. Bacău, unde s-au întâlnit cu Mşi au efectuat vânzarea-cumpărarea autoturismului. Numitul F a primit de la învinuit două chei, un certificat de înmatriculare în limba maghiară şi o traducere a sa în limba română, o asigurare tip carte verde şi un act de proveniență tipizat în  limba maghiară, în care erau menţionaţi cumpărătorul Mşi Tîn calitate de vânzător.

În cursul anului 2010, F nu dispunea de bani pentru înmatricularea autoturismului şi era necesară efectuarea unei noi inspecţii tehnice periodice, fapt pentru care fiul său l-a contactat pe Mpentru a merge în Ungaria, în vederea efectuării acestei inspecţii. Numitul M, i-a precizat acestuia că este cercetat de poliție și că nu este recomandabil să meargă cu autoturismul pe teritoriul Ungariei, întrucât sunt probleme cu unele dintre autoturismele pe care le-a vândut, în sensul că s-a constatat că acestea figurau ca sustrase din Ungaria.

Fs-a deplasat împreună cu Mla sediul I.P.J. Bacău, ocazie cu care s-a constatat că autoturismul Skoda Superb în baza de date Schengen figurează urmărit de autoritățile judiciare maghiare din data de 26.07.2009. Autoturismul a fost lăsat în custodia lui F.

Prin rezoluția din data 05.08.2013, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, la solicitarea lui F, a dispus admiterea cererii și înmatricularea autoturismului cu mențiunea autovehicul declarat furat din Ungaria la data de 26.07.2009. Până în prezent F nu a înmatriculat autoturismul.

Numita T a depus cereri de restituire însă acestea au fost repinse prin rezoluțiile nr. X din 20.12.2010 și nr. X din 04.02.2013 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău.

Autoritățile judiciare maghiare au comunicat la data de 23.12.2014, faptul că au încheiat cercetările privind modalitatea frauduloasă de obținere a autoturismului, iar printre persoanele acuzate se află și T pentru comiterea infracțiunii de falsificare de documente.

La data de 24.02.2015, a fost verificat autoturismul în baza de date Schengen și s-a stabilit că este urmărit din data de 04.12.2009. În aplicația Interpol autoturismul nu mai figurează urmărit.

6. Cu privire la autoturismul marca Volkswagen Jetta,

Ulterior datei de 31.07.2009, numitul Ma cumpărat de la T, identificat ulterior în persoana inculpatului M, autoturismul VW Jetta, cu nr. de identificare X, pentru care a primit după cum s-au înțeles actul de proveniență tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat M.

La data de 09.08.2009, numitul S, domiciliat  în com. Bereşti Tazlău, sat Prisaca, jud. Bacău, s-a deplasat în târgul auto din mun. Bacău, de unde a achiziţionat de la M, contra sumei de 9.000 de euro autoturismul marca VW Jetta, cu nr. de înmatriculare unguresc X şi cu seria de şasiu X.

Cele două părţi au încheiat un contract de vânzare-cumpărare, iar Ma predat lui S actul de proveniență tipizat în limba maghiară, certificatul de înmatriculare şi 3 chei. În cuprinsul actului de proveniență tipizat în limba maghiară erau trecuţi S şi M.

La data de 18.08.2009, numitul S a omologat autoturismul la R.A.R. Bacău, iar la data de 25.08.2009 a înmatriculat autoturismul, obţinând numărul X.

La data de 10.09.2009, Biroul Naţional Interpol a sesizat I.P.J. Bacău cu privire la faptul că autoturismul în cauză, care este urmărit de autoritățile maghiare, a fost înmatriculat în România sub nr. X și se află în posesia lui S.

Organele de poliţie au identificat autoturismul și i-au adus la cunoştinţă lui S că autoturismul susmenţionat figurează urmărit de autoritățile judiciare maghiare din data de 09.09.2009 și a fost lăsat în custodia acestuia.

Prin mesajul nr. 453206 din data de 23.02.2015, Biroul Sirene Ungaria comunică faptul că a fost informat proprietarul CIB cu privire la procedura de recuperare și se înaintează declarația utilizatorului S, care nu a plătit ratele.

La data de 24.02.2015, a fost verificat autoturismul în baza de date Schengen și s-a stabilit că este urmărit din data de 08.09.2009. În aplicația Interpol autoturismul nu mai figurează urmărit.

7. Cu privire la autoturismul marca Ford Focus

Ulterior datei de 10.08.2009, numitul Ma cumpărat de la T, identificat ulterior în persoana inculpatului M, autoturismul Ford Focus C-Max, cu nr. de identificare 2, pentru care a primit actul de proveniență tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat M.

La data de 23.08.2009, numitul G, din com. Săuceşti, sat Bogdan Vodă, jud. Bacău, a achiziţionat de la Mautoturismul marca Ford Focus C-Max, cu nr. de identificare, cu suma de 7.950 de euro. Cei doi au încheiat un contract de vânzare-cumpărare.

La data de 01.09.2009, autoturismul a fost omologat la R.A.R., iar la data de 11.09.2009 a fost înmatriculat sub nr.  X

La data de 07.07.2010, organele de poliţie au constatat că autoturismul figurează ca fiind urmărit de autoritățile judiciare maghiare din data de 17.08.2009, informaţia fiind implementată în aplicaţia Interpol la data de 16.02.2010. Autoturismul a fost lăsat în custodia lui G.

Din corespondența purtată cu autoritățile judiciare maghiare, s-a stabilit că în Ungaria se efectuează cercetări privind săvârșirea infracțiunii de înșelăciune însă nu pot fi comunicate date cu privire la suspect sau data comiterii.

Până în prezent nu a fost depusă cerere de recuperare. La data de 24.02.2015, a fost verificat autoturismul în baza de date Schengen și s-a stabilit că este urmărit din data de 15.02.2010, iar în aplicația Interpol din data de 17.08.2009, autoturismul nu mai figurează ca fiind urmărit.

8. Cu privire la autoturismul marca Opel Astra,

Ulterior datei de 20.08.2009, numitul Ma cumpărat de la T, identificat ulterior în persoana inculpatului M, autoturismul Opel Astra, cu nr. de identificare X, pentru care a primit după cum s-au înțeles actul de proveniență tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat M.

La data de 30.09.2009, numitul M, din mun. Bacău, a cumpărat de la colegul său de serviciu M, autoturismul marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare unguresc X cu nr. de identificare X, contra sumei de 6.000 de euro, încheind un contract de vânzare-cumpărare. Numitul Ma predat cumpărătorului un certificat de înmatriculare unguresc, actul de proveniență tipizat în limba maghiară, o cheie originală cu telecomanda şi două chei mecanice (una de contact şi una de închidere), toate documentele fiind întocmite pe numele lui M.

La data de 29.12.2009,  autoturismul a fost omologat la R.A.R., iar la data de 18.01.2010 a fost înmatriculat sub nr.  X.

La data de 07.07.2010, numitul Ma sesizat I.P.J.Bacău cu privire la faptul că autoturismul este furat iar în urma verificărilor s-a constatat că acesta figurează urmărit de autoritățile judiciare maghiare din data de 08.01.2010. Autoturismul a fost lăsat în custodia lui M.

Autoritățile maghiare au înaintat copie după actul de sesizare în baza căreia autovehiculul a fost pus în urmărire și declarația suspectului B, din care rezultă că sunt divergențe cu privire la situația autoturismului.

La data de 11.02.2015, a fost verificat autoturismul în baza de date Schengen și s-a stabilit că este urmărit din data de 08.01.2010. În aplicația Interpol acesta nu figurează ca fiind urmărit.

9. Cu privire la autoturismul marca Volkswagen Bora,

Ulterior datei de 24.08.2009, numitul Ma cumpărat de la T, identificat ulterior în persoana inculpatului M, autoturismul Volkswagen Bora, cu nr. de identificare X, pentru care a primit după cum s-au înțeles actul de proveniență tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat M.

În luna septembrie 2009, martorul Ts-a deplasat împreună cu M(la acea dată ambii erau colegi de serviciu) în mun. Oradea, unde s-au întâlnit cu inculpatul M, care s-a prezentat ca numindu-se Cosmin şi le-a prezentat pentru vânzare două autoturisme, un Opel Astra şi un Volkswagen Bora, parcate în apropierea gării. Actele de vânzare-cumpărare ale acestor două maşini erau deja întocmite pe numele lui M. Numitul Ma plătit preţul autoturismului Opel Astra, iar Ta plătit suma de 4.800 euro pentru autoturismul Volkswagen Bora.

După ce au ajuns în mun. Bacău, numitul Ta întocmit actele de vânzare-cumpărare cu M, în care au menționat prețul de 5.500 euro, a solicitat 3 rânduri de numere provizorii, iar la data de 15.01.2010, a vândut autoturismul numitului R, din com. Mihăileşti, jud. Botoşani, cu suma de 4.350 euro.

La data de 11.01.2010, martorul Ta omologat autoturismul la R.A.R, iar la data de 10.02.2010, numitul R l-a înmatriculat sub nr. X.

La data de 30.09.2010, organele de poliţie din cadrul IPJ Botoşani – Serviciul de Investigaţii Criminale s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul R a folosit unele documente falsificate cu privire la provenienţa autoturismului marca Volkswagen Bora, cu nr. de înmatriculare X şi nr. de identificare X, autoturism care figurează ca fiind furat din Ungaria la data de 26.11.2009, fiind dat în urmărire internaţională la data de 07.07.2010.

Organul de cercetare penală a dispus lăsarea autoturismului în custodia lui R și efectuarea mențiunii că autoturismul este furat în documentele de înmatriculare.

La verificarea în aplicația Interpol, din data de 02.10.2014 s-a constatat că autoturismul nu mai este urmărit, iar datorită faptului că de la data identificării și până în prezent partea maghiară nu și-a manifestat interesul de a recupera vehiculul, s-a comunicat părții vătămate R să solicite eliberarea unor noi documente de înmatriculare.

10. Cu privire la autoturismul marca Opel Astra,

Ulterior datei de 31.08.2009, numitul Ma cumpărat de la T, identificat ulterior în persoana inculpatului M, autoturismul Opel Astra, cu nr. de identificare X, pentru care a primit după cum s-au înțeles actul de proveniență tipizat în limba maghiară în care la cumpărător este menționat M.

În cursul lunii septembrie 2009, numitul Rs-a întâlnit cu fostul său vecin de bloc, numitul M, care i-a propus să cumpere autoturismul marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare unguresc LFS 921 şi cu nr. de identificare W0L0AHL4882059618.

Numitul Ra cumpărat autoturismul, plătind suma de 7500 de euro, ocazie cu care cei doi au întocmit un act de vânzare-cumpărare la data de 19.09.2009.

Numitul R, la data de 23.09.2009  a omologat autoturismul la R.A.R. şi la data de 14.10.2009 l-a înmatriculat sub nr. BC-05-WZJ.

La data de 19.10.2010, organele de poliţie au constatat că autoturismul este urmărit de autoritățile judiciare maghiare din data de 28.08.2009, informaţia fiind implemantată în aplicaţia INTERPOL la data de 06.08.2010.

Autoturismul a fost lăsat în custodia numitului R iar la dispoziția organului de cercetare penală a fost menționat în documentele de înmatriculare că autoturismul este furat.

În urma corespondenței cu autoritățile judiciare maghiare nu s-au putut stabili date de interes operativ.

La verificarea în aplicația Interpol, din data de 02.10.2014 s-a constatat că autoturismul nu mai este urmărit, iar datorită faptului că că de la data identificării și până în prezent partea maghiară nu și-a manifestat interesul de a recupera vehiculul, s-a comunicat părții vătămate R să se prezinte pentru eliberarea unor noi documente de înmatriculare.

11. Cu privire la autoturismul marca BMW 120D

Ulterior datei de 31.08.2009, numitul Ma cumpărat de la T, identificat ulterior în persoana inculpatului M, autoturismul marca BMW 120D, cu nr. de identificare X, pentru care a primit după cum s-au înțeles actul de proveniență tipizat în limba maghiară în care cumpărător este menționat M.

La data de 19.09.2009, numitul Ms-a întîlnit pe raza mun Bacău, cu Diaconescu Vasile Lucian, din Ploiești, jud. Prahova, după ce au discutat în prealabil și îi vinde acestuia autoturismul cu suma de 7.500 euro (cum este menționat în declarația lui Diaconescu Vasile Lucian). Cei doi întocmesc un contract de vânzare-cumpărare în care este menționat prețul de 8.500 euro.

La data de 21.09.2009, numitul D a omologat autoturismul la R.A.R. Reprezentanța Prahova și obţinut autorizarea pentru circulaţia provizorie în România, în perioada 29.09-27.11.2009.

La data de 03.11.2009, D s-a întâlnit în mun. Ploieşti cu Hși îi vinde acestuia autoturismul în schimbul preţului de 8.000 de euro, sens în care au încheiat un contract de vânzare-cumpărare.

La data de 23.02.2010, I.P.J. Iași se sesizează cu privire la faptul că numitul Ha solicitat certificarea autenticității autoturismului BMW 120D, cu nr. de identificare X, la R.A.R. Reprezentanța Iași, ocazie cu care s-a constatat că acesta figurează furat din Ungaria la data de 31.08.2009, informaţia fiind implementată în aplicaţia e-ASF la data de 19.12.2009.

Organul de cercetare penală a dispus lăsarea autoturismului în custodia numitului Hși înmatricularea acestuia, iar în actele de înmatriculare să fie înscris că autoturismul este furat.

La data de 12.07.2010, autoturismul a fost înmatriculat sub nr. X, în baza ordonanței Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași din data de 09.03.2010.

Prin ordonanța din data de 11.11.2010 din dosarul penal nr. 2016/P/2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Hși D, sub aspectul comiterii infracțiunii de tăinuire și disjungerea cauzei privind pe Mîn favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău.

Dosarul penal a fost înregistrat sub nr. 1133/P/2011 și reunit la dosarul penal nr. 1040/P/2014.

Urmare a verificărilor efectuate prin intermediul Biroului Naţional Interpol, s-a stabilit că Departamentul de Investigaţii Criminale al poliţiei din Miskolc–Ungaria, efectuează cercetări, ca urmare a plângerii depuse de către numitul D, faţă de numiţii K.a.

La data de 02.10.2014, a fost verificat autoturismul în baza de date stabilindu-se că acesta figurează urmărit în aplicația Schengen, de autoritățile judiciare maghiare din data de 18.12.2009. În aplicația Interpol autoturismul nu figurează furat.

La data de 13.10.2014 au fost din nou informate autoritățile judiciare maghiare cu privire la procedura de recuperare a autoturismului și s-au solicitat noi date de interes operativ. Prin adresa nr. X din 12.12.2014, B.N. Interpol a comunicat faptul că au informat proprietarul, iar autoturismul a fost revocat pe motiv că a fost identificat.

 La verificarea în aplicația Interpol, din data de 19.12.2014 s-a constatat că autoturismul nu mai este urmărit. Datorită faptului că de la data identificării și până în prezent partea maghiară nu și-a manifestat interesul de a recupera vehiculul, s-a comunicat părții vătămate Hcă autoturismul nu mai este urmărit și se poate prezenta pentru eliberarea unor noi documente de înmatriculare.

12. Cu privire la autoturismul marca Opel Zafira,

Ulterior datei de 24.09.2009, numitul Ma cumpărat de la T, identificat ulterior în persoana inculpatului M, autoturismul Opel Zafira, cu nr. de identificare X, pentru care a primit după cum s-au înțeles actul de proveniență tipizat în limba maghiară în care cumpărător este menționat M.

La data de 12.10.2009, numitul M, din mun. Bacău, a vândut lui C, autoturismul marca Opel Zafira, cu nr. de identificare X1, contra sumei de 9.400 de euro.

La data de 15.10.2009, numitul C a omologat autoturismul la R.A.R și l-a înmatriculat sub X.

La data de 30.08.2011, Biroul Sirene din cadrul Centrului de Cooperare Polițienească Internațională sesizează I.P.J.Bacău, cu privire la faptul că au constatat la solicitarea partenerilor maghiari că autoturismul este urmărit și înmatriculat în România. S-a procedat la verificarea autoturismului în baza de date și s-a constatat că în aplicația Schengen autoturismul figurează urmărit de autoritățile judiciare maghiare din data de 06.07.2010.

La data 05.09.2011 autoturismul a fost identificat și lăsat în custodia lui C.

Autoritățile judiciare maghiare au înaintat copie după actul de sesizare din 11.05.2010, în baza căruia autoturismul a fost pus în urmărire, din care rezultă că autoturismul a fost împrumutat de persoane necunoscute.

Până în prezent nu a fost solicitată cerere de recuperare. La data de 17.02.2015, a fost verificat autoturismul în baza de date Schengen și s-a stabilit că este urmărit din data de 06.07.2010. În aplicația Interpol figurează urmărit din data de 21.09.2009.

13. Cu privire la autoturismul marca Opel Astra,

Ulterior datei de 02.10.2009, numitul Ma de la T, identificat ulterior în persoana inculpatului M, autoturismul Opel Astra, cu nr. de identificare X, pentru care a primit după cum s-au înțeles actul de proveniență tipizat în limba maghiară în care cumpărător este menționat M.

Numitul Ma postat spre vânzare autoturismul pe site-ul www.autovit.ro și la începutul lunii decembrie 2009, a fost contactat de numita D. La data de 17.12.2009 cele două părţi au încheiat contractul de vânzare-cumpărare contra sumei de 6.800 de euro.

Cu această ocazie, Ma predat, pe lângă autoturism, o cheie, actul de proveniență tipizat în limba maghiară, şi un certificat de înregistrare.

La data de 18.12.2009, numita D a omologat autoturismul la RARiar la data de 29.12.2009 l-a înmatriculat sub nr. X.

La data de 21.07.2010, I.P.J. Bacău s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că în baza de date Interpol autoturismul figurează urmărit de autoritățile judiciare maghiare din  data de 15.09.2009, informaţia fiind implementată în aplicaţie la data de 07.07.2010.

Autoturismul a fost identificat și lăsat în custodia numitei D.

Autoritățile maghiare au comunicy faptul că autoturismul a fost împrumutat de la proprietar de către persoane necunoscute care au folosit acte false.

La data de 24.02.2015, a fost verificat autoturismul în baza de date stabilindu-se că în aplicația Schengen figurează urmărit din data de 06.07.2010, iar în aplicația Interpol din data de 15.09.2009.

14. Cu privire la autoturismul marca VW Passat,

Ulterior datei de 16.10.2009, numitul Ma cumpărat de la T, identificat ulterior în persoana inculpatului M, autoturismul Volkswagen Passat, cu nr. de identificare X, pentru care a primit după cum s-au înțeles actul de proveniență tipizat în limba maghiară în care cumpărător este menționat M.

 La data de 02.11.2009, numitul M a vândut autoturismul lui M, din Plopeni, jud. Prahova, cu suma de 6.000 euro, cele două părţi au încheiat contractul de vânzare-cumpărare în care au menționat suma de 6.500 euro. Cu această ocazie, Ma predat, pe lângă autoturism, o cheie, actul de proveniență tipizat în limba maghiară, şi un certificat de înregistrare.

În perioada 11.11.2009 – 29.01.2010, numitul M obține autorizarea pentru circulație provizorieiar la data de 15.02.2010 a omologat autoturismul la R.A.R.

 La data de 17.03.2010 autoturismul a fost înmatriculat sub nr. X pe SC pe motiv că M deține funcția de manager profesional, iar firma este administrată de nepotul acestuia M.

La data de 20.10.2014, S.C. a sesizat I.P.J. Bacău  cu privire la faptul că autoturismul este urmărit. Au fost efectuate verificări în bazele de date și s-a constatat în aplicația Schengen autoturismul figurează urmărit de autoritățile judiciare maghiare din  data de 14.06.2012.

Autoturismul a fost identificat și lăsat în custodia lui M, în calitate de adminstrator la S.C..

Autoritățile maghiare comunică faptul că T a achiziționat autoturismul pe credit, nu a plătit ratele și l-a vândut în străinătate.

Până în prezent nu a fost depusă cerere de recuperare.

La data de 17.02.2015, a fost verificat autoturismul în bazele de date stabilindu-se că în aplicația Schengen figurează urmărit din data de 14.06.2012 iar în aplicația Interpol figurează urmărit din data de 14.05.2009.

V. Încadrarea jurdicǎ a faptelor reţinutǎ de cǎtre instanţǎ şi cauza de împiedicare a exercitǎrii acţiunii penale

Cu titlu prealabil, în ceea ce priveşte legea penală aplicabilă în cauză, instanţa constată că în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a Codului de Procedură penală, la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeaşi dată a intrat în vigoare şi Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.

Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile, instanţa constată că prin Decizia nr. 265/06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituţională a stabilit că dispoziţiile art. 5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile. În considerentele deciziei, Curtea Constituţională a reţinut că, în caz de tranziţie, judecătorul este ţinut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, aşa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, aşa cum este cazul actualului Cod penal. Soluţia se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deşi fiecare cu o concepţie unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.

De asemenea, în legătură cu decizia nr. 2/14.04.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituţională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr. 2/14.04.2014 a instanţei supreme încetează în conformitate cu prevederile art. 147, alin. 4 din Constituţie şi cu cele ale art. 477¹ din Codul de procedură penală.

În acest sens, Curtea Constituţională a statuat că: „Determinarea caracterului mai favorabil are în vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau conţinutul pedepselor, condiţiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influenţa circumstanţelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Aşa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condiţiile de incriminare şi de tragere la răspundere penală, cât şi condiţiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar şi deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă şi, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.”

Cât priveşte determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională a statuat că: „aceasta vizează aplicarea legii, şi nu a dispoziţiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea şi din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispoziţiilor art. 61 din Constituţie, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011).

În aceeaşi măsură, instanţa de contencios constituţional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curţii Constituţionale de către instanţele de judecată, arătând că art. 5, alin. 2 C. pen. nu sunt incidente ca efect al pronunţării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituţională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecinţe asupra existenţei normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabileşte doar, pe cale de interpretare, un unic înţeles constituţional al art. 5 din Codul penal.

Faţă de acestea, având în vedere că, potrivit art. 147, alin. 4 din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt definitive şi general obligatorii, instanţa constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de faţă este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri şi de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.

Din examinarea actualului Cod penal, întrucât prin acesta au fost diminuate pedepsele, se constată că raţiunea avută în vedere de legiuitor a fost aceea de a impune un tratament sancţionator mai blând pentru inculpaţii care se află la prima confruntare cu legea penală şi care, indiferent de forma de vinovăţie, comit o singură faptă penală, iar nu o pluralitate de infracţiuni. Alta este situaţia inculpaţilor care persistă într-un comportament antisocial prin săvârşirea mai multor infracţiuni, situaţie în care legiuitorul a urmărit să instituie un tratament sancţionator mai sever, al cărui rol preventiv constă în descurajarea celor tentaţi să lezeze repetat valorile sociale ocrotite de legea penală. De altfel, intenţia legiuitorului rezultă şi din expunerea de motive a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, potrivit căreia: „Într-un stat de drept, întinderea şi intensitatea represiunii penale trebuie să rămână în limite determinate, în primul rând, prin raportare la importanţa valorii sociale lezate pentru cei care înfrâng pentru prima oară legea penală, urmând să crească progresiv pentru cei care comit mai multe infracţiuni înainte de a fi definitiv condamnaţi şi cu atât mai mult pentru cei în stare de recidivă. De aceea, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială trebuie corelate cu dispoziţiile părţii generale, care vor permite o agravare proporţională a regimului sancţionator prevăzut pentru pluralitatea de infracţiuni.”

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, într-o speţă relativ recentă, deşi nu a menţionat in terminis acest lucru, a statuat că respectarea dispoziţiilor art. 7, paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale impun, în cazul legilor penale succesive, alegerea globală a legii penale mai favorabile. Astfel, prin Hotărârea din 18 iulie 2013, pronunţată în Cauza Maktouf şi Damjanovic împotriva Bosniei şi Herţegovina, paragraful 70, Curtea de la Strasbourg, observând că ambele coduri penale ce s-au succedat din momentul comiterii faptelor şi până la judecarea definitivă (Codul penal din 1976 şi Codul penal din 2003) „prevăd game diferite de pedepse pentru crime de război”, a constatat că a existat „posibilitatea reală ca aplicarea retroactivă a Codului din 2003 să fi fost în detrimentul reclamanţilor în ceea ce priveşte impunerea pedepselor”, astfel că „nu se poate afirma că aceştia au beneficiat, în conformitate cu art. 7 din Convenţie, de garanţii efective împotriva impunerii unei pedepse mai severe”. Prin urmare, instanţa europeană a hotărât, în unanimitate, că a fost încălcat art. 7 din Convenţie, precizând totodată că această hotărâre „trebuie înţeleasă ca indicând pur şi simplu faptul că, în ceea ce priveşte stabilirea pedepselor, reclamanţilor ar fi trebuit să li se aplice dispoziţiile legii vechi [în ansamblu, n.n.] şi nu faptul că ar fi trebuit să fie impuse pedepse mai blânde”.

Analizând comparativ dispoziţiile legale aplicabile, instanţa constată că in abstracto pentru inculpatul M este mai favorabilă legea penală nouǎ deoarece prevede limite de pedeapsǎ mai reduse, însǎ in concreto legea penalǎ mai favorabilǎ este legea penalǎ veche, chiar şi în condiţiile în care limitele de pedeapsă sunt mai mari decât cele prevăzute de legea nouă, întrucât aplicarea legii penale noi ar conduce la reţinerea prevederilor art. 38 şi art. 39 C. pen., ce impun aplicarea unui spor de pedeapsă obligatoriu.

În acest sens, art. 34, alin. 1, lit. b C. pen. de la 1969 prevede că, în cazul în care, „s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim este neîndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani”. Deci, C. pen. de la 1969 reglementează regimul sancţionator al cumulului juridic, cu spor facultativ; cu privire la această formă de pluralitate de infracţiuni, fiind necesar a se respecta şi limita impusă de art. 34, alin. 2 C. pen. de la 1969 din acest act normativ, respectiv interdicţia depăşirii totalului pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurente.

În schimb, art. 39, alin. 1, lit. b din Noul Cod Penal prevede că, în cazul în care, „s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.” Cu alte cuvinte, legea penalǎ actualǎ reglementează regimul sancţionator al cumulului juridic, cu spor obligatoriu, cu privire la această formă a pluralitǎţii de infracţiuni.

Legea penală anterioară este mai favorabilă inculpatului M şi prin prisma posibilităţilor de individualizare ale pedepsei, ori consecinţele ce derivă din aplicarea pedepsei.

Instanța va ține cont, prin analogie, și de dispozițiile art. 16, alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, conform cărora pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 C.pen., instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau de supraveghere.

În raport de cele ce preced, în temeiul art. 386, alin. 1 C. proc. pen., instanţa va dispune din oficiu schimbarea încadrǎrii juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M prin actul de sesizare al instanţei din infracţiunile de înşelǎciune prevǎzutǎ de art. 244, alin. 1 şi 2 C. pen. cu aplicarea art. 35, alin. 1 şi 2 C. pen. (14 acte materiale), fals în înscrisuri sub semnǎturǎ privatǎ prevǎzutǎ de art. 322, alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 35, alin. 1 şi 2 C. pen. (2 acte materiale) şi uz de fals prevǎzutǎ de art. 323, alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 35, alin. 1 C. pen. (2 acte materiale), totul cu aplicarea art. 38 C. pen. în infracţiunile de:

- înşelǎciune în formǎ continuatǎ prevǎzutǎ de art. 215, alin. 1 şi 2 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969;

- fals în înscrisuri sub semnǎturǎ privatǎ prevǎzutǎ de art. 290, alin. 1 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969;

- uz de fals prevǎzutǎ de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969

totul cu aplicarea art. 33, lit. a C. pen. de la 1969 şi a art. 5, alin. 1 C. pen.

În continuare, instanţa reţine cǎ prin actul de sesizare, referitor la infracţiunea de înşelǎciune în formǎ continuatǎ prevǎzutǎ de art. 215, alin. 1 şi 2 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969, s-a reţinut, în esenţǎ cǎ aceasta ar consta în aceea cǎ în perioada 10.06.2009 – 16.10.2009, inculpatul M s-a prezentat sub numele Tși a prezentat și predat o copie a unui act de identitate falsificat seria AR nr. 124723 și certificatele de atestare fiscală nr. 72/05.06.2009 și 92/16.06.2009 emise de Primăria Craiva pe numele Tlui M, inducând-l și menținându-l în eroare cu ocazia vânzării a 14 autoturisme, în scopul obținerii unui folos patrimonial injust şi cauzând astfel un prejudiciu total în valoare de 418.000 lei (95.000 euro).

Potrivit art. 371 C. proc. pen., „judecata se mǎrgineşte la faptele şi la persoanele arǎtate în actul de sesizare al instanţei”, motiv pentru care la analiza întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de înşelǎciune în formǎ continuatǎ instanţa va avea în vedere exclusiv aspectele menţionate de procuror în actele de sesizare.

Din analiza coroboratǎ a întregului material probator administrat în cauzǎ, atât în cursul urmǎririi penale cât şi al judecǎţii, instanţa urmeazǎ a dispune o soluţie de achitare în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelǎciune în formǎ continuatǎ prevǎzutǎ de art. 215, alin. 1 şi 2 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969, astfel cum a fost reţinutǎ ca urmare a schimbǎrii încadrǎrii juridice, pe considerentul cǎ fapta nu este prevǎzutǎ de legea penalǎ.

Pentru a dispune astfel, instanţa subliniazǎ cǎ subiect pasiv al infracţiunii de înşelǎciune este numitul M, cel care a achiziţionat autoturismele de la inculpatul  M, persoana care se recomandase a fi “T”, iar persoanele care la rândul lor au achiziţionat autoturismele de la numitul Mpot avea, cel mult, calitatea de subiect pasiv secundar.

Astfel, în declaraţiile date în cursul urmǎririi penale în calitatea de învinuit (f. 175-189 vol. I d.u.p.) numitul Maratǎ cǎ în urma unui anunţ postat pe site-ul specializat în vânzǎri de autovehicule “autovit.ro” a luat legǎtura cu o persoanǎ din mun. Oradea, jud. Bihor, care s-a recomandat sub numele “Cosmin” şi cu care s-a întânit ulterior de mai multe ori în parcul din jurul gǎrii Oradea, de fiecare datǎ achiziţionând de la acesta câte un autoturism. Acesta a precizat cǎ toate autoturismele pe care le-a achiziţionat aveau acte de provenienţǎ din Ungaria, iar preţul solicitat de cǎtre vânzǎtor era convenabil, motiv pentru care s-a interesat de situaţia autovehiculelor, vânzǎtorul “Cosmin” spunându-i cǎ acestea aparţin unei societǎţi de leasing din Ungaria, fiind recuperate de la proprietarii care nu şi-au achitat ratele.

Numitul Ma mai declarat cǎ “acest Cosmin mi-a înmânat o copie a unei cǎrţi de identitate seria A.R. nr. X eliberatǎ pe numele T, , însǎ persoana care apare în poza acestei cǎrţi de identitate nu seamǎnǎ în niciun fel cu bǎrbatul care s-a recomandat Cosmin, persoana de la care am cumpǎrat autoturismele menţionate de mine în contractele predate.”

Sub un prim aspect, raportat la aspectele declarate de persoana vǎtǎmatǎ M, instanţa apreciazǎ cǎ acesta a avut reprezentarea faptului cǎ cel de la care cumpǎra autovehiculele, inculpatul M, nu era aceeaşi persoana cu cea indicatǎ în copia cǎrţii de identitate, respectiv T. În opinia instanţei, o persoanǎ de diligenţǎ medie în situaţia datǎ, ar fi avut reprezentarea faptului cǎ nu cumpǎrǎ de la adevǎratul proprietar; mai mult, trebuie observat faptul cǎ relaţiile de colaborare între inculpat şi numitul Ms-au desfǎşurat pe o perioadǎ lungǎ de timp, ambii ocupându-se de intermedierea achiziţionǎrii de autovehicule.

Faptul cǎ numitul Mcunoştea identitatea realǎ a inculpatului M este confirmat prin declaraţia martorului T, audiat în cursul cercetǎrii judecǎtoreşti (f. 190 d.i.), persoanǎ care a arǎtat cǎ şi inculpatul şi persoana vǎtǎmatǎ cunoşteau foarte bine identitatea celuilalt. Acelaşi aspect este indicat şi de martorul P (f. 169 d.i.), care a declarat cǎ, cu ocazia achiziţionǎrii unui autovehicul, numitul Mi-a cerut sǎ încheie un contract de vânzare-cumpǎrare întucât în actele maşinii figura ca proprietar T, iar cu aceastǎ ocazie, inculpatul s-a prezentat sub numele sǎu real, însǎ cu acordul numitului Ma semnat în calitatea de vânzǎtor sub numele de T.

De asemenea, din coroborarea declaraţiilor inculpatului M, ale persoanei vǎtǎmate Mşi ale martorului T, rezultǎ cǎ numitul Mi-a solicitat celui dintâi ca la încheierea contractelor de vânzare-cumpǎrare sǎ nu mai aparǎ numele T, întrucât la vânzǎrile ulterioare acest aspect ar fi diminuat preţul de revânzare, întrucât autoturismul ar fi figurat cu mai mulţi proprietari anteriori. În acest sens, persoana vǎtǎmatǎ Mi-a predat inculpatului o copie a cǎrţii sale de identitate, cerându-i ca pentru tranzacţiile viitoare sǎ nu mai aparǎ atât de mulţi intermediari, ci contractul sǎ se încheie direct cu persoana menţionatǎ în actele de proprietate ale maşinii.

Deşi prin Sentinţa penalǎ nr. 914/26.06.2013 pronunţatǎ de Judecǎtoria Deva, definitivǎ prin nerecurare la data de 09.07.2013 (f. 192-196 d.i.), inculpatul M a fost condamnat pentru sǎvârşirea unor fapte similare celor deduse judecǎţii în prezenta cauzǎ, respectiv cǎ ar fi înstrǎinat unor persoane autoturisme furate, sub numele T, prezentându-le în acest sens o copie a unui act de identitate falsificat, situaţia de fapt diferǎ în mod esenţial faţǎ de cea din prezenta cauzǎ, întrucât niciunul dintre cumpǎrǎtorii respectivi nu a cunoscut identitatea realǎ a inculpatului, aspect ce nu poate fi reţinut şi faţǎ de numitul M, care a ştiut cǎ nu achiziţioneazǎ autovehicule de la T.

Instanţa reţine cǎ tipicitatea faptei prevǎzutǎ de art. 15, alin. 1 C. pen. drept primǎ trǎsǎturǎ esenţialǎ a infracţiunii rezultǎ din principiul legalitǎţii incriminǎrii şi presupune corespondenţa dintre fapta concret sǎvârşitǎ, direct sau indirect, de o persoanǎ (acţiunea comisǎ cu o formǎ de vinovǎţie care a determinat o anumitǎ urmare) şi elementele de naturǎ subiectivǎ stabilite de legiuitor în modelul abstract prevǎzut de norma de incriminare. Cu toate acestea, instanţa constatǎ cǎ în prezenta cauzǎ, infracţiunii de înşelǎciune reţinutǎ în sarcina inculpatului îi lipseşte aceste element de tipicitate, întrucât nu se poate vorbi despre o inducere în eroare, în condiţiile în care persoana vǎtǎmatǎ a cunoscut identitatea realǎ a cocontractantului şi a acceptat sǎ desfǎşoare relaţii comerciale cu acesta în afara cadrului legal.

Deşi fapta existǎ în materialitatea sa, nu se poate stabili cǎ inculpatul ar fi cunoscut faptul cǎ autovehiculule pe care le-a înstrǎinat ar proveni din sǎvârşirea unor infracţiuni de furt. Având în vedere că la pronunţarea unei soluţii de condamanre, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe bază de probe sigure, certe şi întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive ori sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa acestui aspect, se impune a se da eficienţă regulii potrivit careia „orice indoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo), cel puţin cu privire la acest aspect.

Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional prevăzut şi în cuprinsul art. 4, alin. 2 C. proc. pen. conform căruia “după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea inculpatului sau suspectului”. Ea se explică prin aceea că, în masura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei inculpatului conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia sa în legatură cu fapta imputată, instanţa nu-şi poate forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, trebuie sa concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-l achite, dacă de informaţia respectivă depinde în mod decisiv vinovăţia acestuia.

În cuprinsul actului de sesizare, deşi se face vorbire despre existenţa unui prejudiciu în cuantum total de 418.000 lei (95.000 euro), nu se face nicio referire cu privire la persoana care a suferit acest prejudiciu, în condiţiile în care este evident cǎ nu poate fi vorba despre intermediarul M, cel care are calitatea de persoanǎ vǎtǎmatǎ. Deşi persoanele vǎtǎmateA B R SC D C H RM, G, S, F şi U, cumpǎrǎtori de bunǎ-credinţǎ al autoturismelor, pot reclama un interes justificat în cauzǎ, între prezumtivul prejudiciu suferit de acestea şi activitatea inculpaului M nu existǎ un raport direct. Totuşi, acestea aveau posibilitatea de a se constitui parte civilǎ în cauzǎ în raport de faptul cǎ unele autoturisme au fost indisponibilizate, dupǎ care li s-a impus sǎ nu le înstrǎineze ori sǎ pǎrǎseascǎ teritoriul ţǎrii, însǎ la dosarul cauzei nu a fost formulatǎ vreo cerere în acest sens.

În consecinţǎ, faţǎ de cele ce preced, prin raportare la prevederile art. 396, alin. 1 şi 5 C. proc. Pen. raportat la art. 16, alin. 1, lit. b, teza I C. proc. Pen. instanţa va pronunţa o soluţie de achitare faţǎ de inculpatul M pentru sǎvârşirea infracţiunii de înşelǎciune în formǎ continuatǎ prevǎzutǎ de art. 215, alin. 1 şi 2 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen. întrucât fapta nu este prevǎzutǎ de legea penalǎ.

În drept, fapta inculpatului M constând în aceea cǎ la data de 10.06.2009, a semnat la rubrica vânzător contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat între Tși M, având ca obiect autoturismul Ford Focus cu nr. de identificare X iar la data de 17.06.2009 a semnat la rubrica vânzător contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat între Tși M, având ca obiect autoturismul Opel Astra, cu nr. de identificare X, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnǎturǎ privatǎ prevǎzutǎ de art. 290, alin. 1 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969 şi cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

Obiectul material al infracţiunii prevăzute de art. 290, alin. 1 C. pen. îl constituie înscrisul sub semnătură privată, contrafăcut sau alterat, adică orice înscris care emană de la o persoană particulară, poartă o semnătură şi este susceptibil de a produce efecte juridice. Înscrisul falsificat constituie, în acelaşi timp, şi produsul activităţii infracţionale. În cazul de faţă, înscrisurile falsificate îl constituie cele douǎ contracte de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat între Tși Mavând ca obiect autoturismul marca Ford Focus cu nr. de identificare X, respectiv autoturismul marca Opel Astra, cu nr. de identificare X.

Falsificarea unui înscris sub semnătură privată nu este posibilă fără preexistenţa unei stări de fapt sau de drept, stare în detrimentul căreia se creează o probă falsă, prin plăsmuirea sau alterarea unui înscris sub semnătură privată, căci în caz contrar, un înscris fals, care nu are nicio întrebuinţare, care nu corespunde niciunei cerinţe impuse de o stare de fapt, este un fals inutil şi inofensiv, care nu cade sub incidenţa legii penale. Pentru ca falsificarea unui înscris sub semnătură privată, urmată de folosirea acestuia, să atragă incidenţa prevederilor art. 290, alin. 1 C. pen. este necesar ca înscrisul să fie apt a produce consecinţe juridice, adică să prezinte, pe de o parte, aparenţa unui act veritabil, respectiv să pară veridic, iar pe de altă parte, anumite caracteristici.

Astfel cum s-a arătat anterior, înscrisurile falsificate au fost utilizate şi au produs consecinţe juridice.

Urmarea imediată a săvâşirii infracţiunii o constituie producerea unui stări de pericol pentru relaţiile sociale referitoare la încrederea publică pe care trebuie să o exprime înscrisurile sub semnătură privată.

Raportul de cauzalitate între fapta de falsificare a procesului verbal şi starea de pericol creată există.

Totodatǎ, fapta inculpatului M constând în aceea cǎ la data de 10.06.2009 și la data de 17.06.2009, a folosit o copie a actului  de identitate falsificat pe numele Tcu seria AR nr. X, în scopul ascunderii identității sale reale față de M, cu ocazia vânzării autoturismelor Ford Focus cu nr. de identificare X și Opel Astra cu nr. de identificare X, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals prevǎzutǎ de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969.

Potrivit art. 41 alin. 2 C. pen. de la 1969 „infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni” şi se sancţioneazǎ cu pedeapsa prevǎzutǎ de lege pentru infracţiunea sǎvârşitǎ, la care se poate adǎuga un sport potrivit dispoziţiilor art. 34 C. pen. de la 1969. În raport de situaţia de fapt reţinutǎ anterior se justificǎ reţinerea formei continuate a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnǎturǎ privatǎ prevǎzutǎ de art. 290, alin. 1 C. pen. de la 1969 şi a infracţiunii de uz de fals prevǎzutǎ de art. 291 C. pen. de la 1969.

VI. Individualizarea judiciarǎ a pedepselor

Constatând aşadar că sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevăzute de art. 396, alin. 2 C. proc. Pen., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracţiuni, sub aspectul laturii obiective şi subiective, şi au fost săvârşite de către inculpatul M cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, instanţa va dispune condamnarea acestuia.

Instanţa va avea în vedere că funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporţionare a acesteia, ţinând seama şi de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate. Se va urmări formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

La individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. de la 1969, respectiv dispoziţiile părţii generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum şi criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., în cuprinsul căruia se arată că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivă, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după reguli şi criterii precis determinate de lege. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului stabilirii acesteia, aşa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanţă. De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justǎ individualizare a sancţiunii, care sǎ ţinǎ seama de persoana cǎreia îi este destinatǎ, pentru a fi ajutatǎ sǎ se schimbe, în sensul adaptǎrii la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Faţǎ de întreaga activitate infracţionalǎ derulatǎ, inculpatul trebuia sǎ ştie cǎ, pe lângǎ drepturi, are şi o serie de datorii, obligaţii, rǎspunderi, care caracterizeazǎ comportamentul sǎu în faţa societǎţii.

În favoarea inculpatului M nu poate fi reţinutǎ vreuna dintre cauzele de atenuare a pedepsei, având în vedere cǎ acesta posedǎ antecedente penale şi nu a avut o conduitǎ sincerǎ în cursul judecǎţii.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, vǎzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportǎri viitoare şi de a se abţine de la sǎvârşirea de infracţiuni. Fermitatea cu care o pedeapsǎ este aplicatǎ şi pusǎ în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobǎrii morale a faptei şi fǎptuitorului, condiţioneazǎ caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mǎrimea privaţiunii, trebuie sǎ reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovǎţie a fǎptuitorului.

Doar o pedeapsǎ justǎ şi proporţionalǎ este de naturǎ sǎ creeze aptitudinea subiectivǎ a inculpatului M de a se corija şi elibera de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea sǎvârşirii de infracţiuni. Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracţiunii, atitudinea inculpatului, circumstanţele reale şi personale reţinute, instanţa va aplica inculpatului pedepse dupǎ cum urmeazǎ:

- 4 luni închisoare pentru sǎvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnǎturǎ privatǎ prevǎzutǎ de art. 290, alin. 1 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969 şi cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

- 3 luni închisoare pentru sǎvârşirea infracţiunii de uz de fals prevǎzutǎ de art. 291 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41, alin. 2 C. pen. de la 1969 şi cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

Analizând fişa de cazier judiciar a inculpatului, instanţa constatǎ cǎ infracţiunile deduse judecǎţii în prezenta cauzǎ şi pentru care s-a dispus condamnarea au fost sǎvârşite în concurs real cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsǎ rezultantǎ de 2 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executǎrii pedepsei, prin Sentinţa penalǎ nr. 914/26.06.2013 pronunţatǎ de Judecǎtoria Deva, definitivǎ prin nerecurare la data de 09.07.2013.

Potrivit art. 85, alin. 1 C. pen. de la 1969, “dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii, chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiţionată se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă.”

În consecinţǎ, în temeiul art. 85, alin. 1 C. pen. de la 1969 instanţa va anula beneficiul suspendǎrii condiţionate a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicatǎ prin Sentinţa penalǎ nr. X pronunţatǎ de Judecǎtoria Deva, definitivǎ prin nerecurare la data de 09.07.2013, pe care o va descontopi  în pedepsele componente, repuse în individualitatea lor, dupǎ cum urmeazǎ:

- 2 ani închisoare  pentru infracţiunea de tăinuire prevǎzutǎ de art. 221, alin. 1 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 320¹, alin. 7 C. proc. pen.;

- 2 ani închisoare  pentru infracţiunea de tăinuire prevǎzutǎ de art. 221, alin. 1 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 320¹, alin. 7 C. proc. pen.;

- 2 luni închisoare pentru infracţiunea de uz de fals, prevǎzutǎ de art. 291 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 320¹, alin. 7 C. proc. pen.;

- 2 luni închisoare pentru infracţiunea de uz de fals, prevǎzutǎ de art. 291 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 320¹, alin. 7 C. proc. pen.;

- 2 luni închisoare pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevǎzutǎ de art. 290 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 320¹, alin. 7 C. proc. pen.;

- 2 luni închisoare pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevǎzutǎ de art. 290 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 320¹, alin. 7 C. proc. pen.;

- 2 ani închisoare  pentru infracţiunea de înşelăciune prevǎzutǎ de art. 215, alin. 1, 2 şi 3 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 320¹, alin. 7 C. proc. pen.;

- 2 ani închisoare  pentru infracţiunea de înşelăciune prevǎzutǎ de art. 215, alin. 1, 2 şi 3 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 320¹, alin. 7 C. proc. pen.;

În final, în baza art. 33, lit. a C. pen. de la 1969 şi art. 34, alin. 1, lit. b C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen. instanţa va contopi pedepsele aplicate în prezenta cu cele aplicate prin Sentinţa penalǎ nr. X pronunţatǎ de Judecǎtoria Deva, definitivǎ prin nerecurare la data de 09.07.2013 şi va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care se adaugǎ un spor de 6 luni având în vedere numǎrul mare de infracţiuni şi perseverenţa infracţionalǎ, în final inculpatul M având de executat pedeapsa rezultantǎ de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Potrivit art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă. În cauză a fost identificată ca lege penală mai favorabilă cea anterioară şi nu Noul Cod penal.

La stabilirea pedepsei accesorii, instanţa urmează să aibă în vedere nu doar dispoziţiile naţionale, ci şi normele europene, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza Cumpănă şi Mazăre împotriva României, Curtea Europeană a statuat că interdicţia tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal anterior ca pedeapsă nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracţiunea pentru care se aplică pedeapsa principală şi fără a fi supusă controlului instanţelor în ceea ce priveşte necesitatea, nefiind adecvată şi nu se justifică în raport cu natura infracţiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanţilor din cauza respectivă.

În hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Calmanovici împotriva României, instanţa europeană şi-a exprimat dubiul faţă de eficienţa recurgerii la interdicţia de a vota pentru a atinge scopurile indicate de Guvern (de prevenire a infracţiunilor, de pedepsire a infractorilor şi de respectare a statului de drept, persoanele care au încălcat regulile societăţii fiind lipsite de dreptul de a-şi exprima opinia asupra elaborării acestor reguli în timpul executării pedepsei lor cu închisoarea), şi a arătat că aceste scopuri nu pot fi calificate ca incompatibile prin ele însele cu dreptul garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1. Curtea a reamintit că art. 3 din Protocolul nr. 1, care consfinţeşte capacitatea individului de a influenţa compunerea corpului legislativ, nu exclude aplicarea unor restricţii ale drepturilor electorale unui individ care, de exemplu, a comis grave abuzuri în exercitarea funcţiilor publice sau al cărui comportament a ameninţat să submineze statul de drept sau fundamentele democraţiei. Cu toate acestea, nu trebuie să se recurgă cu uşurinţă la măsura extrem de severă pe care o constituie lipsirea de dreptul de vot. Pe de altă parte, principiul proporţionalităţii impune existenţa unei legături perceptibile şi suficiente între sancţiune şi comportament, precum şi faţă de situaţia persoanei afectate. Totodată Curtea a adus în discuţie şi recomandarea Comisiei de la Veneţia, conform căreia suprimarea drepturilor politice trebuie pronunţată de o instanţă judecătorească într-o hotărâre specifică, întrucât o instanţă independentă, care aplică o procedură cu respectarea contradictorialităţii, oferă o garanţie solidă împotriva arbitrarului. Aceste aspecte pot fi regăsite şi în hotărârea dată în cauza Hirst contra Marii Britanii.

În hotărârea pronunţată în cauza Sabou şi Pîrcălab împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce priveşte interzicerea exercitării drepturilor părinteşti trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părinteşti corespunde unei necesităţi primordiale privind interesele copilului şi că, în consecinţă, urmăreşte un scop legitim, anume protecţia sănătăţii, moralei sau a educaţiei minorilor.

Faţă de toate acestea, instanţa trebuie să analizeze în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatului şi care anume dintre cele prevăzute de lege.

Natura faptei comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale importante, ceea ce relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) Cod penal. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat îi vor fi interzise inculpatului pe durata executării pedepsei principale, sancţiune necesară şi proporţională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia.

În schimb, în ceea ce priveşte dreptul de a alege, instanţa apreciază că în raport cu natura concretă a faptelor comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exerciţiul acestui drept.

Totodată, ţinând cont de împrejurarea că fapta în discuţie nu a fost săvârşită de inculpat folosindu-se de funcţia sau profesia lui în scopul săvârşirii infracţiunii, neavând nicio legătură cu exercitarea autorităţii părinteşti, instanţa faţă de criteriile prevăzute de art. 71 alin. 3 Cod penal, în lumina jurisprudenţei CEDO în materie, apreciază că nu se impune interzicerea pentru inculpat a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d şi e Cod penal.

În consecinţă, potrivit art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei, inculpatului i se vor interzice cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal.

Având în vedere circumstanţele personale şi reale reţinute, instanţa apreciază că scopul pedepsei constând în prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni poate fi atins fără ca pedeapsa stabilită să fie executată în regim de detenţie.

În opinia instanţei, condamnarea inculpatului este de natură să atragă atenţia asupra importanţei respectării legii penale. Perspectiva executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni (care ar atrage incidenţa art. 864, alin. 1 şi 2 C. pen. de la 1969 în sensul revocării beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei) constituie un veritabil impediment în săvârşirea de noi infracţiuni de către inculpat, instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei asigurând eficienţa şi efectivitatea rolului preventiv al pedepsei.

Drept urmare, în baza art. 861 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen. de la 1969, instanţa va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani şi 6 luni închisoare, iar în temeiul art. 86² C. pen. de la 1969, va fixa un termen de încercare pe o durată de 6 ani şi 6 luni (alcătuit din pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care se adaugă un termen de 4 ani).

 În ceea ce priveşte momentul de la care urmează a se calcula acest termen de încercare, instanţa reţine că potrivit art. 865, alin. 2 C. pen. de la 1969, în eventualitatea în care instanţa optează pentru suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, după ce în prealabil a anulat beneficiul suspendării, aşa cum este cazul şi în prezenta cauză, “termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat anterior suspendarea condiţionată a executării pedepsei.” Astfel, urmează ca termenul de încercare să se calculeze de la data de 09.07.2013, acesta fiind momentul rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 914/26.06.2013 pronunţatǎ de Judecǎtoria Deva.

În baza art. 86³, alin. 1 C. pen. de la 1969, pe durata termenului de încercare, instanţa va impune inculpatului M respectarea următoarelor obligaţii:

a) să se prezinte din trei în trei luni la Serviciul de Probaţiune Bihor;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Totodată, conform art. 404, alin. 2 C. proc. Pen., instanţa va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864, alin. 1 raportat la art. 83 C. pen. de la 1969, în sensul revocării suspendării sub supraveghere în cazul în care acesta săvârşeşte din nou o infracţiune în termenul de încercare şi cumulării pedepsei rezultante de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză cu cea aplicată pentru noua infracţiune.

Conform art. 71 alin. 5 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 12, alin. 1 din Legea nr. 187/2012, instanţa va suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

VII. Alte mǎsuri dispuse de instanţǎ

În temeiul art. 397, alin. 3 C. proc. pen. cu referire la art. 25, alin. 3 teza finalǎ C. proc. pen., instanţa va admite propunerea formulatǎ prin actul de sesizare al Parchetului de pe lângǎ Judecǎtoria Bacǎu, în sensul restabilirii situaţiei anterioare, sens în care va dispune repoansonarea seriei X pe autoturismul marca Audi A6, identificat cu seria substituitǎ artizanal X, ridicat de la numitul Mşi indisponibilizat la camera de corpuri delicte a I.P.J. Bacǎu (conform dovezii seria AT nr. X din data de 30.11.2010 – f. 99, vol. I d.u.p.), de cǎtre Registrul Auto Român..

Totodatǎ, instanţa va dispune ridicarea sechestrului asigurǎtor instituit prin ordonanţa procurorului din cadrul Parchetului de pe lângǎ Judecǎtoria Bacǎu din data de 07.10.2010 (f. 93, vol. I d.u.p.) asupra autoturismului marca Audi A6 cu seria originalǎ X, identificat prin seria substituitǎ artizanal X, iar în temeiul art. 397, alin. 3 C. proc. pen. cu referire la art. 25, alin. 3 C. proc. pen. va dispune restituirea acestui autovehicul cǎtre proprietar, respectiv cǎtre S

În ceea ce priveşte persoanele care au achiziţionat ulterior autovehiculele de la numitul M, instanţa reţine cǎ aceştia au calitatea de cumpǎrǎtori de bunǎ-credinţǎ, fiind incidente prevederile art. 1909 Cod Civil de 1864, potrivit cǎruia posesorul de bunǎ-credinţǎ este considerat proprietar, având în vedere cǎ au dobândit respectivele autoturisme în mod legal şi la momentul încheierii tranzacţiei li s-au prezentat înscrisuri apte a conferi aparenţǎ de validitate asupra calitǎţii de proprietar a înstrǎinǎtorului, întǎritǎ ulterior prin demersurile efectuate în vederea înmatriculǎrii autoturismelor în conformitate cu prevederile legislaţiei române a autovehicului pe numele sǎu.

În temeiul art. 397 alin. 3 C. proc. pen. raportat la are. 25 alin. 3 C. proc. pen., instanţa va dispune desfiinţarea în totalitate a urmǎtoarelor înscrisuri falsificate aflate în plicul nr. 2, ataşat la vol I d.u.p.:

- copia actului de identitate falsificatǎ seria AR nr. X;

- certificatele de atestare fiscalǎ nr. X şi nr. X;

- contractul de vânzare-cumpǎrare pentru un vehciul folosit încheiat la data de 10.06.2009 între Tşi M având ca obiect autoturismul marca Ford Focus cu nr. de identificare X;

- contractul de vânzare-cumpǎrare pentru un vehciul folosit încheiat la data de 17.06.2009 între Tşi M având ca obiect autoturismul marca Opel Astra cu nr. de identificare X.

VIII. Cheltuieli de judecatǎ

Faţǎ de soluţia de condamnare şi vǎzând prevederile art. 272, alin. 1 şi art. 274, alin. 1 C. proc. Pen., instanţa va obliga pe inculpatul M la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 2.000 lei cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale şi suma de 1.000 lei în cursul judecăţii.

Domenii speta

Spete similare