Contestaţie împotriva încheierii judecătorului delegat

Deliberând asupra cauzei penale de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 16.10.2015, sub nr. 12679/180/2015, persoana condamnatǎ F, deţinut în P, a formulat contestaţie împotriva Încheierii nr. X/28.09.2015 a Judecătorului delegat cu supravegherea privării de libertate în cadrul P pronunţatǎ în dosarul nr. 64/2015, în contradictoriu cu intimatul Penitenciarul

În motivarea contestaţiei, petentul a arătat că de la momentul când a fost arestat a urmat tratament medical pentru mai multe infracţiuni, printre care hepatita C – VHC, gastroduodenitǎ, însǎ odatǎ ajuns în Penitenciarul i s-au încǎlcat drepturile privitoare la asistenţa medicalǎ şi norma de hranǎ necesarǎ acestor boli.

Petentul a învederat cǎ a formulat mai multe solicitǎri faţǎ de conducerea penitenciarului şi s-a adresat medicului-şef, însǎ toate aceste demersuri au rǎmas fǎrǎ rezultat. A mai arǎtat cǎ la data de 02.09.2015 a solicitat medicului-şef C din cadrul Penitenciarului sǎ efectueze analiza „Fibromax” pentru închiderea dosarului medical, însǎ aceasta i-a solicitat 90 lei, deşi efectuarea acestei analize este gratuitǎ conform legii.

A mai arǎtat petentul cǎ s-a îmbolnǎvit în sistemul penitenciar, fiind încarcerat din anul 2011, iar afecţiunile de care suferǎ i-au afectat şi dantura, însǎ datoritǎ lipsei personalului specializat în domeniul stomatologic, nu i s-a aplicat tratamentul corespunzǎtor. Solicitǎ acesta ca pe plan  local sǎ „i se efectueze raze şi tratament dentar”.

Cererea nu a fost motivatǎ în drept.

La primul termen de judecatǎ din data de 24.11.2015, petentul a arǎtat. prin concluziile orale formulate personal şi prin apǎrǎtorul desemnat din oficiu. cǎ medicul-şef din cadrul Penitenciarului  a dispus transferarea sa în cadrul Spitalului Penitenciar Jilava, deşi analzia „Fibromax” putea fi efectuatǎ şi pe plan local, în cadrul Spitalului Municipal, motiv pentru care a refuzat transferul.

De asemenea, a mai precizat cǎ norma de hranǎ de care beneficiazǎ în penitenciar, respectiv norma 18, nu este cea recomanadatǎ pentru afecţiunea hepaticǎ de care suferǎ.

Pentru justa soluţionare a cauzei, instanţa a dispus emiterea unei adrese cǎtre Penitenciarul Bacǎu, în vederea ataşǎrii dosarului medical al petentului.

La termenul din data de 09.02.2016, petentul F a depus la dosarul cauzei un memoriu şi o cerere de constituire parte civilǎ cu suma de 7.000 euro cu titlu de daune morale.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Prin Încheierea nr. X/28.09.2015 a Judecătorului de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului în dosarul nr. X/2015, s-a  respins ca nefondată  plângerea formulată de petentul F.

Pentru a dispune astfel, judecătorul a avut în vedere că petentul reclamǎ cǎ i s-au încǎlcat mai multe drepturi, respectiv dreptul la asistenţǎ medicalǎ, dreptul la norma de hranǎ necesarǎ afecţiunilor de care suferǎ, dreptul la tratament dentar.

În ceea ce priveşte dreptul la asistenţǎ medicalǎ, judecǎtorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului  a reţinut cǎ petentul a fost depus în Penitenciarul la data de 02.07.2015 cu diagnosticul hepatitǎ cronicǎ VHC, gastro-duodenitǎ, corecţie opticǎ pentru miopie şi a fost consultat medical în datele de 28.07.2015, 30.07.2015, 31.07.2015, 05.08.2015, 10.08.2015, 11.08.2015, 12.08.2015, 14.08.2015, 17.08.2015, 24.08.2015, 01.09.2015, 09.09.2015, 12.09.2015, 13.09.2015, 14.09.2015 şi 15.09.2015, iar ca urmare a acestor consultaţii medicale au fost demarate investigaţii paraclincice pentru iniţierea tratamentului antiviral şi a fost programat pentru internare la Spitalul Penitenciar Târgu Ocna – Secţia Interne, fiind transferat în data de 29.09.2015 pentru continuarea investigaţiilor medicale.

Cu toate acestea, din analiza informaţiilor cuprinse în aplicaţia privind evidenţe persoanelor deţinute şi din datele furnizate de Penitenciarul , judecǎtorul de supraveghere a privării de libertate a constatat cǎ petentul nu a formulat nicio cerere scrisǎ prin care sǎ solicite efectuarea analizei „Fibromax”, acestuia fiindu-i prescrise analize şi tratament potrivit afecţiunilor de care suferǎ.

Judecǎtorul de supraveghere a privării de libertate a mai reţinut cǎ atribuţia recomandǎrii unor analize medicale revine exclusiv medicului din cadrul Penitenciarului, în raport cu prevederile art. 25-27 din H.G. nr. 1897/2006, iar în ceea ce priveşte regimul de hranǎ, a constatat cǎ petentului F i-a fost alocat regimul de hranǎ N18 - persoane bolnave potrivit O.M.J. nr. 2713/C/2001, regimul alimentar recomandat afecţiunilor de care suferǎ fiind fǎrǎ alcool şi alimente conservate.

În ceea ce priveşte tratamentul dentar, judecǎtorul a reţinut cǎ petentul nu a adresat nicio cerere administraţiei penitenciarului pentru a fi prezentat la consult stomatologic, astfel încât prevederile art. 56, alin. 2 din Legea nr. 254/2013 nu îşi gǎsesc aplicaţia.

Cu titlu preliminar, instanţa apreciazǎ cǎ susţinerile petentului privind modalitatea în care a contractat bolile de care suferǎ, respectiv în cadrul sistemului penitenciar din România, nu pot face obiectul prezentei proceduri, întrucât aceasta este limitatǎ atât din punct de vedere procedural, cât şi substanţial la actul atatcat prin plângere, respectiv Încheierea nr. 71/28.09.2015 a Judecătorului delegat cu supravegherea privării de libertate în cadrul Penitenciarului Pe cale de consecinţǎ, instanţa nu poate statua în niciun fel asupra cererii de constituire parte civilǎ pe care petentul F a înţeles sǎ o formuleze în cauzǎ, acesta având însǎ posibilitatea de a reitera o asemenea cerere, pe cale separatǎ, în contradictoriu cu Administraţia Penitenciarelor din România, şi nu cu intimatul din prezenta cauzǎ, respectiv Penitenciarul , cǎruia îî revine obligaţia de rǎspundere de la data când petentul a fost transferat în cadrul acestei instituţii, respectiv de la data de 02.07.2015.

Nici aspectele relevate de petent cu privire la conduita medicului-şef C din cadrul Peniteciarului , care i-ar fi solicitat bani în schimbul efectuǎrii analizei, precum şi cu privire la infracţiunile pe carea aceasta le-ar fi comis, nu pot fi analizate în cadrul acestei proceduri.

În continuare, analizând susţinerile petentului prin prisma înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, instanţa apreciazǎ cǎ plângerea formulată de acesta este neîntemeiată pentru următoarele motive:

I. cu privire la încălcarea dreptului la tratament medical şi a regimului alimentar

Instanţa reţine că potrivit înscrisurilor ataşate la dosarul cauzei, contestatorul F suferă de mai multe afecţiuni ce necesită tratament medical continuu.

Pe durata detenţiei în Penitenciarul  – singura perioadă ce va fi avută în vedere, întrucât în caz contrar, aşa cum s-a arǎtat, analiza ar excede competenţei instanţei – administraţia Penitenciarului a respectat prevederile Ordinului nr. 429/C-125/2012 privind asigurarea asistenţei medicale persoanelor private de libertate aflate în custodia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. În acest sens, art. 65 din actul normativ prevede că persoanele private de libertate beneficiază gratuit de medicamentele  prevăzute în Nomenclatorul produselor medicamentoase de uz uman aprobat de Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale şi că medicamentele achiziţionate conform prevederilor legale sunt deţinute, gestionate şi eliberate către cabinetele medicale de unitate de către unităţile farmaceutice din structura unităţilor penitenciare, autorizate de Ministerul Sănătăţii (terminologia folositǎ include şi analizele medicale necesare pentru stabilirea tratamentului medicamentos aplicabil pentru fiecare caz în parte).

În ceea ce priveşte medicamentele de care pot beneficia persoanele condamnate, conform prevederilor legale, acestea sunt:

a) medicamente asigurate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din fondurile unităţilor din sistemul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, aprobate cu această destinaţie;

b) medicamente, produse naturiste sau suplimente nutritive achiziţionate din fonduri proprii ale persoanelor private de libertate, cu condiţia ca ele să fie recomandate de medicul unităţii sau de un medic specialist.

Referitor la modul de acordare al medicamentelor, instanţa reţine că potrivit art. 66 din Ordinul nr. 429/C-125/2012 privind asigurarea asistenţei medicale persoanelor private de libertate aflate în custodia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor “prescrierea medicamentelor se face numai de către medici, în limita specialităţii acestora, cu excepţia medicilor aflaţi în relaţii contractuale cu casa de asigurări de sănătate ca medici de familie, care pot prescrie şi alte medicamente, la recomandarea specialiştilor din unităţile medicale ambulatorii sau spitaliceşti, conform prevederilor Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale normelor metodologice de aplicare a acestuia.”

Aceleaşi prevederi sunt aplicabile şi modalitǎţii în care administraţiei penitenciarului îi revin obligaţia de a asigura tratamentul persoanelor deţinute. În plus, cu referire la afecţiunile de care suferǎ petentul, sunt relevante urmǎtoarele articole din cuprinsul Ordinului nr. 429/C-125/2012 privind asigurarea asistenţei medicale persoanelor private de libertate aflate în custodia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor

„ART. 114

Pentru prevenirea şi combaterea hepatitei virale, personalul medico-sanitar ia următoarele măsuri:

a) asigură supravegherea sanitară a condiţiilor de mediu, în special aprovizionarea cu apă potabilă, hrănirea efectivelor şi îndepărtarea reziduurilor;

b) verifică condiţiile pentru menţinerea unei bune igiene personale a deţinuţilor;

c) asigură respectarea precauţiilor universale;

d) asigură efectuarea sterilizării corecte a instrumentarului stomatologic şi chirurgical, în concordanţă cu metodologia cuprinsă în ordinele în vigoare emise de Ministerul Sănătăţii;

e) asigură efectuarea tratamentelor injectabile numai cu seringi de unică folosinţă;

f) asigură educaţia pentru sănătate privind deprinderile igienice, modurile şi căile de transmitere a acestei afecţiuni.

ART. 115

(1) Pentru hepatita cu transmitere enterală, supravegherea contacţilor din cameră şi de la locul de muncă se realizează timp de 30 de zile, clinic - zilnic şi prin examene de laborator (TGP, bilirubină) - la începutul perioadei de supraveghere, cu repetare la 14 zile.

(2) În unitate se realizează decontaminarea continuă şi terminală a camerei unde a fost cazat bolnavul.

(3) Se iau măsuri pentru a asigura igiena alimentaţiei, a apei şi igiena personală a deţinuţilor.

(4) Vesela şi lenjeria contacţilor sunt spălate şi dezinfectate separat, folosindu-se substanţe clorigene.

(5) Se efectuează dezinsecţii.

ART. 116

Pentru hepatita cu transmitere parenterală, supravegherea clinică şi cu laboratorul a contacţilor se realizează timp de 3 luni pentru hepatita acută tip B şi două luni pentru hepatita acută tip C; pentru contacţii direcţi ai cazului de hepatita acută tip B se face determinarea Ag HBs, iar în cazul în care rezultatul este negativ, se recomandă efectuarea vaccinării împotriva hepatitei B.”

Cu privire la antecedenţa medicală, instanţa reţine că numitul F a fost transferată în Penitenciarul la data de 02.07.2015 şi că la depunere, în urma consultului medical, s-a stabilit că suferă de hepatitǎ cronicǎ VHC, gastro-duodenitǎ, corecţie opticǎ pentru miopie. De asemenea, persoana privată de libertate a fost luată în evidenţa cabinetului medical cu afecţiunile cronice de care suferă, pentru care a primit medicamentaţia recomandată de medicii specialişti.

Raportând cele ce preced la actele dosarului, instanţa reţine cǎ Curtea Europeană a Drepturilor Omului, face în primul rând trimitrere la principiile fundamentale care rezultă din jurisprudenţa sa referitoare la supravegherea medicală şi tratamentul medical in cazul unei persoane aflate în executarea unei pedepse privative de libertate [Kudla impotriva Poloniei pct. 91, precum si Paladi impotriva Moldovei nr. 39.806/06, pct. 71, 10 martie 2009]. În prezenta cauză, instanţa are obligaţia să examineze dacă contestatorul F a avut acces la îngrijirile medicale curente de care avea nevoie şi pe care autorităţile s-au angajat sa le ofere persoanelor private de libertate [a se vedea, mutatis mutandis, Nitecki împotriva Poloniei (dec.), nr. 65.653/01, 21 martie 2002, Pentiacova şi alţii împotriva Moldovei (dec.), nr. 14.462/03, 4 ianuarie 2005 şi Gheorghe împotriva României (dec. nr. 19.215/04 din 22.09.2005].

Astfel, în acord cu aspectele reţinute de Judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului, instanţa constată că pentru ca o anumitǎ analizǎ sǎ fie efectuatǎ unei persoane private de libertate, este necesară recomandarea medicului specialist, în baza căreia medicul din cadrul Penitenciarului întocmeşte documentaţia necesarǎ.

Pe de altă parte, instanţa constată că numitul F este în culpǎ, în condiţiile în care nu era previzibil pentru personalul medical că acesta va refuza internarea în Penitenciarul Spital Jilava.

Potrivit art. 71, alin. 1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, dreptul la asistenţă medicală, tratament şi îngrijiri al persoanelor condamnate este garantat, fără discriminare în ceea ce priveşte situaţia lor juridică şi include intervenţia medicală, asistenţa medicală primară, asistenţa medicală de urgenţă şi asistenţa medicală de specialitate, incluzând atât îngrijirile de sănătate, cât şi îngrijirile terminale.

Legea mai prevede că asistenţa medicală, tratamentul şi îngrijirile în penitenciare se asigură, cu personal calificat, în mod gratuit, potrivit legii, la cerere sau ori de câte ori este necesar, iar persoanele condamnate beneficiază în mod gratuit de tratament medical şi medicamente asigurate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale Normelor metodologice de aplicare a acestuia, din fondurile unităţilor din sistemul administraţiei penitenciare, aprobate cu această destinaţie, şi din alte surse, potrivit legii.

Aşa cum a reţinut şi judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul Penitenciarului la momentul soluţionării plângerii iniţiale, legea nu impunea vreun termen pentru acordarea tratamentului medical, şi implicit a efectuǎrii unui anumit tip de analize, precum analiza „Fibromax” la care petentul face referire în plângerea formulatǎ, ci doar ca acesta să fie acordat în mod efectiv, cu respectarea dreptului la sănătate şi la viaţă al persoanei beneficiare, în condiţiile legii.

Mai mult, petentul nu a făcut în vreun fel dovada cǎ analiza „Fibromax” i-ar fi fost indispensabilǎ în vederea ameliorǎrii stǎrii de sǎnǎtate, astfel încât sǎ se poatǎ stabili încǎlcarea din aceastǎ perspectivǎ a dreptului sǎu la tratament medical.

Astfel, în raport cu cele ce preced, instanţa va respinge ca neîntemeiate susţinerile petentului F cu privire la încălcarea dreptului la tratament medical ca neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât reprezentanţii Penitenciarului au depus eforturile necesare pentru a-i asigura acestuia tratementul medical adecvat.

II. Cu privire la regimul alimentar, instanţa reţine din cuprinsul adresei nr. C/1324/29.10.2015 a Penitenciarului că la data încarcerării în această unitate, petentul a primit regim alimentar conform normei N18, iar în esenţǎ, acest regim se diferenţiază de cel obişnuit prin cantitatea de sare, lipide, grăsime animale (slănina şi subprodusele fiind substituite cu ulei vegetal) şi proteine (hiperproteică, îmbunătăţită cu ou, lapte şi brânză), fiind specific persoanelor bolnave – în acest sens a se vedea desfǎşurǎtorul alimentelor cuprinse în norma de hranǎ.

În raport de afecţiunile de care petentul suferă, nu exista vreo obligaţie a Penitenciarului de a-i asigura acestuia un regim alimentar distinct, în condiţiile în care nici legea nu prevede o normǎ de hranǎ separatǎ şi individualizatǎ pentru persoanele condamnate ce suferǎ de afecţiuni hepatice.

III. cu privire la transferul contestatorului în Penitenciarul Spital Târgu Ocna şi refuzul acestuia de a fi transferat ulterior în cadrul Penitenciarului Spital Jilava

Astfel, în ceea ce priveşte transferul medical al contestatorului la Penitenciarul Spital Jilava, instanţa reţine că la dosarul cauzei nu a fost ataşat niciun înscris care sǎ ateste cǎ s-a aprobat acest demers, însǎ conform propriilor susţineri ale petentului, acesta a refuzat transferul şi internarea în unitatea medicală, deoarece analiza de care avea nevoie putea fi efectuatǎ şi pe plan local.

În acest sens instanţa reţine cǎ potrivit art. 44, alin. 4 al Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 429/2014 “dacă medicul unităţii consideră internarea ca fiind absolut necesară pentru sănătatea persoanei private de libertate, se solicită transferul pacientului la un penitenciar-spital” iar în această ipoteză persoanele provate de libertate bolnave nu pot refuza internarea.

Nu se poate vorbi despre vreo culpă a medicului care a dispus transferul ori despre o încălcare a dreptului la tratament medical aşa cum a susţinut în plâgerea formulată contestatorul, în condiţiile în care acesta a refuzat internarea, motivând că nu este necesar transferul sǎu la unitatea medicalǎ, deoarece analiza poate fi realizatǎ şi pe plan local, aspect ce i-ar fi fost comunicat cu ocazia internǎrii anterioare în Penitenciarul Spital Târgu Ocna. Aşa cum s-a arătat şi în cele ce preced, instanţa nu va avea în vedere susţinerile petentului, întrucât nicio persoană privată de libertate nu se poate diagnostica singură şi nu îsi poate prescrie propriul tratament medical, ori analize utile în vederea corectei diagnosticǎri, relevanţă având doar constatările şi aprecierile medicului curant, care de altfel este şi rǎspunzǎtor pentru activitǎţile desfǎşurate în limita atribuţiilor ce îi revin, confom legii.

F sunt neîntemeiate şi urmează a le respinge ca atare. Pentru a hotărî astfel, instanţa va avea în vedere că transferul acesteia urma a fi realizat cu respectarea cerinţelor legale şi exclusiv în interesul său, dar comportamentul petentului a făcut imposibilă atingerea scopului urmărit prin dispoziţia de transfer, respectiv internarea, evaluarea şi diagnosticarea corectă, de către un medic specialist, a afecţiunilor de care acesta suferă.

IV. cu privire la tratamentul stomatologic

Instanţa reţine cǎ petentul nu a formulat nicio cerere scrisǎ adresatǎ fie conducerii penitenciarului, fie cabinetului medical, prin care sǎ solicite acordarea tratamentului stomatologic, însǎ acest aspect nu poate conduce la înlǎturarea obligaţiei cu caracter general ce revine Penitenciarului de a asigura tratamentul medical pentru toate afecţiunile medicale constatate în cazul persoanelor private de liberatate, indiferent de gravitatea acestora. Din aceastǎ perspectivǎ, instanţa constatǎ cǎ nici în dosarul medical al petentului nu se face vreo referire cu privire la afecţiuni dentare.

În conformitate cu legislația în vigoare privind organizarea și funcționarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate sunt asigurate în acest sistem, contribuțiile lor fiind plătite din bugetul statului. Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) adoptă anual, prin ordin al ministrului, normele de aplicare a contractului-cadru care prevede condițiile acordării asistenței medicale publice.

Instanţa reaminteşte că persoanele private de libertate se află într-o poziţie vulnerabilă, statul având obligaţia, prin intermediul agenţilor săi, de a asigura respectarea tuturor drepturilor fundamentale, între care se înscrie şi cel la sănătate, astfel încât privarea de libertate să nu fie dublată de un nou tratament punitiv. Cu toate acestea, nu sunt de neglijat nici funcţiile represive şi coercitive ale pedepsei aplicate, în sensul că persoanele private de libertate, deşi se bucură de drepturile inerente oricărei persoane, exercitarea acestora se realizează într-un cadru mult mai restrâns, tocmai datorită situaţiei în care se află, respectiv în executarea unei pedepse privative de libertate.

Pe de altă parte, în condiţiile în care intimatul nu a făcut dovada contrară, cu atât mai mult cu cât sarcina probei îi incumbă dată fiind situaţia specială în care se afla contestatorul, instanţa va aprecia că toate susţinerile acestuia corespund adevărului, în sensul cǎ nu a primit tratament dentar necesar şi cǎ în cadrul Penitenciarului nu existǎ personal specializat în tratarea afecţiunilor stomatologice. Chiar şi în această ipoteză, atingerea adusă drepturilor petentului nu este de natură, în opinia instanţei, să constituie un tratament inuman ori degradant în sensul art. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în condiţiile în care acesta, cu respectarea prevederilor legale, poate solicita oricând efectuarea unui tratament stomatologic, fie pe plan intern, în situaţia în care este posibil, fie în afara sistemului sanitar al penitenciarului, pe plan local.

O asemenea solicitare trebuie însǎ realizatǎ distinct, iar nu pentru prima datǎ în cadrul unei cereri având ca obiect contestaţie împotriva Încheierii judecǎtorului delegat cu supravegherea, precum cea dedusǎ judecǎţii, situaţie în care instanţa poate doar constata încǎlcarea unui drept, neavând posibilitatea de a dispune mǎsuri efective.

Pentru toate cele ce preced, văzând şi prevederile art. 56, alin. 12 şi ale art. 39 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul proceseului penal, instanţa va respinge ca neîntemeiatǎ contestaţia formulatǎ de petentul F împotriva Încheierii nr. X/28.09.2015 pronunţatǎ de Judecătorul delegat cu supravegherea privării de libertate la Penitenciarul .

Totodată, ţinând cont de culpa procesuală a acestuia şi faţǎ de dispoziţiile art. 275, alin. 2 C. proc. Pen., instanţa îl va obliga la plata sumei de 200 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, urmând ca norariul apǎrǎtorului desemnat din oficiu în cuantum de 130 lei, sǎ se avanseaze din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare