Plângere la soluţia de neurmărire/netrimitere în judecată

JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, judecătorul de cameră preliminară constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 18.07.2016 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub dosar nr. 11442/180/2016, petenţii CIO şi CMA au formulat plângere împotriva ordonanţei de clasare dispusă în data de 08.04.2016 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecǎtoria Bacău, în dosarul nr. X, confirmată prin ordonanţa nr. X a prim – procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Judecǎtoria Bacău din data de 23.06.2016, solicitând desfiinţarea soluţiei atacate.

În motivarea plângerii, petenţii au arǎtat cǎ au formulat plângere penalǎ faţǎ de numitul UGG pentru sǎvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prevǎzutǎ de art. 244 C. pen, respectiv evaziune fiscalǎ, prevǎzutǎ de art. 9 din Legea nr. 241/2005. Prin soluţia pronunţatǎ, procurorul a disjuns cauza sub aspectul infracţiunii de înşelăciune şi a dispus declinarea în favoarea Parchetului de pe langa Judecătoria Bacǎu. În cadrul dosarului nou constituit, nr. X, s-a dispus clasarea fata de numitul  UGG apreciindu-se cǎ fapta nu este prevăzută de legea penalǎ, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege sub aspectul elementului material.

Faţǎ de ordonanţa de clasare, pronunţatǎ la data de 08.04.2016, petenţii au înţeles sǎ formuleze plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângǎ Judecǎtoria Bacǎu, în cadrul cǎreia au arǎtat ca sunt întrunite toate condiţiile prevăzute de lege pentru a demonstra sǎvârşirea infracţiunii de înşelăciune. Prin ordonanţa pronunţatǎ la data de 23.06.2016 în dosar nr. X s-a apreciat soluţia pronunţatǎ ca fiind legalǎ şi temeinicǎ.

Petenţii apreciazǎ cǎ soluţia este nelegalǎ şi netemeinicǎ, în baza următoarelor considerente:

- ordonanţele atacate nu au fost motivate, înşiruirea unor chestiuni teoretice de ordin general nu suplineşte aceastǎ obligaţie a procurorului, care, la momentul adoptării ordonanţei, are obligaţia de a se raporta la probatoriul administrat în contra şi în favoarea făptuitorului;

- în mod greşit, organele de urmărire penala au apreciat ca speţa se rezumǎ doar la neîndeplinirea unor obligaţii contractuale.

Petenţii aratǎ cǎ intimatul UGG i-a indus în eroare cu privire la anumite împrejurări, cu scopul evident de obţine un folos material injust. Deşi la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri în dovedirea susţinerilor şi au fost audiaţi mai mulţi martori, care au confirmat starea de fapt, organele de cercetare penalǎ au apreciat, prin cele doua ordonanţe, cǎ nu existǎ o faptǎ de înşelăciune, întrucât făptuitorul nu ar fi întrebuinţat mijloace frauduloase pentru a determina încheierea contractului, motivare lipsitǎ de orice suport real, toate probele administrate confirmând contrariul.

În acest sens, petenţii aratǎ cǎ elementul material al infracţiunii de înşelăciune este reprezentat în oricare din variantele infracţiunii, de o acţiune frauduloasǎ de amǎgire ori inducere în eroare a victimei, prin prezentarea ca adevaratǎ a unei fapte mincinoase, sau ca mincinoasǎ a unei fapte adevarate. Prezentarea frauduloasǎ, denaturatǎ sau alteratǎ a realitaţii trebuie sǎ fie aptǎ de a inspira încrederea victimei şi de a o induce în eroare, de a o amagi sau de a o menţine în eroarea produsǎ anterior. Ca modalitate, acţiunea de inducere în eroare ori menţinerea în eroare se poate realiza prin orice mijloace (chiar simplele reticenţe - abţinerea de a da o explicaţie - pot fi un mijloc de amǎgire în raport cu anumite condiţii concrete). În opinia petenţilor nu are relevanţǎ dacǎ subiectul pasiv s-a lasat mai uşor ori mai greu indus în eroare, în mod evident, nu va exista aceastǎ infracţiune daca făptuitorul nu a întrebuinţat mijloace frauduloase pentru a determina încheierea contractului, iar acesta nu a putut fi executat din motive independente de voinţa lui. De asemenea, pentru existenţa infracţiunii de înşelǎciune nu interesează dacǎ victima a fost sau nu uşor indusǎ in eroare, legea urmărind sǎ apere îndeosebi persoanele credule, mai puţin prudente, deoarece tocmai aceste persoane sunt mai expuse sa devină victime ale infracţiunii.

Cu privire la situaţia de fapt, petenţii aratǎ cǎ au contactat făptuitorul în urma afişǎrii numărului de telefon la locaţia reprezentatǎ de cartierul de vile, în mod public, pe un panou. Acesta i-a asigurat cǎ este proprietar al terenului, pe care intenţionau sǎ îl achiziţioneze pentru edificarea unei construcţii tip vilǎ, pentru suma totalǎ de 59.000 euro. În acest context, le-au fost solicitaţi bani pentru avans, petenţii efectuând plata doar după ce au fost asiguraţi cǎ este proprietarul terenului şi cǎ în zona respectivǎ intimatul a mai construit şi alte vile pe care le-a dat spre vânzare.

Petenţii susţin cǎ intimatul a refuzat încheierea unui contract, sub orice formǎ; la momentul încheierii contractului de vanzare cumpărare având ca obiect terenul, autentificat sub nr. X, intimatul l-a prezentat pe numitul EAI, ca fiind mandatarul sǎu, prin intermediul cǎruia urma sa le vândǎ terenul. Ulterior petenţii au aflat cǎ, în realitate, numitul E era proprietarul suprafeţei de teren. Mai aratǎ cǎ intimatul i-a asigurat ca efectuează lucrarea prin societatea pe care o deţine, urmând sa perfecteze o convenţie în acest sens, însǎ pânǎ în anul 2016 acesta nu a figurat ca asociat la vreo societate avand ca obiect de activitate lucrări de construcţie.

Se aratǎ cǎ în mod greşit se reţine ca ar fi reclamat doar calitatea proastǎ a lucrărilor, problema dedusǎ cercetării fiind mult mai amplǎ, petenţii realizând ca au fost înşelaţi de către intimat la momentul în care acesta a încasat suma de 54.000 euro, fara a-şi mai onora obligaţiile convenite. Petenţii susţin cǎ dacǎ ar fi avut cunoştinţǎ cǎ intimatul nu este proprietarul suprafeţei de teren, precum şi faptul cǎ a mai înşelat şi alte persoane nu ar mai fi achitat aceastǎ sumǎ de bani.

Se mai aratǎ cǎ intimatul a prezentat la bancǎ, în vederea contractării creditului, un deviz emis de societatea SC., semnat de acesta, dar din cunoştinţele petenţilor, intimatul nu avea nicio calitate în acest sens.

Susţin aceştia cǎ intimatul UGG este urmărit penal pentru sǎvârşirea infracţiunii de înşelǎciune şi în cadrul altor dosare penale, unde s-au constituit parti civile numiţii A si C, alte persoane induse in eroare, care au înmânat sume de bani făptuitorului. De altfel, în opinia lor, în mod greşit nu s-a procedat la conexarea cele 3 dosare, numitul U procedând sistematic la folosirea de manopere frauduloase în scopul de a obţine bani de la diverse persoane .

Petenţii au depus la dosarul cauzei şi un memoriu în cuprinsul cǎruia expun pe larg situaţia de fapt. Intimatul UGG, legal citat, nu s-a prezentat la judecarea cauzei.

Din dispoziţia instanţei, la dosarul cauzei a fost ataşat dosarul nr. X al Parchetului de pe lângǎ Judecǎtoria Bacǎu.

Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară reţine următoarele:

Prin ordonanţa din data de 08.04.2016 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecǎtoria Bacău, în dosarul nr. X s-a dispus clasarea cauzei penale în care s-au efectuat cercetări faţă de numitul UGG, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prevǎzutǎ de art. 244, alin. 1 C. pen., întrucât fapta ce formează obiectul cercetărilor nu este prevăzută de legea penală.

Cu prilejul emiterii ordonanţei, procurorul şi-a însuşit argumentele expuse în referatul cu propunere de clasare din data de 21.03.2016, reţinând cǎ La data de 21.08.2015 numiţii CIO şi CMA s-au adresat cu o plângere Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, prin care solicită efectuarea de cercetări faţă de U GG, sub aspectul infracţiunilor de „evaziune fiscală” şi „înşelăciune”.

În fapt, la data de 26.08.2014 între U GG în calitate de prestator şi CIO în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de prestări servicii având ca obiect construirea unui imobil tip locuinţă, pentru suma totală de 59.000 euro, cu termen de executare 01.03.2015, cu prelungire până la data de 15.04.2015.

Întrucât obligaţiile contractuale nu au fost respectate şi au fost efectuate lucrări de proastă calitate, persoanele vătămate s-au considerat induse în eroare şi s-au constituit părţi civile cu suma de 5.000 euro.

Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, nr. X din 01.02.2016 s-a dispus disjungerea cauzei faţă de U GG sub aspectul infracţiunii de „înşelăciune” şi declinarea in favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău.

Prin referatul organelor de cercetare penală din data de 06.01.2016 în dosarul nr. X s-a propus clasarea cauzei întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În dosarul de bază nr.X s-a dispus efectuarea in continuare a urmăririi penale faţă de U GG, sub aspectul sǎvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prevǎzutǎ de art.9 alin. l lit. a din Legea nr.241/2005.

Analizând conţinutul infracţiunii sub aspectul laturii obiective procurol a constatat că elementul material constă în oricare din variantele infracţiunii, dintr-o acţiune frauduloasă de amăgire ori inducere în eroare a victimei, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate. Prezentarea frauduloasă, denaturată sau alterată a realităţii trebuie să fie aptă de a inspira încrederea victimei şi de a o induce în eroare, de a o amăgi ori în cazul de faţă această cerinţă nu a fost îndeplinită. Cu prilejul încheierii sau executării contractului, făptuitorul nu a întrebuinţat mijloace pentru a determina încheierea contractului, in condiţii frauduloase.

S-a apreciat că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, iar procurorul a dispus clasarea cauzei însuşindu-şi fără argumente suplimentare referatul organelor de cercetare penală pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală

Soluţia adoptată în dosarul nr. X a fost comunicată petenţilor la 25.04.2016, iar aceştia au formulat plângere la data de 10.05.2016, în termen, susţinând în esenţǎ cǎ fapta numitului UGG de a induce în eroare petenţii pentru a-i determina să încheie contractul de prestări servicii având ca obiect construirea unui imobil tip locuinţă, cu privire la calitatea de proprietar şi cu privire la modalitatea de realizare şi vânzare a casei construite, se circumscrie infracţiunii de înşelăciune. Au mai arǎtat aceştia cǎ, deşi în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău există mai multe dosare penale în care numitul UGG este cercetat pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, nu s-a procedat la reunirea acestora, reunire ce se impunea pentru adoptarea unei soluţii corespunzătoare adevărului.

Plângerea astfel formulată a fost respinsă de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, acesta reţinând că din probele administrate în cauză, nu rezultă indiciică făptuitorul a întreprins acte de inducere în eroare sau a acţionat în aşa fel încât persoanele vătămate să dobândească o reprezentare denaturată, falsă asupra unei anumite situaţii, cu prilejul încheierii sau executării contractului.

S-a apreciat cǎ în lipsa utilizării unor metode dolosive din partea făptuitorului, apte a induce sau a menţine în eroare persoana vătămată la încheierea sau executarea contractului, simplul refuz al îndeplinirii angajamentelor contractuale asumate nu atrage incidenţa legii penale; or, în speţă, neîndeplinirea obligaţiilor contractuale nu reprezintă o înşelăciune în sine, ci o faptă care atrage o răspundere civilă contractuală.

Referitor la necesitatea reunirii cauzelor în care UGG era cercetat pentru comiterea aceleeaşi infracţiuni, în dauna altor persoane vătămate,f aţă de constatarea că la data la care s-a înregistrat prezenta cauză dosarul cu nr.X, persoană vătămată A A era soluţionat, iar dosarul cu nr. X, persoană vătămată C A se afla în stadiul de finalizare a cercetărilor, s-a apreciat că nu sunt aplicabile dispoziţiile prev. de art. 43 C. proc. pen.

Prim-procurorul Parchetului de pe lângǎ Judecǎtoria Bacǎu a constatat că soluţia dispusă este legală şi temeinică, procurorul făcând o corectă apreciere a probelor, în condiţiile dispoziţiilor art. 103 C. proc. pen., motiv pentru care a respins plângerea ca neîntemeiatǎ.

Examinând plângerea formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu criticile formulate, judecătorul de cameră preliminară constată că aceasta este întemeiată şi urmează a o admite, pentru considerentele care se vor expune în continuare.

Potrivit art. 340, alin. 1 C. proc. Pen., persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărire penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 C. proc. Pen., poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Judecătorul de cameră preliminară realizează un control asupra modului în care s-au desfăşurat actele, respectiv al soluţiei date. Date fiind limitele în care operează acest control, nu vor putea fi cenzurate pe această cale plângerile noi formulate cu privire la alte persoane sau fapte decât cele faţă de care s-au întocmit aceste fapte. De asemenea, la soluţionarea plângerii se verifică actul procesual atacat pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei precum şi a înscrisurilor administrate în cursul procedurii de judecată, la propunerea petentului.

Judecătorul de cameră preliminară constată că actul atacat de petenţii CIO şi CMA îl constituie ordonanţa de clasare, confirmată prin ordonanţa prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, de respingere a plângerii împotriva soluţiei astfel dispusă.

Normele procesual penale impun judecătorului de cameră preliminară să soluţioneze plângerea, prin verificarea, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a oricăror înscrisuri noi prezentate de petenţi.

Procedând din oficiu la verificarea legalitǎţii şi temeiniciei ordonanţei atacate, judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ apreciazǎ cǎ aceasta este netemeinicǎ, având în vedere cǎ urmǎrirea penalǎ efectuatǎ în cauzǎ nu este completǎ. În acest sens, judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ constatǎ, sub un prim aspect, cǎ organele de cercetare penalǎ, deşi au administrat în mod corect şi exhaustiv probatoriul, au omis sǎ procedeze la identificarea şi audierea în calitate de martori a persoanelor care au lucrat la edificarea imobilului, existând posibilitatea ca aceste persoane sǎ ofere informaţii utile şi concludente pentru justa apreciere a situaţiei de fapt.

Pe de altǎ parte, judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ reţine cǎ prin Încheierea nr. X pronunţatǎ de Judecǎtoria Bacǎu în dosar nr.X s-a admis cererea formulatǎ de Parchetul de pe lângă Judecǎtoria Bacău, având ca obiect confirmarea redeschiderii urmăririi penale, iar în baza art. 335, alin. 4 C. proc. pen. s-a constatat legalitatea şi temeinicia ordonanţei nr. X din data de 29.08.2016 emisă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecǎtoria Bacău în dosarul nr. X fiind confirmatǎ redeschiderea urmăririi penale în cauza privind plângerea formulatǎ de persoana vǎtǎmatǎ GMsub aspectul sǎvârşirii infracţiunii de înşelǎciune prevǎzutǎ de art. 244, alin. 1 C. pen. de cǎtre numita U ME.

Judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ reţine cǎ U ME este soţia intimatului din prezenta cauzǎ, UGG, iar situaţia de fapt reţinutǎ în cadrul dosarului 13785/180/2016 prezintǎ similaritǎţi cu cea dedusǎ judecǎţii în prezenta cauzǎ. S-a reţinut printre altele cǎ “cu ocazia audierii persoanei vătămate GMa reieşit că în ziua de 21.05.2015 între ea, soţul ei şi numita U MEa fost încheiată o promisiune bilaterala de vânzare-cumpărare pentru o suprafaţă de teren de 500 m.p. şi construirea unei locuinţe, în satul Ruşi Ciutea, corn. Letea Veche. jud. Bacău, pentru care a achitat în avans suma de 3.000 Euro prin virament bancar titularului de cont U ME. Termenul de perfectare a documentelor de vânzare-cumpărare şi construirea locuinţei fiind de 31.08.2015, în perioada mai-august 2015 a luat legătura în repetate rânduri cu numita U ME, dar şi cu soţul acesteia, numitul U GG, cei doi invocând diverse motive pentru care nu au început construirea locuinţei, pe care nu au finalizat-o nici până în prezent, motiv pentru care solicitǎ restituirea sumei de 3.000 euro achitatǎ în avans.

Cu ocazia efectuării procedurii de citare a numitei U ME, în data de 17.02.2016, la Postul de poliţie Letea Veche s-a prezentat soţul acesteia, UGG care a declarat că soţia sa nu s-a putut prezenta pentru audiere întrucât este plecată în Anglia, însă el are cunoştinţă de promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare încheiată între aceasta şi soţii G, declarând că în urma unor probleme întâmpinate nu au putut începe construcţia locuinţei şi perfectării documentelor de vânzare-cumpărare, însă intenţionează, ca împreună cu soţia sa să restitue soţilor G suma de 3000 Euro primită în avans pentru teren şi locuinţă.”

Referitor la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune reclamatǎ de petenţi, conform art. 244, alin. 1 C. pen. „inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani” iar conform alin. 2 al aceluiaşi articol “Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.”

 Din textul de lege menţionat, reiese că pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune este necesară desfăşurarea unei activităţi de inducere în eroare a persoanei vătămate, fǎrǎ de care nu s-ar fi încheiat contractul. În ceea ce priveşte scopul cu care se săvârşeşte infracţiunea de înşelăciune, acesta este bine determinat, respectiv acela de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material „injust”; prin urmare fapta trebuie săvârşită cu intenţie directă (să fi prevăzut şi urmărit rezultatul pǎgubitor). Faptul că, ulterior, pe parcursul derulării contractului, utilizatorul nu-şi îndeplineşte obligaţia asumată, ţinându-se seama de faptul că s-a plătit o mare parte din suma indicatǎ în contract, nu poate fi asimilat drept o activitate de inducere în eroare sau ca o manoperă frauduloasă de felul celor încriminate în art. 244 C. pen., aspectele sesizate intrând în sfera răspunderii civile.

Aşadar, judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ opineazǎ în sensul cǎ sunt juste cele statuate de procurorul de caz, precum şi de prim-procurorul Parchetului de pe lângǎ Judecǎtoria Bacǎu în sensul cǎ în lipsa utilizării unor metode dolosive din partea făptuitorului, apte a induce sau a menţine în eroare persoana vătămată la încheierea sau executarea contractului, simplul refuz al îndeplinirii angajamentelor contractuale asumate nu atrage incidenţa legii penale, neîndeplinirea obligaţiilor contractuale nereprezentând o înşelăciune în sine, ci o faptă care atrage o răspundere civilă contractuală.

Cu totul alta este situaţia atunci când neîndeplinirea obligaţiilor contractuale denotǎ un veritabil modus operandi, aşa cum este şi în cauza de faţǎ (cu atât mai mult cu cât existǎ suspiciunea cǎ intimatul a procedat în mod similar şi în cazul altor cumpǎrǎtori – fam. G, fam. A Sorin şi A, fam. C A şi A), iar respectivele obligaţii au avut un caracter determinant în accepţiunea cumpǎrǎtorului, la încheierea contractului. În opinia judecǎtorului de camerǎ preliminarǎ, este puţin probabil ca petenţii sǎ fi acceptat încheierea contractului de vânzare-cumpǎrare dacǎ ar fi cunoscut de la început faptul cǎ intimatul nu este adevǎratul proprietar al terenului, ori cǎ acesta nu are nicio calitate în cadrul societǎţii  SC. în numele cǎreia a semnat un deviz de lucrǎri.

În consecinţǎ, în raport cu cele ce preced, judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ, în baza art. 341, alin. 6, lit. b C. proc. Pen. va admite plângerea împotriva ordonanţei de clasare dispusă în data de 08.04.2016 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecǎtoria Bacău, în dosarul nr. X, confirmată prin ordonanţa nr. X a prim – procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Judecǎtoria Bacău din data de 23.06.2016 formulată de petenţii CIO şi CMA, ordonanţǎ pe care o va desfiinţa în totalitate şi va dispune trimiterea dosarului nr. X către Parchetul de pe lângă Judecǎtoria Bacău în vederea completării urmăririi penale, sub aspectul identificǎrii persoanelor care au lucrat la edificarea imobilului şi audierea acestora, precum şi pentru a se aprecia asupra oportunitǎţii reunirii cauzei cu cea care face obiectul dosarului nr. X.

În baza art. 275, alin. 3 C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina  statului.

Domenii speta

Spete similare