Pretenţii

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.07.2015 sub nr. de dosar ………., reclamanta Tribunalul Vaslui, prin reprezentant legal, a chemat în judecată pe pârâții O. L., C. N., V. T., I. E., B. A., M. M., A. D., F. C., R.M., A. G., G. M., P. E., P.. R. şi D. L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acestora la plata sumelor de bani încasate de aceștia în tranșe, în baza sentinței nr. 20/04.09.2008, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosar nr. ,,,,, sume actualizate la data plății.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că prin sentința nr. ,,, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosar nr. ,,, s-a dispus obligarea reclamantei la plata către pârâți a diferențelor de salarii, calculate pe baza unor anumite valori de referință sectorială, începând cu 01.01.2005 și până la 31.03.2008.

Prin sentința nr. ,, a Curții de Apel Iași, s-a dispus completarea sentinței nr. ,,, în sensul admiterii acțiunii formulată de C, N,.

Având în vedere dispozițiile art. 274 Codul Muncii și O.U.G. nr. 71/2009, reclamanta a efectuat în perioada 2010-2015 o serie de plăți parțiale ale drepturilor salariale către pârâți, în baza sentinței nr. 20/04.09.2008.

Ulterior, în perioada 07.01.2015 – 03.02.2015 a avut loc o misiune de audit financiar la sediul reclamantei, iar în urma verificărilor efectuate s-a constatat că Ministerul Justiției formulase recurs împotriva sentinței nr. 20/04.09.2009, recurs care fusese admis prin Decizia nr. ,,, pronunțată de Curtea de Apel Iași și prin care se dispusese respingerea acțiunii pârâților din prezenta cauză în ceea ce privea drepturile salariale solicitate pentru perioada 01.01.2005 – 31.03.2008.

Reclamanta a învederat că nu a avut cunoștință despre recursul declarat de Ministerul Justiției, iar Decizia nr. 570/19.05.2009, fiind irevocabilă, nu i-a fost comunicată, raportat la prevederile Codului de procedură civilă în vigoare la acel moment.

Astfel, modificarea titlului executoriu în baza căruia s-au efectuat plățile de drepturi salariale impune restituirea de către pârâți a sumelor de bani primite, sume actualizate la data plății.

Reclamanta a mai arătat că nu îi poate fi opusă excepția prescripției extinctive pentru perioada care depășește 3 ani anterior introducerii acțiunii, deoarece a luat cunoștință despre plățile nedatorate efectuate către pârâți abia în luna martie 2015, odată cu finalizarea misiunii de audit financiar.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 24, 94 C. pr. civ., art. 993, 1092 C. civ de la 1864, art. 1341 alin. 1, art. 1470 și art. 2528 C. civ., art. 256 alin. 1 și 274 Codul muncii, Decretul nr. 167/1958, O.U.G. nr. 71/2009.

În temeiul art. 127 alin. 2 și 3 C. pr. civ., reclamanta a ales competența de soluționare a cererii de chemare în judecată la Judecătoria Bacău.

În dovedire, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Reclamanta a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri (f. 11-22).

Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform dispoziţiilor art. 30 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Pârâții, legal citați, au depus la dosar întâmpinare (f. 66-69), prin care au invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bacău și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele achitate la data de 30.09.2010 și 24.04.2012.

Pe fond, au solicitat admiterea în parte a acțiunii, compensarea sumelor solicitate de reclamantă cu alte sume datorate de aceasta în baza altor hotărâri judecătorești și acordarea unui termen de grație de 1 an și 6 luni.

În motivarea întâmpinării, pârâții au arătat, în esență, că Judecătoria Bacău nu este competentă a soluționa cauza, deoarece sumele solicitate au natura unor drepturi salariale, competent în acest caz fiind Tribunalul Bacău.

Sumele achitate de reclamantă la data de 30.09.2010 și 24.04.2012 sunt prescrise, deoarece momentul la care reclamanta trebuia să cunoască faptul că achită sume nedatorate era momentul efectuării fiecărei plăți.

Reclamantei îi incumba obligația de a urmări parcursul dosarului în care fusese obligată la plată și de a cere o copie de pe Decizia nr. 570/19.05.2009, astfel că nu se poate reține că nu a cunoscut situația sumelor achitate pârâților.

Pe fond, pârâții au motivat că la data de 01.07.2015 au primit adrese din partea reclamantei, prin care erau încunoștințați că s-au achitat drepturi salariale în mod nedatorat și că trebuiau să restituie aceste sume de bani, cu dobânzi și penalități.

Pârâții au răspuns că sunt de acord parțial cu restituirea sumelor, mai puțin cele achitate în data de 30.09.2010 și 24.04.2012, care erau prescrise. Au solicitat eșalonarea sumelor ce trebuiau restituite și au fost de acord cu compensarea acestora cu sumele ce pârâții le aveau de primit de la reclamantă în baza altor hotărâri judecătorești (sentința nr. ,,, ,, și ,).

Pârâții au mai arătat că, până la primirea adreselor din data de 01.07.2015, aceștia au avut reprezentarea faptului că sumele de bani achitate în contul lor, separat de salariul lunar, reprezentau de fapt drepturile salariale câștigate prin sentințele nr. ,,, , și ,, iar nu sumele de bani aferente sentinței nr. ,,, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. ,,.

Pârâții au motivat că nu au solicitat niciodată punerea în executare a sentinței nr. ,,, aceasta nefiind învestită cu formulă executorie.

Sumele de bani erau virate în contul de salarii, fără a exista vreo mențiune cu privire la ce reprezentau, aspect care nu se regăsea nici pe fluturașul de salariu.

În drept, pârâții au invocat dispozițiile art. 205 C. pr. civ.

În dovedire, pârâții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Pârâții au depus la dosar o serie de înscrisuri (f. 71-229).

La data de 09.10.2015, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare (f. 234-235), prin care a solicitat respingerea excepțiilor necompetenței materiale și prescripției dreptului la acțiune.

Pe fond, a solicitat respingerea cererii pârâților de eșalonare a sumelor datorate și constatarea faptului că o compensare nu poate opera decât pentru tranșa a treia din sumele de încasat din alte titluri executorii.

În motivarea răspunsului la întâmpinare, reclamanta a arătat, în esență, că obiectul cauzei îl constituie pretențiile întemeiate pe plata nedatorată, astfel că Judecătoria Bacău este competentă să soluționeze cauza.

Reclamanta a cunoscut paguba și pe cel care răspunde de ea abia la data finalizării misiunii de audit financiar. Nu se poate reține că era obligată să cunoască aceste elemente, întrucât Ministerul Justiției a alocat în continuare sume de bani necesare achitării drepturilor salariale restante ale pârâților, iar Decizia nr. ,,, fiind irevocabilă, nu i-a fost comunicată, raportat la dispozițiile procedurale în vigoare la acea dată.

Astfel, termenul de prescripție a început să curgă de la data finalizării misiunii de audit financiar, excepția prescripției fiind, astfel, neîntemeiată.

Pe fond, reclamanta a arătat că nu se poate solicita eșalonarea sumelor de plată, aceasta fiind specifică modului de executare a unui titlu executoriu.

De asemenea, nu se poate dispune compensarea sumelor cerute cu cele datorate de reclamantă în baza altor hotărâri judecătorești decât pentru tranșa a treia, tranșa a patra urmând a fi plătită începând cu data de 01.02.2016.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 201 alin. 2 C. pr. civ.

La data de 11.11.2015, reclamanta a depus la dosar cerere modificatoare (f. 253), prin care a solicitat obligarea pârâților la plata de dobânzi și penalități aferente sumelor încasate necuvenit, calculate de la data plății fiecărei sume și până la achitarea integrală a debitului.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 731 din Legea nr. 500/2002, art. 119, 120 și 1201 din C. pr. fiscală, art. 204 C. pr. civ.

Reclamanta a depus la dosarul cauzei extras din Decizia nr. 1/23.02.2015 a Camerei de Conturi a Județului Vaslui (f. 275).

La termenul de judecată din data de 13.11.2015 (f. 254-255), instanța a luat act de modificarea cererii de chemare în judecată, a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bacău și a dispus unirea cu fondul a excepției dreptului material la acțiune pentru o parte din sumele solicitate.

La data de 23.11.2015, pârâții au depus la dosar întâmpinare la cererea modificatoare (f. 277-281).

În motivare, pârâții au arătat, în esență, că au fost de bună-credință la primirea sumelor de bani nedatorate, neavând reprezentarea că acestea erau drepturile salariale câștigate prin sentința nr. ,,, ci cele din sentințele,,,, aceasta deoarece nu ceruseră niciodată punerea în executare a sentinței nr. ,,, cunoscând că a fost desființată.

Sumele de bani erau virate în contul de salarii, fără a exista vreo mențiune cu privire la ce reprezentau, aspect care nu se regăsea nici pe fluturașul de salariu.

Verificarea legalității creditelor bugetare incumba reclamantei.

Creanța reclamantei este una civilă, astfel că se aplică dispozițiile art. 1645 C. civ.

În dovedire pârâții au depus la dosar copie după fluturașii de salariu (f. 282-285).

La termenul de judecată din data de 04.12.2015 (f. 292), instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.

Prin încheierea din data de 29.12.2015 (f. 296), instanța a dispus repunerea cauzei pe rol și citarea reclamantei cu mențiunea de a depune înscrisuri și precizări suplimentare.

La data de 10.03.2016, reclamanta a depus la dosar Decizia nr. ,, a Camerei de Conturi Vaslui, Raportul Camerei de Conturi și Situația debitelor rămase de plată după compensarea cu tranșele 3 și 4 aferente anului 2016, împreună cu dobânzile și penalitățile de întârziere datorate de pârâți.

La data de 21.03.2016, pârâții au depus la dosar concluzii scrise.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

I. În fapt, prin sentinţa nr. 20/04.09.2008, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosar nr. 534/45/2008, s-a dispus obligarea reclamantei Tribunalul Vaslui la plata către pârâții O, L,, V, T,, I, E,, B, A,, M, M,, A, D,, F, Corneliu, R, M,, A,G,, G, M,, P, E,, P, R, şi D, L, a diferențelor de salarii, calculate pe baza unor anumite valori de referință sectorială, începând cu 01.01.2005 și până la 31.03.2008 (f. 11-14).

Prin sentinţa nr. ,,,, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosar nr. ,,, s-a dispus completarea sentinţei nr. ,,, în sensul obligării Tribunalului Vaslui la plata aceloraşi diferențe de salarii şi către pârâta C, N, (f. 15).

Împotriva sentinţei nr. ,,, a declarat recurs Ministerul Justiţiei, iar prin Decizia nr. ,,, pronunțată de Curtea de Apel Iași – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale s-a dispus admiterea recursului şi s-au respins acțiunile pârâților din prezenta cauză faţă de reclamanta Tribunalul Vaslui, în ceea ce privea drepturile salariale solicitate pentru perioada 01.01.2005 – 31.03.2008 (f. 16-21).

Cu toate acestea, în baza sentinței nr. 20/04.09.2008, reclamanta a efectuat în perioada 2010-2015 o serie de plăți parțiale ale drepturilor salariale către pârâți, astfel cum au fost acestea detaliate în adresa nr. ,,, comunicată pârâţilor (de ex.: f. 95-96).

Ulterior, în perioada 07.01.2015 – 03.02.2015 a avut loc o misiune de audit financiar la sediul reclamantei, iar în urma verificărilor efectuate s-a constatat că Ministerul Justiției formulase recurs împotriva sentinței nr. ,,, recurs care fusese admis prin Decizia nr. ,,.

Astfel, prin Decizia nr. 1/23.02.2015, Camera de Conturi a Judeţului Vaslui a dispus luarea de măsuri pentru recuperarea sumelor achitate necuvenit şi perceperea de majorări/penalităţi de întârziere pentru acestea (f. 275).

Pentru punerea în aplicare a deciziei Camerei de Conturi Vaslui, Tribunalul Vaslui a emis la data de 01.07.2015 către fiecare dintre pârâţi adresa nr. 3408/A, prin care i-a încunoștințat că fuseseră achitate drepturi salariale în mod nedatorat și că aceştia trebuiau să restituie acele sume de bani, cu dobânzi și penalități (f. 95-96 şi urm.).

Pârâții au răspuns că sunt parțial de acord cu restituirea sumelor, mai puțin cele achitate în data de 30.09.2010 și 24.04.2012. Au solicitat eșalonarea sumelor ce trebuiau restituite și au fost de acord cu compensarea acestora cu sumele ce pârâții le aveau de primit de la reclamantă în baza altor hotărâri judecătorești – sentința nr. 661/12.06.2008, 190/01.04.2008 și 8/02.09.2008 (f. 97-98).

II. În drept, referitor la excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune, în ceea ce priveşte sumele achitate de reclamantă la data de 30.09.2010 şi 24.04.2012, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958 (aplicabil la data efectuării primei plăţi nedatorate – 30.09.2010), „Prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea.

Dispoziţiile alineatului precedent se aplică prin asemănare şi în cazul îmbogăţirii fără just temei”, iar conform art. 2528 C. civ. (aplicabil la data efectuării celei de-a doua plăţi nedatorate – 24.04.2012), „(1) Prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, şi în cazul acţiunii în restituire întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză, plata nedatorată sau gestiunea de afaceri”.

În speţă, instanţa observă că momentul de la care trebuie calculat începutul prescripţiei extinctive este cel obiectiv (data la care păgubitul, Tribunalul Vaslui, trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea – adică data efectuării primei plăţi nedatorate – 30.09.2010), iar nu cel subiectiv (data finalizării misiunii de audit financiar – februarie 2015).

Aceasta deoarece, Tribunalului Vaslui, în calitate de parte în dosarul nr. ,, aflat pe rolul Curţii de Apel Iaşi, îi incumba obligaţia de a urmări parcursul dosarului şi de a se informa în legătură cu eventuale schimbări ale soluţiei iniţiale pronunţată prin sentinţa nr. ,,, lucru pe care, însă, nu l-a făcut.

Astfel, este foarte greu de acceptat teza reclamantei, conform căreia ar fi aflat că nu datora drepturile salariale plătite pârâţilor abia la data finalizării misiunii de audit financiar – februarie 2015, adică la o distanţă de aproape 6 ani de la data pronunţării Deciziei nr. ,,, în condiţiile în care în cadrul Tribunalului Vaslui sunt angajaţi profesionişti ai dreptului.

De asemenea, apărarea reclamantei, conform căreia Ministerul Justiției alocase în continuare sume de bani necesare achitării drepturilor salariale restante ale pârâților, nu poate fi nici ea primită, întrucât verificarea legalității creditelor bugetare era o obligaţie care incumba tot reclamantei.

În concluzie, instanţa reţine în sarcina Tribunalului Vaslui o lipsă de diligenţă în ceea ce priveşte obligaţia sa de a se informa cu privire la situaţia sentinţei prin care fusese obligată la plata unor drepturi salariale către pârâţii din prezenta cauză, lipsă de diligenţă ce a avut drept consecinţă prescrierea dreptului reclamantei de a solicita restituirea drepturilor salariale plătite cu titlu nedatorat la datele de 30.09.2010 şi 24.04.2012.

Faţă de aceste aspecte, instanţa urmează să admită excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune, invocată de pârâţi prin întâmpinare, în ceea ce priveşte sumele achitate de reclamantă la data de 30.09.2010 şi 24.04.2012 şi să respingă ca prescrisă cererea reclamantei de obligare a pârâţilor la restituirea sumelor încasate de aceştia la data de 30.09.2010 şi 24.04.2012.

Pe fond, potrivit art. 1341 alin. 1 Noul Cod Civil, ”cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire”.

Acest text prevede varianta simplificată a noțiunii de plată nedatorată, care poate fi definită ca acel fapt juridic licit, care constă în executarea de către o persoană, din eroare, a unei prestaţii la care nu era obligată şi fără intenţia de a plăti pentru altul.

Faptul plăţii nedatorate dă naştere unui raport de obligaţii în temeiul căruia cel care a plătit este creditor al obligaţiei de restituire a prestaţiei executate, iar cel care a primit plata este debitorul aceleiaşi obligaţii.

Pentru naşterea obligaţiei de restituire, plata nedatorată trebuie să îndeplinească anumite condiţii.

În Noul Cod Civil, condiţiile sunt aproximativ aceleaşi raportat la reglementarea anterioară, și anume:

1.să existe o plată în sens obiectiv;

2.datoria a cărei stingere s-a urmărit prin plată să nu existe;

3.plata să fie făcută din eroare (condiție relativă, nu este în toate cazurile necesară).

În speţă, instanţa observă că toate cele trei condiţii sunt îndeplinite, aspect care, de altfel, nu a fost negat de către pârâţii din prezenta cauză.

Astfel, având în vedere că Tribunalul Vaslui a efectuat în perioada 13.07.2012 – 31.03.2015 plăţi nedatorate de natura unor drepturi salariale către pârâţi (f. 5-8) şi că, ulterior, între reclamantă şi pârâţi a intervenit o compensare a acelor sume cu sumele ce pârâții le aveau de primit de la reclamantă în baza altor hotărâri judecătorești - sentința nr. ,,, ,, și ,, (f. 291), instanţa reţine că reclamanta este îndreptăţită a primi de la pârâţi doar diferenţa dintre suma achitată în perioada 13.07.2012 – 31.03.2015 şi sumele compensate, reprezentând tranşele 3 şi 4 din sumele ce trebuiau achitate în baza sentinţelor anterior menţionate.

În concluzie, instanţa urmează să admită în parte cererea de chemare în judecată şi să oblige pârâţii la restituirea către reclamantă a sumelor de bani constând în drepturi salariale încasate nedatorat, actualizate la data plăţii, astfel:

1) O, L, – 8013 lei;

2) C, N, – 6435 lei;

3) V, T, – 7754 lei;

4) I, E, – 8114 lei;

5) B, A, – 6704 lei;

6) M, M, – 6735 lei;

7) A, D, – 6721 lei;

8) F, C, – 4296 lei;

9) R, M, – 9140 lei;

10) A, G,– 8086 lei;

11) G,M, – 1069 lei;

12) P, E, – 1689 lei;

13) P, R, – 2966 lei;

14) D, L, – 351 lei.

Apărarea reclamantei, conform căreia, în prezenta cauză, pârâţii nu ar putea solicita instanţei să dispună o eşalonare a plăţii sumelor încasate nedatorat, nu poate fi primită.

Aceasta deoarece, potrivit art. 397 alin. 3 teza I C. pr. civ., „în cazurile în care instanţa poate da termen pentru executarea hotărârii, ea va face aceasta prin chiar hotărârea care dezleagă pricina, arătând şi motivele pentru care a acordat termenul”.

Aşadar, instanţa observă că pârâţii au solicitat acordarea unui termen de graţie, care nu este altceva decât un beneficiu acordat debitorului, prin hotărârea pronunţată asupra fondului, pentru executarea obligaţiei sale la o anumită dată sau în mod eşalonat.

Astfel, ţinând cont de cuantumul sumelor la care pârâţii au fost obligaţi prin prezenta hotărâre, instanţa consideră oportună acordarea unui termen de graţie în favoarea acestora, întrucât executarea imediată a sumelor în întregimea lor ar putea aduce prejudicii pârâţilor, care au calitatea de salariaţi bugetari.

În concluzie, instanţa urmează să dispună eşalonarea sumelor datorate de pârâţi în 12 rate lunare egale.

În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la obligarea pârâţilor la plata de dobânzi şi penalităţi, aferente sumelor încasate nedatorat, instanţa urmează a-l respinge ca neîntemeiat.

Aceasta deoarece, conform art. 1645 alin. 1 C. civ., „dacă a fost de bună-credinţă, cel obligat la restituire dobândeşte fructele produse de bunul supus restituirii şi suportă cheltuielile angajate cu producerea lor”, iar potrivit art. 14 alin. 2 C. civ., „buna-credinţă se prezumă până la proba contrară”.

Astfel, la data încasării sumelor plătite în mod nedatorat de către reclamantă, pârâţii erau prezumaţi a fi de bună-credinţă, reclamanta nefăcând dovada contrară, astfel că pârâţii dobândesc „fructele” acelor sume de bani, neputând fi obligaţi la restituirea lor.

Domenii speta

Spete similare