Contestarea deciziei de impunere emisă de casj b. Decizia de impunere trebuie să fie emisă în condiţiile Legii nr. 95/2006 şi a Ordinului nr. 617/2007, cu respectarea strictă a condiţiilor legale pentru emiterea şi comunicarea acesteia contribuabililor

Asupra recursului de faţă,

Constată că la data de 30.09.2011 reclamanta M O I din B a chemat în judecată pe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a judeţului B, solicitând admiterea acţiunii şi să se dispună anularea deciziei de impunere nr. 61195/30.05.2011 emisă de pârâta CASJ B, decizie comunicată reclamantei la data de 16.06.2011.

Acţiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr. 12240/62/2011 a Tribunalului Braşov.

În acest dosar instanţa a pronunţat sentinţa civilă nr. 1345/CA/6.03.2012. Prin această hotărâre s-au dispus următoarele: s-a admis contestaţia formulată şi precizată de contestatoarea M  O-I, în  contradictoriu cu  intimata Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului B, şi în consecinţă, s-a anulat decizia de impunere nr. 61195/30.05.2011 şi adresa-răspuns nr. 61195/20.07.2011, ambele emise de intimată; intimata a fost obligată să plătească contestatoarei suma de 8,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în fapt şi drept următoarele:

Prin decizia de impunere nr. 61195/30.05.2011 emisă de intimata Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului B s-a stabilit în sarcina contestatoarei M O-I obligaţia de plată a sumei de 406 lei, debit dobânzi/majorări de 474 lei şi penalităţi de întârziere de 61 lei, reprezentând contribuţie la asigurări de sănătate pentru anii 2006-2007 pentru „venituri din activităţi independente desfăşurate cu convenţie/contract civil”. Prin adresa nr. 61195/20.07.2011 s-a respins contestaţia administrativă formulată de contestatoare, astfel că s-a formulat prezenta acţiune.

La soluţionarea contestaţiei, instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 257 din Legea nr.92/2006, invocate în decizia de impunere, potrivit cărora:

 „(1) Persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).

 (2) Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:

b). veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar;

c). veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit şi veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadrează la lit. b);

f). veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - e), alin. 2^1 şi art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puţin de un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar.”

Art. 213 din acelaşi act normativ arată că:

„(1) Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuţiei:

a) toţi copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenţii de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni, ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă.”

În speţă, instanţa de fond a reţinut, pe de o parte, că contestatoarea era în anii 2006-2007 studentă şi nu avea peste 26 de ani; de asemenea, nu realiza venituri din muncă, prin urmare beneficia de scutirea de la plata contribuţiei pentru veniturile realizate în baza unei convenţii civile.

Pe de altă parte, instanţa de fond a mai reţinut şi faptul că în Decizia de impunere nr. 61195/30.05.2011 s-a avut în vedere ca bază de calcul suma de 2.341 lei –pentru anul 2006 şi suma de 3.900 lei –pentru anul 2007. Din extrasul primit de intimata CASJ de la ANAF  s-a reţinut că reclamanta a obţinut în anul 2006 venituri în sumă de 74 lei, iar în anul 2007, în sumă de 36 lei. În adresa-răspuns nr. 61195/20.07.2011 intimata a justificat modul de calcul prin aceea că s-a avut ca bază de calcul un salariu minim brut pe ţară, lunar.

Or, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 335 din 10 martie 2011 s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. f) teza finală din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, aşa cum au fost modificate de art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în măsura în care se interpretează că valoarea contribuţiei minime la fondul de asigurări sociale de sănătate, datorată de persoanele care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor, venituri din dividende şi dobânzi, venituri din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi alte venituri care se supun impozitului pe venit, nu poate fi mai mică decât cuantumul unui salariu de bază minim brut pe ţară, lunar.

Prin urmare, la data de 30.05.2011, când s-a emis decizia contestată în cauză, intimata nu mai avea temei legal pentru a calcula contribuţia de asigurări sociale de sănătate în funcţie de venitul minim brut pe ţară lunar.

Din toate aceste considerente instanţa de fond a reţinut că decizia de impunere contestată este nelegală sub aspectul contribuţiei de 406 lei impuse contestatoarei, iar, pe cale de consecinţă, nu există nici temei pentru calculul dobânzilor/majorărilor de întârziere şi penalităţilor.

Pentru toate aceste considerente şi în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, instanţa de fond a apreciat prezenta contestaţie fondată, astfel că a admis-o, anulând Decizia de impunere nr. 61195/30.05.2011 şi adresa-răspuns nr. 61195/20.07.2011 de soluţionare a contestaţiei.

În temeiul art.274 Cod procedură civilă a fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată avansate de contestatoare, constând în taxa de timbru şi timbru judiciar.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului B, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei civile în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca neîntemeiată şi nelegală.

În dezvoltarea criticilor de recurs se arată următoarele aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate:

În conformitate cu prevederile art. 219 lit. g din Legea nr. 95/2006, cu modificări şi completări, una dintre obligaţiile asiguraţilor este achitarea contribuţiei datorată fondului. Reglementările legale privind modalităţile de declarare a veniturilor obţinute şi de plată a contribuţiei la FNUASS aferente acestora, aplicabile in interiorul perioadei de prescripţie de 5 ani, sunt:

- OUG nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate;

- Ordinul nr. 221/2005 pentru aprobarea Normelor de aplicarea a OUG nr. 150/2002;

- Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordinul Preşedintelui CNAS nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative privind dobândirea calităţii de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuţiei, precum şi pentru aplicarea masurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la FNUASS;

Conform prevederilor OUG nr.150/2002 şi normelor de aplicare a acesteia aprobate prin Ordinul nr. 221/2005, persoanele care realizează venituri impozabile din activităţi independente datorează contribuţie de asigurări sociale de sănătate calculată ca şi cotă asupra acestor venituri.

Astfel, conform prevederilor art. 6 (1) din Ordinul CNAS nr. 221/2005 veniturile din activităţi independente asupra cărora se calculează contribuţia sunt: venituri comerciale, venituri din profesii libere şi venituri din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual şi / sau într-o formă de asociere, inclusiv din activităţi adiacente.

În ceea ce priveşte Legea nr. 95/2006, cu modificări şi completări, aceasta prevede la art.  257 : (2) Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5% (care în timp a fost modificată prin legile anuale ale bugetului de stat), care se aplică asupra: b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar;

Aceleaşi acte normative reglementează şi obligaţia contribuabilului de a declara şi plăti contribuţia de asigurări sociale de sănătate aferentă veniturilor impozabile, precum si termenele de plată a acestor contribuţii şi calculul de dobânzi şi penalităţi de întârziere în cazul depăşirii acestor termene.

În ceea ce o priveşte pe reclamanta M O I, aceasta a obţinut în perioada 2006-2007 venituri din activităţi independente desfăşurate în baza unei convenţii civile de prestări de servicii.

Mai mult, prin acţiunea depusă la instanţa de fond, M O I nu contestă natura veniturilor realizate.

Având în vedere faptul că reclamanta a fost identificată cu venituri din activităţi independente desfăşurate în baza unei convenţii civile de prestări de servicii, realizate în perioada 2006-2007, rezultă că aceasta a declarat aceste venituri la administraţia finanţelor publice din Braşov, în timp ce la CASJ B nu a depus aceste declaraţii aşa cum de altfel avea obligaţia legală de a o face.

Cu privire la afirmaţia reclamantei, cum că nu i s-a adus la cunoştinţă existenţa acestui debit, CASJ B nu i se poate imputa acest fapt deoarece nu a avut cunoştinţă de aceste venituri realizate decât după preluarea bazelor de date de la ANAF.

CASJ B poate să îşi îndeplinească obligaţia prevăzută de Legea nr. 95/2006, cu privire la informarea contribuabililor despre nivelul obligaţiilor către FNUASS, doar în condiţiile în care are cunoştinţă despre aceştia şi despre nivelul veniturilor realizate de către ei.

Contribuabilii pot beneficia de dreptul legal de a fi informaţi şi îndrumaţi în condiţiile în care se înregistrează la organul fiscal.

Se precizează faptul că obligaţia plăţii contribuţiei pe care reclamantul o datorează bugetului FNUASS nu se naşte de la data primirii de la CASJ B a scrisorilor/deciziilor prin care este înştiinţat asupra acestor obligaţii, nici de la data semnării vreunui contract, ci la termenele reglementate de actele normative în vigoare invocate mai sus.

Se consideră că afirmaţiile în sensul că reclamanta M O I nu a fost informată, până la momentul emiterii deciziei de impunere, cu privire la astfel de obligaţii, nu au relevanţă juridică sub aspectul obligaţiei plăţii la scadenţă a contribuţiei către fondul de sănătate, această obligaţie rezultând din lege. Se consideră totodată că decizia de impunere amintită mai sus conţine toate elementele obligatorii prevăzute de CPF pentru emiterea titlurilor de creanţa stabilită fiind certă, lichidă si exigibilă.

Cu privire la afirmaţia instanţei de fond de la pag. 2, penultimul alineat din sentinţă, o consideră netemeinică pentru că, conform prevederilor art. 41 din Codul fiscal, categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt următoarele: a) venituri din activităţi independente, definite conform art. 46.

Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comerţ ale contribuabililor, din prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la alin. (3), precum şi din practicarea unei meserii.

Având în vedere cele prezentate mai sus, se solicită instanţei de judecată modificarea în totalitate a sentinţei atacate şi, ca şi consecinţă, respingerea acţiunii.

Recursul a fost declarat în termenul legal şi scutit de la plata taxei de timbru şi timbru judiciar.

În recurs nu s-au depus alte înscrisuri.

Intimata reclamantă M O I a depus concluzii scrise, filele 9 – 13 dosar, prin care a susţinut pe larg apărarea, în sensul respingerii recursului declarat de CASJ B şi a menţinerii ca temeinică şi legală a hotărârii pronunţate de Tribunalul Braşov.

Curtea, examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa atacată nr. 1345/CA/6.03.2012 a Tribunalului Braşov prin prisma criticilor de recurs, constată recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Din verificarea întregului probatoriu administrat în cauză, raportat la prevederile Legii nr. 95/2006, ale OUG nr. 150/2002, Ordinului nr. 221/2005, Ordinului CNA nr. 617/2007, Codului de  procedură fiscală şi la prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, constată că în mod corect şi legal a apreciat instanţa de fond situaţia de fapt şi de drept dedusă judecăţii, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală şi în conformitate cu prevederile legale sus-menţionate şi cu probele de la dosar.

În sensul respingerii recursului instanţa reţine următoarele:

Sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală din perspectiva anulării deciziei de impunere, datorită stabilirii obligaţiilor de plată raportat la nivelul salariului brut minim pe economie.

Decizia de impunere atacată a avut în vedere ca baza de calcul suma de 2.341 lei pentru anul 2006 si suma de 3.900 lei pentru anul 2007, deşi reclamanta a obţinut în anul 2006 un venit de 74 lei şi in anul 2007 de 36 lei.

Faţă de împrejurarea că reclamanta era studentă la data obţinerii veniturilor sus-indicate, instanţa de fond a apreciat în mod corect că era scutită de la plata contribuţiei CASS.

Reclamanta era studentă în anii 2006-2007, cu vârsta sub 26 de ani, iar in conformitate cu dispoziţiile art. 213 alin.1 din Legea nr. 95/2006 era scutită de plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepţia cazului în care obţinea venituri din muncă: "Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuţiei: a) toţi copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până ta vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenţii de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni, ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă;"

În mod corect a stabilit instanţa de fond că faţă de nelegalitatea modului de stabilire a obligaţiei fiscale principale, toate sumele pretinse subsemnatei în baza deciziei de impunere atacate cu titlu de penalităţi şi dobânzi nu sunt datorate.

Posibilitatea depunerii declaraţiei de venit şi la A.F.P. este confirmată ulterior şi de art. 35 alin.1 din Ordinul nr. 617/13.08.2007 care dispune: „Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS şi pe baza informaţiilor primite pe bază de protocol de la ANAF", chiar pârâta menţionând pe verso-ul somaţiilor şi a titlurilor executorii comunicate persoanelor pretins a datora la plata CASS, că protocolul cu A.N.A.F. a fost încheiat în anul 2007, deci avea încă de atunci cunoştinţă de veniturile realizate de subsemnata prin furnizarea bazei de date de către A.N.A.F.

CASJ B a rămas in pasivitate din anul 2006 până la data de 31.05.2011, când a emis deciziile de impunere atacate, în care a calculat şi inclus în mod nelegal dobânzi şi penalităţi de întârziere din anul 2006, până la data emiterii.

În lipsa îndeplinirii de către pârâtă a obligaţiilor legale care îi reveneau referitor la stabilirea la timp a contribuţiilor datorate, reclamanta nu este în culpă şi nu poate fi obligată la plata de dobânzi şi penalităţi.

CASJ B era obligată să emită în fiecare an, pentru stabilirea concretă a obligaţiilor de plată, decizia de impunere prin care să încunoştinţeze reclamanta efectiv despre sumele datorate si despre termenul de plata, adică despre scadenţă.

Esenţială este emiterea la timp a deciziei de impunere pentru anul în care trebuie plătită contribuţia, precum şi comunicarea efectivă a acesteia către contribuabil, pentru a se putea şti de plătitor care este data limită până la care trebuie să plătească (scadenţa) şi după care încep să curgă dobânzile şi penalităţile de întârziere.

Nefiind imputabilă această situaţie contribuabilului, nu se poate pretinde acestuia să plătească dobânzi şi penalităţi de întârziere.

Trebuie menţionat că inclusiv în cazul în care se consideră că nu ar fi existat depusă declaraţia privind veniturile obţinute, CASJ B avea obligaţia stabilirii din oficiu a obligaţiilor fiscale, însă stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înştiinţarea contribuabilului privind depăşirea termenului legal de depunere a declaraţiei fiscale. În cazul contribuabililor care au obligaţia declarării bunurilor sau veniturilor impozabile, stabilirea din oficiu a obligaţiei fiscale se face prin estimarea bazei de impunere.

CASJ B nu a respectat nici această regulă, rămânând în pasivitate în raport cu obligaţiile pentru anii 2006 si 2007 pana la data de 31.05.2011, când a emis, după cum s-a arătat, decizia de impunere nr. 61195, în care a calculat şi inclus în mod nelegal dobânzi şi penalităţi de întârziere.

Faţă de acestea, instanţa urmează a înlătura toate criticile de recurs formulate de pârâta CASJ B, ca neîntemeiate şi nelegale, critici expuse mai sus şi dezvoltate de recurentă la filele 2-5 din dosarul de recurs.

În concluzie, se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.

Referitor la apărarea formulată în recurs de intimata reclamantă, aceasta va fi reţinută ca justificată şi legală.

Fără cheltuieli de judecată.

 Decizia civilă nr.  808/R din 19 februarie 2013, dosar nr.  12240/62/2011, redactat judecător MI

Domenii speta

Spete similare