Pretenţii

Dosar nr. …/…./2016

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Sentinţa Nr. 1229

Şedinţa publică de la 05 Octombrie 2018

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE C.F.

 Grefier M.R

Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe reclamantul G.A.L. în contradictoriu cu pârâţii M.J.G. ,,A. Ş.” şi C. J.G., având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura completă din ziua dezbaterilor.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 21.09.2018, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru termenul de astăzi, 05.10.2018, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 16 decembrie 2016 sub dosar nr. …/…/2016, reclamantul G.A.L. a chemat în judecată pârâţii M.J.G. ,,A. Ş.” şi C. J.G., solicitând instanţei de judecată ca pe baza probelor ce vor fi administrate să pronunţe o hotărâre judecătorească prin care să se dispună obligarea pârâţilor la acordarea unei recompense băneşti în sumă de 20.000 lei pentru obiectele arheologice descoperite de către reclamant în zona situată între V.B. şi C.N. din jud. H.

În motivare, a arătat că este posesor al autorizaţiei de deţinere detectoare de metale nr. 1/74/1 din 17.01.2014 pentru detectorul de metale marca MD seria T-335, precum şi că a descoperit mai multe obiecte arheologice în zona situată între V.B. şi C.N. din jud. H.

A adăugat că a lăsat M.J.G. în baza actului de custodie următoarele obiecte: 39 ace de pescuit din bronz de diferite dimensiuni; 4 vase de bronz întregi; 8 ace de pescuit din fier; 2 securi din fier; 1 teslă fier; 35 vîrfuri de săgeţi cu aripioare; 5 vârfuri de suliţă şi 1 piesă fier.

A adăugat că potrivit art.49 alin.4 din Legea 182/2008 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil „Autorii descoperirilor întâmplătoare, care au predat, în condiţiile prevăzute la alin.1 bunurile descoperite, au dreptul la o recompensă bănească de 30% din valoare bunului, calculată în momentul acordării recompensei, iar în cazul unor descoperiri arheologice de valoare excepţională, se poate acorda şi o bonificaţie suplimentară de până la 15% din valoarea bunului”.

De altfel, la alin. 6 se precizează că ,,Recompensele şi bonificaţia, stabilite potrivit alin. 4 şi alin.5, vor fi suportate din bugetul ordonatorului principal de credite sau din bugetele locale, în funcţie de subordonarea instituţiilor culturale în administrarea cărora vor fi transmise bunurile descoperite şi vor fi plătite în cel mult 18 luni de la data predării bunului”.

În urma evaluării efectuate de domnul M. V. a rezultat o valoare totală de 2510, evaluarea făcându-se pe fiecare obiect în parte, astfel: 39 ace de pescuit din bronz în sumă de 618 lei; 35 vârfuri de săgeţi cu aripioare în sumă de 453 lei; 4 vase de bronz întregi în sumă de 910 lei ( 300 lei, 150 lei, 250 lei, respectiv 210 lei) şi 8 ace de pescuit din fier în sumă de 110 lei, 2 securi din fier în sumă de180 lei; 1 teslă fier în sumă de 90 lei; 5 vârfuri de arbaletă în sumă de124 lei; 1 piesă de fier pentru arbaletă în sumă de 25 lei.

A precizat că evaluarea efectuată nu corespunde cu valoarea bunurilor descoperite, astfel că solicită să obligarea pârâţilor la plata unei recompense băneşti care să corespundă cu adevărata valoare a bunurilor descoperite, apreciind că bunurile descoperite valorează suma de 20.000 lei, în condiţiile în care acestea datează din epoca preromană.

În drept, a invocat art.49 şi urm. din Legea 182/2000 republicată.

În probaţiune, a solicitat proba cu înscrisuri şi proba cu expertiza de specialitate.

În dovedire, a anexat în copie certificată, notificarea adresată M.J.G.; adresa nr.12106/.27.09.2016; adresa M.J.G. nr.2128/21.X.2016 şi autorizaţia de deţinere a detectoarelor de metale.

La data de 22.02.2017 pârâtul M.J.G.,,A. Ş.” a depus la dosar întâmpinare (filele 15-16), prin care a arătat următoarele:.

A menţionat că pentru fiecare obiect predat s-a efectuat de către domnul dl. M. V. expert în bunuri culturale arheologice, istoric documentare-numismatică, câte o fişă de evaluare pentru a se stabili valoarea acestuia. Aceste fişe de evaluare fiind trimise ulterior Ministerul Culturii pentru a fi avizate de către o altă comisie. În urma acestei evaluări făcută în mod profesionist s-a ajuns la valoarea reală de 2.510 lei.

De asemenea, a arătat că este de acord cu plata recompensei băneşti în cuantum de 753 lei, reprezentând 30 % din valoarea bunurilor descoperite şi predate, conform evaluării prezentate, iar dacă reclamantul este nemulţumit de evaluarea făcută de către domnul M. V. poate cere o altă evaluare, efectuată de către o terţă persoană, atestată în acest domeniu, cheltuielile fiind suportate în totalitate de către reclamant.

Mai mult, a precizat că aceste descoperiri arheologice nu intră în categoria celor întâmplătoare, astfel că nu necesită niciun fel de recompensă, sens în care a ataşat instrucţiunea nr. …/08.04.2016 emisă de către M. C.

În dovedire, a anexat, în copie xerox, fişele de evaluare ale obiectelor predate şi instrucţiunea nr. …/08.04.2016 emisă de către M. C.

La data de 28.02.2017 pârâtul C. J. G. a depus la dosar întâmpinare (filele 211-213), prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C. J.G., solicitând admiterea acestei excepţii, iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C. J. G. a arătat că M.J.G. „A. Ş.”, instituţie publică aflată în subordinea C. J. G., fiind, potrivit legii, o persoană juridică specializată, cu obiect de activitate şi funcţii de cercetare ştiinţifică, administrare, conservare şi punere în valoare a patrimoniului muzeal semnificativ în plan judeţean.

În domeniul protecţiei patrimoniului arheologic, M. J. G. relaţionează instituţional cu Ministerul Culturii, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în procesul de reglementare a regimului juridic general al descoperirilor şi al cercetării arheologice, în sensul stabilirii ansamblului de măsuri juridice, administrative, financiar-fiscale şi tehnice, menite să asigure evidenţierea bunurilor de patrimoniu arheologic ca urmare a activităţilor umane, altele decât cercetarea arheologică atestată.

Prin urmare, situaţia expusă îşi poate găsi rezolvarea numai în acest cadru instituţional specializat, pe baza concluziilor cu caracter de oficialitate ale instituţiilor şi organelor de specialitate cu atribuţii în protejarea patrimoniului arheologic.

Acest cadru instituţional, exclude M.J.G., autoritate a administraţiei publice judeţene cu atribuţii de finanţare prin alocaţii bugetare a M. J. G. „A. Ş.”, menite să asigure în mod prioritar activitatea instituţiei.

În conformitate cu prevederile art. 49 alin. (4), alin. (5) şi alin. (6) din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil„ (4) Autorii descoperirilor întâmplătoare, care au predat, în condiţiile prevăzute la alin. (1), bunurile descoperite, au dreptul la o recompensă bănească de 30% din valoarea bunului, calculată în momentul acordării recompensei, iar, în cazul unor descoperiri arheologice de valoare excepţională, se poate acorda şi o bonificaţie suplimentară de până la 15% din valoarea bunului; (5)Valoarea bunurilor astfel descoperite se stabileşte de experţii acreditaşi ai serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii sau, după caz, de alţi experţi acreditaţi; (6) Recompensele şi bonificaţia, stabilite potrivit alin. (4) şi (5), vor fi suportate din bugetul ordonatorului principal de credite sau din bugetele locale, în funcţie de subordonarea instituţiilor culturale în administrarea cărora vor fi transmise bunurile descoperite şi vor fi plătite în cel mult 18 luni de la data predării bunului”, nu există niciun raport juridic între reclamant şi Consiliul Judeţean Gorj.

În opinia sa, calitatea de finanţator nu este relevantă pentru a justifica eventuala calitate procesuală pasivă a Consiliului Judeţean Gorj în cadrul procesual reglementat de Legea 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, având în vedere art. 49 din Legea nr. 18212000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil.

De asemenea, a invocat art. 3, art. 9 şi art. 12 din instrucţiunea nr. 2/08.04.2016 privind regimul descoperirilor arheologice întâmplătoare emisă de M. C. conform cărora „ art.3. Folosirea oricăror mijloace de detecţie pentru evidenţierea bunurilor de patrimoniu arheologic fără respectarea cadrului legal de autorizare instituit de M. C., indiferent dacă aceasta este efectuată în zone de patrimoniu cultural reperat sau în alte zone în care nu au fost încă evidenţiat potenţialul arheologic, nu poate fi considerată descoperire arheologică întâmplătoare şi constituie braconaj arheologic”, iar la art. 9 se arată că „ Descoperitorul este obligat să facă dovada faptului că descoperirile respective s-au făcut într-un mod întâmplător şi nu ca urmare a unei acţiuni premeditate de căutare a unor bunuri de patrimoniu cultural cu ajutorul detectoarelor de metale” şi la art. 12 „Descoperirea de bunuri susceptibile a face parte din patrimoniul arheologic efectuată în mod repetat, poate fi considerat ca element care probează intenţia. Folosirea detectorului de metale la descoperirea intenţionată de bunuri susceptibile a face parte din patrimoniul arheologic constituie circumstanţă agravantă”.

Din interpretarea textelor normative invocate rezultă următoarele condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ de către descoperitor pentru a beneficia de recompensă bănească de 30% din valoarea bunului, respectiv dovada faptului că descoperirile respective s-au făcut într-un mod întâmplător; că descoperitorul nu a folosit detectorul de metale la descoperirea intenţionată de bunuri susceptibile a face parte din patrimoniul arheologic, fapt ce constituie circumstanţă agravant (având în vedere numărul mare de obiecte descoperite)”.

În ceea ce priveşte procedura de clasare a bunurilor descoperite, aceasta se află în curs.

Sub acest aspect, Lotul de obiecte la care se face referire se află în custodia M.J. G.„A. Ş.”, conform actului de custodie elaborat în momentul predării. Pentru fiecare obiect s-a efectuat de către domnul dr. M. V., expert în bunuri culturale arheologice, istoric documentare, numismatică, câte o fişă de evaluare pentru a se stabili valoarea acestuia. Dosarul cuprinzând documentele în vederea clasării a fost înaintat spre analiză Ministerului Culturii, urmând a se hotărî clasarea sau respingerea clasării bunurilor culturale mobile respective.

Faţă de motivele invocate mai sus, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În drept, şi-a întemeiat întâmpinarea pe art. 205 din Codul de procedură civilă.

La data de 13.03.2018 reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinări (filele 222-223 volumul I dosar), prin care  a arătat că lasă soluţia la aprecierea instanţei cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C. J. G., iar pe fondul cauzei a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

Tribunalul faţă de dispoz. art. 201 alin. 4 C.proc.civ., a constatat întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru fixarea primului termen de judecată şi s-a dispus citarea părţilor.

Sub aspectul materialului probator, tribunalul a încuviinţat proba cu înscrisurile aflate la dosar pentru părţi , precum şi proba cu expertiză tehnică de specialitate pentru reclamantă.

La termenul de judecată din 05.05.2017 tribunalul a dispus emiterea unei către M.J. G. ”A. Ş.” pentru a se comunica următoarele: - să se depună în copie înscrisuri din care rezultă că fişele de evaluare întocmite pentru fiecare obiect descoperit de către reclamant au fost înaintate la M. C. în vederea avizării de către o comisie din cadrul ministerului, astfel cum se susţine în cuprinsul întâmpinării; - să se depună în copie certificată actele emise de M.C. în legătură cu avizarea de către comisia din cadrul acestui minister a fişelor de evaluare întocmite pentru fiecare obiect arheologic descoperit de reclamant.

La data de 12.09.2017 au fost depuse la dosar informaţiile solicitate de la M.J.G. ”A.Ş.”.

La termenul din data de 06.10.2017 tribunalul a dispus emiterea unei adrese către M.C.–C. N. a M. şi C. pentru a se solicita:

 - să se comunice dacă s-au întocmit documente de avizare în legătură cu fişele de evaluare care privesc obiectele arheologice descoperite de reclamant, înaintate către această instituţie de M. J. G.”A. Ş.” prin adresa nr. …. din 24.08.2017. În caz afirmativ, să se înainteze în copie certificată documentele întocmite. În caz negativ să se menţioneze motivele pentru care nu s-au întocmit aceste documente.

La data de 07.12.2017 au fost depuse la dosar informaţiile solicitate de la M.C. – C. N. a M. şi C.

La termenul de judecată din 09.02.2018 tribunalul a încuviinţat proba cu înscrisuri pentru părţi. Totodată, a fost încuviinţată şi proba cu expertiză solicitată de reclamant, stabilindu-se în oficiu specialitatea acesteia ca fiind în specialitatea arheologie, având ca obiectiv: să se stabilească valoarea obiectelor arheologice descoperite de către reclamant.

La data de 14.05.2018 a fost depus la dosar raportul de expertiză în specialitatea arheologie întocmit de către expertul P. A. (file 31 – 37 volumul II dosar).

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, tribunalul reţine următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 C. proc. Civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Judeţean Gorj invocată de acest pârât prin întâmpinare

Potrivit disp. art. 36 C.proc.civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic, astfel cum acesta este dedus judecăţii, iar existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Din interpretarea dispoziţiilor legale mai sus amintite rezultă că în ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă se are îi vedere existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată în calitate de pârât şi persoana care are calitatea de subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii.

Excepţia lipsei calităţii procesuale este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, aceasta putând fi invocată de orice parte interesată sau de instanţă din oficiu în orice fază a judecăţii.

Conform prevederilor art. 40 alin. 1 din C.proc.civ., în cazul lipsei calităţii procesuale a persoanei chemate în judecată în calitate de pârât, instanţa va respinge cererea ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul G. A. L. a chemat în judecată pe pârâţii C. J. G. şi M. J. G. ”A. Ş.”, iar prin acţiunea formulată a solicitat obligarea pârâţilor la acordarea unei recompense băneşti pentru obiectele arheologice descoperite de către reclamant în zona situată între V.B. şi C.N. din jud. H.

Tribunalul retine că dispoziţiile Legii nr. 182/2000 rep. stabilesc că instituţiile publice locale cu atribuţii în domeniul patrimoniului arheologic aflate în subordinea Ministerului Culturii sunt competente să acorde recompense băneşti pentru obiectele arheologice descoperite în mod întâmplător.

În raport de dispoziţiile Legii nr. 182/2000 rep., se constată că M.J. G.”A. Ş.” este instituţia publică locală care are atribuţii în domeniul patrimoniului arheologic.

Ca atare, se constată că pârâtul C. J. G. nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, întrucât acest pârât nu are atribuţii legate de acordarea de recompense băneşti pentru obiectele arheologice descoperite în mod întâmplător.

În consecinţă, tribunalul va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului  C. J. G. invocată de acest pârât prin întâmpinare şi va respinge acţiunea faţă de pârâtul C. J. G. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei

Prin acţiunea ce face obiectul prezentului dosar, reclamantul G. A. L. a solicitat obligarea pârâtului M. J. G. ”A. Ş..” la acordarea unei recompense băneşti pentru obiectele arheologice descoperite de către reclamant în zona situată între V.B. şi C.N. din jud. H.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, tribunalul reţine că reclamantul G. A.L. este titularul autorizaţiei de deţinere de detectoare de metale nr. …/…/… din 17.01.2014 (fila 8 volumul I dosar), în baza căreia acesta a obţinut autorizare pentru deţinerea unui detector de metale marca MD seria T – 335.

Ulterior, cu ajutorul detectorului de metale, reclamantul G. A. L. a descoperit un număr de 95 de obiecte arheologice în zona situată între V.B. şi C.N. din jud. H.

Aceste obiecte arheologice descoperite de reclamant cu ajutorul detectorului de metale au fost predate către M. J. G. ”A. Ş.” (fila 7 volumul I dosar).

Pentru fiecare dintre cele 95 de obiecte descoperite de către reclamantul G.A. L. a fost întocmită câte o fişă analitică de evidenţă (filele 20 – 209 volumul I dosar), iar în cuprinsul acestor fişe s-a menţionat că obiectele arheologice au fost descoperite de reclamant cu ajutorul detectorului de metale.

Pentru a se stabili dacă acţiunea formulată de către reclamantă este sau întemeiată, tribunalul va avea în vedere dispoziţiile speciale în această materie reglementate prin Legea nr. 182/2000 rep. privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil.

Astfel, potrivit disp. art. 46 alin. 1 din Legea nr. 182/2000 rep. privind protejarea patrimoniului cultural național mobil, se prevede că bunurile arheologice, epigrafice, numismatice, paleontologice sau geolitice, descoperite în cadrul unor cercetări sistematice cu scop arheologic ori geologic sau în cadrul unor cercetări arheologice de salvare ori având caracter preventiv, precum şi cele descoperite întâmplător prin lucrări de orice natură, efectuate în locuri care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, conform art. 136 alin. 3 din Constituţia României rep., intră în proprietate publică, potrivit dispoziţiilor legale.

Conform disp. art. 49 alin. 1 din Legea nr. 182/2000 rep. se menţionează că persoanele fizice care au descoperit în mod întâmplător bunuri din categoria celor prevăzute la art. 46 alin. 1 din acelaşi act normativ sunt obligate să le predea, în termen de 72 de ore de la descoperire, primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază a fost făcută descoperirea.

Alin. 4 al art. 49 din Legea nr. 182/2000 rep. statuează că autorii descoperirilor întâmplătoare, care au predat, în condiţiile prevăzute la alin. 1 din acelaşi act normativ, bunurile descoperite, au dreptul la o recompensă bănească de 30 % din valoarea bunului, calculată în momentul acordării recompensei, iar în cazul unor descoperiri arheologice de valoare excepţională, se poate acorda şi o bonificaţie suplimentară de până la 15 % din valoarea bunului.

Din interpretarea dispoziţiilor legale mai sus enunţate, rezultă că legiuitorul a stabilit în mod expres faptul că în vederea acordării unei recompense băneşti pentru o persoană care a descoperit obiecte arheologice este obligatoriu ca acele obiecte arheologice să fi fost descoperite în mod întâmplător.

Prin intermediul dispoziţiilor art. 49 alin. 4 şi alin. 1 din Legea nr. 182/2000 rep. legiuitorul a reglementat prevederi speciale şi obligatorii în ceea ce priveşte categoria de obiecte arheologice pentru care autorii acestor descoperiri arheologice au dreptul la o recompensă bănească pentru descoperirile realizate.

Aceste prevederi speciale şi obligatorii impun condiţia imperativă ca aceste obiecte arheologice să fie descoperite în mod întâmplător în toate cazurile în care se solicită acordarea unei recompense băneşti de către de către o persoană care a descoperit obiecte arheologice.

Dispoziţiile art. 49 alin. 4 şi alin. 1 din Legea nr. 182/2000 rep. nu prevăd nici o derogare de la condiţia imperativă impusă de legiuitor ca aceste obiecte arheologice să fie descoperite în mod întâmplător pentru a se putea acorda o recompensă bănească şi în alte cazuri în care o persoană a descoperit obiecte arheologice.

Prevederile art. 49 alin. 4 din Legea nr. 182/2000 rep. menţionează în mod expres faptul că doar persoanele care au descoperit în mod întâmplător obiecte arheologice au dreptul la o recompensă bănească pentru descoperirile realizate.

În toate celelalte cazuri, chiar dacă persoanele în cauză au descoperit obiecte arheologice, acestea nu sunt îndreptăţite să solicite acordarea vreunei recompense băneşti pentru descoperirile realizate, întrucât nu este vorba despre obiecte arheologice descoperite în mod întâmplător.

În cazul de faţă, tribunalul constată că reclamantul G. A. L. a descoperit cu ajutorul detectorului de metale un număr de 95 de obiecte arheologice în zona situată între V.B. şi C.N. din jud. H.

De asemenea, şi în cuprinsul fiecărei fişe analitice de evidenţă întocmită pentru fiecare dintre cele 95 de obiecte arheologice (filele 20 – 209 volumul I dosar) s-a menţionat că obiectele arheologice au fost descoperite de către reclamant cu ajutorul detectorului de metale.

Totodată, şi în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză de către expertul Pescaru Adriana (fila 31 volumul II dosar) s-a arătat că cele 95 de obiecte arheologice au fost descoperite de către reclamant cu ajutorul detectorului de metale.

În raport de aspectele expuse mai sus, tribunalul constată că reclamantul a descoperit cu ajutorul unui detector de metale un număr de 95 de obiecte arheologice.

Tribunalul apreciază că folosirea de către o persoană a unui detector de metale pentru descoperirea unor obiecte arheologice exclude existenţa condiţiei impuse de legiuitor de a fi vorba obiecte arheologice descoperite în mod întâmplător.

În acest sens, potrivit dicţionarului explicativ al limbii române, termenul ”întâmplător” are următoarea semnificaţie – ”care se produce din întâmplare, care survine în mod neprevăzut, accidental, aleatoriu”.

Noţiunea ”întâmplător” exclude existenţa unei acţiuni intenţionate din partea persoanei de a căuta şi a descoperi obiecte arheologice.

Folosirea de către o persoană a unui detector de metale pentru descoperirea unor obiecte arheologice presupune o acţiune premeditată de căutare a unor obiecte arheologice.

Descoperirea de obiecte arheologice trebuie să fie întâmplătoare, adică să nu fie efectuată cu ajutorul unor instrumente specifice pentru detectarea unor astfel de obiecte sau care să faciliteze detectarea unor astfel de obiecte arheologice.

Dacă o persoană utilizează un instrument specific pentru detectarea sau pentru a facilita detectarea unor obiecte arheologice înseamnă că suntem în prezenţa unei acţiuni intenţionate din partea persoanei de a căuta şi a descoperi obiecte arheologice.

Prin urmare, întrucât reclamantul G. A. L. a folosit un detector de metale în vederea descoperirii de obiecte arheologice, se constată că suntem în prezenţa unei acţiuni premeditate şi intenţionate din partea acestuia de a căuta şi a descoperi obiecte arheologice, iar existenţa unei astfel de acţiuni premeditate şi intenţionate exclude în mod automat condiţia impusă de legiuitor de a fi vorba obiecte arheologice descoperite în mod întâmplător.

Relevantă în acest sens este şi Instrucţiunea nr. …/08.04.2016 emisă de M.C. privind regimul descoperirilor arheologice întâmplătoare (filele. 17–19 volumul I dosar).

Astfel, potrivit art. 1 din Instrucţiunea nr. …./08.04.2016 se prevede că prin descoperire arheologică întâmplătoare se înţelege evidenţierea de bunuri de patrimoniu arheologic ca urmare a acţiunii factorilor naturali (seisme, alunecări de teren, inundaţii, desecări, eroziunea solului şi altele) sau a acţiunilor umane (lucrări de construcţii, lucrări de prospecţiuni geologice, lucrări de forare, lucrări agricole, lucrări de deminare, precum şi alte tipuri de lucrări şi cercetări efectuate subteran sau subacvatic), altele decât cercetarea arheologică atestată.

Conform art. 2 din Instrucţiune se statuează că evidenţierea întâmplătoare a bunurilor de patrimoniu arheologic se poate realiza în mod neprevăzut, în urma activităţilor umane şi exclude intenţia de a căuta şi descoperi bunuri culturale aparţinând patrimoniului arheologic.

Art. 9 din Instrucţiune prevede că descoperitorul este obligat să facă dovada faptului că descoperirile respective s-au făcut într-un mod întâmplător şi nu ca urmare a unei acţiuni premeditate de căutare a unor bunuri de patrimoniu cultural cu ajutorul detectoarelor de metale.

În ceea ce priveşte faptul că în cuprinsul fişelor analitice de evidenţă întocmite pentru fiecare dintre cele 95 de obiecte arheologice s-a menționat care este valoarea fiecărui obiect arheologic descoperit de către reclamant cu ajutorul detectorului de metale, tribunalul expune următoarele:

Este adevărat faptul că în cuprinsul fişelor analitice de evidenţă întocmite pentru fiecare dintre cele 95 de obiecte arheologice descoperite s-a menţionat care este valoarea fiecărui obiect arheologic descoperit de către reclamant cu ajutorul detectorului de metale (filele 20 – 209 volumul II dosar).

Însă acest aspect nu prezintă nici un fel de relevanţă în raport de prevederile Legii nr. 182/2000 rep. şi de condiţiile instituite prin acest act normativ pentru ca o persoană să aibă dreptul la o recompensă bănească pentru acele descoperiri arheologice.

Mai exact, împrejurarea că în cuprinsul acestor fişe analitice de evidenţă întocmite pentru fiecare dintre cele 95 de obiecte arheologice s-a indicat valoarea fiecărui obiect arheologic descoperit de către reclamant, nu înseamnă că acesta ar fi îndreptăţit să solicite acordarea vreunei recompense băneşti pentru descoperirile realizate, întrucât nu este vorba despre obiecte arheologice descoperite în mod întâmplător.

Prevederile art. 49 alin. 4 din Legea nr. 182/2000 rep. menţionează în mod expres faptul că doar persoanele care au descoperit în mod întâmplător obiecte arheologice au dreptul la o recompense bănească pentru descoperirile realizate.

Indicarea în cuprinsul fişelor analitice de evidenţă întocmite pentru fiecare dintre cele 95 de obiecte arheologice a elementului legat de valoarea fiecărui obiect arheologic a fost efectuată în scopul desfăşurării procedurii de clasare reglementată de Legea nr. 182/2000 rep.

Sub acest aspect, potrivit art. 10 din Legea nr. 182/2000 rep. se prevede că prin clasare se înţelege procedura de stabilire a bunurilor culturale mobile care fac parte din categoriile juridice ale patrimoniului cultural național mobil, tezaur şi fond.

Relevante în acest sens sunt înscrisurile aflate la fila 8 volumul II dosar şi la fila 12 volumul II dosar.

Astfel, prin adresa nr. … din 24.08.2017 emisă de M. J. G. ”A. Ş.” (fila 7 volumul II dosar) s-a menţionat că fişele analitice întocmite pentru cele 95 de obiecte arheologice au fost înaintate către M. C.  - C. N. a M. şi C. în vederea clasării în categoria fond şi tezaur a patrimoniului cultural național.

Prin adresa nr. …/D.P.C./05.12.2017 emisă de M. C. (fila 12 volumul II dosar) s-a comunicat faptul că documentele ataşate adresei amintite mai sus (adresa nr. 1701 din 24.08.2017), având ca obiect clasarea celor 95 de obiecte arheologice, au fost returnate solicitantului M. J. G. ”A. Ş.”, întrucât nu au fost respectate prevederile legale.

Ca atare, menţionarea în cuprinsul acestor fişe analitice întocmite pentru cele 95 de obiecte arheologice a elementului legat de valoarea fiecărui obiect arheologic nu a fost nicidecum realizată pentru a conferi reclamantului vreun drept de a solicita recompense băneşti pentru descoperirea acestor obiecte arheologice, ci dimpotrivă, aşa cum s-a menţionat mai sus, indicarea acestui aspect a fost efectuată în scopul desfăşurării procedurii de clasare reglementată de Legea nr. 182/2000 rep.

Prin urmare, tribunalul concluzionează ca fiind lipsit de relevanţă faptul că în cuprinsul fişelor analitice de evidenţă întocmite pentru cele 95 de obiecte arheologice descoperite s-a menţionat care este valoarea fiecărui obiect arheologic.

În ceea ce priveşte raportul de expertiză specialitatea arheologie întocmit în cauză de către expertul P. A., tribunalul expune următoarele:

Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul P. A.(filele 31 – 37 volumul II dosar) s-au concluzionat următoarele:

- s-a stabilit că cele 95 de obiecte arheologice au fost descoperite de către reclamant cu ajutorul detectorului de metale

- s-a stabilit care este valoarea totală a celor 95 de obiecte arheologice descoperite de către reclamant, precum şi care este valoarea individuală a fiecăruia dintre cele 95 de obiecte arheologice

- s-a stabilit care dintre aceste obiecte arheologice se încadrează în categoria fond a patrimoniului cultural național şi care dintre aceste obiecte arheologice se încadrează în categoria tezaur a patrimoniului cultural național.

Este adevărat faptul că prin raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul Pescaru Adriana s-a stabilit care este valoarea totală a celor 95 de obiecte arheologice descoperite de către reclamant, precum şi care este valoarea individuală a fiecăruia dintre cele 95 de obiecte arheologice.

Însă aceste aspecte nu sunt suficiente pentru a se dispune obligarea pârâtului la acordarea vreunei compensaţii băneşti pentru obiectele arheologice descoperite de către reclamant, în condiţiile în care dispoziţiile art. 49 alin. 4 din Legea nr. 182/2000 rep. prevăd în mod expres faptul că doar persoanele care au descoperit în mod întâmplător obiecte arheologice au dreptul la o recompensă bănească pentru descoperirile realizate.

Reclamantul G. A. L. a folosit un detector de metale în vederea descoperirii de obiecte arheologice, ceea ce înseamnă că suntem în prezenţa unei acţiuni premeditate şi intenţionate din partea acestuia de a căuta şi a descoperi obiecte arheologice, iar existenţa unei astfel de acţiuni premeditate şi intenţionate exclude în mod automat condiţia impusă de legiuitor de a fi vorba obiecte arheologice descoperite în mod întâmplător.

Doar în situaţia în care ar fi fost vorba despre obiecte arheologice descoperite în mod întâmplător s-ar fi putut valorifica aspectele stabilite de către expertul P. A. în raportul de expertiză cu privire la contravaloarea celor 95 de obiecte arheologice.

Prin urmare, faţă de aspectele expuse mai sus, tribunalul concluzionează că nu sunt îndeplinite condiţiile instituite de art. 49 alin. 4 din Legea nr. 182/2000 rep., în sensul că în cauză nu este vorba despre obiecte arheologice care să fi fost descoperite în mod întâmplător de către reclamant, astfel încât acesta nu este îndreptăţit să solicite acordarea vreunei recompense băneşti pentru acele obiecte arheologice.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, apreciind că acţiunea formulată de către reclamant nu este întemeiată, tribunalul va respinge acţiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C. J.G. invocată de acest pârât prin întâmpinare şi respinge acţiunea faţă de pârâtul C. J.G. cu sediul în …, str. .., nr…, judeţul …, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul G. A.L. cu domiciliul în …, str. .., nr…, bl…, sc…., et…., ap…, judeţul .., CNP …, în contradictoriu cu pârâtul M. J. G. A.Ş. cu sediul în …, str. …, nr…, judeţul ….

Cu drept de recurs, care se va depune la Tribunalul Gorj, în termen de 15 de zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 05.10.2018.

Preşedinte,

C.F.

Grefier,

M.R.

Red. ../ Tehn. ....

5 ex/ 29. 10. 2018

Domenii speta

Spete similare