Plângere contravenţională

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. X DIN Y  , petentul Ş. F. în contradictoriu cu intimatul  I.P.J. BACĂU a solicitat anularea procesului verbal de contravenţie  seria PBCX nr. Z  întocmit de intimata IPJ Bacău.

În motivarea plângerii, a arătat că procesul verbal a fost întocmit fără respectarea prevederilor legale , că a fost sancţionat pentru faptul că a depăşit limita de viteză în Comuna C. însă sancţiunea i s-a aplicat în C. N. B. iar în cuprinsul concluziilor scrise a menţionat că procesul-verbal este nelegal întrucât un agent constatator a constatat fapta şi un altul i-a aplicat  sancţiunea.

În drept, au fost invocate prevederile OG 2/2001.

La plângere au fost anexate înscrisuri.

Organul constatator a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, arătând cp procesul-verbal a fost întocmit în mod legal şi corect.

În drept, intimata a invocat Art 115-118 C.pr.civ, OUG 195/2002, HG 1391/2006 şi OG 2/2001.

În susţinerea celor menţionate în întâmpinare, intimata a depus documentaţia care a stat la baza emiterii procesului-verbal, incluzând înregistrarea video pe suport electronic.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal seria PBCX nr.Z încheiat de către IPJ BACAU, petentul  a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de  1125  de lei în temeiul  art 49 alin 1 din OUG nr. 195/2002 RMCU raportat la art 102 alin 3 lit e din OUG nr. 195/2002 RMCU că, la data de 20.06.2016 , orele 15.06  , aceasta a condus autovehiculul marca S. cu nr. de înmatriculare BZ-72- pe DN 2-E85- interiorul localităţii C. Jud Bacău cu viteza de105km/h , viteză stabilită de aparatul  radar model ,, Trucam” fabricaţie Laser Technology Inc-USA şi înregistrată pe suport hard-disk digital de operatorul C. D.  , depăşind astfel viteza legală admisă în localitate cu 55 km/h .

La rubrica ,, alte menţiuni” petentul nu a formulat obiecţiuni.

Potrivit Art. 34 din OG 2/2001, instanţa învestită cu soluţionarea plângerii analizează legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalităţii sale instanţa apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la menţiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancţiunea nulităţii absolute, întrucât acesta conţine numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârşite, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei sale, instanţa reţine următoarele:

Potrivit Art. 1 din OG 2/2001, constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege. Deşi OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, acesta face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării juridice până la proba contrară, în concordanţă cu Art. 34 din OG nr. 2/2001. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v.Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28; cauza Västberga Taxi Aktebolag şi Vulic v.Suedia, paragraf 113, iulie 2002). Forţa probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v.Franţa, hotărârea din data de 7 septembrie 1999, cauza Ioan Pop c. României, hotărârea din data de 28 iunie 2011). Având în vedere aceste principii, instanţa reţine că procesul-verbal de contravenţie beneficiază de o prezumţie relativă de veridicitate şi autenticitate, permisă de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanţă condiţiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil.

Conform Art. 1 din OG 2/2010, constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege [...].

În concordanţă cu Art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h.

Conform Art. 109 alin. 1 şi 2 din OUG nr. 195/2002:

„(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către poliţiştii de frontieră.

(2) Constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.”

iar potrivit Art. 121 alin. 2 din Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006:

„Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către poliţiştii rutieri, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.”

Cu privire la constatările agentului constatator privind viteza de deplasare a petentei  instanţa reţine următoarele:

Dată fiind natura contravenţiei în cauză, constatarea acesteia se va face întotdeauna cu mijloacele tehnice corespunzătoare, respectiv cu aparate radar.

Potrivit pct. 3.5.1. din Norma de metrologie legala NML 021-05:

„Înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:

-data şi ora la care a fost efectuată măsurarea;

-valoarea vitezei măsurate;

-sensul de deplasare a autovehiculului;

-faptul că a fost efectuată autotestarea (conform 3.2.6),

-imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidenţă numărul de înmatriculare al acestuia.”

Potrivit pct. 4.2. din Norma de metrologie legala NML 021-05, măsurările şi înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislaţiei rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificaţi, iar potrivit pct. 4.3. din aceeaşi Normă, cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate şi sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme şi sunt însoţite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate.

Conform art.181 din HG nr.1391/2006 (1) În situaţia în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, poliţistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor şi stabilirea identităţii conducătorului de vehicul.

(2) Datele de identificare a contravenientului care se consemnează în procesul-verbal de constatare a contravenţiei sunt cele comunicate, în scris, sub semnătura proprietarului sau deţinătorului legal al vehiculului.

Rezultă că agentul constatator întocmeşte procesul verbal de constatare a contravenţiilor pe formularul din anexa 1D a Regulamentului doar în situaţia în care fapta a fost constatată exclusiv cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic şi nu a putut fi stabilită identitatea conducătorului vehiculului, caz în care sunt necesare comunicarea în scris de către proprietarul vehiculului a datelor de identificare ale conducătorului vehiculului (necomunicarea acestor date constituind contravenţie), nu şi în cazul în care agentul constatator a stabilit personal datele de identificare ale conducătorului vehiculului. În consecinţă formularul folosit pentru întocmirea procesului verbal este cel corect motivele invocate de petent cu privire la acest aspect fiind neîntemeiate

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa are în vedere mai întâi sarcina probei într-o astfel de cauză. În acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 6, sub aspectul laturii penale, din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în special în cauza Anghel v. România, instanţa apreciază procesul-verbal de contravenţie trebuie să fie întemeiat pe probe. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 34 din OG 2/2001, instanţa trebuie să administreze toate probele necesare în vederea aflării adevărului.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului verbal instanţa reţine că proba care a stat la baza încheierii procesului verbal o reprezintă înregistrarea video efectuată cu aparatul radar TRUCAM (aflată pe suportul digital – CD).

Petentul a invocat nelegalitatea procesului verbal de contravenţie motivat de faptul că acesta a fost întocmit de un alt poliţist rutier decât cel care a manevrat aparatul radar (operatorul radar).

Conform art.15 alin.1 din OG nr.2/2001 contravenţia se constată printr-un proces verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, denumite în mod generic agenţi constatatori.

Prin urmare observarea faptei şi constatarea contravenţiei nu se confundă, observarea fiind un fapt, iar constatarea contravenţiei un act juridic. Datorită faptului că în cele mai multe situaţii constatarea contravenţiei prin întocmirea procesului verbal se face de persoana care a observat nemijlocit fapta, cele două momente sunt confundate, fiind încetăţenită credinţa comună că întocmirea procesului verbal se face de agentul constatator care este şi persoana care a observat fapta şi ridicându-se la rangul de regulă generală în materie contravenţională principiul că faptele contravenţionale se constată prin propriile simţuri de agenţii constatatori, deşi fapta nu se constată, ci doar este observată, constatarea fiind actul juridic de întocmire a procesului verbal cu descrierea faptei, identificarea persoanei care se face vinovată de săvârşirea acesteia şi încadrarea juridică a faptei contravenţionale.

De fapt sunt diverse situaţii în care constatarea contravenţiei – nu a faptei contravenţionale - (prin întocmirea procesului verbal) se face fără ca agentul constatator să fi observat nemijlocit fapta, exepli gratia¸ în cazul contravenţiilor are privesc ordinea publică şi care sunt constatate cu ajutorul martorilor, sau în cazul contravenţiilor la regimul circulaţiei rutiere în cazul accidentelor care sunt constatate cu ajutorul declaraţiilor părţilor implicate şi, eventual, a martorilor şi studierea avariilor autoturismelor implicate.

Prin urmare constatarea contravenţiei prin întocmirea procesului verbal poate fi făcută şi de un alt agent constatator decât cel care a observat nemijlocit fapta sau cel care a vizionat nemijlocit înregistrarea, cu atât mai mult în cazul în care constatarea contravenţiei se face cu ajutorul unui mijloc tehnic care asigură o verificare ulterioară obiectivă a celor consemnate în procesul verbal.

Diferenţa între procesul verbal întocmit de un agent constatator care a observat nemijlocit fapta şi procesul verbal întocmit de un agent constatator care nu a fost de faţă la săvârşirea faptei nu priveşte legalitatea procesului verbal, ci, eventual, forţa probantă a acestuia, bucurându-se de o prezumţie de temeinicie în primul caz, prezumţie care nu ar mai opera, eventual, în cel de-al doilea caz.

În cazul contravenţiilor la regimul circulaţiei rutiere legea dispune ca regulă generală că, potrivit art.109 alin.1 din OUG nr.195/2002, constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de poliţistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către poliţiştii de frontieră, dar instituie şi excepţia că, potrivit art.109 alin.2 din OUG nr.195/2002, constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenţiei

Prin urmare legea cere două condiţii pentru ca legalitatea procesului verbal să fie respectată, şi anume, ca acesta să fie întocmit de un poliţist rutier, iar faptul că s-a făcut constatarea cu ajutorul unui mijloc tehnic să fie consemnată în procesul verbal, condiţii îndeplinite în prezenta cauză.

Analizând înregistrarea aflată pe suportul digital CD, autoturismul condus de petent, a circulat în localitatea C., jud. Bacău, cu viteza de 105  km/h.

Având în vedere că potrivit art.5 pct.3 din NML 021-05, atestarea legalităţii unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformităţii acestuia cu cerinţele metrologice şi tehnice indicate în această normă, pentru fiecare modalitate de control aplicabilă pentru introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune, respectiv pentru utilizare, iar potrivit art.5 pct.6 din aceeaşi normă, pentru verificarea metrologică (iniţială sau periodică) se eliberează buletin de verificare metrologică, instanţa reţine că la momentul constatării faptei contravenţionale aparatul radar utilizat corespundea cerinţelor legale de funcţionare, aflându-se în perioada de valabilitate de 1 an a verificării metrologice, astfel cum atestă buletinul depus la dosar de intimată.

De asemenea intimata a depus atestatul operatorului radar C. D. I., înregistrarea îndeplinind condiţiile de legalitate impuse de dispoziţiile art.4 pct.2 din norma NML – 021-05.

În consecinţă, instanţa apreciază că procesul-verbal întocmit este temeinic, având la bază probe ce dovedesc că petentul a condus autoturismul cu viteza de 106 km/h pe un sector de drum din interiorul localităţii, în condiţiile în care potrivit art.50 alin.1 din OUG nr.195/2002 limita maximă de viteză în  localităţi este de 50 km/h.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, instanţa reţine că aceasta a fost aplicată respectând prevederile legale şi faţă de pericolul social ridicat al faptei nu se impune înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertismentului.

Mai mult decât atât conform art.102 alin.3 din OUG nr.195/2002 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: e) depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată potrivit legii cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Art.95 din acelaşi act normativ dispune că încălcarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni, constituie contravenţie şi se sancţionează cu avertisment ori cu amendă ca sancţiune principală şi, după caz, cu una dintre sancţiunile contravenţionale complementare prevăzute la art.96 alin.2..

Prin urmare, instanţa reţine în prezenta cauză petentul nu a răsturnat prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului verbal de contravenţie nu a dovedit contrariul celor consemnate de către agent, şi, văzând prevederile Art. 34 alin.1 din O.G.2/2001, va respinge plângerea contravenţională ca neîntemeiată. 

Domenii speta

Spete similare