Plângere contravenţională respinsă. Depăşire limită de greutate maxim admisă

Sentinţă civilă 399 din 10.02.2009


Plângere contravenţională respinsă.

Depăşire limită de greutate maxim admisă

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată sub nr.7918/236/2008, contestatoarea S.C. D T A S.R.L. a solicitat anularea procesului verbal nr.1350136 încheiat la data de 18.08.2008 de către un reprezentant al intimatei D.R.D.P.B.

Prin sentinţa civilă nr.6574/03.11.2008 a Judecătoriei Giurgiu s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bolintin Vale avându-se în vedere faptul că locul săvârşirii contravenţiei se află pe raza teritorială a prezentei instanţe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe sub acelaşi număr.

În motivarea acţiunii contestatoarea a arătat că la data de 18.08.2008, ora 10.04 pe drumul DN 61 – km.31 – Crevedia Mare, agentul constatator  a oprit în trafic vehiculul de transport marfă cu număr de înmatriculare B-55-NHJ deţinut de societatea contestatoare. Aceasta mai arată că a fost sancţionată contravenţional pentru că vehiculul circula cu o masă totală de 42,9 tone faţă de greutatea admisă de 32 tone. Contestatoarea susţine că după ce agentul constatator a notat nişte date de pe documentele de prezentare, a anunţat şoferul că este liber să plece, iar, în nici un moment agentul nu a vorbit de eventuala contravenţie, cu atât mai mult desper cântărirea transportului.

Se mai arată că la faţa locului u se afla nicio instalaţie de cântărire, iar vehiculul împreună cu şoferul au staţionat decât circa 5 minute, după care i s-au restituit actele şi i s-a spus că este liber să plece şi nu s-a făcut vorbire despre vreun  proces-verbal de contravenţie. Contestatoarea arată că şoferul societăţii nu a semnat procesul-verbal.

De asemenea contestatoarea arată că nu a avut loc nicio operaţiune de cântărire a vehiculului, iar procesul verbal de contravenţie este lovit de nulitatea absolută întrucât în lipsa contestatoarei, acesta trebuia să fie semnat de un martor asistent care să confirme cele consemnate, conform art.19 din OG 2/2001.

În drept contestatoarea a invocat prevederile OG 2/2001.

În dovedirea susţinerilor contestatoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Intimata D.R.D.P.B, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale ca nefondată. În apărare intimata a arăta că la data de 18.08.2008 autovehiculului de tip A4 având numărul de înmatriculare B-55-NHJ a fost surprins pe DNA 61, km 31 fără a avea autorizaţie specială de transport şi sancţionată contravenţional pentru depăşirea limitelor maxime admise de greutate. În urma operaţiunii de verificare efectuată asupra documentelor aflate la bordul vehiculului, a rezultat depăşirea masei totale a autovehiculului..

Intimata mai arată că s-a constatat o masă totală de 42,90 tone faţă de 32 tone ce reprezintă masa maximă admisă pe drum european reabilitat, fapta constituind contravenţia prevăzută de art.41 alin.1 rap. la art.60 alin.1 lit.d şi anexa 2 pct.2.3.3. din OG 43/1997.

Intimata consideră că invocarea de către petentă a faptului că agentul constatator nu ar fi adus la cunoştinţa conducătorului vehiculului săvârşirea contravenţiei prin depăşirea greutăţii maxim admise şi implicit a întocmirii procesului verbal sunt simple afirmaţii ce trebuie dovedite în instanţă.

De asemenea contestatoarea mai arată că agentul constatator avea asupra sa instalaţia portabilă de cântărire, însă greutatea totală a vehiculului nu a putut fi determinată prin cântărire întrucât locaţia de verificarea aleasă de către organele Autorităţii Rutiere Române nu corespundea din punct de vedere al planeităţii suprafeţei rutiere. Intimata invocă prevederile art.39 din OMT nr.407/1999 în situaţiile în care instalaţiile de cântărire nu funcţionează sau în lipsa acestora, greutatea  totală se stabileşte în baza documentelor aflate la bordul autovehiculului, fapt realizat în cauză de către agentul constatator.

Intimata mai arată că societatea contestatoare apreciază eronat că au fost încălcate dispoziţiile art.19 din OG 2/2001, deoarece în situaţia în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiuni în acest sens, care trebuie confirmate de cel puţin un martor. Însă, în situaţia în care de faţă sunt doar persoane care nu pot avea această calitate, agentul constatator va face menţiune în acest sens în procesul verbal de contravenţie, fapt ce s-a realizat în cauză.

Intimata consideră că fapta contravenţională are un grad de pericol social ridicat, întrucât greutatea autovehiculului cântărit este cu mult peste greutatea maxim admisă de normele legale.

În drept intimata a invocat dispoziţiile art.115 cod proc.civ. şi cele din OG 43/1997.

În apărare intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Acţiunea este scutită de taxă judiciară de timbru în baza art.15 lit.i din Legea 146/1997 şi art.36 din O.G. nr.2/2001.

Instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri.

S-au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri, în copie: procesul verbal nr.1350136 (fila 5), tichet de cântărire măsurare nr.362 (fila 6).

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Prin procesul verbal de constatare a contravenţiei nr.1350136, încheiat la data de 18.08.2008, contestatoarea S.C. D T A S.R.L. a fost sancţionată contravenţional cu amendă contravenţională în cuantum de 5000 de lei, stabilindu-se şi obligaţia de a achita autorizaţia specială de transport. În sarcina sa s-a reţinut că, în urma controlului efectuat, autovehiculul cu număr de înmatriculare B-55-NHJ, a circulat pe traseul Leordeni, Int.A1 – Dj703b, Int.A1-Dj711a, Corbii mari, Crevedia Mare, Dn 61 km.28 cu masa totală de 42.90 tone faţă de 32 tone maxim admise.

 Această faptă constituie contravenţia prevăzută de art.60 alin.1 lit.d din OG 43/1997, privind regimul drumurilor.

Conform dispoziţiilor art.34 din OG 2/2001 „instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării”.

Instanţa va respinge plângerea contravenţională formulată de contestatoarea S.C. D T A S.R.L. şi va menţine procesul verbal de constatare a contravenţiei atacat pentru următoarele considerente:

Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, ca act administrativ, se bucură de o prezumţie de valabilitate şi de temeinicie, prezumţie care este însă relativă şi care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenindu-i, în condiţiile art.1169 C.civ., contestatorului, care are obligaţia de a propune şi a aduce probe care să dovedească netemeinicia actului de constatare a contravenţiei. Aplicabilitatea acestei prezumţii presupune cu necesitate existenţa prealabilă a unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale şi cuprinzând toate menţiunile obligatorii prevăzute de art.16 şi art.17 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Analizând procesul verbal nr.1350136 încheiat la data de 18.11.2008 prin prisma condiţiilor de legalitate instanţa constată că acesta îndeplineşte prevederile de art.16 şi art.17 din O.G. nr.2 /2001.

În ceea ce priveşte susţinerile contestatoarei că, în absenţa unui reprezentant al ei la încheierea procesului verbal de contravenţie, trebuia menţionat un martor asistent care să ateste realitatea, instanţa constată că în conformitate cu art.19 alin.1 din OG 2/2001, în situaţia în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiuni în acest sens, care trebuie confirmate de cel puţin un martor, iar în conformitate cu art.19 alin.2  „Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator” şi alin.3 „În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.”

Analizând procesul verbal de contravenţie nr.1350136 din 18.08.2008 instanţa constată că la rubrica „alte menţiuni” agentul constatator a notat că „toţi cei de faţă sunt agenţi de constatare; contravenientul nu este de faţă şi conducătorul auto nu are menţiuni.” Or, prin aceste menţiuni, agentul constatator a asigurat respectarea dispoziţiilor legale prev. de art.19 alin.2 şi 3 din OG 2/2001, in situaţia absenţei unui martor asistent din procesul verbal. Prin urmare acest motiv de nulitate urmează a fi respins de instanţă.

Cu privire la situaţia de fapt contestată instanţa nu poate reţine susţinerile contestatoarei referitoare la faptul că autovehiculul nu a fost supus procedurii de cântărire deoarece conform art.39 din Ordinul Ministerului Transporturilor  nr.407/1999 „În situaţiile în care instalaţiile de cântărire prevăzute la art. 37 nu funcţionează sau în lipsa acestora, greutatea totală se stabileşte din documentele aflate la bordul autovehiculului: C.M.R., carnet TIR, factură, certificat de înmatriculare etc., fără aplicarea toleranţelor.”

Conform tichetului de cântărire-măsurare nr.362, instanţa reţine că stabilirea greutăţii autovehiculului s-a realizat prin studierea documentelor pe care conducătorul autovehiculului controlat le avea la bord (respectivul avizul de însoţire a mărfii nr.0010534 eliberat de Proinvest Design Comp SRL – conform menţiunilor din procesul verbal contestat), iar nu prin cântărirea autovehiculului astfel cum a considerat contestatoarea, iar greutatea rezultată fiind de 42,9 tone. Or, conform anexei nr.21 pct.2.3.3. din OG 43/1997 privind regimul drumurilor, greutatea maxim admisă pentru autovehiculul controlat de tip A4, este de 32 de tone pentru segmentul de drum european reabilitat pe care acesta a circulat.

Potrivit art.60 alin.1 lit.d din OG 43/1997 privind regimul drumurilor, „încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) prin efectuarea transporturilor cu depăşirea masei totale şi/sau a dimensiunilor maxime admise, fără autorizaţie specială de transport eliberată de administratorul drumului, se sancţionează cu amendă de la 50.000.000 lei la 60.000.000 lei, aplicată operatorului de transport, astfel cum este menţionat în licenţa de transport, sau deţinătorului vehiculului, astfel cum este menţionat în certificatul de înmatriculare a vehiculului”.

Astfel, probele administrate de contestator în cauză nu au putut să ducă la înlăturarea prezumţiei de legalitate, autenticitate şi veridicitate de care se bucură procesul verbal contestat şi prin urmare instanţa constată că situaţia de fapt este cea reţinută de către agentul constatator în procesul verbal de constatare şi aplicare a contravenţiei (fila 5).

Instanţa nu va putea proceda nici la reindividualizarea sancţiunii amenzii contravenţionale în cuantum de 5000 de lei solicitată de către contestatoare, deoarece intimatul a ţinut cont de limitele prevăzute de actul normativ, gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările în care fapta a fost săvârşită, modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă şi de circumstanţele personale ale persoanei contravenientului.

Faţă de cele expuse anterior, în baza art.34 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, instanţa va respinge ca neîntemeiată plângerea contravenţională formulată şi va menţine procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria nr.1350136 întocmit la data de 18.08.2008 de agentul constatator din cadrul D.R.D.P.B.

1