Succesiune vacantă. Acceptarea moştenirii sub beneficiu de inventar.

 DOMENIU  Succesiuni. Moşteniri.

Succesiune vacantă. Acceptarea moştenirii sub beneficiu de inventar.

Astfel cum rezultă din cuprinsul art. 711 C.proc.civ., eredele are facultatea de a face inventar şi de a se declara erede beneficiar, aceasta întrucât trasmisiunea succesorala nu este obligatorie pentru mostenitor.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 686 din Codul Civil, care prevăd ca „nimeni nu este obligat a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine”.

Or, recurentul pârât, prin curator, a arătat în mod expres, în faţa instanţei, că nu va face acte de acceptare a succesiunii de pe urma defunctului, astfel încât, în urma manifestării de voinţă a recurentului, exprimată prin curator şi autorizată de Autoritatea tutelară competentă, de a nu accepta moştenirea defunctului, acesta a devenit străin de succesiune şi nu justifică, astfel, calitate procesual pasivă în cauză, cum în mod corect a reţinut prima instanţă.

(Decizia civilă nr. 122 R/28.02.2017 pronunţată de Curtea de apel Bucureşti Secţia a IV-a civilă)

Prin cererea înregistrată, pe rolul Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, la data de 08.10.2010, sub nr. 19380/4/2010, reclamanta APîn contradictoriu cu pârâtul MIa solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat în perioada iunie 2004 - septembrie 2007 şi octombrie 2007 - iunie 2010 prin defectuoasa gestionare, în calitate de administrator, a patrimoniului asociaţiei.

La data de 25.01.2012, ca urmare a decesului pârâtului, reclamanta şi-a precizat acţiunea solicitând să fie chemaţi în calitate de pârât Municipiul Bucureşti prin Primarul General, pentru dezbaterea succesiunii defunctului MIdecedat la data de 24.07.2011, constatarea succesiunii vacante şi dreptul Municipiului Bucureşti de a culege succesiunea vacantă, stabilirea masei succesorale rămase de pe urma defunctului ca fiind formată din cota de ½ din apartamentul cu 3 camere situat în Bucureşti, Şos., sector 4, în valoare de aproximativ 20.000 lei, stabilirea pasivului succesoral ca fiind format din sumele cu care defunctul a prejudiciat Asociaţia şi obligarea pârâtului la plata sumelor de 10.000 lei, reprezentând despăgubirile pentru prejudiciul cauzat reclamantei în perioada iunie 2004 - septembrie 2007 şi 67.734 lei, reprezentând prejudiciul cauzat în perioada octombrie 2007 - iunie 2010.

Au mai fost chemaţi în judecată şi pârâţii MEşi ME, solicitându-se anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între MIşi ME în calitate de vânzători şi ME, fiul acestora, în calitate de cumpărător, al apartamentul cu 3 camere situat în Bucureşti, , pentru fraudarea legii şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 27.02.2012 pârâţii MEşi ME au formulat cerere de chemare în judecată a altei persoane, solicitând introducerea în cauză a numitei CGApentru ca în eventualitatea admiterii acţiunii formulate de către reclamantă, instanţa să dispună obligarea la suportarea în solidar şi în cote de 1/2 cu pârâţii a petitului acţiunii. Această cerere a fost disjunsă de către instanţă prin încheierea pronunţată la data de 23.04.2012, dispunându-se formarea unui nou dosar, având ca obiect pretenţii civile, iar prin sentinţa civilă nr. 6515 din data de 10.09.2012, instanţa a anulat această cerere, ca netimbrată.

La data de 27.04.2012, reclamanta a formulat o cerere modificatoare şi completatoare, prin care a arătat că sub aspect procesual pasiv înţelege să cheme în judecată pe pârâţii ME ME, CMCSşi Municipiul Bucureşti prin Primarul General, formulând acţiune pauliană, revocatorie, împotriva contractului de donaţie autentificat sub nr. 2001/06.09.2010 de către BNP Elena Denis Gheorghevici, prin care MIşi MEau donat pârâţilor ME şi CMCSapartamentul cu 3 camere situat în Bucureşti, , în măsura în care aceasta este necesară pentru realizarea creanţei creditorului.

Prin sentinţa civilă nr. 5850/09.07.2012, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a dispus respingerea cererii având ca obiect acţiunea pauliană împotriva contractului de donaţie autentificat sub nr. /06.09.2010 de către BNP Elena Denis Gheorghevici, prin care MIşi MEau donat pârâţilor ME şi CMCSapartamentul cu 3 camere situat în Bucureşti, şi disjungerea capetelor de cerere având ca obiect dezbaterea succesiunii defunctului MIconstatarea succesiunii vacante cu dreptul Municipiului Bucureşti de a culege succesiunea vacantă, stabilirea masei succesorale rămase de pe urma defunctului MIstabilirea pasivului succesoral format din sumele cu care defunctul a prejudiciat APobligarea pârâtei la plata sumelor care reprezintă pasivul succesoral, obligarea pârâtei la restituirea registrului financiar contabil, cu formarea unui nou dosar având ca obiect succesiune, pretenţii şi obligaţie de a face, dosar înregistrat sub nr. pe rolul acestei instanţe.

Prin încheierea din data de 19.11.2012, instanţa a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâţi, la cererea reclamantei, a numiţilor MMCşi ID.

Pârâtul MMCa depus întâmpinare la data de 05.02.2013, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii.

În motivarea excepţiei, acesta a arătat că din interpretarea coroborată a art. 644, art. 696 şi art. 899 alin. (1) cod civil, nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moşteniri ce i se cuvine, în consecinţă succesibilul are dreptul de a alege între acceptarea moştenirii şi renunţarea la aceasta în termenul de opţiune succesorală, iar pârâtul nu a făcut niciun act sau fapt din care să rezulte acceptarea succesiuni defunctului.

Pârâtul a mai arătat că acesta nu a acceptat moştenirea nici expres şi nici tacit şi că nu are vocaţie succesorală concretă legală, susţinând că nu face parte din niciuna dintre cele patru clase de moştenitor prevăzute de codul civil.

IDse află în clasa a II-a de moştenitori legali, în calitate de soră a defunctului, aspect care este de natură a îl înlătura fără echivoc de la o eventuală succesiune.

În drept, pârâtul şi-a întemeiat susţinerile pe art. 644, 696 şi 899 alin. 1 C.civ.

Pârâta IDa depus întâmpinare la data de 06.02.2013, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta a arătat că este sora defunctului, dar că, aşa cum rezultă şi din declaraţiile martorilor, nu a avut o relaţie apropiată cu acesta şi că nu a acceptat moştenirea rămasă de pe urma acestuia nici expres şi nici tacit şi nu a avut intenţia acceptării moştenirii.

Chiar dacă defunctul MIa fost fratele acesteia, între aceştia nu au existat relaţii bune deoarece în ultimii 25 de ani a existat o totală lipsă de comunicare. De asemenea, astfel cum rezultă şi din declaraţiile martorilor audiaţi, între aceasta şi familia defunctului nu au existat relaţii apropiate, nici în timpul vieţii defunctului şi nici după deces.

În drept, pârâta şi-a întemeiat susţinerile pe dispoziţiile art. 686, art. 689, art. 700 cod civil şi pe dispoziţiile art. 115 şi art. 274 cod de procedură civilă.

La data de 20.05.2013 reclamanta şi-a precizat cererea, în sensul introducerii în cauză a numitului MD, nepotul minor al defunctului, respectiv fiul fiului acestuia, prin reprezentaţii legali ME şi MCS, în calitate de pârât, în temeiul art. 132 cod de procedură civilă.

În şedinţa publică din data de 17.06.2013 reclamanta a arătat că în urma demersurilor efectuate la Direcţia de Evidenţă a Persoanelor a rezultat că minorul nu se numeşte MD, ci MTV. La aceeaşi dată, instanţa a dispus introducerea în cauză a Autorităţii Tutelare sector 3 Bucureşti.

Prin adresa nr. 37694/03.07.2013 a Direcţiei Evidenţa Persoanelor s-a adus la cunoştinţa instanţei că numele minorului este MTM, fiul lui ME şi MCS.

La data de 30.09.2013, reclamanta a solicitat numirea unui curator special pentru minor, arătând că există interese contrare între acesta şi reprezentanţii săi legali.

La data de 30.09.2013, instanţa a dispus introducerea în cauză a Autorităţii Tutelare sector 4 Bucureşti şi a solicitat acesteia un punct de vedere referitor la numirea unui curator special.

Pârâtul MTMa depus întâmpinare la data de 25.10.2013, prin care a solicitat instanţei respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată şi obligarea acestei la plata cheltuielilor de judecată.

De asemenea, pârâtul a invocat excepţia insuficientei timbrări a capătului de cerere privind stabilirea activului masei succesorale.

În motivarea excepţiei pârâtul a invocat dispoziţiile art. 31 şi art. 36 din O.U.G nr. 80/2013, susţinând că valoarea indicată de reclamantă ca reprezentând cota de  ½ din dreptul de proprietate asupra apartamentului cu 3 camere situat în Bucureşti, este derizorie.

Pe de altă parte, pârâtul a invocat excepţia tardivităţii acceptării moştenirii sub beneficiu de inventar şi excepţia de decădere din dreptul de opţiune succesorală atât cu privire la acceptarea moştenirii sub beneficiu de inventar, cât şi cu privire la acceptarea pur şi simplu, în temeiul art. 706 cod civil şi art. 70 din Legea nr. 36/1995.

În motivarea acestor excepţii pârâtul a arătat că acesta este minor fără capacitate de exerciţiu, fiind născut la data de 29.03.2003, astfel că singura modalitate de acceptare a moştenirii de către acesta este sub beneficiu de inventar. Pe de altă parte, acceptarea sub beneficiu de inventar este un act juridic solemn şi care poate fi numai expres, iar reclamanta nu a făcut dovada existenţei unei acceptări prin înscris autentic din partea pârâului efectuată în interiorul termenului de opţiune succesorală, motiv pentru care pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Pârâtul a mai susţinut că, aşa cum a arătat anterior, fiind minor, singura modalitate de acceptare a moştenirii pentru acesta este sub beneficiu de inventar, ceea ce presupune că răspunde pentru pasivul moştenirii numai în limita activului acesteia, iar în cauză cota de  ½ din dreptul de proprietate asupra apartamentului cu 3 camere situat în Bucureşti, nu era în patrimoniul defunctului la data decesului acestuia, fiind înstrăinat anterior prin contractul de donaţie nr. 2001/06.09.2010 autentificat de BNP Elena Denis Gheorghievici.

În temeiul art. 244 alin. (1) cod de procedură civilă pârâtul a solicitat instanţei suspendarea prezentei cauzei până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 19380/4/2010 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, arătând că stabilirea activului patrimonial depinde de soluţionarea acţiunii pauliene.

De asemenea, pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Tutelare sector 3 şi a Autorităţii Tutelare sector 4, susţinând că potrivit dispoziţiile art. 107 noul cod civil singura autoritate care poate dispune protecţia drepturilor minorului lipsit de capacitate de exerciţiu este instanţa de tutelă, nu autoritatea tutelară.

La data de 28.10.2013, pârâtul MTMa invocat excepţia necompetenţei completului C3 civil şi executării pentru soluţionarea cererii care are ca obiect succesiune, pretenţii şi obligaţie de a face, solicitând trimiterea cauzei spre soluţionarea unui complet specializat de minori şi familie din cadrul aceleiaşi instanţe, în temeiul art. 2 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti.

La termenul din 28.10.2013, reclamanta a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al apărătorului minorului, arătând că există conflict de interese între acesta şi reprezentanţii săi legali, astfel că este necesară numirea unui curator special.

Instanţa a respins excepţia necompetenţei completului de judecată C3 civil şi executări şi a admis cererea formulată de reclamantă privind numirea unui curator special pentru pârâtul minor.

La termenul din 09.12.2013 instanţa a numit curator special al pârâtului minor pe TN, bunica maternă a acestuia.

În data de 20.01.2014 instanţa a respins excepţia nelegalei timbrări, luând act de legala timbrare a cererii şi a respins cererea de suspendare a cauzei în temeiul ar. 244 alin. (1) cod de procedură civilă ca neîntemeiată. De asemenea, instanţa a unit cu fondul cauzei excepţia tardivităţii acceptării succesiunii sub beneficiu de inventar, excepţia decăderii din dreptul de opţiune succesorală şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a minorului, precum şi excepţia inadmisibilităţii aducerii în activul succesoral a cotei de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului. Instanţa a luat act că pârâtul minor nu mai susţine excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Tutelare sector 4.

Prin sentinţa civilă nr. 2052/10.03.2014, Judecătoria Sector 4 Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MTM, prin curator special TN, invocată de acesta; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei ID, invocată de aceasta; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâului MTMCinvocată de acesta; a constatat deschisă succesiunea defunctului MIdecedat la data de 24.07.2011; a respins cererea de stabilirea a calităţii de moştenitor formulată de către reclamanta APîn contradictoriu cu pârâţii MTM, IDşi MTMCcu participarea Autorităţii Tutelară-Primăria Sector 3 Bucureşti şi Autorităţii Tutelare-Primăria Sector 4 Bucureşti, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a constatat că pârâţii MTMIDşi MMCsunt străini de succesiunea defunctului Miu Ion; s-a constatat moştenirea defunctului MIca fiind vacantă; a constatat că drepturile şi obligaţiile decurgând din moştenirea vacantă revin Statului Român, prin administratorul teritorial al acestuia, Municipiului Bucureşti prin Primarul General; a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, ca neîntemeiată; s-a constatat că pasivul succesoral este compus din suma de 50.030,78 RON; a obligat reclamanta la plata sumei de 2.285,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtul Miu Tudor Mihai; a fost obligată reclamanta la plata sumei de 5.280 lei către pârâta Iliescu Doina, reprezentând cheltuieli de judecată. Totodată, în temeiul art. 165 cod de procedură civilă, instanţa a disjuns capetele de cerere având ca obiect stabilirea masei succesorale rămase de pe urma defunctului MIobligarea pârâtului la plata sumelor care reprezintă pasivul succesoral şi obligarea pârâtului la restituirea registrului financiar contabil şi capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Municipiul Bucureşti prin Primarul General, la plata cheltuielilor de judecată cu formarea unui nou dosar având ca obiect succesiune, pretenţii şi obligaţie de a face, pentru care s-a acordat termen de judecată la data de 05.05.2014, C3 civil şi executări, ora 8.30, pentru când se vor cita reclamanta APşi pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General.

Pentru a pronunţa această hotărâre, în baza art. 137 alin. (1) Cod de procedură civilă instanţa s-a pronunţat mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi a celor de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Având în vederea motivarea excepţiei tardivităţii acceptării succesiunii sub beneficiu de inventar şi a excepţiei decăderii din dreptul de opţiune succesorală de către pârâtul MTMcare a invocat aceste excepţii, instanţa le-a calificat ca fiind apărări de fond, în sensul neacceptării moştenirii de către pârât.

În ceea ce priveşte excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor MTMIDşi MTMCinstanţa le-a unit cu fondul în temeiul art. 137 alin. (2) cod de procedură civilă, astfel că le-a analizat odată cu analizarea cererii pe fond.

Calitatea procesuală pasivă reprezintă identitatea care trebuie să existe între pârât şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii.

În fapt, la data de 24.07.2011 a decedat numitul MIastfel cum rezultă din certificatul de deces nr. 2740/25.07.2011.

Prin declaraţia autentificată sub nr. 1935/17.10.2011 de BNP Vişu Corneliu, soţia supravieţuitoare MEa declarat că renunţă în mod expres la succesiunea defunctului MI.

Prin declaraţia autentificată sub nr. 1936/17.10.2011 de BNP Vişu Corneliu, fiul defunctului, MCC a declarat că renunţă în mod expres la succesiunea defunctului MI.

Pârâtul minor MTMeste fiul lui ME, fiul defunctului şi al lui CMCSşi nepotul de fiu al defunctului, astfel cum rezultă din certificatul de naştere nr. 4114/31.03.2003 eliberat de Primăria Sectorului 1 Bucureşti.

Pârâta ID este sora defunctului, potrivit certificatului de naştere nr. 1202/23.04.1953 şi a certificatului de căsătorie nr. 1114/24.07.1976.

Pârâtul MTMCnăscut la 16.12.1974, este fiul lui MG şi al lui MF, conform certificatului de naştere nr. 3962/ 21.12.1974, iar MG, născut la data de 15.09.1937, este fiul lui MS şi MN conform certificatului de naştere nr. 3241/26.06.1958.

Pe de altă parte, conform certificatului de deces nr. 2740/25.07.2011, defunctul MIera fiul lui, astfel că rezultă că susţinerile reclamantei conform căreia pârâtul MMCeste nepotul de frate al defunctului nu sunt întemeiate.

În drept, instanţa a reţinut că având în vedere dispoziţiile art. 91 din Legea nr. 71/2011, conform căruia moştenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moştenirii şi faptul că art. 651 din vechiul cod civil şi art. 954 din noul cod civil prevăd că moştenirea se deschide în momentul decesului persoanei, succesiunii defunctului MIdecedat la data de 24.07.2011, i se va aplica vechiul cod civil, în vigoare la acea dată.

Potrivit art. 651 cod civil succesiunile se deschid prin moarte, astfel că în cauză succesiunea defunctului MIs-a deschis la data de 24.07.2011, data la care acesta a decedat, conform certificatului de deces.

Art. 659 cod civil stabileşte că succesiunile sunt deferite copiilor şi descendenţilor defunctului, ascendenţilor şi rudelor sale colaterale.

În cauza de faţă, singurul fiu al defunctului şi soţia supravieţuitoare a acestuia au renunţat la succesiune, fiind aplicabile dispoziţiile art.696 vechiul cod civil, care prevăd că moştenitorul care renunţă este considerat că nu a fost niciodată moştenitor.

Renunţarea la moştenire este un act juridic unilateral, expres şi solemn, prin care succesibilul declară în cadrul termenului de prescripţie al dreptului de opţiune succesorală că renunţă la titlul său de moştenitor, desfiinţând cu efect retroactiv vocaţia sa succesorală şi devenind străin de moştenire.

Potrivit codului civil, având în vedere renunţarea la succesiune a soţiei supravieţuitoare şi a fiului defunctului, următoarea persoană cu vocaţie succesorală este nepotul defunctului, pârâtul MTM.

Având în vedere faptul că acesta este minor fără capacitate de exerciţiu, fiind născut la 29.03.2003, art. 19 din Decretul nr. 32/1954 prevede că acceptarea moştenirii cuvenite unui minor, indiferent de vârstă, va fi socotită întotdeauna ca fiind făcută sub beneficiu de inventar, acceptare care poate fi făcută numai în formă autentică, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 704 vechiul cod civil.

Acceptarea sub beneficiu de inventar este un act juridic expres şi solemn prin care succesibilul declară în cadrul termenului de prescripţie al dreptului de opţiune succesorală că îşi însuşeşte titlul de moştenitor al patrimoniului succesoral, dar înţelege să răspundă pentru pasivul succesoral numai în limita activului moştenit şi numai cu bunurile moştenite, inventarul întocmit împiedicând confuziunea patrimoniului succesoral cu patrimoniul său propriu.

De asemenea, art. 705 cod civil prevede că declaraţia unui erede de acceptare a moştenirii sub beneficiu de inventar nu are efect decât dacă este precedată sau urmată de un inventar fidel şi exact al bunurilor succesiunii.

În cauza de faţă, pârâtul MTMnu a efectuat niciun act de acceptare a moştenirii bunicului său, din mijloacele de probă administrate în cauză nerezultând existenţa vreunei declaraţii notariale de acceptare a succesiunii fie pură şi simplă, fie sub beneficiu de inventar, şi nici acte de acceptare tacită a succesiunii.

Potrivit art. 841 cod civil „liberalităţile, fie făcute prin acte între vii, fie făcute prin testament nu pot trece peste jumătatea bunurilor dispunătorului dacă la moarte-i lasă un copil legitim; peste o a treia parte, dacă lasă doi copii; peste o a patra, dacă lasă trei sau mai mulţi copii” iar art. 842 cod civil stabileşte că „sunt cuprinşi în articolul precedent sub nume de copii, descendenţii de orice grad”.

Din acest text de lege rezultă că minorul MTMeste moştenitor rezervatar al defunctului, însă art. 700 cod civil potrivit căruia „dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii” nu face distincţie după cum moştenitorul este sau nu rezervatar.

De asemenea, potrivit art. 14 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 „prescripţia nu curge împotriva celui lipsit de capacitate de exerciţiu, cât timp nu are reprezentant legal şi nici împotriva celui cu capacitate restrânsă, cât timp nu are cine să-i încuviinţeze acte/e"

În cauză, aşa cum a constatat instanţa, pârâtul MTMavea interese contrare cu cele ale reprezentanţilor săi legali, motiv pentru care termenul de prescripţie de 6 luni al dreptului de opţiune succesorală a fost suspendat până la numirea de către instanţă a curatorului special, respectiv până la data de 09.12.2013.

După această dată, minorul prin curator special la termenul de judecată din data de 20.01.2014, a afirmat în faţa instanţei că nu a făcut acte de acceptare a succesiunii defunctului MIşi nici nu va face alte acte de acceptare, susţinere de care instanţa a luat act prin încheierea de şedinţă de la acea dată.

Renunţarea la moştenire poate fi făcută numai prin act autentic, însă potrivit art. 686 cod civil nimeni nu poate fi obligat să accepte o moştenire, astfel că instanţa a respins susţinerile reclamantei, în sensul că dacă nu a renunţat prin act autentic la moştenire prin curator special, se va considera că minorul a acceptat moştenirea, în lipsa unor acte din care să rezulte că acesta a acceptat moştenirea.

Cu privire la pârâta ID, potrivit art. 672 cod civil „în caz de a muri mai dinainte tatăl şi mama unei persoane moarte fără posteritate, fraţii, surorile sau descendenţii lor sunt chemaţi la succesiune, depărtând pe ascendenţi şi pe ceilalţi colaterali. Ei succed sau după propriul lor drept, sau prin reprezentare”.

Potrivit dispoziţiilor art. 689 cod civil, acceptarea poate fi expresă sau tacită. Este expresă când se însuşeşte titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat; este tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede, şi care lasă a se presupune neapărat intenţia sa de acceptare. Iar art. 700 cod civil prevede că „dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii”

De asemenea, potrivit art. 686 cod civil „nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moşteniri ce i se cuvine".

Din interogatoriile pârâtei şi din declaraţiile martorei CGAnu rezultă că pârâta ar fi acceptat moştenirea defunctului, iar reclamanta nu a adus alte probe pentru a dovedi că ar exista o acceptare tacită din partea acesteia în termenul de opţiune succesorală. Astfel, cu ocazia administrării interogatoriului, la fila 83 din dosarul cauzei, pârâta IDa răspuns în sensul că nu a participat la înmormântarea defunctului, nu a luat nicio amintire şi nici un obiect care a aparţinut fratelui acesteia, afirmând de asemenea că de 25 de ani nu mai era în relaţii de familie cu fratele său defunctul MI. De asemenea, din declaraţia martorului PV, consemnată la fila 87 din dosarul cauzei, rezultă că acesta, fiind un cunoscut al familiei I, nu a auzit nicio discuţie în sensul că aceasta ar fi mers la notariat sau ar fi încercat să plătească ceva de pe urma defunctului său frate, nu a auzit ca doamna I să fi participat la înmormântarea fratelui său, aceasta nu a preluat nici un obiect şi nicio amintire din casa defunctului său frate, din susţinerile martorului rezultând că nu cunoaşte ca pârâta să îl fi vizitat în timpul vieţii pe defunctul său frate. De asemenea, din declaraţia martorei PN, consemnată la fila 88 din dosarul cauzei rezultă că nu cunoaşte dacă după decesul fratelui acesteia, doamnaI ar fi mers la notar sau dacă şi-ar fi însuşit vreun bun care să aparţină defunctului, nu a auzit ca doamnaI să fi făcut pomeniri pentru fratele său.

În ceea ce o priveşte pe pârâta ID, termenul de opţiune succesorală a început să curgă la data de 24.07.2011 şi s-a împlinit la data de 27.01.2012, iar în acest interval de timp, nu există nicio dovadă a faptului că pârâta ar fi acceptat în mod expres succesiunea, printr-o declaraţie dată în acest sens în faţa notarului public, şi nici nu a efectuat acte cu semnificaţia acceptării voluntare tacite a moştenirii, astfel cum acestea sunt definite de art. 689 teza a II-a Codul Civil vechi.

Expirarea termenului de opţiune succesorală fără ca succesibilul să fi făcut acte de acceptare expresă sau tacită are drept consecinţă pierderea din partea acestuia a dreptului de a accepta moştenirea, devenind străin de succesiune prin neacceptarea în termen.

Susţinerea reclamantei, în sensul că pârâţii nu îşi pot invoca propria culpă a fost înlăturată de instanţă, deoarece acceptarea sau renunţarea la o succesiune la care o persoană are vocaţie legală nu reprezintă o obligaţie pentru acea persoană, ci un drept al acesteia, pe care persoana respectivă este liberă să îl exercite sau nu. Neexercitarea dreptului de opţiune succesorală în termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 cod civil atrage prescripţia acestui drept, dar nu implică existenţa unei culpe în sarcina acelei persoane.

În ceea ce-l priveşte pârâtul MTMCdin susţinerile acestuia, răspunsurile sale la interogatoriul, declaraţiile martorilor PV şi PN şi actele de stare civile depuse la dosar, nu rezultă existenţa vreunui grad de rudenie între acesta şi defunct, motiv pentru care instanţa a constatat că pârâtul este străin de moştenirea defunctului MI.

Astfel, aşa cum s-a reţinut şi anterior în descrierea situaţiei de fapt, pârâtul MTMCnăscut la 16.12.1974, este fiul lui MG şi al lui MF, conform certificatului de naştere nr. 3962/21.12.1974, iar MG, născut la data de 15.09.1937, este fiul lui MS şi MN, conform certificatului de naştere nr. 3241/26.06.1958.

Pe de altă parte, conform certificatului de deces nr. 2740/25.07.2011, defunctul MIera fiul lui, astfel că rezultă că susţinerile reclamantei conform căreia pârâtul MMCeste nepotul de frate al defunctului nu sunt întemeiate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 659, 669, 675 C.civil, există patru clase de moştenitori legali: clasa I, clasa descendenţilor, alcătuită din copii, nepoţi, strănepoţi ai defunctului, fără limită în grad, clasa a II-a, a ascendenţilor privilegiaţi-părinţii defunctului-şi colateralilor privilegiaţi (fraţii şi surorile defunctului şi descendenţii acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv, clasa a III-a, clasa ascendenţilor ordinari (bunici, străbunici, ş.a.m.d, ai defunctului, fără limită în grad), şi clasa a IV-a (clasa colateralilor ordinari-unchii şi mătuşile, verii primari, fraţii şi surorile bunicilor defunctului).

Din răspunsurile la interogatoriu ale pârâtului de la fila 83 din dosarul cauzei rezultă că acesta a susţinut că se află dincolo de clasa a IV-a de moştenitori legali.

În subsidiar, chiar şi în situaţia în care acesta s-ar fi aflat în vreuna din clasele de moştenitori legali, din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă că acesta nu a săvârşit niciun act de acceptare expresă sau tacită a moştenirii. Astfel, cu ocazia administrării interogatoriului, acesta a susţinut că nu a participat la înmormântarea defunctului, nu a luat nicio amintire sau vreun bun din patrimoniul defunctului, la întrebarea nr. 7 de la interogatoriul administrat acesta precizând că nu a acceptat nici expres şi nici tacit succesiunea defunctului. De asemenea, martora PN a declarat faptul că nu a auzit ca domnul MM să fi acceptat succesiunea defunctului.

Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse mai sus, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor MTMID şi MMCşi a constatat că pârâţii sunt străinii de succesiunea defunctului MIdeschisă la data de 24.07.2011.

În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect constatarea succesiunii vacante cu dreptul Municipiului Bucureşti de a culege succesiunea vacantă, instanţa a reţinut că, potrivit art. 724 cod civil „dacă după expirarea termenelor pentru facerea inventarului şi pentru deliberare, nu se prezintă nimeni ca să reclame succesiunea şi dacă nu este nici un erede cunoscut, sau dacă erezii cunoscuţi s-au lepădat de succesiune, succesiunea este privită ca vacantă”.

Din probele administrate în cauză şi pentru motivele prezentate anterior, instanţa a constatat că defunctul MInu are moştenitori legali care să fi acceptat succesiunea în termen sau testamentari.

Prin urmare, s-a constatat că succesiunea defunctului MIare caracter vacant şi în consecinţă are calitatea de moştenitor al defunctului MIStatul Român, prin administratorul teritorial al acestuia, Municipiul Bucureşti prin Primarul General.

Potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) cod de procedură civilă partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, reclamanta fiind în culpă procesuală.

În temeiul art. 274, alin.1 C.proc.civilă, instanţa a obligat reclamanta la plata către pârâtul MTMa sumei de 2.285,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului, conform chitanţelor nr. 29823.09.2013, nr. 304/29.10.2013, nr. 308/11.11.2013, 328/17.02.2014 şi 322/20.01.2014 şi cheltuieli copii xerox, conform facturii nr. 1423/22.10.2013 şi a bonului fiscal aferent.

Instanţa a obligat reclamanta la plata către pârâta IDa sumei de 5.280 de lei, reprezentând onorariul avocatului, conform extrasului de cont din data de 10.04.2013.

În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect stabilirea pasivului succesoral, instanţa a reţinut că, în fapt, la data de 01.06.2004, în cadrul şedinţei Comitetului Executiv al, începând cu data de 07.06.2004 a fost ales în funcţia de administrator domnul MI.

La data de 07.07.2004, a fost încheiat procesul-verbal de predare-primire a evidenţei mijloacelor materiale şi băneşti, între OP actualul administrator al şi viitorul administrator al asociaţiei de locatari bloc 13, MIprin care s-a consemnat că s-a predat un sold în casă în valoare de 12.145.596 de lei, şi un sold cont disponibil în CEC de 62.455.624 RON.

La data de 30.09.2008, a fost încheiat procesul-verbal de predare-primire, între BA, în calitate de soţie a defunctului preşedinte MIşi MIîn calitate de administrator, prin care s-a consemnat predarea către defunctul MIa sumei de 191.110.000 de lei.

La data de 08.09.2009, a fost încheiat contractul individual de muncă, înregistrat la UM Bucureşti sub nr. 1782/17.09.2009, între, reprezentată prin preşedinte cgc, în calitate de angajator, şi MIîn calitate de angajat, având ca obiect prestarea serviciului în cadrul asociaţiei în calitate de administrator imobiliar, pe durată nedeterminată, la care s-a încheiat ulterior actul adiţional nr.1/21.10.2009.

Prin procesul-verbal al Adunării Generale a Asociaţiei de Proprietari din data de 14.06.2010, a fost mandatat Preşedintele să notifice administratorul MIşi să îl informeze asupra suspendării acestuia şi a asupra faptului că nu va fi descărcat de gestiune şi i se va da termen ferm de plată pentru sumele care lipsesc sub sancţiunea plângerii penale, fiind confirmată ca preşedinte doamna AC.

La data de 14.06.2010, a fost înaintată o cerere de demisie de către MIprin care acesta aducea la cunoştinţă faptul că îşi dă demisia urgent începând cu data de 14.06.2010, din motive de sănătate.

Prin procesul-verbal al comitetului executiv al asociaţiei de din data de 26.07.2010, Comitetul Executiv a aprobat cererea de demisie a lui MIîncepând cu data de 01.07.2010, iar prin Decizia nr. 2/26.07.2010, s-a dispus încetarea raporturilor de muncă cu salariatul MIîncepând cu data de 01.07.2010, în temeiul art. 79, alin.1 Codul Muncii.

Deliberând, în temeiul art. 137 C.proc.civilă, asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada iunie 2004-septembrie 2007, instanţa a reţinut că această excepţie este neîntemeiată, faţă de precizările reclamantei în sensul că pasivul succesoral este format din sumele cu care defunctul a prejudiciat asociaţia de proprietari în calitate de administrator în perioada octombrie 2007-iunie 2010, coroborate cu raportul de expertiză, în care se a reţinut că prejudiciul solicitat de reclamantă a fost determinat de expertul contabil în urma expertizării documentelor din perioada 01.01.2008-31.05.2010.

Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse mai sus, având în vedere că se solicită debite din perioada octombrie 2007-iunie 2010, instanţa a respins excepţia prescripţiei dreptului materia] la acţiune, ca neîntemeiată.

În drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 35 şi 36 din Legea nr. 230/2007, art. 22, alin. 5 din H.G nr. 1588/2007, Statutul Asociaţiei de Proprietari, instanţa a reţinut că în intervalul de timp în care pârâtul a exercitat funcţia de administrator, au existat mai multe verificări ale comisiei de cenzori, consemnate în procesele-verbale depuse la dosar: procesul-verbal din data de 04.04.2009, întocmit de VD, preşedintele Comisiei de cenzori, în care s-a constatat că în perioada verificată, septembrie 2008-ianuarie 2009, s-au constatat mai multe nereguli cu privire la mod de evidenţiere a chitanţelor în registrul de casă, lipsa documentelor contabile(fişa cont pentru operaţiuni diverse, fişa mijlocului fix, soldul elementelor de activ şi pasiv), necompletarea registrelor financiar contabile-registrul jurnal, registrul inventar.

Prin procesul-verbal din data de 13.02.2010, întocmit de SC, administrator al S.C Corsimo Business S.R.L, pentru perioada 01.01.2008-31.12.2008, s-a constatat că nu au fost făcute înregistrările în ordinea cronologică în registrul de casă, au fost făcute plăţi mai mari decât încasările curente, neexistând documente justificative care să susţină diferenţele de încasări.

Prin procesul-verbal din data de 26.07.2010, în urma verificării documentelor financiar-contabile pe perioada anului 2009, s-a constatat lipsa registrului de casă, al statului de salarii, al documentelor justificative pentru plăţi, precum şi existenţa unor diferenţe de înregistrări.

Prin procesul-verbal întocmit la data de 26.07.2010, s-a constatat de asemenea existenţa unor diferenţe între cheltuielile efectuate şi documentele justificative depuse.

De asemenea, în urma efectuării verificărilor, prin procesul-verbal din luna august 2010, întocmit de SC în perioada 01.01.2008-30.04.2010, s-a constatat o lipsă în gestiunea administraţiei, lipsa registrelor financiar contabile, lipsa formularelor şi fişelor specifice, adiţionarea eronată a sumelor încasate şi înscrise în registrul de casă.

Prin raportul de expertiză contabilă efectuat de doamna expert PC A, astfel cum a fost completat prin răspunsul la obiecţiuni, s-au reţinut următoarele:

La obiectivul nr. 1, având ca obiect verificarea plăţilor efectuate către Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice şi determinarea debitului datorat de asociaţie către RADET, raportat la perioada în care pârâtul a avut calitatea de administrator, doamna expert a precizat în cuprinsul răspunsului acesteia la obiecţiuni faptul că perioada în care a fost determinată restanţa la plata facturilor de RADET este februarie-mai 2010, perioadă în care domnul MIexercita funcţia de administrator la, totalul datoriei faţă de RADET la data de 31.05.2010, fiind de 28.123,58 de lei, din care valoarea facturilor de energie termică neachitate la data de 31.05.2010 de 26.686, 04 de lei, penalităţi de întârziere aferente facturilor neachitate la data de 31.05.2010 în valoare de 1.437,54 de lei.

La obiectivul nr. 2, care privea „Verificarea modului în care se regăseşte suma de 89.139, 35 de lei, menţionată de către reclamantă în cererea sa, cu titlu de „lichidităţi încasate de proprietari şi neregăsite în soldul de casă”, şi determinarea concretă a perioadei naşterii acesteia în patrimoniul Asociaţiei, dacă suma a fost înregistrată în intervalul cât pârâtul a exercitat funcţia de administrator şi este real datorată, expertul a menţionat în primul rând faptul că perioada vizată este 01.01.2008-30.04.2010.

Expertul a menţionat faptul că soldul iniţial la data de 01.01.2008, în casă şi în bancă este de 36.757, 75 RON, sumele încasate în perioada 01.01.2008-31.05.2010 sunt în sumă de 472.913, 56 RON, sumele cheltuite în perioada 01.01.2008-31.05.2010 sunt în cuantum de 454.643, 60 RON, rezultând un sold final la data de 31.05.2010 în valoare de 55.027, 71 RON, soldul aflat la dispoziţia asociaţiei este de 5.806,18 RON, reprezentând contribuţii încasate de la locatarii asociaţiei, prin urmare suma care ar fi trebuit să existe în casa asociaţiei este de 49.221,53 de lei.

Expertul a concluzionat la acest obiectiv faptul că suma de 49.221,53 de lei, nu exista în concret în casa asociaţiei, deoarece administratorul asociaţiei care efectua încasările în numerar nu a depus la bancă şi nu a predat soldul casei către o altă persoană desemnată din cadrul asociaţiei, fapt susţinut şi de faptul că soldul iniţial din registrul asociaţiei la data de 01.06.2010 este 0.

La obiectivul nr.3, „Verificarea modului în care se regăseşte suma de 49.906, 36 de RON, menţionată de reclamantă în cererea acesteia, reprezentând lichidităţi care ar fi trebuit să existe în contul CEC al asociaţiei, dacă această sumă a fost înregistrată în intervalul de timp cât pârâtul a exercitat funcţia de administrator şi dacă este real datorată, expertul a precizat faptul că suma de 49.906, 36 de lei nu este real datorată de către pârâtul MIiar determinarea acesteia nu s-a făcut pe baza extraselor de cont, ci pe baza unor calcule extracontabile, iar suma de 7.726, 61 de lei, existentă în contul CEC Bank S.A Toporaşi a rămas la dispoziţia asociaţiei de proprietari bloc 13, deoarece pârâtul nu a mai efectuat operaţiuni prin acest cont începând cu luna aprilie 2010.

La obiectivul nr.4 „Verificarea sumelor aflate în contul CEC al Asociaţiei şi determinarea soldului final", expertul a precizat că soldul final la data de 31.05.2010 este în sumă de 5.806, 18 RON. Expertul a mai menţionat că prin contul bancar nu se pot efectua operaţiuni decât cu două semnături (preşedinte şi administrator), deci pârâtul MInu a dispus singur de operaţiunile derulate prin contul de la CEC BANK SA Agenţia Toporaşi.

La obiectivul nr.5, „Verificarea veridicităţii sumelor menţionate de către reclamantă în cererea sa, cu titlu de creanţe datorate de către administratorul MIastfel: suma de 1.798, 68 de lei, menţionată ca reprezentând salarii nedatorate şi suma de 12.691, 68 de lei, menţionată ca reprezentând „cheltuieli reparaţii bloc nedatorate", expertul a constatat următoarele:

Minusul în sumă de 1.795, 68 de lei, menţionat de către cenzor în procesul-verbal nu este veridic, întrucât expertul din verificările efectuate pe baza documentelor puse la dispoziţie nu a constatat această diferenţă între sumele din statele de plată şi sumele trecute în registrul de casă, iar registrele de casă din perioada august 2009-aprilie 2010 nu au fost întocmite de către administratorul, pârâtul MI.

În ceea ce priveşte suma de 12.691, 68 de lei, expertul a constatat că numai suma de 9.635, 16 RON este veridică, pentru care s-au prezentat documente spre expertizare, iar pentru suma de 3.056, 52 de lei, nu s-au prezentat documente care să fie analizate din punctul de vedere al veridicităţii lor.

Pentru lucrările în valoare de 9.635, 16 RON, pârâtul nu a prezentat aprobarea Comitetului, deviz de reparaţii în care să se specifice în amănunt ce lucrări s-au efectuat, ce materiale s-au folosit şi valoarea totală a devizului, şi procesul-verbal de recepţia a lucrărilor, iar din acest motiv preşedintele asociaţiei nu a luat în considerare ca documente descărcătoare de cheltuieli efectuate de către asociaţie facturile prezentate mai sus, pe perioada exercitării mandatului de administrator de către pârât.

La obiectivul nr. 9, „Identificarea existenţei procesului-verbal de predare a tuturor documentelor financiar contabile către Asociaţie din momentul preluării mandatului, anul 2004, respectiv al predării mandatului de către pârâtul MIexpertul a menţionat că în documentele prezentate de nu a identificat procesele-verbale de preluare a mandatului de administrator şi nici al predării mandatului de către MI.

În răspunsul la obiecţiunile raportului de expertiză, doamna expert a concluzionat faptul că, cuantumul total al lipsurilor constatate de expert în baza documentelor prezentate de AP pentru perioada 01.08.2008-31.05.2010 perioadă în care MIa exercitat funcţia de administrator este în sumă de 50.030,78 de lei, sumă rezultată din următorul mod de calcul (43.759,30+12.077,66-5.806, 18 RON), din care suma de 43.759, 30 RON reprezentând sume încasate prin casă şi prin bancă pentru fondul de rulment şi fondul de reabilitate cumulat la data de 31.05.2010, 12.077, 66 RON (28.123, 58 RON, reprezentând sume restante la RADET la data de 31.05.2010, din care se scad sumele restante ale locatarilor la data de 31.05.2010, în valoare de 16.045, 92 de lei, din listele de plată din luna aprilie 2010, cu care dacă erau încasate se achitau o parte din facturile furnizorului RADET), iar 5.806,18 RON, reprezintă soldul din contul de la banca CEC la dispoziţia administraţiei.

Suma de 50.030,78 RON reprezintă suma pe care reclamanta o solicită în final în stabilirea pasivului succesoral.

Instanţa a reţinut că, având în vedere că între reclamanta AP 13 şi MIa fost încheiat un contract de muncă, sunt aplicabile dispoziţiile legale privind răspunderea civilă contractuală, astfel cum sunt acestea reglementate prin dispoziţiile art. 969-970 Codul Civil în vigoare pe perioada derulării contractului de muncă.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. art.969 Cod civil, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, iar potrivit art.970 Cod civil convenţiile trebuie executate cu bună credinţă şi întocmai.

Condiţiile răspunderii civile contractuale sunt: existenţa unei fapte ilicite, care constă în nerespectarea unei obligaţii contractuale, aducându-se prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al creditorului, existenţa unui prejudiciu patrimonial în care se concretizează această atingere, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia celui care săvârşeşte fapta ilicită, punerea debitorului în întârziere şi inexistenţa uni condiţii de nerăspundere.

În conformitate cu dispoziţiile art. 1082 C.civil, instanţa a reţinut faptul că în sarcina defunctului MIse poate reţine săvârşirea unei fapte ilicite, constând în îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor contractuale care decurg din încheierea contractului de muncă având ca obiect administrarea imobilului. Astfel, deşi acesta avea ca atribuţie, printre altele, gestionarea fondurilor băneşti ale asociaţiei, încasarea de la locatari a cotelor de contribuţie, în urma întocmirii raportului de expertiză s-a concluzionat faptul că acesta nu a predat asociaţiei suma de 43.759, 30 RON reprezentând sume încasate prin casă şi prin bancă pentru fondul de rulment şi fondul de reabilitate cumulat la data de 31.05.2010, iar suma de 12.077, 66 RON reprezintă sume restante de plată la RADET, care nu sunt justificate prin restanţele la plata cotelor de contribuţie ale membrilor asociaţiei de proprietari.

Ca urmare a acestei defectuoase îndepliniri a obligaţiei contractuale, reclamantei i-a fost cauzat un prejudiciu, în cuantum total de 50.030,78 RON, astfel cum acesta a fost determinat prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de doamna expert Alexandra, completat prin răspunsurile la obiecţiuni.

De asemenea, sunt îndeplinite condiţiile vinovăţiei lui MIîntrucât acesta nu a dovedit îndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor contractuale şi nu a invocat o cauză străină care să fie exoneratoare de răspundere, din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă că există legătură de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, şi este de asemenea îndeplinită condiţia punerii debitorului în întârziere, prin Notificarea din data de 17.06.2010, comunicată prin intermediul BFJA Popescu Sofica şi Popescu Florin, la data de 18.06.2010, în conformitate cu dispoziţiile art. 1079 Codul Civil.

Având în vedere angajarea răspunderii contractuale a defunctului, pe cale de consecinţă acesta este obligat la plata către reclamantă a sumei de 50.030,78 RON, cu titlu de prejudiciu determinat potrivit raportului de expertiză.

Potrivit art. 774 Codul Civil, pasivul succesoral se suportă de către succesorii universali sau cu titlu universal, deoarece ei dobândesc prin moştenire un patrimoniu sau o fracţiune din patrimoniu, adică o universalitate care cuprinde nu numai drepturi, dar şi obligaţii.

Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse mai sus, instanţa a constatat că pasivul succesoral este compus din suma de 50.030,78 RON.

În temeiul art. 165 cod de procedură civilă, instanţa a disjuns capetele de cerere având ca obiect stabilirea masei succesorale rămase de pe urma defunctului MIobligarea pârâtului la plata sumelor care reprezintă pasivul succesoral şi obligarea pârâtului la restituirea registrului financiar contabil şi capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Municipiul Bucureşti Prin Primarul General la plata cheltuielilor de judecată cu formarea unui nou dosar având ca obiect succesiune, pretenţii şi obligaţie de a face, pentru care s-a acordat termen de judecată la data de 05.05.2014, C3 civil şi executări, ora 8.30, pentru când se vor cita reclamanta APşi pârâtul Municipiul Bucureşti Prin Primarul General.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta APsolicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată, cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a V a Civilă, sub nr.24109/4/2012.

Prin decizia civilă nr. 1408 A din 06.05.2015, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a Civilă a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă APa desfiinţat în parte sentinţa apelată şi trimite spre rejudecare aceleiaşi  instanţe capătul de cerere privind stabilirea calităţii de moştenitor formulat în contradictoriu cu pârâtul MTMa schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a respins capătul de cerere privind constatarea succesiunii vacante ca neîntemeiat, a înlăturat dispoziţia referitoare la obligarea reclamantei la plata sumei de 2.285,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtul MTMa menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, a respins cererea intimatului-pârât MCM de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată şi a obligat apelanta la plata către intimata-pârâtă IDa sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art.274 alin. 3 C.pr.civilă.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că la data de 24.07.2011 a decedat numitul MIastfel cum rezultă din certificatul de deces nr. 2740/25.07.2011.

Prin declaraţia autentificată sub nr. 1935/17.10.2011 de BNP Vişu Corneliu, soţia supravieţuitoare MEa declarat că renunţă în mod expres la succesiunea defunctului MI.

Prin declaraţia autentificată sub nr. 1936/17.10.2011 de BNP Vişu Corneliu, fiul defunctului, MCC a declarat că renunţă în mod expres la succesiunea defunctului MI.

Intimatul-pârâtul MTMnăscut la data de 29.03.2003 este nepotul de fiu al defunctului MIpărinţii minorului fiind ME (fiul defunctului) şi  MC, astfel cum rezultă din certificatul de naştere nr. 4114/31.03.2003 eliberat de Primăria Sectorului 1 Bucureşti.

Constatând  că minorul MTM are interese contrare cu cele ale reprezentanţilor săi legali, ME şi MC, prin încheierea de şedinţă din data de 09.12.2013, prima instanţă a numit curator special al minorului pe TN, bunica maternă a minorului.

Contrar celor susţinute de apelanta-reclamantă prin motivele de apel, nu se poate reţine existenţa unui conflict de interese între minorul MTMşi curatorul special numit de instanţă, TN. Astfel, bunica maternă a minorului nu are vocaţie succesorală generală la moştenirea defunctului MIşi ca atare nu are niciun interes personal legat de dezbaterea succesiunii defunctului.

S-a constatat, însă, că este întemeiată critica apelantei-reclamante referitoare la admiterea în mod greşit a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MTM.

Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală activă) şi, pe de altă parte, existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi persoana obligată în acelaşi raport juridic (calitate procesuală pasivă).

Întrucât reclamantul este cel care declanşează procedura judiciară, lui îi revine obligaţia de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât şi calitatea procesuală a pârâtului. Această obligaţie îşi are temeiul în dispoziţiile art. 112 C.proc.civ, potrivit cărora cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul, precum şi motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază pretenţia. Prin indicarea pretenţiei sale, precum şi a împrejurărilor de fapt şi de drept pe care se bazează această pretenţie, reclamantul justifică îndreptăţirea pe care o are de a introduce cererea sa împotriva unui anumit pârât.

În cauza de faţă, tribunalul a apreciat că intimatul-pârât MTMare calitate procesuală pasivă  pe capătul de cerere privind stabilirea calităţii de moştenitor de pe urma defunctului MI

S-a reţinut de tribunal că patrimoniul succesoral se transmite către cel chemat în puterea legii sau a voinţei celui care lasă moştenirea din ziua deschiderii moştenirii. Drept consecinţă, el poate fi de îndată urmărit de către creditorii succesiunii, inclusiv de către legatari. Pe de altă parte însă, legea acordă succesibilului un termen de 6 luni pentru consolidarea titlului de moştenitor prin acceptarea moştenirii, respectiv pentru desfiinţarea cu efect retroactiv a vocaţiei succesorale prin renunţarea la moştenire.

Pentru a împăca dreptul creditorilor de a-şi valorifica pretenţiile fără întârziere cu dreptul succesibilului de a opta în cunoştinţă de cauză, Vechiul Cod civil (art.706-711) a prevăzut în favoarea succesibilului un termen de 3 luni de la deschiderea moştenirii pentru a provoca întocmirea  inventarului moştenirii şi un termen de 40 zile pentru a delibera asupra acceptării sau renunţării la moştenire, termen de deliberare care curge de la data semnării procesului-verbal de inventariere, cel mai târziu la expirarea termenului de 3 luni.

În cursul termenelor de inventar şi deliberare, succesibilul acţionat de creditor poate, pe cale de excepţie dilatorie, să ceară suspendarea procedurii; până la expirarea termenului prevăzut de lege sau acordat de instanţă, el nu poate fi obligat să opteze şi nici nu se poate obţine o hotărâre de obligare  împotriva lui în calitate de moştenitor (dreptul de opţiune este dublat de dreptul de abstenţiune). Cu alte cuvinte, în acest interval de timp el are numai dreptul, nu şi obligaţia de a opta: de a accepta pur şi simplu, sub beneficiu de inventar sau de a renunţa la moştenire.

După expirarea termenelor de inventar şi deliberare, succesibilul este obligat să opteze, în sensul dorit. Dacă nu optează, instanţa îl poate condamna în calitate de acceptant pur şi simplu (art.711 C.civ.). Însă el va fi considerat acceptant numai în raport cu persoanele cu care s-a judecat; faţă de alte persoane, el păstrează dreptul de opţiune succesorală, în cursul termenului de prescripţie.

Aplicând aceste consideraţii teoretice în speţa de faţă, tribunalul a reţinut că singurul fiu al defunctului, MCC a renunţat la succesiunea defunctului, prin declaraţia autentificată sub nr. 1936 la 17.10.2011 de BNP Vişu Corneliu. De asemenea, a renunţat la succesiunea defunctului şi soţia supravieţuitoare a acestuia, ME(persoană care avea vocaţie la succesiunea defunctului în concurs cu descendenţii acestuia sau cu oricare altă clasă de moştenitori legali, conform art.1 din Legea nr.319/1944), prin declaraţia autentificată sub nr. 1936/17.10.2011 de BNP Vişu Corneliu. Ca atare, aceştia sunt consideraţi străini de moştenirea defunctului, în conformitate cu dispoziţiile art.696 din Vechiul Cod civil, care prevăd că moştenitorul care renunţă este considerat că nu a fost niciodată moştenitor.

Conform dispoziţiilor art.659 şi urm. din Vechiul Cod civil, următoarea persoană cu vocaţie succesorală la moştenirea defunctului MIdupă fiul defunctului este nepotul defunctului, intimatul-pârât MTM.

În privinţa minorului  MTMtermenele de inventar şi deliberare (care au început să curgă la data de 19.12.2013, când a fost  desemnat curator special pentru acesta) au expirat anterior datei la care prima instanţă a rămas în pronunţare, fără ca minorul, prin curator, să opteze, în sensul acceptării succesiunii sub beneficiu de inventar (conform art.19 din Decretul nr.32/1954) sau renunţării la moştenire.

În atare condiţii, prima instanţă trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art.711 C.civ rap. la art. 19 din Decretul nr.32/1954 şi să considere că minorul MTMa acceptat succesiunea defunctului MIsub beneficiu de inventar.

Faţă de cele reţinute anterior, tribunalul constată că este întemeiată şi critica apelantei-reclamante referitoare la  constatarea în mod eronat a vacanţei succesiunii defunctului MI.

Astfel, potrivit art.680 C.civ „În lipsă de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului”.

Având în vedere că, prin prezenta decizie, s-a reţinut că minorul MTMtrebuie considerat ca acceptant sub beneficiu de inventar al succesiunii defunctului MIrezultă că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de textul de lege mai sus menţionat pentru a se constata vacanţa succesiunii.

În ceea ce priveşte greşita obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată către pârâţii MTMşi ID, tribunalul a reţinut că, potrivit  dispoziţiilor art. 274 alin.1 Cod de procedură civilă: „ Partea care cade în pretenţiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.

Cheltuielile de judecată sunt cele efectuate de către părţi şi se compun din taxele de timbru, din sumele cheltuite pentru transportul şi cazarea lor, sumele cheltuite pentru administrarea probelor – exempli gratia, onorarii experţi, de asemenea, din onorariile avocaţilor sau cheltuielile făcute pentru deplasarea acestora.

Potrivit prevederilor legale evocate, partea care a pierdut procesul suportă atât cheltuielile făcute de ea, cât şi cheltuielile făcute de partea care a câştigat, deoarece este în culpă procesuală, prin atitudinea sa în proces determinând aceste cheltuieli. Temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl constituie aşadar, culpa procesuală a părţii.

În cauza de faţă, apelanta-reclamantă a chemat în judecată o persoană fără calitate procesuală pasivă, pe intimata-pârâtă ID, fiind în culpă pentru stabilirea greşită a cadrului procesual, aşa încât trebuie să-i achite  acesteia cheltuielile de judecată pe care le-a avansat, constând în onorariul de avocat, în cuantum de 5.280 lei.

Referitor la cheltuielile de judecată suportate de către pârâtul MTMavând în vedere soluţia ce se va pronunţa asupra capătului de cerere formulat în contradictoriu cu acesta, în sensul desfiinţării parţiale a sentinţei şi trimiterii spre rejudecare, tribunalul a reţinut că, în urma rejudecării, se va stabili de instanţa de fond dacă aceste cheltuieli pot fi sau nu acordate ( după cum partea care le-a solicitat va avea sau nu câştig de cauză).

Pentru considerentele expuse în cele ce preced, în temeiul art.297 C.pr.civ, tribunalul a admis apelul, a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi a trimis spre rejudecare aceleiaşi  instanţe capătul de cerere privind stabilirea calităţii de moştenitor formulat în contradictoriu cu pârâtul Miu Tudor Mihai; totodată, în temeiul art.296 C.pr.civ, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a respins capătul de cerere privind constatarea succesiunii vacante ca neîntemeiat; a înlăturat dispoziţia referitoare la obligarea reclamantei la plata sumei de 2.285,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtul MTMşi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

În temeiul art.274 alin.1 şi 3 C.pr.civ, tribunalul a obligat apelanta la plata către intimata-pârâtă IDa sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat. Tribunalul a dispus obligarea apelantei să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de intimată, apreciind că onorariul pretins, de 4.400 lei este nepotrivit de mare, ţinând cont de complexitatea nu prea mare a cauzei, de durata procesului şi  de munca depusă de avocat, care a constat în studierea dosarului, depunerea unei întâmpinări şi formularea de concluzii orale cu ocazia dezbaterilor.

Tribunalul a respins cererea intimatului-pârât MCM de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată. Astfel, tribunalul a avut în vedere că intimatul-pârât MCM a participat în cauză în nume propriu, neputând avea, în acelaşi timp, calitatea de reprezentant convenţional al propriei persoane.

Reprezentarea în procesul civil reprezintă situaţia în care o persoană, numită reprezentant îndeplineşte actele de procedură în numele şi în interesul altei persoane, care este parte în proces, numită reprezentat. Câtă vreme intimatul-pârât MC, are calitatea de parte în proces, nu poate participa la judecarea cauzei şi ca reprezentant al său.

Conform dispoziţiilor Legii nr.51/1995 şi Statutului profesiei de avocat, reprezentarea în proces se realizează în baza unui contract de asistenţă juridică, încheiat în formă scrisă între avocat şi clientul său.  În contractul de asistenţă juridică, aceeaşi persoană nu poate figura atât în calitate de avocat, cât şi în calitate de client, nefiind posibil ca avocatul să presteze servicii de asistenţă juridică şi reprezentare în favoarea propriei persoane.

Mai mult decât atât, potrivit art.242 din Statutul profesiei de avocat, avocatul are obligaţia să se abţină de la exercitarea oricărei activităţi profesionale în cazul în care există un conflict de interese.

În termenul legal prevăzut de art. 301 C.proc.civ., împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul MTM

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că instanţa  de fond a constatat  în mod temeinic  şi legal că acesta  nu a acceptat  moştenirea defunctului său bunic, fiind în prezent  străin de succesiune şi  neavând  calitate  procesuală.

Hotărârea instanţei de apel, însă, încalcă  dispoziţiile art. 686 Cod civil deoarece nimeni nu poate fi obligat să accepte o succesiune, mai ales un minor care ar trebui să răspundă pentru pasivul succesoral în cuantum de 50.030,78 RON, minor care prin curatorul special a arătat că nu acceptă succesiunea, că nu a făcut nici un act de acceptare şi nu a solicitat întocmirea inventarului.

Ţinând cont că minorul MTMs-a născut la data de 29.03.2003, fiind persoană lipsită de capacitate de exerciţiu, în sensul art. 37, art. 38, art. 43 alin. l lit. a NCC, atât la data deschiderii succesiunii cât şi în prezent, acceptarea moştenirii va fi socotită totdeauna ca fiind făcută sub beneficiu de inventar(art. 19 din decretul nr. 32/1954, în prezent abrogat de NCC) . Prin urmare, dreptul de opţiune succesorală a acestor persoane este restrâns la posibilitatea acceptării sub beneficiu de inventar sau renunţării la moştenire, în termenul de 3 luni de la data deschiderii succesiunii.

Potrivit art. 14 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 şi art. 19 din acelaşi act normativ, termenele de inventar şi deliberare au început să curgă la data de 19.12.2013, dată la care minorului i s-a numit curatorul special.

La termenul din data de 20.01.2014, curatorul special al minorului, TN, a învederat instanţei de judecată că minorul nu a acceptat succesiunea defunctului şi nici nu intenţionează să accepte, motiv nereţinut de instanţa de apel.

Reclamanta, prin apărător a concluzionat că minorul a renunţat expres la succesiune, prin curatorul special, în termenul de opţiune succesorală.

Instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 700 Cod civil având în vedere că minorul, prin curator special a optat în termenul prevăzut de lege, în sensul că nu acceptă moştenirea, deci este renunţător şi nu poate fi considerat acceptant sub  beneficiu de inventar în baza art. 711 Cod civil.

Minorul este străin de succesiune pentru că potrivit legii putea să accepte succesiunea în termenul prevăzut de lege şi doar sub beneficiu de inventar, mai ales în acest caz în care masa succesorală este reprezentată doar din pasiv.

Minorul nu poate accepta succesiunea doar pentru că aşa doreşte reclamanta sau doar că aşa consideră instanţa de apel. Mai mult, în patrimoniul defunctului nu exista la data decesului nici un bun.

Acceptarea sub beneficiu de inventar este un act juridic solemn, care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii de formă (art. 704 C.civil, art. 76 alin. 3-4 din Legea nr. 36/1995 şi art. 45 şi 80-81 din regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995) care sunt prevăzute drept condiţii de validitate şi respectiv de opozabilitate şi pentru renunţarea la moştenire.

Mai mult, pentru validitatea acceptării beneficiare legea prevede şi necesitatea întocmirii inventarului fidel şi exact al bunurilor succesorale:

- Acceptarea sub beneficiu de inventar poate fi numai expresă (dacă declaraţia de acceptare nu este dată în faţa notarului public, intervine sancţiunea nulităţii beneficiului de inventar.

- Declaraţia de acceptare trebuie înscrisă în registrul special de renunţări.

- Declaraţia de acceptare trebuie să fie precedată sau urmată de întocmirea unui inventar fidel si exact al bunurilor succesorale, făcut în formele legiuite (art. 705 C.civil)- inventar care nu a fost întocmit.

În concluzie,  pârâtul solicită  să se  constate că minorul MTM nu a acceptat succesiunea  defunctului său bunic, sub beneficiu de inventar.

Acceptarea sub beneficiu de inventar produce efecte specifice în avantajul moştenitorului beneficiar (art. 713 C.civil), în sensul că acesta răspunde pentru pasivul succesoral numai în limita activului şi numai cu bunurile care fac parte din moştenire, dar în moştenire nu există nici un bun ci doar datorii.

În mod corect instanţa de fond a aplicat dispoziţiile art. 274 C.proc.civ. şi a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată având în vedere că aceasta a fost în culpă procesuală având în vedere că minorul nu are calitatea de moştenitor acceptant sub beneficiu de inventar şi nici calitate procesuală pasivă.

Faţă de cele expuse mai sus  pârâtul consideră că instanţa de fond în mod legal şi temeinic a constatat vacanţa succesiunii defunctului MI.

Analizând actele şi lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate, Curtea va admite recursul pentru următoarele considerente:

Calitatea procesual pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii.

În speţă, pârâtul MIa decedat la data de 24.07.2011, singura persoană cu vocaţie succesorală de pe urma acestuia, urmare renunţării în mod expres la succesiune a soţiei supravieţuitoare şi a unicului fiu al defunctului, fiind nepotul acestuia - recurentul pârât MTMnăscut la data de 29.03.2003.

Potrivit dispoziţiilor art. 19 din Decretul 32/1954: „Acceptarea mostenirii cuvenita unui minor, indiferent de varsta sau unei persoane pusa sub interdictie, va fi socotita intotdeauna  ca fiind facuta sub beneficiu de inventar”.

Vechiul Cod civil - Sectiunea III - „Despre beneficiul de inventar, despre efectele sale si despre obligatiile eredelui beneficiar” prevede prin art. 704 C.civ. că „Declaratia unui erede ca ia aceasta calitate sub beneficiu de inventar trebuie sa fie facuta la grefa tribunalului de prima instanta a districtului in care succesiunea este deschisa; ea trebuie sa fie inscrisa pe registrul destinat pentru trecerea actelor de renuntare”.

Persoana chemata la mostenire, inclusiv minorul (potrivit dispoziţiilor legale citate), are deci un drept subiectiv de optiune succesorală, care confera succesibilului facultatea de a accepta succesiunea sau de a renunta la ea.

Or, în cauza de faţă, recurentul pârât MTMnu a efectuat niciun act de acceptare a moştenirii bunicului său, nerezultând existenţa vreunei declaraţii notariale de acceptare a succesiunii fie pură şi simplă, fie sub beneficiu de inventar, şi nici acte de acceptare tacită a succesiunii.

Potrivit dispoziţiilor art. 711 C.proc.civ. „Eredele conserva cu toate acestea, dupa expirarea termenelor acordate de art. 706, chiar dupa expirarea termenelor date de judecator, conform art. 709, facultatea de a face inca inventar si de a se declara erede beneficiar; aceasta insa in caz cind dinsul n-a facut acte de erede sau in caz cind nu este dat in contra-i o hotarire judecatoreasca desavirsită), care sa-l condamne ca erede curat si simplu”.

Prin urmare, astfel cum rezultă din cuprinsul textului citat, eredele are facultatea de a face inventar şi de a se declara erede beneficiar, aceasta întrucât trasmisiunea succesorala nu este obligatorie pentru mostenitor.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 686 din Codul Civil, care prevăd ca „nimeni nu este obligat a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine”.

Or, recurentul pârât, prin curator, a arătat în mod expres, în faţa instanţei, că nu va face acte de acceptare a succesiunii de pe urma defunctului său bunic MI.

Faţă de această manifestare a voinţei recurentului, exprimată prin curator, Curtea a solicitat, în raport de dispoziţiile art. 129 alin. 2 din C.fam., aplicabil speţei faţă de data deschiderii succesiunii defunctului MI(24.07.2011), dispoziţii potrivit cărora „Tutorele nu poate, fara prealabila incuviintare a autoritatii tutelare, sa faca valabil instrainarea ori gajarea bunurilor minorului, renuntarea la drepturile patrimoniale ale acestuia, precum si sa incheie orice alte acte care depasesc dreptul de a administra”, încuviinţarea Autorităţii Tutelare privind neacceptarea de către minorul MTMa succesiunii rămasă de pe urma defunctului MI.

La termenul de judecată din 28.02.2017 a fost depusă la dosar Dispoziţia nr. 164 din 31.01.2017 emisă de Sectorul 4 al Municipiului Bucureşti – Aparatul de specialitate pe baza referatului Serviciului Autoritate Tutelară nr. P.3.3/165/2017, prin care s-a autorizat ca minorul MTMsă nu accepte moştenirea de pe urma defunctului său bunic, MI.

În aceste condiţii, Curtea constată că în urma manifestării de voinţă a recurentului, exprimată prin curator şi autorizată de Autoritatea tutelară competentă, de a nu accepta moştenirea defunctului MIacesta a devenit străin de succesiune şi nu justifică, astfel, calitate procesual pasivă în cauză, cum în mod corect a reţinut prima instanţă.

Prin urmare, reţinând nelegalitatea hotărârii atacate pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 C.pr.civ., să admită recursul, să modifice decizia recurată, în parte, respectiv va respinge apelul declarat de reclamanta APca nefondat şi va menţine dispoziţiile din decizie cu privire la cererile de cheltuieli de judecată ale intimaţilor MC şi ID.

Respinge cererile intimaţilor privind cheltuielile de judecată în recurs, întrucât nu s-au depus la dosar înscrisuri care să facă dovada cheltuielilor suportate de aceştia în prezenta cale de atac.

Domenii speta

Spete similare