Vechime în muncă

-grupa a I-a de muncă în procent de 100% din timpul efectiv lucrat şi eliberarea unei adeverinţe; Anexa 1 la Ordinul nr.50/1990

Prin cererea adresată acestei instanţe reclamantul ŞH,  a chemat în judecată pe pârâta SC H SA, B, prin SH PdF, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie  obligată pârâta să-i acorde grupa I de muncă în procent de 100 % din timpul efectiv lucrat pentru perioada 05.10.1979 – 13.03.1980 şi 26.06.1981 -14.02.1986.

De asemenea a solicitat obligarea pârâtei la emiterea şi eliberarea unei adeverinţe conform art. 34 alin 5 Codul Muncii completată cu menţiunile din dispozitivul hotărârii judecătoreşti.

În motivare a arătat că a desfăşurat activitatea în cadrul SH PdF I, având funcţia de electrician, efectuare lucrări de exploatare, întreţinere, revizie, reparaţii, modernizare la centralele hidroelectrice, central hidroelectrice subterane, baraje, captări, staţii electrice de 6000 volţi, 10000 volţi, 20000 volţi, 110000 volţi şi 220000 volţi, linii electrice subterane şi aeriene.

 A  arătat că munca prestată ca electrician se încadrează în grupa I de muncă, dreptul la acordarea acestui beneficiu, fiind prevăzut în dispoziţiile art. 3,6,7 şi 9 din Ordinul 50 /1990.

Astfel conform acestui ordin în anexa 1 poziţia 1 sunt încadraţi lucrătorii care asigura exploatarea şi mentenanţa prin întreţinere, reparaţii şi verificări PRAM a instalaţiilor din centralele subterane, activităţi desfăşurate în subteran, tunele, galerii, precum şi centrale electrice subterane.

În baza aceluiaşi raţionament, activitatea este cel puţin comparabilă cu cea prevăzuta în anexa 1, poziţia 123 alin 15 - 17 din ordin, care încadrează în grupa I de muncă electricienii din cadrul CN CFR SA.

Ori, aşa cum s-a statuat în mod constant după pronunţarea Deciziei nr. 87/1999 a Curţii, nu există nici o raţiune să se menţină un regim discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceeaşi funcţii, în ceea ce priveşte beneficiul grupelor superioare de muncă în favoarea cererii sale pledează şi următoarele argumente:

În timpul îndeplinirii atribuţiunilor de serviciu (realizarea sarcinilor de muncă) au fost şi sunt supuşi unui complex de factori de risc de îmbolnăvire şi accidentare ce sunt determinaţi de sarcina de muncă , de natura instalaţiilor pe care le avem în întreţinere şi exploatare şi de mediul în care se desfăşura activitatea.

Activitatea prestată de el s-a desfăşurat şi se desfăşoară în prezenta permanenţa a unor factori de risc majori cum ar fi : electrocutare, accidentări de natura neelectrică (căderi în gol, arsuri, vătămări corporale), factori chimici: substanţe toxice (clophen, gaz SF 6), substanţe caustic (soluţii de electrolit, acid sulfuric) substanţe inflamabile (ulei), gaze toxice determinate de străpungerea anumitor izolaţii la transformatoarele de curent sau în tuneluri şi puţuri de cabluri, pe lângă factorii de risc menţionaţi îşi îndeplinesc atribuţiile de serviciu în condiţii de umiditate, iluminat artificial, vibraţii, diferenţe de temperatura.

Toată această activitate se desfăşoară efectiv în prezenta unei tensiuni a curentului electric cuprinsă între 6000 volţi si 220000 de volţi, împrejurare ce conduce la numeroase îmbolnăviri şi determină o afectare fizică şi psihică permanentă.

Pe lângă sindroamele neuro-cardio-vasculare generate de câmpul electromagnetic, sunt supuşi în special riscului de hipoacuzie datorita zgomotului mult peste limita normalului.

In dovedirea acţiunii  a depus la dosar, copie carte identitate, anexa 1, adeverinţa nr.11376/2006, copie carnet muncă.

In drept  a întemeiat acţiunea pe disp. Ordinului nr. 50 / 1990 şi art. 231 Codul Muncii.

Pârâta SPEEHH S.A. (denumita in continuare „H"), prin SH „PdF", DTS, a  formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecata formulata de către reclamant ca neîntemeiata, din următoarele motive :

Potrivit prevederilor art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, „nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I si II de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)".

Cât priveşte îndeplinirea acestei condiţii face precizarea că nu este şi nu a fost niciodată îndeplinita raportarea la alte categorii de salariaţi în vederea aplicării prin similitudine a aceluiaşi tratament, este nejustificata. Acţiunea reclamantului se fundamentează pe ideea de similitudine între activitatea şi condiţiile de muncă ale personalului angajat în activitatea de exploatare a căilor ferate şi activitatea şi condiţiile de muncă ale personalului lor, ori, există diferenţe majore între condiţiile de muncă şi sarcinile de lucru ale salariaţilor care au obţinut încadrarea în grupa I şi salariaţii lor.

Reclamantul susţine că a fost supus permanent unor factori de risc majori: electrocutare, accidentări de natura neelectrică, factori chimici, gaze toxice, etc.

Combate aceste afirmaţii, astfel: a) însăşi profesia de electrician presupune riscul de electrocutare, dacă nu sunt respectate normele de securitate a muncii, fiind vorba de un risc profesional intrinsec, ocazionat de indisciplina tehnologică. Pentru asigurarea protecţiei individuale, societatea a prevăzut dotarea personalului care lucrează în instalaţiile electrice cu echipament electroizolant (mânuşi şi cizme electroizolante, ochelari - viziere împotriva arcului electric, etc.) precum şi mijloace de protecţie electroizolante {detectoare de tensiune, covoare electroizolante, etc).

De asemenea, personalul a fost instruit corespunzător privind riscul de electrocutare prin instrucţiunile interne întocmite de societate şi puse la dispoziţia tuturor lucrătorilor. Acolo unde s-a considerat că ar putea apărea un eveniment electric s-au montat indicatoare de siguranţă pentru avertizarea salariaţilor, respectiv limitarea accesului.

Cât priveşte susţinerea reclamantului referitoare la riscul termic, precizează că, acestea pot avea mai multe cauze (utilizarea flăcării deschise, substanţe acide concentrate sau în urma electrocutărilor) pentru care societatea a stabilit reguli precise şi echipament individual de protecţie corespunzător, cauzele acestora având la bază tot nerespectarea prescripţiilor şi prevederilor din acest domeniu.

Cât priveşte susţinerea reclamantului referitoare la factorii chimici, în speţa, gazele toxice la care pot fi expuşi salariaţii, precizează că acestea pot apărea doar în cazuri excepţionale, de evenimente ce implică incendii, iar societatea a luat măsuri prin dotarea punctelor de lucru cu instalaţii şi echipamente de stins incendiu, aparate de salvare la centralele subterane, precum şi cu măşti de gaze. Riscul apariţiei gazelor de ardere sunt similare cu riscurile existente în orice activitate economico-industrială.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantului referitoare la expunerea la gaze şi pulberi toxice, arătă că punctele de lucru sunt prevăzute cu instalaţii de ventilaţie la toate obiectivele hidroelectrice pentru evacuarea gazelor de ardere, instalaţii de avertizare a incendiilor, instalaţii şi echipamente de stins incendiu (instalaţie de stins incendiu cu apă pulverizată, reţea de hidranţi, stingătoare de incendii de diverse tipuri).

 A mai menţionat că, unitatea, încă din faza de construcţie, a asigurat mijloace tehnice şi organizatorice pentru protejarea lucrătorilor (echipamente cu instalaţii de ventilaţie care să asigure evacuarea aerului viciat, acordarea de echipament individual de protecţie, stabilind reguli cuprinse în instrucţiuni privind modul de acces şi lucru). Unitatea, prin buletinele de măsurare, a urmărit identificarea unor posibile cauze de îmbolnăvire profesională dar, rezultatele obţinute nu au confirmat corelarea directă între condiţiile de mediu şi afecţiunile neuro- cardio¬vasculare şi endocrine.

Cu privire la expunerea la riscurile cauzate de vibraţii precizează că în urma determinărilor efectuate de Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Muncii s-a constatat că valorile măsurate sunt sub nivelele stabilite prin Normele Generale de Protecţia Muncii aprobate prin Ordinul MMPS nr. 578/1998. în ceea ce priveşte umiditatea expunerea lucrătorilor este de foarte scurtă durată, ocazionată de efectuarea controlului în instalaţie, aceasta nefiind caracteristică locurilor de muncă permanente.

Noxele existente în instalaţiile societăţii nu se pot compara cu cele care au impus ca anumite activităţi să fie prevăzute în anexa nr. 1 a Ordinului nr. 50/1990 - grupa I de muncă.

Având în vedere existenţa la unele puncte de lucru a unor condiţii de muncă ce implică zgomot, diferenţe de temperatură, umiditate, iluminat artificial, societatea a considerat întemeiată acordarea grupei II de muncă, respectând prevederile Ordinului nr. 50/1990 {poziţia 111) şi a Ordinului nr. 125/1990 (poziţia 111 şi 112). Consideră nejustificată solicitarea reclamantului de acordare a grupei I de muncă, din moment ce legiuitorul a prevăzut acordarea grupei II de munca salariaţilor conform Ordinului nr. 125/1990, poziţia 111 (activitatea de exploatare, întreţinere şi reparaţii la centralele subterane, baraje, tunele, galerii, castele de echilibru), poziţia 112 (activitatea de exploatare din camerele de comandă din centralele electrice conectate la sistemul energetic naţional).

Prin acordarea grupei I de muncă acestor categorii de salariaţi, s-ar nesocoti şi încălca voinţa legiuitorului care a statuat expres că pentru activităţile de la poziţia 111,112 din cele două ordine se impune acordarea grupei II de muncă. După abrogarea celor doua ordine şi apariţia HG nr. 261/2001, locurile de muncă care au îndeplinit condiţiile impuse de noua legislaţie au fost încadrate în condiţii de muncă deosebite (echivalentul grupei II de muncă din vechea legislaţie) şi nicidecum în condiţii speciale (echivalentul grupei I de muncă din vechea legislaţie), fapt necontestat în anul 2001 de reclamant sau alt salariat al societăţii. Documentul care a clarificat aspectele legate de condiţiile de munca ale salariaţilor noştri, este Decizia nr. 43/04.04.1994 care, în baza Ordinelor nr. 50/1990 si 125/1990 a stabilit care sunt grupele

de muncă aferente fiecărui loc de munca. Astfel, singurii care au primit grupa I de muncă au fost scafandrii, restul personalului fiind încadrat în grupele II si III de munca.

În Anexa I la Decizia 43/04.04.1994, se observa că tot personalul care a lucrat în Atelierele de reparaţii (electrice, hidromecanice, reparaţii şi construcţii UCCH), ca şi reclamantul, au primit grupa II de muncă. Şi din „Situaţia" comunicată de SH „PdF" la ITM M (Tabel nr. 1 -Personal încadrat în grupele I si II de munca la data de 31.03.2001), reiese în mod clar ca personalul încadrat în Atelierele de întreţinere şi reparaţii electrice, de întreţinere şi reparaţii hidromecanice şi întreţinere şi reparaţii construcţii au fost încadraţi în grupa II de munca (pct. 111 anexa 2 din Ordinul 125/1990).

În drept, a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art. 201-208 C. pr. civ.

Analizând acţiunea în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele:

Reclamantul  ŞH a desfăşurat activitatea în cadrul SH PdF I, având funcţia de electrician conform înscrisurilor depuse la dosar.

Prin cererea adresată instanţei reclamantul, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie  obligată pârâta să-i acorde grupa I de muncă în procent de 100 % din timpul efectiv lucrat pentru perioada 05.10.1979 – 13.03.1980 şi 26.06.1981 -14.02.1986.

Din menţiunile efectuate în carnetul de muncă al reclamantului precum şi din întâmpinarea fostului angajator reiese că, în perioada menţionată acesta a prestat muncă în beneficiul pârâtei în funcţia de electrician la secţia exploatare centrale.

Potrivit prevederilor art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, „nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I si II de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)".

Nu poate fi reţinută motivarea reclamantului potrivit căreia îşi fundamentează acţiunea pe ideea de similitudine între activitatea şi condiţiile de muncă ale personalului angajat în activitatea de exploatare a căilor ferate şi activitatea şi condiţiile de muncă ale personalului lor, întrucât, există diferenţe majore între condiţiile de muncă şi sarcinile de lucru ale salariaţilor celor două domenii de activitate comparate.

Reclamantul susţine că a fost supus permanent unor factori de risc majori: electrocutare, accidentări de natura neelectrică, factori chimici, gaze toxice, etc.

Referitor la acest aspect, se reţine că, pentru activitatea desfăşurată de reclamant în condiţiile specifice profesiei şi locului său de muncă (activitatea de exploatare, întreţinere şi reparaţii la centralele subterane, baraje, tunele, galerii, castele de echilibru, activitatea de exploatare din camerele de comandă din centralele electrice conectate la sistemul energetic naţional), legiuitorul a prevăzut acordarea grupei II de munca salariaţilor conform Ordinului nr. 125/1990, poziţia 111 (activitatea de exploatare, întreţinere şi reparaţii la centralele subterane, baraje, tunele, galerii, castele de echilibru), poziţia 112 (activitatea de exploatare din camerele de comandă din centralele electrice conectate la sistemul energetic naţional).

Cu privire la expunerea la riscurile cauzate de vibraţii precizează că în urma determinărilor efectuate de Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Muncii s-a constatat că valorile măsurate sunt sub nivelele stabilite prin Normele Generale de Protecţia Muncii aprobate prin Ordinul MMPS nr. 578/1998. în ceea ce priveşte umiditatea expunerea lucrătorilor este de foarte scurtă durată, ocazionată de efectuarea controlului în instalaţie, aceasta nefiind caracteristică locurilor de muncă permanente.

Având în vedere considerentele anterior enunţate, se constată că acţiunea este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.

Această sentinţă a fost atacată cu apel de către reclamant, aflându-se pe rolul Curţii de Apel Craiova.

Domenii speta

Spete similare