Contencios administrativ și fiscal. Anulare proces verbal de contravenţie

Deliberând asupra apelurilor declarate împotriva sentinţei civile nr.  a Judecătoriei , tribunalul constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.  pronunţată de Judecătoria , a fost admisă, în parte, plângerea contravenţională formulată de către petenta , în contradictoriu cu intimata  –  – , sens în care a fost anulat, în parte, procesul verbal de contravenţie seria  din data de în ceea ce priveşte sancţiunea contravenţională complementară aplicată de intimată în baza art. 11 alin. (1) lit. e pct. (vii) din O.U.G. nr. 28/2009, respectiv suspendarea activităţii operatorului economic  pentru o perioadă de 30 zile.

A fost înlăturată sancţiunea complementară a suspendării activităţii petentei.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale procesului verbal de contravenţie.

Pentru a pronunţa sentinţa, prima instanţă de fond a reţinut următoarele considerente:

Prin plângerea înregistrată la data de 19.08.2015 sub nr. 6608/279/2015 pe rolul Judecătoriei , petenta  a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenţiei seria  din .

În motivarea plângerii, s a arătat că sancţiunea amenzii de 17.500 lei şi aplicarea măsurii suspendării activităţii societăţii sunt nelegale întrucât nu a prestat activităţi comerciale care să nu fie evidenţiate în contabilitate. Pentru activităţile reţinute de organul constatator s au emis facturi însoţite de chitanţe, menţionate în procesul verbal, iar sumele de bani încasate sunt supuse taxelor prevăzute de lege, fiind evidenţiate în contabilitate.

De asemenea s-a menţionat că emiterea unei chitanţe fiscale care însoţeşte factura în locul bonului fiscal nu constituie o fraudare a legii, deoarece TVA care apare în mod obligatoriu pe bon fiscal este evidenţiată şi în factura la care se anexează chitanţa.

În subsidiar, s a solicitat înlocuirea sancţiunii cu avertisment întrucât ambele sancţiuni aplicate sunt excesiv de severe, practic abuzive şi disproporţionate, faţă de faptul că însuşi procesul verbal nu constată niciun fel de prejudiciu adus bugetului statului.

S-au anexat în copie, înscrisuri: proces verbal criticat, facturi, chitanţe, jurnal pentru vânzări, jurnal de ieşiri din gestiune.

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

Intimata  - – a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale, învederând că din punct de vedere al temeiniciei, în mod corect reclamanta a fost sancţionată cu amendă în sumă de 17.500 lei potrivit art. 11 alin. 1 lit. e pct. iv din O.U.G. nr. 28/1999, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate serviciile prestate direct către populaţie până la momentul controlului, iar sancţiunea complementară pe o perioadă de 30 de zile de la data comunicării procesului verbal, conform art. 11 alin. (1) lit. e pct. vii din O.U.G. nr. 28/1999.

În cauză, instanţa de fond a încuviinţat pentru ambele părţi în temeiul art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă, ca fiind legală, pertinentă şi concludentă cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă reţine următoarea situaţie de fapt:

Prin procesul verbal contestat petenta a fost sancţionată pentru faptul că, urmare a controlului efectuat la data de şi continuat la data de la contribuabilul  –  s a constatat că operatorul economic, deşi este dotat cu AMEF seria nu a emis bonuri fiscale pentru toate bunurile/serviciile livrate/prestate direct către populaţie, încălcându se astfel prevederile art. 1 alin.1 şi 2 din O.U.G. nr.28/1999.

În urma verificărilor efectuate prin sondaj asupra documentelor financiar contabile aferente perioadei – au fost identificate un număr de 7 (şapte) chitanţe în valoare de 717,5 lei, emise către diverse persoane fizice din care unele sunt individualizate cu nume şi prenume, iar altele nu sunt identificate, fiind anexate fotocopii certificate după următoarele chitanţe nr. precum şi nota explicativă dată de administratorul societăţii.

Agentul constatator a reţinut că deficienţa constatată contravine prevederilor art. 10 lit. c din O.U.G. nr. 28/1999 Rep., aplicând petentei sancţiunea amenzii în cuantum de 17.500 lei conform art.11, alin.(1), lit. e (iv) din O.U.G. nr. 28/1999, iar ca sancţiune complementară s a dispus suspendarea activităţii pentru o perioadă de 30 zile conform art. 11 alin. (1) lit. e (vii) din O.U.G. nr. 28/1999 Rep.

Petenta a formulat plângere contravenţională împotriva procesului verbal de contravenţie seria  din , fiind depusă la data de.

Instanţa de fond a reţinut că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile, termen care a  început să curgă de la data înmânării, respectiv la data de .

Verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, prima instanţă de fond a constatat că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute indicate de dispoziţiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului verbal de contravenţie, judecătorul fondului a reţinut că petenta a fost sancţionat contravenţional pentru încălcarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. c din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, potrivit cărora constituie contravenţie „neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară preţului de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului ori nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (8), care determină existenţa unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înţelege contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate pentru care nu s au emis bonuri fiscale, diferenţa până la preţul de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului în cazul emiterii de bonuri cu o valoare inferioară ori contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate fără respectarea prevederilor art. 1 alin. (8)”.

Potrivit art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/1999R, bonul fiscal este documentul emis de aparatul de marcat electronic fiscal care trebuie să cuprindă cel puţin: denumirea şi codul de identificare fiscală ale operatorului economic emitent; adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal; logotipul şi seria fiscală ale aparatului; numărul de ordine; data şi ora emiterii; denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat; preţul sau tariful unitar; cantitatea; valoarea pe fiecare operaţiune, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cu indicarea cotei de taxă; valoarea totală a bonului, inclusiv taxa pe valoarea adăugată; valoarea totală a taxei pe valoarea adăugată pe cote de taxă, cu indicarea nivelului de cotă; valoarea totală a operaţiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugată, precum şi valoarea altor taxe care nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul.

Astfel, prima instanţă de fond a reţinut din probele administrate că nu a rezultat o situaţie contrară celei constatate de agentul constatator. Potrivit raportului zilnic emis de aparatul de marcat Z:  suma marcată a fost de 200 lei în condiţiile în care au fost identificate un număr de şapte chitanţe în valoare totală de 717,5 lei.

Cu privire la motivele invocate de petentă, respectiv faptul că a emis chitanţe şi facturi fiscale, instanţa a apreciat că motivul invocat nu înlătură răspunderea contravenţională, petenta având obligaţia de a utiliza aparatele de marcat electronice fiscale, obligaţie prevăzută de dispoziţiile art. 6 din OUG nr. 28/1999. Doar în situaţia defectării aparatelor de marcat electronice fiscale, până la repunerea în funcţiune a acestora operatorii economici utilizatori sunt obligaţi să emită doar chitanţe şi facturi, la cererea clientului şi să înregistreze într un registru special, întocmit în acest sens toate operaţiunile efectuate (art. 1 alin. 8 din OUG nr. 28/1999 Rep.), însă o astfel de situaţie nu a fost invocată în cauza de faţă.

În aceste condiţii, judecătorul fondului a apreciat că situaţia de fapt reţinută prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria  din corespunde realităţii, petenta nu a prezentat niciun mijloc de probă din care să reiasă o altă situaţie de fapt decât cea reţinută în procesul verbal de contravenţie.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate petentei pentru săvârşirea contravenţiei, s-a reţinut că organul constatator a aplicat sancţiunea amenzii în cuantum de 17.500 lei, individualizând în mod corect sancţiunea prin raportare la dispoziţiile art. 11 alin. 1 lit. iv din O.U.G. nr. 28/1999 potrivit cărora nerespectarea art. 10 alin. (1) lit. c din O.U.G. nr. 28/1999 este sancţionată cu amendă în cuantum de 17.500 lei, în situaţia în care suma nejustificată rezultată din săvârşirea contravenţiei este cuprinsă între 300 lei şi 1.000 lei inclusiv, dar mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal şi/sau în registrul special la data şi ora efectuării controlului ori la sfârşitul zilei, dacă fapta a fost săvârşită anterior datei controlului.

Totodată, s-a menţionat că potrivit art. 12 alin. (5) din O.U.G. nr. 28/1999 Rep. „Prin derogare de la prevederile art. 7 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, avertismentul ca sancţiune contravenţională principală nu se aplică în cazul contravenţiilor prevăzute la art. 10 lit. c), d), e) şi dd), cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. (e) pct. i).”

În consecinţă, raportat la dispoziţiile anterior menţionate, instanţa de fond a  constatat că în cauză, având în vedere că în sarcina petentei s a reţinut contravenţia prevăzută la art. 10 lit. c, sancţiunii amenzii nu poate fi înlocuită cu avertisment, legiuitorul înlăturând această posibilitate.

În ceea ce priveşte sancţiunea contravenţională complementară aplicată de intimat în baza art. 11 alin. (1) lit. e pct. (vii) din OUG nr. 28/1999 respectiv suspendarea activităţii pentru o perioadă de 30 zile, s-a reţinut următoarele:

Conform art. 11 alin. (1) lit. e pct. (vii) din O.U.G. nr. 28/1999 contravenţiile prevăzute la art.10 se sancţionează cu „suspendarea activităţii operatorului economic la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, pentru 30 de zile, începând cu cea de a doua sancţiune aplicată la aceeaşi unitate într un interval de 24 de luni în situaţiile prevăzute la pct. (iv) şi (vi), indiferent pentru care dintre situaţiile prevăzute la pct. (i) - (vi) a fost aplicată sancţiunea prima dată în cadrul termenului de 24 de luni.”

Or, în cauză intimata nu a făcut dovada că petenta a mai fost anterior sancţionată contravenţional într un interval de 24 de luni.

Având în vedere cele expuse, prima instanţă de fond a anulat, în parte, procesul verbal de contravenţie seria  din data de , doar în ceea ce priveşte sancţiunea contravenţională complementară aplicată de intimată în baza art. 11 alin. (1) lit. e pct. (vii) din O.U.G. nr. 28/1999, respectiv suspendarea activităţii operatorului economic  pentru o perioadă de 30 zile, această sancţiune urmând a fi înlăturată.

Împotriva sentinţei primei instanţe de fond au declarat apel atât petenta  , cât şi intimatul  – , cu sediul în municipiul .

1. În motivarea apelului declarat, petenta  a criticat sentinţa primei instanţe sub următoarele aspecte:

La prima instanţa de fond, a invocat în mod expres nulitatea procesului verbal de contravenţie pentru încălcarea prevederilor art.17 din OG nr. 2/2001, cu referire concretă la faptul că în procesul verbal nu este arătată fapta în accepţiunea acestui termen astfel cum rezultă prin corelare cu art. 16 din OG nr. 2/2001, adică descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitaţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite”.

De asemenea, conform dispoziţiilor art.17 din OG nr. 2/2001, se prevede că: 'Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constata si din oficiu”'.

Fata de aceste dispoziţii legale, s-a arătat că situaţia de fapt prezentată în procesul verbal de contravenţie contestat este esenţial diferită, dacă nu chiar esenţial contradictorie, cu situaţia de fapt pe care o prezintă pârâta  prin întâmpinare.

Prin procesul verbal se atestă că: 1- la data controlului efectuat - , la sediul social al  a fost constatată „ex propriis sensibus” de către inspectorii antifraudă, din verificarea numerarului existent în posesia unităţii a rezultat suma de 30 lei pentru care s a întocmit monetar/şi care nu a putut fi justificată prin datele înscrise în AMEF seria , prin registrul special al casei de marcat sau prin chitanţe, contrar prevederilor art. 1 alin. 2 din OUG nr. 28/1999;

 2 - în urma verificărilor efectuate la punctul de lucru - -, în data de , s a constatat deţinerea la unitatea de cazare şi de prestare a serviciilor de alimentaţie publica a sumei de 30 lei, care nu a putut fi justificată prin datele înscrise în documentele emise de AMEF seria , în registrul special şi/sau prin chitanţe contrar prevederilor O.U.G. nr. 28/1999.

Urmează încadrarea acestor fapte, în cadrul PV de contravenţie seria , nr. -din , în art. 10 lit. c şi în art. 10 lit. gg din O.U.G. nr. 28/1999, republicata - acesta fiind conţinutul integral al procesului verbal pe care îl contestă.

Abia după comunicarea întâmpinării formulată de către pârâta , în cadrul exerciţiului dreptului său de apărare în instanţă, conform dispoziţiilor art. 13 Cod procedura civila, a aflat despre o mulţime de alte aspecte concrete asupra situaţiei de fapt pe care  le prezintă cu foarte multă largheţe prin întâmpinare:

În primul rând, apare suma de 717,50 lei pentru care se precizează că nu a prezentat documentele justificative în regimul O.U.G. nr. 28/1999, în sensul că: „în vederea determinării stării de fapt fiscale reale, echipa de control a dat dovada de disponibilitate, a solicitat documente justificative pentru suma de 717,50 lei şi au respectat dreptul domnului de a declara orice apreciază acesta ca este util şi relevant în speţă”.S-a menţionat că acesta este motivul elementar pentru care în plângerea contravenţionala introductiva nu a avut nicio posibilitate să facă referire concretă la aceste sume, precum şi la toate celelalte împrejurări şi consideraţii pe care le-a arătat pârâta prin întâmpinare la pag..

Apelanta petentă a mai arătat că în al doilea rând, în conţinutul procesului verbal nu se face niciun fel de referire la cele 7 (şapte) chitanţe care însumează o valoare totala de 717,50 lei, şi pe care pârâta le-a ataşat la întâmpinare. Or, în lipsa menţionării acestor chitanţe în prezentarea situaţiei de fapt din procesul verbal de contravenite şi a sumei pe care o totalizează, cu totul altele decât suma de 30 lei, care se menţionează în două rânduri în procesul verbal fiind şi subliniată, rezultă foarte clar că situaţia de fapt nu este prezentată în procesul verbal, mai ales la nivelul exigentei dispoziţiilor art.16 alin.1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. Pentru acest motiv, petenta a solicitat la prima instanţa de fond să constate nulitatea expresa a procesului verbal de contravenţie seria , nr. din , aceasta nulitate fiind expres prevăzuta de art. 17 din OUG nr. 2/2001 şi putând fi constatată de instanţă din oficiu.

Faţă de aceste motive, apelanta petentă consideră că a demonstrat în mod clar nulitatea absoluta expresă a procesului verbal de contravenţie, în temeiul dispoziţiilor art. 17, cu raportare la art. 16 din OG nr. 2/2001, prima instanţa de fond neavând niciun fel de reacţie. Practic, prima instanţa a omis analizarea acestor motive de nelegalitate clara a procesului verbal de contravenţie, ceea ce înseamnă ca prima instanţa a soluţionat plângerea contravenţionala fără a fi intra în judecata fondului cu privire la aspectele concrete de nelegalitate a procesului verbal de contravenţie seria , nr. din , în accepţiunea prevederilor art. 480 alin. 3 teza I-a Cod procedura civila.

Un al doilea motiv de apel invocat de apelanta petentă priveşte netemeinica procesului verbal de contravenţie contestat.

Astfel, apelanta a arătat că şi  recunoaşte prin întâmpinare, că procesul verbal de contravenţie a fost generat în urma unui control operativ efectuat în data de , la sediul social al contribuabilului , din comuna , sat , jud.. La momentul respectiv controlul a fost finalizat prin procesul verbal de contravenţie seria  nr.  din . Ulterior, administratorul firmei a fost invitat la sediul instituţiei pârâte, în localitatea , jud. , unde s a întocmit alt proces verbal de contravenţie seria , nr. din , de către aceiaşi agenţi constatatori şi privind fapte constatate în urma controlului din data de .

Consideră apelanta că în acest mod a fost sancţionat de două ori fiind întocmite doua procese verbale de contravenţie, pentru unul şi acelaşi control, privind în mod logic aceleaşi fapte, dubla sancţionare în urma unui singur control constituie ea însăşi o nelegalitate gravă comisă de cei doi agenţi sancţionatori,  şi .

Pentru aceste motive a solicitat în primul rând anularea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiaşi instanţă pentru a beneficia de cele doua grade de jurisdicţie, sau ca instanţa de apel să retină cauza spre rejudecare în fond, să anuleze sentinţa în totalitate şi să admită plângerea contravenţională cu consecinţa anularii procesului verbal de contravenţie contestat.

Apelanta a mai invocat un alt motiv de nelegalitate a procesului verbal de contravenţie respectiv nelegalitatea sancţiunilor aplicate.

Astfel, apelanta a arătat că în baza art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001, „Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul verbal”.

Faţă de ansamblul acestor criterii de individualizare, consideră apelanta că a justificat pe deplin că se impune reindividualizarea sancţiunii aplicate în suma de 17.500 lei, fiind excesiv de severă în modul cel mai evident şi să se dispună înlocuirea cu Avertisment.

Având în vedere motivarea sentinţei că potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. 5 din OUG nr. 28/1999, avertismentul ca sancţiune contravenţionala nu se aplică în cazul contravenţiilor prevăzute la art. 10 lit. c, d, e si dd, apelanta petentă a înţeles să invoce excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. 5 din O.G. nr. 28/1999, republicata, pentru următoarele motive:

Astfel, petenta a precizat că prevederile art. 12 alin. 5. din O.G. nr. 28/1999, republicată, care nu permit aplicarea sancţiunii avertisment pentru contravenţiile reglementate de aceasta, reprezintă legea specială în raport cu cele cuprinse în legea generală, respectiv prevederile art. 7 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 potrivit cărora avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede aceasta sancţiune.

În aceste condiţii, consideră că prioritatea dispoziţiei din legea specială faţă de cea din legea generală contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitute, întrucât acest text din Legea fundamentala consacră nu numai aplicarea retroactiva a legii penale sau contravenţionale mai favorabile, ci şi aplicarea legii penale sau contravenţionale mai favorabile în general, adică atunci când vine in concurs cu o alta prevedere penala sau contravenţionala mai puţin favorabilă. Or, în cauză, dispoziţia legală care permite aplicarea avertismentului este mai favorabila decât cea care interzice aplicarea avertismentului ca sancţiune contravenţionala principală.

Cererea de apel a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru (fila ).

2. Prin apelul declarat, în termenul legal,  intimatul  – , cu sediul în municipiul  a solicitat schimbarea sentinţei nr.  din pronunţata de Judecatoria  în sensul respingerii în totalitate a plângerii contravenţionale, având drept consecinţă menţinerea în totalitate a procesului-verbal de contravenţie, ca fiind temeinic şi legal întocmit.

În fapt, prin procesul-verbal de contravenţie seria /, întocmit de inspectorii antifraudă fiscală din cadrul , Societatea  a fost sancţionată contravenţional cu o amendă în cuantum de 17.500 lei, în baza art.11 alin. (1) lit. e) pct. (iv) din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicata (3), cu modificările şi completările ulterioare, deoarece a încălcat prevederile art. 10 lit. c) din O.U.G. nr. 28/1999.Totodată, s au dispus sancţiuni complementare, şi anume:

 În temeiul art. 11 alin. (1) lit. e) pct. (vii) din O.U.G. nr. 28/1999, s a dispus suspendarea activităţii operatorului economic. () la unitatea de vânzare a bunurilor şi prestare a serviciilor din Comuna , sat , judeţul Neamţ, pentru o perioada de 30 de zile, cu menţiunea că nu a existat posibilitatea de a efectua operaţiunea de sigilare a unităţii, deoarece uşa de acces este confecţionată din material termopan şi imobilul nu este delimitat între activitatea desfăşurata şi locuinţa personală.

Inspectorii antifraudă fiscala din cadrul  au reţinut prin actul de control că în urma controlului operativ şi inopinat iniţiat în data de la contribuabilul S.C.  -  şi continuat în ziua de la sediul  , s a constatat că operatorul economic, deşi dotat cu AMEF seria , nu a emis bonuri fiscale pentru toate bunurile/serviciile livrate/prestate direct către populaţie, încălcându-se astfel prevederile art. 1 alin. 1 si 2 din O.U.G. nr. 28/1999.

În urma verificărilor efectuate prin sondaj asupra documentelor financiar contabile aferente perioadei –au fost identificate un număr de 7 (şapte) chitanţe în valoare totala de 717,5 lei, emise către diverse persoane fizice din care unele sunt individualizate cu nume şi prenume, în timp ce altele nu sunt identificate. Au fost anexate fotocopii certificate după următoarele chitanţe: nr., precum şi nota explicativă dată de administratorul unităţii .

Sub aspectul legalităţii procesului - verbal de contravenţie, instanţa de fond a constatat că acesta întruneşte toate condiţiile de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, de asemenea instanţa a constatat că în raport de probele administrate în cauză, rezultă în mod cert că faptele reţinute de agentul constatator sunt conforme realităţii şi că înscrisurile depuse a dosarul cauzei susţin în mod absolut aspectele menţionate în procesul - verbal de contravenţie.

În speţa, apelantul intimat a precizat că nu au fost identificate motive de nulitate absoluta prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 care să poată fi invocate din oficiu, aspectele invocate de către petentă în sprijinul plângerii sale sunt neîntemeiate.

Prima instanţa a dispus anularea în parte a procesului verbal de contravenţie seria  din data de în ceea ce priveşte sancţiunea contravenţională complementară aplicată de inspectorii antifraudă în baza art. 11 alin. (1) lit. e pct. (vii) din O.U.G. nr. 28/2009 respectiv, înlăturarea sancţiunii complementare privind suspendarea activităţii operatorului economic  pentru o perioada de 30 zile.

Apelantul intimat a criticat sentinţa civilă raportat la înlăturarea sancţiunii complementare a suspendării activităţii pentru o perioada de 3 luni de zile, deoarece instanţa de fond – în opinia sa - a făcut aplicarea intervenirii legii contravenţionale mai favorabile, reţinând în mod greşit ca intimata nu a făcut dovada ca petenta a mai fost anterior sancţionata contravenţional într-un interval de 24 luni.

În acest sens a depus la dosarul cauzei procesul verbal de contravenţie seria  nr. /, întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul  , prin care petenta, Societatea , a fost sancţionata contravenţional cu amendă în cuantum total de 3.500 lei, după cum urmează:

a) Cu amenda în cuantum de 3.500 lei, în baza art. 11 alin. (1) lit. e) pct. (ii) din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronic fiscale, republicata (3), cu modificările şi completările ulterioare, deoarece a încălcat prevederile art. 10 lit. d) din O.U.G. nr. 28/1999;

B) Cu avertisment, în baza art. 7 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenirilor, cu modificările si completările ulterioare, deoarece a încălcat prevederile art. 10 lit. gg) din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republican (3), cu modificările si completările ulterioare. Totodată, s au dispus sancţiuni complementare şi anume:

În temeiul art. 11 alin. (1) lit. a (i) din O.U.G. nr. 28/1999, s a confiscat suma de 30 lei, care nu a putut fi justificată prin datele înscrise în documentele emise de AMEF în registrul special şi/sau chitanţe.

Astfel, consideră apelantul că se impunea aplicarea de drept a sancţiunii suspendării activităţii petentei,  deoarece aceasta a fost sancţionată de doua ori într-un interval de 24 de luni, prin procesul verbal de contravenţie seria  nr. /, întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul şi procesul verbal de contravenţie seria /, întocmit tot de inspectorii antifraudă fiscala din cadrul .

Consideră apelantul că o altă interpretare este abuzivă şi nelegală, determinând crearea unor situaţii incerte, controversate, subiective, ilegale, vătămătoare chiar de către instanţele de judecată. Opinia apelantului este aceea că trebuie să se aibă în vedere că fapta comisă în speţă prezintă un grad ridicat de pericol social, legiuitorul urmărind neîndoielnic eradicarea sau cel puţin limitarea sustragerii de la plata taxelor şi impozitelor datorate bugetului consolidat al statului.

S-a mai arătat că faptele contravenţionale săvârşite în cauza se afla în imediata vecinătate a infracţiunii de evaziune fiscala, întrucât săvârşirea contravenţiilor prevăzute ca atare la art. 10 lit. c) din O.U.G. nr. 28/1999, au repercusiuni asupra diminuării impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat. A mai precizat apelantul intimat că nerespectarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 28/1999 face imposibilă, pe de o parte încasarea taxelor şi impozitelor la bugetul de stat, iar pe de alta parte urmărirea tranzacţiilor economice reale pe care le încheie un agent economic; mai mult decât atât, evaziunea fiscala reprezintă un pericol grav la adresa siguranţei naţionale.

Cererea de apel este scutită de la plata taxei judiciare de timbru potrivit dispoziţiilor art.30 din OG nr.80/2013.

Prin întâmpinarea depusă la filele  a răspuns la excepţia neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (5) din OUG nr. 28/1999 invocată de apelantul petent solicitând respingerea acesteia pentru următoarele considerente:

Nu există niciun motiv de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece pe de o parte nu este indicat niciun temei de fapt şi de drept care să justifice o astfel de susţinere, iar pe de altă parte O.U.G. nr. 28/1999 prin deciziile nr. 752/2012, nr. 828/2012, nr. 308/2013 şi nr. 128/2016 Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate cu privire la O.U.G. nr. 28/1999.

De asemenea, există nenumărate acte normative care prevăd că avertismentul nu se poate aplica pentru anumite contravenţii, respectiv Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii; Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital; Codul rutier pentru anumite contravenţii, etc.

Aceste acte normative au fost declarate constituţionale, inclusiv textile de lege care prevăd imposibilitatea aplicării sancţiunii avertismentului, prin urmare, consideră că se impune respingerea excepţie invocată.

De asemenea Curtea Constituţională (Decizia nr. 529/31.05.2007) a reţinut că prevederile OUG nr.28/1999:„reprezintă norme coercitive, instituind sancţiuni contravenţionale pentru agenţii economici care nu respectă dispoziţiile legale incidente în materie consecinţa încălcării acestora fiind amendarea contravenientului şi suspendarea activităţii acestuia”, iar măsurile sancţionatori dispuse vizează apărarea intereselor generale privind respectarea legislaţiei fiscale, „fiind justificate de imperativul protejării interesului social şi ai ordinii de drept, aceasta îndreptăţind adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală”.

Nu există nicio decizie a Curţii Constituţionale care să declare neconstituţional nici măcar o literă din cuprinsul OUG nr. 28/1999; toate excepţiile de neconstituţionalitate invocate în raport de OUG nr. 28/1999 au fost respinse.

Actul constatator nu conţine vreo cauză de nulitate, astfel că dispoziţiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 nu sunt incidente în prezenta cauză.

Ţinând cont de cele prezentate mai sus, procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria /a fost întocmit în baza unor constatări reale, clare şi precise şi face dovada situaţiei de fapt constatată şi înscrisă în cuprinsul acestuia.

Întrucât petenta a săvârşit o faptă ilicită gravă; totodată, prin nota explicativă angajaţii societăţii au recunoscut faptele contravenţionale săvârşite, controlul fiind efectuat în condiţii de legalitate, operativ, inopinat, fără exercitarea vreunui abuz.

În considerarea dispoziţiilor legale avute în vedere la aprecierea faptelor şi pe deplin demonstrate sub aspect probator de către agentul constatator în speţă inspectorii antifraudă, se reţine fără putinţă de tăgadă existenţa faptelor sancţionate.

Apelantul intimat consideră că instanţa de fond în mod corect a respins plângerea petentei, întrucât aceasta nu a depus probe şi nu a invocat împrejurări credibile pentru a răsturna prezumţia simplă de fapt născută împotriva sa, iar în urma analizării materialului probator administrat în cauză şi a dispoziţiilor legale incidente, Judecătoria  a constatat că prezumţia de legalitate şi temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, în calitate de act al autorităţii de stat, nu a fost răsturnată în cauză.

Ambele părţi au depus fiecare răspuns la întâmpinarea celeilalte părţi, aflate la filele  şi respectiv.

Tribunalul, analizând sentinţa sub aspectele criticate şi din oficiu, precum şi în conformitate cu dispoziţiile art.480 alin.1 noul Cod de procedură civilă, constată că apelurile nu este întemeiate pentru considerentele ce urmează a fi reţinute:

Potrivit dispoziţiilor art. 477 Cod procedură civilă instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.

În fapt, prin procesul verbal de contravenţie seria /, întocmit de inspectorii antifraudă fiscală din cadrul  ,  a fost sancţionată contravenţional cu o amendă în cuantum de 17.500 lei, în baza art. 11 alin. (1) lit. e) pct. (iv) din O.U.G. nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicata (3), cu modificările şi completările ulterioare, deoarece a încălcat prevederile art. 10 lit. c) din O.U.G. nr. 28/1999.

Totodată, s a dispus şi sancţiunea complementară prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. e) pct. (vii) din O.U.G. nr. 28/1999, respectiv suspendarea activităţii operatorului economic  () la unitatea de vânzare a bunurilor şi prestare a serviciilor din Comuna , sat , judeţul Neamţ, pentru o perioada de 30 de zile, cu menţiunea că nu a existat posibilitatea de a efectua operaţiunea de sigilare a unităţii, deoarece uşa de acces este confecţionată din material termopan, iar imobilul nu este delimitat între activitatea desfăşurata şi locuinţa personală.

Inspectorii antifraudă fiscala din cadrul au reţinut prin actul de control că în urma controlului operativ şi inopinat iniţiat în data de la contribuabilul  -  şi continuat în ziua de la sediul  , s a constatat că operatorul economic, deşi dotat cu AMEF seria , nu a emis bonuri fiscale pentru toate bunurile/serviciile livrate/prestate direct către populaţie, încălcându se astfel prevederile art. 1 alin. 1 si 2 din O.U.G. nr. 28/1999.

În urma verificărilor efectuate prin sondaj asupra documentelor financiar contabile aferente perioadei –au fost identificate un număr de 7 (şapte) chitanţe în valoare totala de 717,5 lei, emise către diverse persoane fizice din care unele sunt individualizate cu nume şi prenume, în timp ce altele nu sunt identificate.

În dovedire au fost anexate fotocopii certificate după următoarele chitanţe: nr., precum şi nota explicativă dată de administratorul unităţii .

Sub aspectul legalităţii procesului - verbal de contravenţie, instanţa de fond a constatat că acesta întruneşte toate condiţiile de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

De asemenea sub aspectul temeiniciei procesului verbal, prima instanţă de fond a constatat că în raport de probele administrate în cauză, rezultă în mod cert că faptele reţinute de agentul constatator sunt conforme realităţii şi că înscrisurile depuse a dosarul cauzei susţin în mod absolut aspectele menţionate în procesul - verbal de contravenţie.

Prima instanţa a dispus, totuşi prin sentinţa civilă nr. /(apelată în cauză) anularea în parte a procesului verbal de contravenţie seria  din data de , în ceea ce priveşte sancţiunea contravenţională complementară aplicată de inspectorii antifraudă în baza art. 11 alin. (1) lit. e pct. (vii) din O.U.G. nr. 28/2009 respectiv, înlăturarea sancţiunii complementare privind suspendarea activităţii operatorului economic S.C.  pentru o perioada de 30 zile.

Prin apelul declarat în cauza pendinte, petenta  -  a criticat, în esenţă, faptul că deşi au argumentat nulitatea absoluta expresa a procesului verbal de contravenţie în temeiul dispoziţiilor art. 17, raportate la art. 16 din O.G. nr. 2001, prima instanţa nu a analizat în mod motivat criticile pe care le a adus legalităţii emiterii procesului verbal de contravenţie; că prima instanţa nu şi a îndeplinit obligaţia să facă verificări concrete şi complete asupra legalităţii şi temeiniciei procesului verbal contestat, în limitele investirii prevăzută de dispoziţiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, iar în al treilea rând au criticat şi sancţiunea aplicată - în cadrul acestor critici s a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12, alin. 5 din O.U.G. nr. 28/1999.

1. Tribunalul analizând apelul petentei  -  va reţine că nu sunt fondate criticile aduse procesului verbal de contravenţie dedus judecăţii emis de apelantul intimat seria /(fila  dosar fond) cu privire la legalitatea şi temeinicia acestuia.

Potrivit dispoziţiilor art. 15, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001” Contravenţia se constată printr un proces verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, denumite în mod generic agenţi constatatori.”

Art. 16 din O.G. nr. 2/2001 prevede că”Procesul verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea.

(6) În situaţia în care contravenientul este persoană juridică în procesul verbal se vor face menţiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul fiscal ale acesteia, precum şi datele de identificare a persoanei care o reprezintă.

(7) În momentul încheierii procesului verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţă contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul verbal la rubrica „Alte menţiuni”, sub sancţiunea nulităţii procesului verbal.

ART. 17 prevede, sub sancţiunea nulităţii actului de control, că trebuie să cuprindă în mod obligatoriu menţiunile privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice denumirea şi sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Nulitatea se constată şi din oficiu.

Or, analizând actul sancţionator procesului verbal de contravenţie dedus judecăţii emis de apelantul intimat seria /() va constata legalitatea acestuia, nefiind omise niciunul dintre elementele prevăzute în mod obligatoriu de către legiuitor, fapt pentru care va respinge primul motiv de apel.

În ceea ce priveşte temeinicia actului de control, tribunalul va reţine că potrivit dispoziţiilor art. 1, alin. 1 din O.U.G. nr. 28/1999 rep. privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparatele de marcat electronice fiscale (în vigoare începând cu data de 23.07.2015 – aplicabil la data săvârşirii contravenţiei) operatorii economici care încasează, integral sau parţial, cu numerar sau prin utilizarea cardurilor de credit/debit sau a substitutelor de numerar contravaloarea bunurilor livrate cu amănuntul, precum şi a prestărilor de servicii efectuate direct către populaţie sunt obligaţi să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.

Legiuitorul a prevăzut prin dispoziţiile art. 10, lit. c din O.U.G. nr. 28/1999 rep. că operatorul economic săvârşeşte o contravenţie în cazul de:”…neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară preţului de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului ori nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (8), care determină existenţa unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înţelege contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate pentru care nu s au emis bonuri fiscale, diferenţa până la preţul de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului în cazul emiterii de bonuri cu o valoare inferioară ori contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate fără respectarea prevederilor art. 1 alin. (8);”.

Sancţionarea acestei fapte contravenţionale se dispune potrivit dispoziţiilor art. 11, alin. 1, lit. e din O.U.G. nr. 28/1999 care prevăd următoarele:

(i) cu avertisment în situaţia în care suma nejustificată rezultată din săvârşirea contravenţiei este de până la 300 lei inclusiv, dar nu mai mult de 3% inclusiv din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal şi/sau în registrul special la data şi ora efectuării controlului ori la sfârşitul zilei, dacă fapta a fost săvârşită anterior datei controlului;

(ii) cu amendă în cuantum de 3.500 lei, în situaţia în care suma nejustificată rezultată din săvârşirea contravenţiei este de până la 300 lei inclusiv, dar mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal şi/sau în registrul special la data şi ora efectuării controlului ori la sfârşitul zilei, dacă fapta a fost săvârşită anterior datei controlului;

(iii) cu amendă în cuantum de 12.500 lei, în situaţia în care suma nejustificată rezultată din săvârşirea contravenţiei este cuprinsă între 300 lei şi 1.000 lei inclusiv, dar mai mică de 3% inclusiv din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal şi/sau în registrul special la data şi ora efectuării controlului ori la sfârşitul zilei, dacă fapta a fost săvârşită anterior datei controlului;

(iv) cu amendă în cuantum de 17.500 lei, în situaţia în care suma nejustificată rezultată din săvârşirea contravenţiei este cuprinsă între 300 lei şi 1.000 lei inclusiv, dar mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal şi/sau în registrul special la data şi ora efectuării controlului ori la sfârşitul zilei, dacă fapta a fost săvârşită anterior datei controlului;

(v) *) cu amendă în cuantum de 22.500 lei, în situaţia în care suma nejustificată rezultată din săvârşirea contravenţiei este mai mare de 1.000 lei, dar mai mică de 3% inclusiv din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal şi/sau în registrul special la data şi ora efectuării controlului ori la sfârşitul zilei, dacă fapta a fost săvârşită anterior datei controlului;

(vi) *) cu amendă în cuantum de 27.500 lei, în situaţia în care suma nejustificată rezultată din săvârşirea contravenţiei este mai mare de 1.000 lei şi mai mare de 3% din valoarea totală a bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, înregistrată de aparatul de marcat electronic fiscal şi/sau în registrul special la data şi ora efectuării controlului ori la sfârşitul zilei, dacă fapta a fost săvârşită anterior datei controlului, precum şi cu:

(vii) suspendarea activităţii operatorului economic la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, pentru 30 de zile, începând cu cea de a doua sancţiune aplicată la aceeaşi unitate într un interval de 24 de luni în situaţiile prevăzute la pct. (iv) şi (vi), indiferent pentru care dintre situaţiile prevăzute la pct. (i) - (vi) a fost aplicată sancţiunea prima dată în cadrul termenului de 24 de luni;

(viii) în situaţiile prevăzute la pct. (vii), dacă operatorul economic achită amenda contravenţională sau jumătate din cuantumul acesteia, după caz, precum şi o sumă egală cu de zece ori amenda aplicată, sancţiunea complementară încetează de drept la 24 de ore de la prezentarea dovezii achitării la organul constatator. Suma de bani egală cu de zece ori amenda aplicată se face venit la bugetul de stat şi poate fi achitată la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. - S.A. sau la unităţile Trezoreriei Statului. Termenul de 24 de ore curge de la data înregistrării la registratura organului constatator a dovezii achitării sau de la data confirmării de primire dacă aceasta a fost transmisă prin poştă.

(2) Contravenţia prevăzută la art. 10 lit. g) se sancţionează cu amendă în cuantum de 1.250 lei, care se aplică persoanelor fizice.

(3) Pe durata de suspendare a activităţii, unitatea este sigilată de echipa de control constituită potrivit legii. Concomitent cu sigilarea unităţii, se afişează la loc vizibil un anunţ cu privire la această situaţie. Anunţul va fi scris cu litere de tipar având înălţimea minimă de 10 cm. Procedura de aplicare a acestei prevederi se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice), până la data de 1 martie 2015.

(4) Sumele confiscate potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă se fac venit la bugetul de stat.

Art. 12, alin. 5 din O.U.G. nr. 28/1999 prevede că”. .prin derogare de la prevederile art. 7 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, avertismentul ca sancţiune contravenţională principală nu se aplică în cazul contravenţiilor prevăzute la art. 10 lit. c), d), e) şi dd), cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. (e) pct. i).”

Or, faţă de aceste dispoziţii fapta săvârşită de petenta  -  a fost în mod corect individualizată şi sancţionată potrivit dispoziţiilor art. 10 lit. c) şi de art. 11 alin. (1) lit. e) pct. (iv) din O.U.G. nr. 28/1999, în situaţia în care suma nejustificată rezultată din săvârşirea contravenţiei este 717,5 lei (aşa cum apare înscrisă în actul constatator şi dovedită prin chitanţele depuse la filele dosar fond), fapt pentru care va menţine sancţiunea amenzii contravenţionale în sumă de 17.500 lei, sens în care va respinge şi cel de al doilea motiv de apel care prin care s a invocat netemeinicia actului sancţionator.

Prin al treilea motiv de apel petenta  -  a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12, alin. 5 din O.U.G. nr. 28/1999.

Tribunalul va reţine că potrivit dispoziţiilor art. 29, alin. 1 din Legea nr. 47/1992 doar Curtea Constituţională poate decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi, ordonanţe, ori a unei dispoziţii dintr un astfel de act în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Astfel, în considerarea acestor dispoziţii imperative, şi cum în cauză nu operează excepţia prevăzută de alin. 4 al aceluiaşi articol, tribunalul va sesiza Curtea Constituţională şi în temeiul art. 29, alin. 4 din Legea nr. 47/1992 va trimite dosarul în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12, alin. 5 din O.U.G. nr. 28/1999 invocată prin cererea de apel de către petenta  - .

Totodată va reţine că prin punctul de vedere al apelantului intimat  –  precizat prin concluziile scrise de la filele, dar şi prin întâmpinarea depusă la filele, se solicită respingerea excepţiei pentru următoarele considerente:

Nu există niciun motiv de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece pe de o parte nu este indicat niciun temei de fapt şi de drept care să justifice o astfel de susţinere, iar pe de altă parte prin deciziile nr. 752/2012, nr. 828/2012, nr. 308/2013 şi nr. 128/2016 Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate cu privire la O.U.G. nr. 28/1999.

De asemenea, există nenumărate acte normative care prevăd că avertismentul nu se poate aplica pentru anumite contravenţii, respectiv Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii; Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital; Codul rutier pentru anumite contravenţii, etc.

Aceste acte normative au fost declarate constituţionale, inclusiv textile de lege care prevăd imposibilitatea aplicării sancţiunii avertismentului, prin urmare, consideră că se impune respingerea excepţie invocată.

De asemenea Curtea Constituţională (Decizia nr. 529/31.05.2007) a reţinut că prevederile O.U.G. nr. 28/1999: „reprezintă norme coercitive, instituind sancţiuni contravenţionale pentru agenţii economici care nu respectă dispoziţiile legale incidente în materie consecinţa încălcării acestora fiind amendarea contravenientului şi suspendarea activităţii acestuia”, iar măsurile sancţionatori dispuse vizează apărarea intereselor generale privind respectarea legislaţiei fiscale, „fiind justificate de imperativul protejării interesului social şi ai ordinii de drept, aceasta îndreptăţind adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală”.

Nu există nicio decizie a Curţii Constituţionale care să declare neconstituţional nici măcar o literă din cuprinsul O.U.G. nr. 28/1999; toate excepţiile de neconstituţionalitate invocate în raport de O.U.G. nr. 28/1999 au fost respinse.

Tribunalul analizând excepţia invocată de apelanta petentă va reţine că dispoziţiile art. 12, alin. 5 din O.U.G. nr. 28/1999 nu au fost supuse unor analize anterioare şi declarate neconstituţionale de către Curtea Constituţională, deci nu ne aflam în ipoteza prevăzută de art. 29, alin. 3 din Legea nr. 47/1992.

Într adevăr, anterior Curtea Constituţională a mai fost sesizată printre altele şi cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din O.U.G. nr. 28/1999, însă prin decizia nr. 363 din 22.03.2011, publicată în Monitorul Oficial sub nr. 328 din 12.05.2011 a fost respinsă ca neîntemeiată.

Cu privire la această excepţie şi opinia instanţei de apel este de respingere, ca neîntemeiată, deoarece legiuitorul este singurul abilitat şi îndreptăţit, fiind direct interesat să stabilească care fapte au un caracter contravenţional şi care penal, şi în funcţie de gravitatea faptelor săvârşite să stabilească natura lor (contravenţională sau penală), să le sancţioneze gradual, să stabilească sancţiuni pentru care aplicarea avertismentului prevăzut prin legea cadru – O.G. nr. 2/2001 – să se aplice sau să fie exceptate de la această clemenţă a legii. Astfel, doar legiuitorul poate ca în funcţie de norma socială încălcată şi de interesul societăţii, să impună, printr o legislaţie severă, o conduită fiscală corectă şi fără preferinţe cu privire la diferite sancţiuni în raport de gravitatea urmărilor faptelor contravenţionale săvârşite de către contravenienţi, fie că sunt persoane juridice sau persoane fizice.

Faţă de cele reţinute, Tribunalul în temeiul art. 480, alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul (sub toate motivele invocate) declarat de petenta .

2. Apelantul intimat  –  prin apelul declarat în cauză a criticat, în esenţă, soluţia pronunţată de prima instanţă de fond doar sub aspectul că se impunea aplicarea de drept a sancţiunii suspendării activităţii petentei , deoarece aceasta a fost sancţionată de doua ori într un interval de 24 de luni, prin procesul verbal de contravenţie seria  nr. /, întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul şi procesul verbal de contravenţie seria /, întocmit tot de inspectorii antifraudă fiscala din cadrul .

Consideră apelantul că o altă interpretare este abuzivă şi nelegală, determinând crearea unor situaţii incerte, controversate, subiective, ilegale, vătămătoare chiar de către instanţele de judecată. Opinia apelantului este aceea că trebuie să se aibă în vedere că fapta comisă în speţă prezintă un grad ridicat de pericol social, legiuitorul urmărind neîndoielnic eradicarea sau cel puţin limitarea sustragerii de la plata taxelor şi impozitelor datorate bugetului consolidat al statului.

S-a mai arătat că faptele contravenţionale săvârşite în cauza se afla în imediata vecinătate a infracţiunii de evaziune fiscala, întrucât săvârşirea contravenţiilor prevăzute ca atare la art. 10 lit. c) din O.U.G. nr. 28/1999, au repercusiuni asupra diminuării impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat. A mai precizat apelantul intimat că nerespectarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 28/1999 face imposibilă, pe de o parte încasarea taxelor şi impozitelor la bugetul de stat, iar pe de alta parte urmărirea tranzacţiilor economice reale pe care le încheie un agent economic; mai mult decât atât, evaziunea fiscala reprezintă un pericol grav la adresa siguranţei naţionale.

Analizând motivele invocate de apelantul intimat pentru a se menţine în totalitate procesul verbal de sancţionare, respectiv şi a măsurii suspendării activităţii petentei, Tribunalul constată că nu este fondată susţinerea intimatei potrivit căreia a mai existat o sancţionare anterioară şi ca atare potrivit dispoziţiilor art. 11, lit. e, pct. vi din O.U.G. nr. 28/1999 nu se poate înlătura sancţionarea complementară.

Tribunalul va reţine că sancţiunea aplicată prin procesul verbal încheiat la data de , depus de intimată în dovedirea conduitei contravenţionale a petentei, a intervenit la acelaşi control în cadrul căruia a fost aplicată şi sancţiunea contestată în cauza pendinte.

Astfel, dacă apelantul intimat ar fi efectuat verificarea actelor contabile puse la dispoziţie de petentă la momentul controlului inopinat din  (la sediul petentei) ar fi aplicat o singură sancţiune, prin cumul aritmetic pentru toate faptele contravenţionale constatate.

În această situaţie nu ar mai fi putut fi invocată sancţionarea anterioară, pentru imposibilitatea înlăturării sancţiunii complementare.

Pe de altă parte, potrivit art. 20, alin. 1 din O.U.G. nr. 28/1999: „Dacă o persoană săvârşeşte mai multe contravenţii constatate în acelaşi timp de acelaşi agent constatator, se încheie un singur proces verbal.”

În consecinţă, doar pentru simplul fapt al sancţionării petentei, în baza aceluiaşi control, dar la date diferite (-la sediul petentei şi respectiv la sediul organului sancţionator la data de ), nu se poate reţine cu eficienţă juridică faptul că anterior momentului aplicării amenzii contravenţionale şi a măsurii complementare ar mai fi fost săvârşită de către petentă o altă faptă contravenţională, de aceeaşi natură, în accepţiunea art. 11 lit. e pct. vii din O.U.G. nr. 28/1999.

Faţă de cele reţinute, Tribunalul urmează ca în temeiul art. 480, alin. 1 Cod procedură civilă să respingă, ca nefondat şi apelul intimatului  – .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de petenta , cu sediul în comuna , sat , str., şi de intimata  – , cu sediul în , str., sector  împotriva sentinţei civile nr.  pronunţată de Judecătoria .

Definitivă.

Domenii speta

Spete similare