Condiţiile reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1675

Data  -  02.05.2017

Autor:  Alice Gabriela Harhoi

Domeniu asociat: fondul funciar

Titlu: condiţiile reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Prin cererea înregistrată, iniţial, pe rolul Judecătoriei Câmpina - Secţia Civilă sub nr.XXX, la data de 27.06.2016, reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a chemat în judecată pârâţii Comisia Judeţeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, Comisia Locală XXX pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, YYY şi ZZZ, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună constatarea nulităţii absolute a H.C.J. Prahova nr.XXX din 19.05.2006 prin care a fost validată propunerea Comisiei Locale XXX înscrisă în anexa nr.42, poziţia 1, privind reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâţilor - persoane fizice pentru suprafaţa de 1.423,85 ha. teren cu vegetaţie forestieră, precum şi a tuturor actelor subsecvente acesteia şi anularea titlului de proprietate nr.52 din 29.11.2006 emis în favoarea pârâţilor YYY şi ZZZ de Comisia Judeţeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, pentru suprafaţa de 1.423 ha. teren cu vegetaţie forestieră.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, la data de 14.10.2005, ZZZ şi YYY au depus la Primăria com. XXX cererea înregistrată sub nr.12969/14.10.2005 prin care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1.423,85 ha. pădure situată în localitatea XXX, jud. Prahova.

În susţinerea calităţii de persoane îndreptăţite, solicitanţii au depus la dosar următoarele acte de stare civilă:  ----.

În susţinerea dreptului de proprietate, solicitanţii au depus la dosar adresa nr.2615/24.08. 2000 emisă de Oficiul de Cadastru Agricol şi Organizarea Teritoriului Agricol Judeţul Prahova, din care reiese că lui C. B. XXX  i s-ar fi expropriat o pădure în suprafaţă de 1.433,85 ha. din localitatea XXX, jud. Prahova, precum şi adresa nr.2568/21.03.1949 emisă de Direcţia Agricolă Judeţeană - Serviciul Agricol Prahova care atestă lui C. B. Brâncoveanu din com. XXX i-au fost preluate o serie de terenuri în baza Decretului Prezidenţial nr.83/1949.

În şedinţa din data de 27.10.2005, Comisia Locală de Fond Funciar XXX a analizat cererea formulată de pârâţii ZZZ şi XXX  YYY şi a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 1.423.85 ha. cu rezerva identificării locaţiei pădurilor solicitate şi, deşi, nu se identificase amplasamentul solicitat, la data de 29.03.2006, comisia locală a înaintat Comisiei Judeţene de Fond Funciar Prahova Memoriul justificativ privind retrocedarea terenurilor forestiere şi anexa 37 unde au fost înscrişi solicitanţii cu suprafaţa 1.423,85 ha.

Totodată, reclamanta a precizată că a fost întocmită şi anexa 42 cuprinzând persoanele fizice şi juridice cărora li se reconstituie dreptul de proprietate pe amplasamentele situate în afara limitelor de competenţă ale comisiilor locale unde au fost înscrişi solicitanţii cu suprafaţa 1.423,85 ha.

Reclamanta a înţeles să sublinieze faptul că, reprezentantul Ocolului Silvic Sinaia a semnat anexele 37 şi 42 cu următoarea obiecţiune: „În baza documentelor depuse la comisia locală şi a amplasamentului suprafeţei de pădure o pe rază a 5 teritorii administrative nu s-a putut stabili amplasamentul pentru suprafaţa de 1423.85 ha”.

Cu toate acestea, în şedinţa din data de 19.05.2006, membrii comisiei judeţene au validat propunerea înscrisă în anexa nr.42 privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru un teren cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 1.423,85 ha. şi,în aceeaşi zi, comisia judeţeană a emis Hotărârea nr.XXX/19.05.2006 prin care a validat propunerea privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1.423,85 ha. teren cu vegetaţie forestieră.

În continuare, reclamanta a menţionat că, la data de 23.08.2006, a fost încheiat procesul - verbal de punere în posesie nr.934 prin care pârâţii ZZZ şi YYY au primit suprafaţa de 1.423,85 ha. teren cu vegetaţie forestieră, conform hotărârii comisiei judeţene.

Ulterior, la data de 29.11.2006, a fost emis titlul de proprietate nr.52 având titulari pe ZZZ şi YYY, pentru suprafaţa totală de 1.423,85 ha. teren cu vegetaţie forestieră situată pe teritoriul localităţilor Adunaţi, Talea, Provița de Jos, Provița de Sus şi XXX.

Verificările efectuate de Corpul de Control al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, la sesizarea Primăriei com. Provița de Jos, au condus la concluzia că, în anul 2006, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Prahova a validat, în mod nelegal, reconstituirea dreptului de proprietate pentru pârâţii ZZZ şi YYY.

În opinia reclamantei, motivele care impun caracterul de nelegalitate al măsurii adoptate de Comisia Judeţeană Prahova de funciar şi pentru care solicită anularea actelor prin care pârâţilor le-a fost retrocedată suprafaţa de 1423,85 ha. pădure situată pe raza jud. Prahova sunt următoarele:

În primul rând, nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate, cele două comisii de fond funciar reţinând că dovada dreptului de proprietate asupra terenului forestier solicitat s-a făcut cu adresa nr. 2615/24.08.2000 emisă de Oficiul de Cadastru Agricol şi Organizarea Teritoriului Agricol Judeţul Prahova din care reiese că lui C. B. XXX  i s-ar fi expropriat un teren cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 1.433,85 ha. din localitatea XXX, jud. Prahova şi cu adresa nr.2568/21. 03.1949 emisă de Direcţia Agricolă Judeţeană - Serviciul Agricol Prahova care nu precizează, însă, suprafaţa expropriată şi categoria de folosinţă a terenului.

În lipsa unor documente care să ateste dreptul de proprietate a terenului solicitat, reclamanta apreciază că pârâţii nu erau îndreptăţiţi, în mod legal, la reconstituirea dreptului de proprietate.

În acest sens, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a solicitat Instituţiei Prefectului Judeţului Prahova, Primăriei oraşului XXX şi Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Prahova toate documentele care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate pentru pârâţii  --, dar au fost transmise tot cele două documente menţionate.

Reclamanta a subliniat că nu au fost primite înscrisuri care să ateste dreptul de proprietate pentru terenul solicitat, aşa cum prevede legea, respectiv acte de vânzare - cumpărare sau orice alte documente din care să rezulte dreptul de proprietate asupra terenului solicitat.

Potrivit dispoziţiilor art.11 alin.3 din H.G. nr.890/2005, „La cerere se vor anexa: acte de proprietate, certificat de moştenitor, hotărâre judecătorească, dacă există; în toate cazurile, certificat de naştere, certificat de deces al autorului, în cazul moştenitorilor, precum şi orice alte acte din care să rezulte dreptul de proprietate asupra terenului solicitat”.

Prin urmare, reclamanta apreciază că, în lipsa unor documente care să ateste dreptul de proprietate a terenului solicitat, pârâţii nu erau îndreptăţiţi, în mod legal, la reconstituirea dreptului de proprietate.

Referitor la documentele în baza cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea pârâţilor, reclamanta consideră că acestea nu pot constitui o dovadă a dreptului de proprietate asupra pădurii, la momentul preluării de către stat, deoarece, potrivit legii au doar valoare declarativă.

Astfel, conform dispoziţiilor art.6 alin.12 din Legea nr.1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, „Consemnările efectuate între anii 1945 şi 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producţie, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoţite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate”.

Astfel, reclamanta consideră că, din dispoziţiile legale citate, rezultă că dovada proprietăţii se poate face cu orice document existent la arhivele naţionale, cu condiţia ca acesta să fie însoţit de acte de proprietate,aşa încât, documentele ataşate la cerere, neînsoţite de acte de proprietate, au o valoare declarativă şi, nicidecum, constitutivă de drepturi.

În acelaşi timp, reclamanta a ţinut să sublinieze faptul că membrii comisiei judeţene au tratat cu superficialitate importanţa documentelor privind proprietatea, prin modul în care au înţeles să verifice sau, mai degrabă, să nu verifice documentele în prezenta speţă.

În aceeaşi şedinţă în care a fost analizată cererea solicitanţilor (19.05.2006), membrii comisiei judeţene au verificat în alte dosare existenţa/inexistenta actelor de proprietate (pag. nr.20 şi 21 din procesul - verbal de şedinţă).

În concluzie, ţinând seama de dispoziţiile legale invocate, reclamanta consideră că nu se poate susţine că, din documentele anexate cererii de retrocedare formulată de pârâţi, a rezultat dovada proprietăţii asupra terenul vegetaţie forestieră în suprafaţă de 1.423,85 ha.

În acelaşi timp, reclamanta a precizat că, din demersurile întreprinse de reprezentanţii A.N.R.P. s-a constatat faptul că, la nivelul anilor 1930 şi 1934, ----ma înstrăinat diverse suprafeţe de teren cu vegetaţie forestieră din moşia XXX (trupurile de pădure „Valea Morii” şi „Coada fetei”) şi,deşi, aveau cunoştinţă despre existenţa documentelor de înstrăinare, întrucât moştenitorii celor care au cumpărat diverse suprafeţe de teren de la --- au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, membrii celor două comisii s-au limitat în a reţine, ca act de proprietate, adresa nr.2615/24.08.2000 emisă de Oficiul de Cadastru Agricol şi Organizarea Teritoriului Agricol Judeţul Prahova, luând în considerare doar probele solicitanţilor, fără a mai verifica şi clarifica situaţia juridică a pădurii solicitate.

Reclamanta a subliniat că, analiza actelor doveditoare ale dreptului de proprietate şi stabilirea împrejurărilor necesare pentru soluţionarea legală a cererii, presupun printre altele: identificarea terenului solicitat, prin stabilirea amplasamentului la momentul preluării de către stat, determinarea momentului preluării abuzive şi a titularului dreptului de proprietate la momentul preluării abuzive (verificarea existenţei dovezilor privind calitatea de proprietar la momentul deposedării abuzive).

Potrivit dispoziţiilor art.3 alin.5 din Legea nr.1/2000, republicată, „Prin proprietar deposedat, în sensul prezentei legi, se înţelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării”.

Prin urmare, în cazul imposibilităţii stabilirii datelor privind suprafaţa deţinută la momentul deposedării, nu se putea proceda, în mod legal, la reconstituirea dreptului de proprietate.

Totodată, din examinarea actului de vânzare - cumpărare încheiat la data de 23.03.1934 (parag. 1 şi 3) a mai reieşit faptul că diverse suprafeţe de teren din moşia XXX au fost expropriate după Legea agrară din anul 1919: „(...) trupul de pădure denumit „Valea Morii” situat în satul Valea Morii, pendinte de comuna XXX jud. Prahova în întindere totală de 15 ha., fără a garanta această suprafaţă, şi în care trup vândut intră şi cele două ochiuri de poieni existente, având vecinătăţile de jur împrejur delimitarea locuitorilor împroprietăriţi la 1864 şi exproprierea XXX de jos după legea agrară din 1919.

Trupul de pădure vândut şi prevăzut în acest act se vinde aşa cum îl posed astăzi după expropriere cu tot ce se află pe el (...)”.

Potrivit art.61 alin.1 din H.G. nr.890/2005, „Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere se face pe vechile amplasamente, din suprafeţele de teren cu destinaţie forestieră cuprinse în amenajamentele silvice şi din terenurile cu destinaţie agricolă acoperite cu vegetaţie forestieră: păşuni împădurite, tufărişuri, zăvoaie şi altele asemenea. Reconstituirea se va face având în vedere structura de proprietate existentă la momentul deposedării abuzive a acestor terenuri de către regimul comunist” (6 martie 1945 - 22 decembrie1989).

Or, pentru aceste motive, reclamanta consideră că solicitanţii nu erau îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetaţie forestieră expropriat anterior anului 1945, întrucât, preluarea s-a făcut înainte de perioada de referinţă prevăzută de legile fondului funciar şi, câtă vreme, situaţia juridică a terenului în discuţie nu era clarificată, reconstituirea dreptul proprietate în favoarea solicitanţilor, nu se putea realiza, în mod legal.

În speţă, cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 1.423,85 ha., reclamanta a apreciat că se impun următoarele precizări:

Astfel, din contractele de vânzare - cumpărare încheiate la nivelul anilor 1930 - 1934 a rezultat, pe de o parte, că --- a înstrăinat două suprafeţe de teren cu vegetaţie forestieră în suprafaţă totală de 30 ha., iar, pe de altă parte, că au fost efectuate exproprieri din terenul cu vegetaţie forestieră aflat în proprietatea acestuia.

Din procesul - verbal încheiat la data 03.06.1919 de Comisiunea Locală de Expropriere a Moşiei XXX, jud. Prahova a rezultat faptul că, --- - proprietarul moşiei XXX care avea o suprafaţă totală de 3.333 ha. şi care se compunea din: 1.285 ha. pădure, 52 ha. teren neproductiv râpe, 231 ha. prunduri, 10,5 ha. drumuri, 42 ha. C.F.R., 55,3436 ha. parc, ogrăzi, conac, 30 ha. livezi de pruni, 967 ha. fâneţe cultivabile şi teren arabil şi 680 ha. păşune.

Din procesul - verbal încheiat la data de 26.09.1919 de Comisiunea a IV-a Judeţeană Expropriere Filipeştii de Târg, jud. Prahova a reieşit că mai multe suprafeţe de teren cu vegetaţie forestieră din moşia XXX au fost expropriate, astfel că, pădurea deţinută de Familia XXX ar fi avut suprafaţa de 1.285 ha. şi, nicidecum, suprafaţa de 1.433,85 ha. înscrisă în „Tabloul proprietarilor expropriaţi pe baza Legii şi Regulamentului Reformei Agrare nr.187/1945 şi Decret Lege nr.83/ 1949, din fostul judeţ Prahova”.

Prin urmare, chiar şi în situaţia în care s-ar considera adresa Oficiului de Cadastru Agricol şi Organizarea Teritoriului Agricol Judeţul Prahova ca act de proprietate, reclamanta apreciază că reconstituirea dreptului de proprietate suprafaţa de 1.423,85 ha. nu era posibilă, întrucât, din pădurea deţinută de Familia XXX au fost expropriate şi înstrăinate diverse suprafeţe.

În condiţiile date, reconstituirea dreptului de proprietate pentru moştenitorii autorului Constantin XXX  Familia XXX ar fi trebuit să vizeze numai acele suprafeţe pe care autorul le deţinea la momentul preluării şi, nicidecum, așa cum în mod greşit au procedat reprezentanţii celor două comisii, suprafaţa deţinută anterior înstrăinărilor şi exproprierilor.

În al doilea rând, reclamanta a susţinut că soluţionarea cererii s-a făcut de o comisie de fond funciar necompetentă.

În acest sens, reclamanta a arătat că, din documentele puse la dispoziţie, a reieşit că pârâţii ZZZ şi XXX  YYY au fost puşi în posesie pentru suprafaţa de 1.423,85 ha. pe raza localităţilor Adunaţi, Talea, Proviţa de Jos, Proviţa de Sus şi XXX.

Din examinarea procesului - verbal încheiat la data 26.09.1919 de Comisiunea a IV-a Judeţeană de Expropriere Filipeştii de Târg, jud. Prahova rezultă că moşia XXX se întindea pe raza com. XXX de Sus, XXX de Jos, Talia, Ocina şi Proviţa de Sus.

Potrivit art.6 lit. I) din H.G. nr.890/2005, Comisiile judeţene „preiau şi analizează cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere în cazul persoanelor care solicită reconstituirea dreptului de proprietate privată pe raza teritorială multor localităţi din judeţ; în aceste cazuri comisia judeţeană va îndeplini, în mod corespunzător, şi atribuţiile prevăzute la literele b), c), d) şi h)”.

Deşi, terenul pe care solicitanţii au fost puşi în posesie se întindea pe raza mai multor unităţi administrativ - teritoriale, comisia locală nu a depus diligenţele necesare în vederea clarificării situaţiei juridice a terenului preluat în mod abuziv şi a procedat la analizarea cererilor, dispunând transmiterea propunerii spre validare comisiei judeţene.

În opinia reclamantei, dacă ar fi efectuat minime verificări, membrii comisiei locale ar fi constatat că nu sunt competenţi în soluţionarea cererii, competenţa revenind comisiei judeţene.

Or, contrar dispoziţiilor legale citate, comisia locală a analizat cererea şi a propus reconstituirea dreptului de proprietate pentru pârâţii ZZZ şi XXX  YYY.

Conform dispoziţiilor art.5 lit. b) şi art.79 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr.890/2005, cu modificările şi completările ulterioare, comisia locală de fond funciar are obligaţia de a verifica existenţa cererilor, actelor doveditoare, precum şi pertinenţa, verosimilitatea, autenticitatea şi concludenta acestor acte, art.6 lit. c) stipulând că, comisia judeţeană verifică legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale, în special existenţa actelor doveditoare, pertinenţa, verosimilitatea, autenticitatea şi concludenţa acestora.

Contrar acestor prevederi, cele două comisii de fond funciar au procedat la reconstituirea dreptului de proprietate pentru solicitanţii ZZZ şi XXX  YYY.

Prin urmare, reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor consideră că felul în care membrii celor două comisii au aplicat dispoziţiile legale în materia fondului funciar a condus la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren cu vegetaţie forestieră, pentru persoane care nu şi-au dovedit dreptul de proprietate pentru suprafaţa validată.

Pentru motivele arătate, reclamanta a solicitat ca, în vederea înlăturării prejudiciului creat statului prin eludarea dispoziţiilor legale în materia retrocedărilor, să se constate nulitatea absolută a H.C.J. Prahova nr.XXX/19.05.2006 prin care a fost validată propunerea Comisiei Locale XXX înscrisă la nr.42, poz.1, precum şi anularea titlului de proprietate nr.XXX emis de Comisia Judeţeană Prahova în favoarea pârâţilor ZZZ şi YYY, pentru suprafaţa de 1.423,85 ha. teren cu vegetaţie forestieră, precum şi, potrivit art.223 alin.3 C.pr.civ., judecarea prezentei cauze şi în lipsă.

Totodată, reclamanta a menţionat că, în conformitate cu art.30 din O.U.G. nr.80/2013, art.42 din Legea nr.1/2000, prezenta acţiune este scutită de taxa judiciară de timbru.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. III alin.1 lit. a) pct. VI din Legea nr. 169/1997, Legea nr.18/1991, republicată, Legea nr.1/2000, Legea nr.247/2005, H.G. nr.890/2005 şi Legea nr.165/2013, completată şi modificată.

În dovedirea acţiunii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri.

În raport de susţinerile reclamantei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, la data de 19.07.2016, Comisia Judeţeană Prahova a formulat,în baza art.205 C.pr.civ., întâmpinare (f.157 - 160) prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei, întrucât, Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la art.53 alin.2, reglementează competenţa judecătoriei în materia plângerilor formulate de persoanele îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor împotriva hotărârii comisiei judeţene, a modificării sau a anulării hotărârii de  către comisie, iar art.63 din acelaşi act normativ stabileşte că, în alte cazuri în care legea prevede nulitatea unor operaţiuni sau acte juridice, litigiul se judecă potrivit dreptului comun, inclusiv în ceea ce priveşte competenţa.

Având în vedere cele două texte de lege, se disting două categorii de acţiuni: pentru contestarea unor hotărâri ale comisiei judeţene, judecătoria este competentă să judece plângerea persoanei îndreptăţite, în timp ce împotriva unui alt act decât hotărârea comisiei judeţene, în speţă, titlul de proprietate,  competenţa este cea de drept comun, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.

În prezenta cauză, acţiunea priveşte şi anularea unui titlu de proprietate şi, astfel, se apreciază că acţiunea se încadrează în dispoziţiile art.63 din Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările şi completări ulterioare, fiind una patrimonială, iar valoarea terenului fiind peste 200.000 lei (1.423,85 ha. teren cu vegetaţie forestieră), competenţa aparţine tribunalului, în temeiul art.94 pct.1 C.pr.civ.

În acest sens, pârâta a făcut referire la sentinţa nr.36CC/13.05.2015 pronunţată Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr.215/42/2015, în soluţionarea unui conflict negativ de competenţă, prin care s-a stabilit competenţa materială în favoarea Tribunalului Prahova.

Faţă de argumentele expuse, pârâta a solicitat admiterea excepţiei şi declinarea competenţei de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Prahova.

În cazul în care, se va constata că judecătoria este competentă să soluţioneze litigiul, pârâta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Statului Român - prin reprezentantul său  Ministerul Finanţelor Publice, motivat de opozabilitatea hotărârii ce se pronunţă, precum şi faţă de împrejurarea că, în cauză, se solicită constatarea nulităţii absolute a unui titlu de proprietate prin care se reconstituie dreptul proprietate pentru suprafaţa de 1.423,85ha. teren cu vegetaţie forestieră din domeniul public al statului.

În acest sens, pârâta a invocat dispoziţiile art.12 alin.5 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, care stabilesc că „În litigiile privitoare la dreptul de administrare, statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice …”, coroborate cu dispoziţiile art.1 alin.2 „Romsilva este persoana juridică, cu sediul central în municipiul Bucureşti, Bd. Gen. Gheorghe Magheru nr. 31, sectorul 1 şi funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară. (3)Romsilva este regie autonomă de interes naţional, aflată  sub autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură” din H.G.R. nr.229/2009, precum şi art. 1 alin.1 „Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, denumită în continuare Romsilva are ca scop gestionarea durabilă şi unitară, în conformitate cu prevederile legale, a fondului forestier proprietate publică a statului”.

Totodată, pârâta a solicitat citarea în cauză, în calitate de pârâtă, a Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva - prin Direcţia Silvică Prahova, cu sediul în municipiul Ploieşti, str. Iuliu Maniu nr.3, jud. Prahova, având în vedere că obiectul prezentei cauze are în vedere reconstituirea dreptului de proprietate pentru 1.423,85 ha. teren vegetaţie forestieră, menţionând că H.G. nr.XXX/ 19.05.2006 a fost adoptată în unanimitate de membrii Comisiei judeţene, propunerea Comisiei Locale fiind votată inclusiv de reprezentantul Direcţiei Silvice Prahova.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat să se constate că, în speţă, Comisia Judeţeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor a validat propunerea privind reconstituirea dreptului proprietate pentru terenul cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 1.423,85 ha. în baza documentaţiei întocmite şi depuse, în acest sens, de Comisia Locală de fond funciar XXX.

Astfel, prin cererea înregistrată la sediul Primăriei oraşului XXX sub nr.12969/14.10.2005, pârâţii XXX  YYY şi ZZZ au solicit reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1.423,85 ha. pădure, situată pe raza localităţii XXX, jud. Prahova şi, aşa cum rezultă din documentele depuse la dosarul cauzei, solicitanţii au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite.

În ceea ce priveşte susţinerea dreptului de proprietate, reclamaţii au depus adresa nr.2615/24. 08.2000 emisă de Oficiul de Cadastru Agricol şi Organizarea Teritoriului Agricol Judeţul Prahova şi adresa nr.2568/21.03.1949 emisă de Direcţia Agricolă Judeţeană - Serviciul Agricol Prahova.

Din analiza documentului intitulat „Tabloul Proprietarilor expropriaţi pe baza Legii şi Regulamentului şi Reformei Agrare nr.187/1945 şi Decretul Lege nr.83/1949 din fostul Judeţ Prahova” rezultă că, în anul 1949, --- deţinea în proprietate o suprafaţă de 1.433,85 ha.

În ceea ce priveşte afirmaţia A.N.R.P. cu privire la adresa nr.2568/21.03.1949 emisă de Direcţia Agricolă Judeţeană - Serviciul Agricol Prahova, legat de faptul că, în cuprinsul acesteia, nu se precizează suprafaţa expropriată şi categoria de folosinţă a terenului, pârâta a menţionat că, din conţinutul adresei indicate, rezultă, în mod cert, actul normativ de preluare, respectiv Decretul Prezidenţial nr.83/1949, menţionat şi în adresa nr.2615/24.08.2000, document care confirmă ca fiind expropriată pe raza oraşului XXX suprafaţa de 1.433,85 ha. pădure.

Referitor la motivele invocate la pct.2, pârâta a solicitat să se constate că cererea a fost depusă la Comisia Locală de fond funciar XXX, fiind soluţionată de aceasta, pe baza documentelor din care rezultă că, în localitatea XXX, s-a expropriat suprafaţa de 1.433,85 ha. teren cu vegetaţie forestieră.

Ulterior, în procedura de verificare a propunerii comisiei locale, Comisia Judeţeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, pe baza documentelor transmise, a validat, în mod corect, propunerea înscrisă în anexa nr.42 poz.1 la H.C.J. nr.XXX/19.05. 2006.

Pentru considerentele arătate mai sus, pârâta Comisia Judeţeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor a instanţei ca, în urma analizei probelor şi documentelor de la dosarul cauzei, să se pronunţe asupra cererii formulate de reclamantă şi, în temeiul art.223 C.pr.civ., judecarea cauzei şi în lipsă.

În dovedirea susţinerilor sale, pârâta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

La rândul său, la data de 21.07.2016, şi pârâta Comisia Locală XXX pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a formulat, în baza aceluiaşi text de lege, întâmpinare (f. 161 - 165), prin care a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică şi, pe fond, menţinerea ca legală şi temeinică a Hotărârii Comisiei Judeţene Prahova nr.XXX/19.05.2006 prin care a fost validată Anexa nr.42, poz.1 pentru suprafaţa de 1.423,83 ha. teren cu vegetaţie forestieră şi titlul de proprietate nr.XXX emis în baza H.C.J. în favoarea pârâţilor XXX  YYY şi ZZZ, cu consecinţa menţinerii tuturor actelor subsecvente, ca legale şi temeinice.

De asemenea, în raport de art. III. lit. a) pct. VI) din Legea nr.169/1997, modificată şi completată - dispoziţii legale pe care reclamanta şi-a întemeiat acţiunea, pârâta a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru capătul 2 de cerere, solicitând să se constate că A.N.R.P. a solicitat anularea titlului de proprietate nr.XXX emis în baza H.C.J. în favoarea pârâţilor XXX  YYY şi ZZZ şi nu nulitatea absolută a acestui act.

În aceste condiţii, pârâta consideră că cererea reclamantei, astfel cum a fost formulată, reprezintă o nulitate relativă cu un regim juridic diferit care se poate invoca, pe calea acţiunii, în termenul de prescripţie legal.

În raport de art.78 C.pr.civ., pârâta a subliniat necesitatea introducerii în cauză a Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Prahova.

În motivare, pârâta a arătat că, prin cererea înregistrată la Primăria oraşului XXX sub nr. 12969/14.10.2005 formulată de pârâţii XXX  YYY şi ZZZ, prin avocat, s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, în limitele prevăzute de Legea nr.247/2005 cu privire la teren pădure situat pe raza localităţii XXX, jud. Prahova, în suprafaţa de 1.423,85 ha.

Solicitanţii au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite, conform documentelor prevăzute de reclamantă în acţiune.

În susţinerea dreptului de proprietate, pârâţii au depus adresa nr.2615/24.08.2000 emisă de Oficiul de Cadastru Agricol şi Organizarea Teritoriului Agricol Judeţul Prahova şi adresa nr.2568/ 21.03.1949 emisă de Direcţia Agricolă Judeţeană - Serviciul Agricol Prahova.

În raport de aceste înscrisuri, precum şi, având în vedere „Tabloul Proprietarilor expropriați pe baza Legii şi Regulamentului şi Reformei Agrare nr.187/1945 şi Decretul Lege nr.83/1949 din fostul Judeţ Prahova”, pârâta a solicitat să se observe că, în anul 1949, Constantin Bibescu XXX  Familia XXX mai deţinea în proprietate o suprafaţă de 1.433,85 ha., subliniind că actul normativ care a stat la baza preluării, respectiv Decretul Prezidenţial nr.83/1949 pentru completarea unor dispoziţiuni din Legea nr.187/1945 se aplică urmare a verificării situaţiei juridice a proprietăţii constatată la data de 23 august 1944, reglementare cuprinsă în această lege.

În această situaţie, pârâta a menţionat că este greu de crezut că statul, prin instituţiile implicate, prelua o suprafaţă atât de mare şi o înscria în documente de preluare, fără să verifice şi, implicit, să constate dacă persoana în cauză avea calitatea de proprietar.

Este de notorietate că regimul instaurat după martie 1945 era unul abuziv, cei puşi să execute aceste măsuri depăşind cu mult cadrul legal în vigoare, în sensul că nu se expropriau doar terenurile şi casele, în multe situaţii distrugând orice urmă a proprietăţii, orice înscris doveditor al dreptului de proprietate.

În acest context, pârâta a solicitat să se observe că, în baza Legii nr.247/2005, s-au adus modificări art.6 alin.11 din Legea nr.1/2000, însă, înainte de modificare, acest text statua, cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile forestiere, că este admisă doar proba cu înscrisuri, această reglementare fiind eliminată prin modificările aduse de actul normativ menţionat.

Faţă de cele învederate, pârâta Comisia Locală XXX pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a apreciat că, în mod netemeinic, reclamanta A.N.R.P. consideră că documentele de care a ţinut seama comisia locală nu dovedesc proprietatea.

De asemenea, în mod nejustificat, reclamanta afirmă că adresa nr.2568/21.03.1949 emisă de Direcţia Agricolă Judeţeană - Serviciul Agricol Prahova nu precizează suprafaţa expropriată şi categoria de folosinţă a terenului, situaţie în care consideră că această autoritate nu a coroborat menţiunile existente în documente.

Dacă ar fi procedat în acest fel, cum este corect pentru o verificare temeinică, ar fi observat că, din adresa la care s-a referit, rezultă actul normativ de preluare, respectiv Decretul Prezidenţial nr.83/1949, menţionat şi în adresa nr.2615/24.08.2000 care confirmă ca fiind expropriată, pe raza oraşului XXX, suprafaţa de 1.433,85 ha. pădure.

Aşa cum s-a precizat şi în acţiune, în şedinţa din data de 27.10.2005, comisia locală a analizat cererea şi, considerând că aceasta este susţinută de datele confirmate prin adresa nr.2615/24.08.2000 emisă de Oficiul de Cadastru Agricol şi Organizarea Teritoriului Agricol Judeţul Prahova şi adresa nr.2568/21.03.1949 emisă de Direcţia Agricolă Judeţeană - Serviciul Agricol Prahova, a propus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1.423,85 ha. pădure (diferenţa între suprafaţa 1.433,85 ha. preluată de stat şi 10 ha. reconstituită în baza Legii nr.1/2000), fiind întocmită anexa 37 .

Prin Memoriul justificativ nr.12969/29.03.2006 înregistrat la Instituţia Prefectului sub nr. 3268/29.03.2006, s-a înaintat Comisiei Judeţene de fond funciar Prahova propunerea şi anexa 37.

În raport de art.5 lit. c) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr.890/2005, în anexa 37, s-a precizat de reprezentatul Ocolului Silvic Sinaia că „în baza documentelor depuse la Comisia locală şi a existenţei suprafeţei de pădure solicitate pe raza a 5 teritorii administrative, nu s-a putut stabili amplasamentul”.

În concluzie, prin Memoriul justificativ şi anexa 37, comisia locală a formulat o propunere de reconstituire, furnizând Comisiei Judeţene Prahova toate informaţiile necesare verificării dosarului şi validării dreptului de proprietate.

În procedura de verificare a propunerii comisiei locale, Comisia Judeţeană Prahova, pe baza documentelor transmise, a încadrat propunerea în anexa 42, pe care a şi validat-o în cadrul şedinţei comisiei judeţene, prin H.C.J. nr.XXX/19.05.2006.

Prin motivele invocate, reclamanta afirmă şi că, din proprietatea Familia XXX, s-au făcut înstrăinări în perioada anilor 1930 - 1934, precum şi că diverse suprafeţe de teren din Moşia XXX ar fi fost expropriate după Legea Agrară din anul 1919, pârâta apreciind că A.N.R.P. invocă aceste aspecte pentru a-şi justifica raţionamentul incorect şi nefondat, în sensul că, la momentul preluării, Familia XXX nu mai deţinea suprafaţa de 1.433,85 ha.

De fapt, reclamanta a preluat menţiuni din acte încheiate în anul 1919, cu ocazia exproprierilor în baza Reformei Agrare, concluzionând, în mod netemeinic, că acestea se referă la terenuri pădure, însă, din lecturarea acestor documente, respectiv procesul - verbal încheiat în data de 03.06.1919 de Comisiunea Locală de Expropriere a Moşiei XXX şi procesul - verbal încheiat la data de 26.09.1919 de Comisiunea IV Judeţeană de Expropriere Filipeştii de Târg Judeţul Prahova, se poate observa că menţiunile privind exproprierea nu fac referire la terenuri - pădure, vizând terenurile - păşune (poieni), situate la marginea pădurilor şi alte terenurile degradate.

Reclamanta a preluat din aceste documente o suprafaţă de 1.285 ha. pădure, susţinând nejustificat că aceasta ar fi fost pădurea deţinută de Familia XXX şi, nicidecum, suprafaţa de 1.433,85 ha.

În combatere, pârâta Comisia Locală XXX pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a solicitat să se observe că procesul - verbal din 03.06.1919 în care se face referire la acesta suprafaţă cuprinde o menţiune la final, respectiv opinia reprezentantului proprietarului, în sensul că „suprafeţele cuprinse în document sunt aproximative, nefiind măsurate de inginer. Fac de asemenea rezerve asupra ochilor de pădure”.

Pentru aceste considerente, pârâta a arătat că suprafaţa de 1.285 ha. precizată de reclamantă nu se confirmă nici în raport de Planul Moşiei XXX - proprietatea C. XXX  Familia XXX, încheiat în anul 1931, obţinut de comisia locală de la Arhivele Naţionale şi, deşi, acest plan a fost înaintat reclamantei A.N.R.P., acesta nu l-a folosit în verificările efectuate.

Pârâta susţine acest lucru, deoarece, din legenda menţionată pe plan, rezultă că, în anul 1931, pădurea în suprafaţă de 1.388 ha. şi 8.312 mp. era inexpropriabilă, rămasă proprietarului şi, chiar dacă din moşie s-au realizat înstrăinări, din documentele anexate cererii rezultă că s-a preluat o suprafaţă de 1.433,85 ha.

Pârâta a subliniat, de asemenea, că , în trupurile în care au fost realizate înstrăinările la care face referire reclamanta (Turbatu, Coada Feţei şi Valea Morii), dreptul de proprietate pentru terenul forestier s-a reconstituit şi în favoarea altor persoane, în baza Legii nr.18/1991, aspect care dovedeşte că moştenitorilor lui Constantin Bibescu XXX  Familia XXX nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate pe terenurile înstrăinate.

Cu privire la motivele invocate la pct.2 din acţiune, pârâta apreciază că acestea sunt netemeinice, sens în care a solicitat a se ţine seama de faptul că cererea a fost depusă la Comisia Locală de fond funciar XXX, fiind soluţionată de această comisie, pe baza documentelor depuse din care rezultă că pe raza localităţii XXX s-a expropriat suprafaţa de 1.433,85 ha.

Din acest motiv, comisia locală a propus reconstituirea dreptului, conform anexei 37, în care a furnizat şi informaţii asupra amplasamentului.

În ceea ce priveşte punerea în posesie, pârâta a menţionat că aceasta s-a realizat în baza H.C.J. nr.XXX/19.05.2006 transmisă de Comisia Judeţeană Prahova comisiei locale, pe amplasamentul predat de Ocolul Silvic Sinaia, în baza Protocolului încheiat în data de 23.08.2006.

Din susţinerile A.N.R.P. rezultă că soluţionarea cererii nu intra în competenţa comisiei locale, însă, indiferent de procedura de lucru adoptată de aceasta, în raport de dispoziţiile legale în materie, soluţionarea cererii, prin validarea dreptului, se face de comisia judeţeană.

Prin urmare, în opinia pârâtei, Comisia Locală XXX pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor nu a încălcat cu nimic competenţa Comisiei Judeţene Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, prin transmiterea către aceasta a memoriului, anexelor şi a documentelor, iar aceasta din urmă şi-a exercitat competenţele, în sensul verificării şi validării dreptului, adoptând o hotărâre valabilă.

Nu în ultimul rând, pârâta a menţionat că, parte din terenul reconstituit legal în baza titlului de proprietate nr.52/29.11.2006, a intrat în circuitul civil, prin contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.710/24.11.2014.

Reclamanta precizează în acţiune că verificările au fost efectuate ca urmare a unei sesizări a Comunei Proviţa de Jos, context în care s-a subliniat că beneficiarii titlurilor de proprietate s-au înregistrat cu terenurile în vederea impozitării la toate localităţile, conform procesului - verbal de punere în posesie şi a titlului de proprietate.

Dacă aceste localităţi s-ar fi considerat prejudiciate în vreun fel, pârâta îşi pune întrebarea de ce nu şi-au exercitat rolul activ în momentul în care au luat la cunoştinţă de existenţa titlului de proprietate şi au aşteptat să treacă o perioadă de cca. 10 ani.

În opinia pârâtei, din această atitudine pasivă de care au dat dovadă reprezentanţii legali ai Comunei Proviţa de Jos, rezultă că nu poate fi vorba de o prejudiciere a acestei localităţi şi nici a celorlalte şi, implicit, a statului, cu atât mai mult cu cât, documentele existente atestă faptul că statul a preluat o suprafaţă de 1.433,85 ha. de la C. B. Familia XXX.

Pentru aceste considerente, pârâta Comisia Locală XXX pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică şi, pe fond, menţinerea ca legală şi temeinică a Hotărârii Comisiei Judeţene Prahova nr.XXX/19.05.2006 prin care a fost validată anexa nr.42, poz.1 pentru suprafaţa de 1.423,83 ha. teren cu vegetaţie forestieră şi a titlului de proprietate nr.XXX emis în baza H.C.J. în favoarea pârâţilor XXX  YYY şi ZZZ.

În ceea ce priveşte solicitarea ca instanţa să dispună introducerea în cauză a Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Prahova, pârâta a arătat că este motivată în raport de obiectul prezentei cauze care vizează terenuri cu vegetaţie forestieră.

În susţinerea motivelor invocate prin întâmpinare, pârâta a înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri, precum şi de orice alte probe necesare şi utile cauzei.

În drept, pârâta a invocat dispoziţiile art.205 C.pr.civ., ale Legii nr.1/2000, ale Legii nr.247/ 2005, art.78 alin.2 şi 3 C.pr.civ. şi Regulamentul aprobat prin H.G. nr.890/2005.

La data de 26.08.2016, pârâtul ZZZ a depus întâmpinare (f.188 - 192) prin care a arătat că mătuşa sa - pârâta YYY, succesorii acesteia fiind pârâtul, în calitate de nepot de frate, şi fratele său  ----, astfel cum rezultă din certificatul de moştenitor nr.47/02.09.2008 emis de B.N.P. Silvana - Brânduşa Trofin.

În ceea ce priveşte imobilul - teren din titlul de proprietate nr.XXX emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Prahova ce face obiectul prezentului litigiu, pârâtul a menţionat că acesta a fost înstrăinat încă din anul 2007, potrivit antecontractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr.XXX de B.N.P. Mihaela - Cristina şi Mihai Pop, fiind achitat integral preţul vânzării, cumpărătorul S.C. XXX S.R.L. preluând, din acel moment, proprietatea, încheind contractele de pază şi plătind integral toate impozitele şi taxele datorate până în prezent pentru teren.

Acest antecontract a fost încheiat, pentru că nu erau finalizate măsurătorile cadastrale.

În anul 2014, după ce s-a terminat cea mai mare parte a măsurătorilor cadastrale, a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare aut. sub nr.VVV de B.I.N. Dobrotă Vitzman Norin Dan, contract încheiat cu cumpărătoarea S.C. PPP S.R.L. - societate care a preluat antecontractul de vânzare - cumpărare, prin cesiune, de la S.C. XXX S.R.L.

Faţă de această situaţie, pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, întrucât a operat transferul dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, proprietarul actual al acestuia fiind, aşa cum a arătat, S.C. PPP S.R.L. care are calitate procesuală în prezenta cauză, urmând a fi citat în calitate de pârât.

În raport de acţiunea introductivă, pârâtul a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor care nu a fost deţinătoarea imobilului - teren restituit, nu este emitenta titlului de proprietate nr.XXX şi nu are nicio calitate, potrivit legilor de fond funciar în vigoare la momentul formulării cererii de restituire, respectiv la momentul emiterii titlului.

Pârâtul a menţionat că, potrivit legii, a formulat cerere de restituire însoţită de toate actele care dovedesc dreptul de proprietate şi calitatea de persoane îndreptăţite la restituirea proprietăţii la Primăria XXX care, verificând înscrisurile depuse, a validat cererea şi a înaintat, la rândul său, întregul dosar Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Prahova, reclamanta neavând competenţă în emiterea titlului sau analizarea dosarului.

În raport de capătul nr. 2 de cerere din acţiunea introductivă prin care s-a solicitat anularea titlului de proprietate nr.52/29.11.2006, pârâtul a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei, întrucât, acest capăt de cerere vizează, în fapt, o nulitate relativă a actului juridic.

Nulitatea relativă este acea nulitate care sancţionează nerespectarea, la încheierea actului juridic civil, a unei norme care ocroteşte un interes particular, individual sau personal, putând fi invocată doar de persoana al cărei interes a fost nesocotit, acţiunea în anulabilitate (nulitate relativă) putând fi introdusă în termenul general de prescripţie de 3 ani, potrivit art.9 din Decretul nr.167/ 1958.

Potrivit art.18 din Decretul nr.167/1958 „Instanţa judecătorească şi organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, să cerceteze dacă dreptul la acţiune sau la executarea silită este prescris”.

Cum titlul de proprietate menţionat a fost emis în data de 29.11.2006, având în vedere şi textele de lege enunţate, pârâtul a solicitat să se reţină că acţiunea în constatarea nulităţii relative solicitată prin capătul nr.2 din cerere trebuia promovată de persoana interesată, a cărui interes particular a fost nesocotit la data emiterii actului contestat, în termenul general de prescripţie de 3 ani, respectiv până cel mai târziu în data de 29.11.2009, după această dată dreptul la acţiunea în anulabilitate (în constatarea nulităţii relative) stingându-se prin împlinirea termenului general de prescripţie.

Pentru aceste considerente, pârâtul a solicitat admiterea excepţiei prescrierii dreptului material la acţiune pentru capătul nr.2 din cerere şi, în consecinţă, respingerea acestei cereri ca fiind tardiv formulată, după trecerea termenului general de prescripţie de 3 ani.

În raport de ambele capete de cerere ale acţiunii introductive, pârâtul a invocat excepţia lipsei de interes a reclamantei A.N.R.P. în promovarea prezentei acţiuni, arătând că, prin motivele prezentate, aceasta nu justifică existenţa unui interes legitim, născut şi actual, personal şi determinat.

Potrivit art.32 alin.1 lit. d) C.pr.civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Prin interes se înţelege folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care a formulat o cerere de chemare în judecată.

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acţiunii civile, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.

Interesul trebuie să fie determinat, adică folosul practic, material sau moral, ce poate fi realizat de parte, în eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate, să fie unul concret, iar nu abstract, cerinţa fiind echivalentă cu cerinţa existenţei interesului însuşi; să fie legitim, adică conform cu regulile de convieţuire socială sau cu legea, deci să nu încalce prevederile art.5 C. civ. din 1864, respectiv ale art.11 din noul C.civ.; să fie şi juridic, iar nu pur teoretic (de ex., să se obţină o soluţie favorabilă pentru a preîntâmpina o judecată eventuală împotriva părţii pe aceleaşi temeiuri); să fie personal, în sensul că folosul practic urmărit de titularul cererii trebuie să se răsfrângă asupra acestuia. Cu alte cuvinte, în principiu, nu este îngăduit unei persoane să apere interesul unei alte persoane şi, pe cale de consecinţă, nici interesul colectiv; să fie născut şi actual, iar nu eventual, adică să existe la momentul exercitării acţiunii civile, în sensul că partea s-ar expune unui prejudiciu dacă ar rămâne în pasivitate şi nu ar recurge în acel moment la acţiune.

Pârâtul ZZZ consideră că reclamanta A.N.R.P. nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor cumulative prin care să justifice interesul în promovarea prezentei cauze, motiv pentru care a solicitat admiterea excepţiei şi respingerea acţiunii ca fiind formulată de o persoană lipsită de interes.

În raport de primul capăt de cerere al acţiunii introductive, pârâtul a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Câmpina, arătând că, în condiţiile în care, legislaţia specifică dreptului administrativ nu califică o hotărâre de consiliu local, dată în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art.36 alin.2 lit. c) din Legea nr.215/2001, ca fiind act administrativ ori, dimpotrivă, act juridic civil, după cum se referă la proprietatea publică sau la cea privată a unităţii administrativ - teritoriale, concluzia care se impune este aceea că cea chemată să verifice legalitatea hotărârii respective este doar instanţa de contencios administrativ.

O acţiune în anularea actului juridic civil impune diferenţierea nulităţilor absolute de cele relative, cu toate implicaţiile vizând calitatea procesuală activă, termenul de prescripţie şi cazurile de nulitate, în vreme ce, dreptul administrativ nu operează cu noţiunea de nulitate absolută ori relativă, ci cu noţiunea de legalitate.

De asemenea, legalitatea unui act administrativ se analizează şi sub aspectul motivării acestuia, iar uneori o astfel de analiză se întinde şi asupra unor formalităţi anterioare şi/sau ulterioare adoptării ori emiterii actului contestat.

Hotărârea menţionată, fiind un act administrativ, devin incidente dispoziţiile Legii contenciosului administrativ care prevăd, în mod expres, la art.1 alin.1, competenţa instanţei de contencios administrativ în soluţionarea acţiunilor introduse de persoana vătămată împotriva actelor administrative emise de autorităţile publice.

Aceeaşi posibilitate este reglementată la alin.2 al aceluiaşi articol şi în privinţa terţului vătămat în dreptul sau interesul său legitim printr-un act administrativ individual, adresat altui subiect de drept.

Faţă de aceste motive, pârâtul a solicitat admiterea excepţiei necompetenţei materiale a Judecătoriei Câmpina pentru primul capăt de cerere, disjungerea cauzei şi trimiterea dosarului spre soluţionare instanţei competente, Tribunalul Prahova - Secţia Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal.

Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că, la data de 14.10.2005, a formulat cerere de reconstituire a dreptului său de proprietate asupra terenului cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 1.423,85 ha. situat pe raza localităţii XXX, jud. Prahova, în temeiul Legii nr.247/2005.

La cererea formulată s-au ataşat actele doveditoare ale dreptului de proprietate şi s-a făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţire la restituirea proprietăţii ce a aparţinut bunicului său Familia XXX XXX  Michel Constantin (cunoscut şi sub numele de Bibescu XXX  Familia XXX Constantin), decedat la data de 22.08.1967.

Din înscrisurile depuse la dosarul administrativ rezultă că terenul a fost expropriat în baza Decretului nr.83/1949, situaţie atestată de adresa nr.2568/21.03.1949 a Direcţiei Agricole Judeţene Prahova - Serviciul Agricol Prahova şi adresa nr.2615.24.08.2000 emisă de Oficiul de Cadastru Agricol şi Organizarea Teritoriului Agricol Prahova, de tabelul nominal al proprietarilor expropriaţi, fiind depus şi planul moşiei XXX din 1931 - proprietatea lui Constantin XXX  Familia XXX.

Reclamanta face vorbire, în sprijinul susţinerilor sale, despre exproprieri anterioare anului 1945 (exproprieri din 1919 sau înstrăinări din perioada anului 1930), an în care, în patrimoniului autorului său rămăsese suprafaţa de 1.433,85 ha.

Reclamanta, prin acţiune, pretinde, în fapt, să se facă probatio diabolica, ignorând cu bună ştiinţă că dovada dreptului de proprietate se face nu doar cu acte de proprietate, ci şi cu orice alte acte din care să rezulte dreptul de proprietate asupra terenului solicitat.

De altfel, niciuna dintre autorităţile care au analizat documentele depuse nu au contestat calitatea de proprietari ori de persoane îndreptăţite la restituire.

Cu ocazia analizaţii dosarului administrativ, Ocolul Silvic Sinaia a predat amplasamentul terenului Comisiei Locale XXX şi Comisiei Judeţene Prahova, reconstituirea dreptului de proprietate având loc ulterior indicării amplasamentului imobilului.

În mod neîntemeiat, reclamanta susţine că soluţionarea cererii s-a făcut de o comisie de fond funciar necompetentă, întrucât, hotărârea prin care s-a dispus restituirea terenului ce a aparţinut autorului a fost dată de comisia judeţeană, conform legii, şi a fost urmată de emiterea titlului de proprietate.

Aşadar, în speţă, validarea cererii a fost dată de Comisia Locală XXX, în urma analizării dosarului administrativ, iar propunerea de validare a fost înaintată împreună cu întregul dosar Comisiei Judeţene Prahova care a fost de acord cu aceasta şi a pronunţat Hotărârea nr.XXX/2006.

Pentru toate aceste considerente, pârâtul a solicitat, în primul rând, admiterea excepţiilor invocate, iar pe fondul cauzei, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În drept, pârâtul a invocat prevederile art.205, art.32, art.33, art.57, art.129 alin.2 pct.2, art. 130 - 132, art.245 - 248 C.pr.civ., Legea nr.18/1991, Legea nr.247/2005.

În dovedirea susţinerilor sale, pârâtul a înţeles să se folosească de probele cu înscrisuri şi de orice alte probe utile cauzei.

La data de 29.08.2016, reclamanta A.N.R.P. a depus la dosar precizări (f.194) prin care a arătat că, în vederea obţinerii de informaţii referitoare la domiciliul actual al pârâtului ZZZ, prin adresa nr.13456/DJC/27.04.2016, s-a adresat Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Răspunzând solicitării sale, M.A.I. - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, prin adresele nr.3798858/06.06.2016, respectiv nr.3798858/21.06.2016 a comunicat că, în evidenţele pe care le deţine, numitul ZZZ figurează înregistrat cu ultimul domiciliu din România ca fiind în Municipiul Bucureşti, str. Nuferilor nr.55, Sector 1 şi are înscrisă menţiunea „cetăţean român cu domiciliul în străinătate/Franţa/2002”.

În ceea ce o priveşte pe pârâta YYY, reclamanta a precizat că domiciliul pe care l-a indicat în cererea de chemare în judecată este declarat de aceasta în procura specială aut. sub nr.7192/8648 din 17.11.2005 de Ambasada României la Paris, prin care o împuternicea pe numita Constantin T. Maria să întocmească toate formalităţile necesare în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului situat în raza localităţii XXX.

Totodată, reclamanta a precizat că, prin adresa nr.25742/24.08.2016, a solicitat M.A.I. - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, informaţii cu privire la domiciliul actual al pârâtei YYY, urmând să comunice instanţei răspunsul primit.

Ulterior, la data de 03.10.2016, reclamanta A.N.R.P. a depus la dosar o notă scrisă (f.209 - vol. II) prin care a învederat că, urmare a demersurilor efectuate la M.A.I. - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, prin adresa nr.3804114 din 16.09.2016, a fost informată că, în evidenţele pe care le deţine, YYY figurează cu domiciliul în Municipiul Bucureşti, Calea Victoriei nr.165, Sector 1, având înscrisă menţiunea „cetăţean român cu domiciliul în străinătate/Franţa/1998”.

Prin încheierea de şedinţă din data de 26.10.2016, s-a dispus citarea şi introducerea în cauză, în calitate de pârâţi, a moştenitorilor defunctei YYY, respectiv:  --- (f.220 - vol. II).

Prin sentinţa civilă nr.4519 pronunţată de Judecătoria Câmpina la data de 27.12.2016, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată de pârâta Comisia Judeţeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, sens în care s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, reţinându-se că, cererea de chemare în judecată are ca obiect constatarea nulităţii absolute a H.C.J. Prahova nr.XXX din 19.05.2006 cu privire la validarea poziţiei nr.1 din anexa nr.42 şi a tuturor actelor subsecvente acesteia, cu privire la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate depusă de pârâţii YYY şi ZZZ, înregistrată la Primăria XXX cu nr.12969/14.10.2005 şi, subsecvent acesteia, anularea titlului de proprietate nr.52 din 29.11.2006 emis în favoarea pârâţilor de Comisia Judeţeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, pentru suprafaţa de 1.423,85 ha. teren cu vegetaţie forestieră, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile Legii nr.18/1991 şi ale Legii nr. 1/2000 .

Cu privire la competenţa materială de soluţionare a cererilor aflate sub incidenţa Legii nr.18/ 1991, s-a apreciat că aceasta cuprinde o reglementare distinctă, pe categorii de obiecte.

Astfel, cererile al căror obiect se întemeiază pe art.53 alin.2 din Legea nr.18/1991, fiind plângeri formulate de persoanele îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate împotriva hotărârii comisiei judeţene sunt date de legea specială în competenţa de soluţionare, din punct de vedere material, a judecătoriilor.

În schimb, cererile care se întemeiază pe dispoziţiile art.63 din aceeaşi lege, se rezolvă de instanţe după competenţa materială de drept comun, respectiv în baza criteriului valoric instituit de art.94 pct.1 lit. K) C.pr.civ.

În litigiul dedus judecăţii, nu ne aflăm în ipoteza reglementată de art.53 alin.2 din Legea nr. 18/1991, solicitările reclamantei vizând constatarea nulităţii absolute a unei Hotărâri a Comisiei Judeţene, fapt pe deplin explicabil, întrucât, reclamanta este terţ faţă de hotărârea contestată şi nu poate uza de calea reglementată de art.53 alin.2 din Legea nr.18/1991, care a fost pusă de legiuitor doar la îndemâna celor cărora li s-a comunicat această hotărâre şi cărora li s-a oferit posibilitatea de a formula plângere în cadrul termenului de 30 de zile de la data la care li s-a comunicat hotărârea emisă de comisie.

Pentru toate celelalte persoane, terţe faţă de această hotărâre şi care invocă nulitatea unui act juridic emis în baza Legii nr.18/1991, legiuitorul a prevăzut expres, în art.63 din acelaşi act normativ, că „litigiile se judecă potrivit dreptului comun şi nu conform procedurii speciale prevăzute în prezentul capitol”.

În atare situaţie, având în vedere că, în speţa pendinte, se solicită a se constata nulitatea absolută, respectiv anularea a două acte emise în baza Legii nr.18/1991, s-a constatat aplicabilitatea, sub aspectul competenţei materiale de soluţionare a cauzei, a dispoziţiilor art.63 din legea menţionată.

Astfel, s-a constatat că litigiul în speţă este supus reglementării dreptului comun, caz în care, competenţa materială de soluţionare a cauzei se stabileşte, întrucât, este evaluabilă în bani, conform art.3 alin.2 lit. a) din O.U.G. nr.80/2013, după criteriul valorii terenului forestier de 1.423,85 ha. pentru care s-au emis actele a căror nulitate/anulare s-a solicitat a se constata.

În ceea ce priveşte valoarea terenului în suprafaţă de 1.423,85 ha., categorie de folosinţă forestier, s-a apreciat că, în realitate, este mult superioară plafonului care ar atrage competenţa judecătoriei (până la 200.000lei, inclusiv), prin raportare chiar la valoarea de 9 lei/mp. rezultată din grilele notariale cuprinzând valori orientative ale proprietăţilor imobiliare.

Pentru aceste considerente şi, având în vedere art.63 din Legea nr.18/1991, republicată, coroborat cu art.95 alin.1 C.pr.civ., text de lege care stipulează că „tribunalele judecă în primă instanţă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe” raportat la art.132 alin. 3 C.pr.civ. şi art.129 alin.2 pct.2 C.pr.civ., a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Câmpina şi, pe cale de consecinţă, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, în acelaşi sens pronunţându-se şi Curtea de Apel Ploieşti pe calea regulatorului de competenţă, prin sentinţa nr.36CC/31.05.2015 în dosarul nr.215/42/2015 .

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova - Secţia I Civilă, cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr unic de dosar, la data de 19.01.2017, pricina fiind soluţionată în condiţii de legală citare a părţilor litigante.

Prin încheierea de şedinţă din data de 21.03.2017, tribunalul a respins cererea formulată, prin întâmpinare, de pârâta Comisia Judeţeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor privind introducere în cauză, în calitate de pârâţi, a Statului Român - prin Ministerul Finanţelor Publice şi a Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva - prin Direcţia Silvică Prahova (f.158 - vol. I), având în vedere că, raportat la petitele acţiunii cu care a fost investită instanţa şi care vizează constatarea nulităţii absolute a H.C.J. Prahova nr.XXX din 19.05.2006 şi anularea titlului de proprietate nr.52 din 29.11.2006 emis în favoarea pârâţilor YYY şi ZZZ de Comisia Judeţeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, pentru suprafaţa de 1.423 ha. teren cu vegetaţie forestieră, nu se justifică calitatea procesuală a instituţiilor menţionate, litigiul urmând a se purta, strict, între persoanele implicate în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate.

Prin aceeaşi încheiere de şedinţă au fost unite cu fondul cauzei, respectiv cu administrarea probelor, conform art.248 alin.4 C.pr.civ., excepţiile prescripţiei dreptului la acţiune în ceea ce priveşte petitul 2 din cererea de chemare în judecată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului ZZZ, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi excepţia lipsei de interes a acesteia din urmă în promovarea acţiunii, fiind necesară administrarea aceloraşi dovezi ca şi pentru soluţionarea fondului litigiului dedus judecăţii, fiind respinsă cererea formulată de pârâtul ZZZ vizând introducerea în cauză a S.C. Greengold Value Forests S.R.L. - cumpărătoarea terenului, potrivit contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr.710/24. 11.2014, întrucât, prezentul demers judiciar vizează, strict, cum s-a arătat în precedent, constatarea nulităţii absolute/anularea unor acte emise, în favoarea pârâţilor - persoane fizice, în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, fără a se preciza eventuale acte de înstrăinare încheiate cu terţe persoane, cu atât mai mult cu cât, reclamanta nu a formulat o cerere de introducere în cauză a altor persoane, în calitate de cumpărători ai terenului - obiect al hotărârii şi titlului de proprietate contestate - cadrul procesual fiind stabilit, în virtutea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, de reclamanta A.N.R.P.

Examinând actele şi lucrările dosarului, tribunalul constată şi reţine următoarele:

Potrivit art.248 alin.1 C.pr.civ. „instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a pricinii”.

Astfel, în ceea ce privește excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în ceea ce priveşte petitul nr. 2 din acţiune vizând anularea titlului de proprietate nr. 52/ 29.11.2006 emis în favoarea pârâţilor Bibescu - XXX  - YYY (decedată la data de 28.07. 2008) şi XXX  - Familia XXX Mihai - Gheorghe -  Ştefan, invocată prin întâmpinări de pârâţii Comisia Locală XXX pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor (f.161 - dosar Judecătoria Câmpina) şi XXX  - Familia XXX Mihai - Gheorghe - Ştefan (f.188 - dosar Judecătoria Câmpina), se constată că, într-adevăr, prin respectivul petit, reclamanta A.N.R.P. a solicitat anularea titlului de proprietate emis de pârâta Comisia Judeţeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor în favoarea pârâţilor menţionaţi, pentru suprafaţa de 1.423,85 ha. teren cu vegetaţie forestieră, temeiul juridic al demersului judiciar, în întregul său, fiind reprezentat de dispoziţiile art. III alin.1 lit. a) pct. VI din Legea nr. 169/1997, Legea nr.18/1991, republicată, Legea nr.1/2000, Legea nr.247/2005, H.G. nr.890/2005 şi Legea nr. 165/2013, completată şi modificată.

În opinia pârâţilor, această solicitare (nb. anularea (nulitate relativă) titlului de proprietate nr.XXX emis în favoarea pârâţilor  --- ar fi supusă termenului general de prescripţie de 3 ani prevăzut de art.9 din Decretul nr.167/ 1958 (nb. conform susţinerilor pârâtului ZZZ - text de lege care, în niciun caz, nu este incident în argumentarea excepţiei), tribunalul reţine că acţiunea pentru anularea titlului de proprietate (nb. în realitate, solicitându-se constatarea nulităţii absolute a H.C.J. Prahova nr.XXX/19.05.2006, este evident că s-a intenţionat a se cere şi nulitatea absolută a actului subsecvent reprezentat de titlul de proprietate nr.52/29.11.2006), nu este supusă vreunui termen de prescripţie, fiind aşadar imprescriptibilă, fiind o cererea formulată în materia specială de reparaţie a fondului funciar, având ca obiect modificarea unui titlu de proprietate.

Este cunoscut că, potrivit art.22 alin.4 C.pr.civ., „Judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire”.

Chiar dacă, reclamanta A.N.R.P. a solicitat, prin petitul acţiunii deduse judecăţii, anularea titlului de proprietate nr.52 din data de 29.11.2006 emis de Comisia Judeţeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor în favoarea pârâţilor YYY (în prezent, decedată) şi ZZZ, pentru suprafaţa de 1.423,85 ha. teren cu vegetaţie forestieră, iar nu constatarea nulităţii absolute a acestui act emis în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, este evident că, raportat la temeiul juridic reprezentat de prevederile Legii nr.169/1997 care, la art. III alin.1 lit. a), arată că „Sunt lovite de nulitate absolută …”, se urmăreşte nulitatea absolută a titlului de proprietate, denumirea unor acte sau fapte juridice deduse judecăţii şi textul legal nefiind chestiuni de natură să ţină judecătorul la pronunţarea soluţiei, cu precizarea că, procedându-se în acest mod, nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale părţilor litigante.

Pentru aceste motive, tribunalul urmează să respingă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în ceea ce priveşte petitul nr. 2 din acţiune vizând anularea titlului de proprietate nr. 52/ 29.11.2006 emis în favoarea pârâţilor Bibescu - XXX  - YYY (decedată la data de 28.07.2008) şi XXX  - Familia XXX Mihai - Gheorghe -  Ştefan, invocată prin întâmpinări de pârâţii Comisia Locală XXX pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (f.161 - dosar Judecătoria Câmpina) şi XXX  - Familia XXX Mihai - Gheorghe - Ştefan (f.188 - dosar Judecătoria Câmpina).

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului XXX  - Familia XXX Mihai - Gheorghe - Ştefan, invocată de acesta prin întâmpinare (f.188 - dosar Judecătoria Câmpina), se reţine că, potrivit titlului de proprietate nr.XXX emis de Comisia Judeţeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, în favoarea moştenitorilor defunctului Bibescu - XXX  -  Familia XXX Constantin, respectiv a pârâţilor din prezenta cauză - XXX  YYY (în prezent decedată) şi ZZZ - asupra terenului cu vegetaţie forestieră în suprafaţă totală de 1.423 ha. şi 8.500 mp. situat pe raza com. Adunaţi, Talea, Proviţa de Jos şi Proviţa de Sus, jud. Prahova (f.109 - dosar Judecătoria Câmpina).

Aşadar, câtă vreme, pârâtul ZZZ (nepot de frate) este, alături de mătuşa sa - pârâta XXX  YYY care a fost soră cu tatăl pârâtului - XXX  Familia XXX Constantin, beneficiarul titlului de proprietate nr.52 din data de 29.11.2006 emis de Comisia Judeţeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, este evident că acesta are calitate procesuală pasivă în demersul judiciar vizând constatarea nulităţii absolute a actelor emise, în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, şi pe numele său, fiind lipsită de relevanţă, din acest punct de vedere şi la acest moment, încheierea unor acte juridice civile ulterioare prin care terenul care a făcut obiectul titlului de proprietate a intrat în circuitul civil, fiind înstrăinat.

Aşa fiind, tribunalul va respinge şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului XXX  -  Familia XXX Mihai - Gheorghe - Ştefan, invocată de acesta prin întâmpinare (f.188 - dosar Judecătoria Câmpina.

Relativ la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, invocată prin întâmpinare de pârâtul XXX  - Familia XXX Mihai - Gheorghe - Ştefan (f.188 - dosar Judecătoria Câmpina), întrucât nu aceasta a fost deţinătoarea imobilului - teren care a fost restituit pârâţilor, nu este emitenta titlului de proprietate nr.52 din data de 29.11.2006 eliberat de Comisia Judeţeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor şi, astfel, nu ar avea nicio calitate, potrivit legilor fondului funciar în vigoare la momentul formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv la momentul emiterii titlului de proprietate, nefiind astfel, în opinia pârâtului, o persoană vătămată în drepturi, se constată că, potrivit prevederilor Titlului V - Modificarea şi completarea Legii nr.169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr.18/1991, „(1)Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/ 1997, cu modificările şi completările ulterioare şi ale prezentei legi: … (vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deţinut anterior în proprietate astfel de terenuri”, nulitatea putând fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun (alin.2 al aceluiaşi articol) care, astfel, au plenitudine de competenţă.

Pe cale de consecinţă, este evident că reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor poate promova o acţiune vizând, inclusiv, anularea/constatarea nulităţii absolute a unui titlu de proprietate, împrejurarea în care va fi respinsă şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia.

Referitor la excepţia lipsei de interes a reclamantei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în iniţierea prezentului demers judiciar, se constată că, pentru a justifica sesizarea instanţei de judecată, interesul trebuie să îndeplinească anumite condiţii, şi anume: să fie legitim sau „proteguit juridiceşte” (se urmăreşte afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege şi potrivit scopului economic şi social pentru care a fost recunoscut), corespunzător cerinţelor legii materiale şi procesuale; să fie născut şi actual (să existe în momentul în care se apelează la mijlocul procesual din conţinutul acţiunii, pentru că rolul judecătorului este acela de a rezolva litigii născute); să fie personal şi direct (folosul practic urmărit prin declanşarea procedurii judiciare trebuie să aparţină celui care recurge la acţiune). 

Transpunând aceste cerinţe ce se cer a fi întrunite pentru a justifica interesul reclamantei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în iniţierea prezentului demers judiciar, se constată că interesul legitim trebuie privit din perspectiva faptului că nulitatea invocată este o nulitate absolută, instituită de legiuitor cu scopul de a ocroti un interes public, general, interes care, în speţă, este acela de a înlătura, din sfera juridică a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate, a celor emise în favoarea persoanelor fizice care nu ar fi fost îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri.

Este evident că persoana care solicită constatarea nulităţii absolute trebuie să justifice un interes care, astfel cum s-a arătat în precedent, trebuie să fie personal şi direct, legitim, născut şi actual.

În acest sens, I.C.C.J. - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în considerentele Deciziei nr.15 din 17 octombrie 2011 care pot fi reţinute şi în cauza de faţă, mutatis mutandis, a arătat că „stabilind că nulitatea actelor la care se referă alin. (1) poate fi invocată „şi de alte persoane care justifică un interes legitim”, art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, nu face altceva decât să transpună, într-un caz particular, acela al actelor emise cu încălcarea prevederilor legii fondului funciar, regula de drept comun potrivit căreia nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes, respectiv fie de părţile actului juridic şi avânzii - cauză ai părţilor, fie de terţi care se pretind prejudiciaţi prin actul atacat, fie de organele expres prevăzute de lege.

Pe planul dreptului procesual, regula enunţată justifică legitimare procesuală activă în acţiunile în constatarea nulităţii absolute întemeiate pe dispoziţiile art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, în privinţa oricărei persoane care justifică un interes legitim, indiferent dacă aceasta a fost sau nu parte în procedura legii speciale a fondului funciar în care au fost emise actele atacate”.

Aşadar, este fără putinţă de tăgadă împrejurarea că, în speţă, reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor justifică un interes legitim în promovarea prezentei acţiuni, interes care rezidă tocmai în atribuţiile acestei instituţii în ceea ce priveşte finalizarea procedurii de soluţionare a dosarelor întocmite în temeiul legilor din domeniul restituirii proprietăţilor, având atribuţii de coordonare şi control cu privire la modul de aplicare şi interpretare a legislaţiei din domeniul proprietăţii funciare, urmărind aplicarea unitară a acesteia, context în care va fi respinsă şi excepţia lipsei de interes a reclamantei.

Pe fondul cauzei, tribunalul constată că, pe calea prezentei proceduri judiciare, reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Judeţeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, Comisia Locală XXX pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, YYY (în prezent, decedată) şi ZZZ, constatarea nulităţii absolute a H.C.J. Prahova nr.XXX/19.05.2006 cu privire la validarea poziției nr.1 înscrisă în Anexa nr.42 şi a tuturor actelor subsecvente acesteia cu privire la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată la Primăria or. XXX sub nr.12969/14.10.2005, precum şi anularea titlului de proprietate nr.XXX emis în favoarea pârâţilor - persoane fizice de Comisia Judeţeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, pentru suprafaţa de 1.423,85 ha. teren cu vegetaţie forestieră.

În esenţă, s-a menţionat că, urmare a verificărilor efectuate de reclamanta A.N.R.P. cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, la sesizarea Primăriei com. Proviţa de Jos, a rezultat că, în anul 2006, Comisia Judeţeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor a validat, în mod nelegal, reconstituirea dreptului de proprietate pentru pârâţii YYY şi ZZZ, deşi nu erau îndreptăţiţi, potrivit legii, la astfel de reconstituiri pentru următoarele motive: nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului şi cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost soluţionată de o comisie de fond funciar necompetentă.

Astfel, se constată, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar că, potrivit copiei certificatului de naştere N h nr.875370 şi a paşaportului (f.19, 24 - dosar Judecătoria Câmpina), pârâta s-a născut la data de 03.02.1932, având ca părinţi pe----, şi a decedat, conform certificatului de moştenitor nr.17/ 28.03.2014, la data de 28.07.2008, fiind cunoscută şi sub numele de -- şi, respectiv ---, de pe urma acesteia rămânând ca moștenitori legali acceptanţi ----(f.217).

Tatăl pârâtei, respectiv  ---, cunoscut şi sub numele de  ---care a fost căsătorit cu Nicola - Maria - Elena, s-a născut la data de 01.10.1875 şi a decedat, conform certificatului de deces nr.771/ 24.08.1967, la data de 22.08.1967 (f.22 - dosar Judecătoria Câmpina).

Potrivit certificatului de naştere nr.144/18.02.1948, pârâtul s-a născut la data de 17.02.1948, având ca părinţi pe ---, ceea ce înseamnă că pârâta a fost soră cu  ---, decedat la data de 22.11.1983.

Prin cererea înregistrată la Primăria or. XXX sub nr.12969/14.10.2005, pârâţii  --, în calitate de fiică şi, respectiv nepot ai lui ---, decedat la data de 22.08.1967, au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, în limitele prevăzute de Legea nr. 247/2005, cu privire la terenul - pădure situat pe raza localităţii XXX, jud. Prahova, în suprafaţă de 1.423,85 ha. şi teren cu destinaţie fâneaţă, izlaz, în suprafaţă de 343,91 ha. (f.14 - dosar Judecătoria Câmpina).

În cererea sus - menţionată, pârâţii au arătat că li s-a reconstituit dreptul de proprietate, în baza Legii nr.1/2000, asupra terenului - livadă în suprafaţă de 40 ha. şi 10 ha. pădure, potrivit proceselor - verbale de punere în posesie ataşate.

Potrivit adresei nr.2615/24.08.2000 emisă de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei - Oficiul de Cadastru Agricol şi Organizarea Teritoriului Agricol Judeţul Prahova înaintată Primăriei or. XXX, din verificările efectuate în arhiva O.C.A.O.T.A. Prahova, rezultă că, în tabelul nominal cu expropriaţii, la nr. curent 336, figurează proprietarul C. B. XXX  cu suprafaţa de teren - păduri expropriată de 1.433,85 ha. şi 40 ha. teren arabil şi diverse terenuri, în baza Decretului - Lege nr.83/1949 (f.125 - dosar Judecătoria Câmpina).

La rândul său, adresa nr.2568/21.03.1949 eliberată de Ministerul Agriculturii - Direcţia Agricolă Judeţeană - Serviciul Agricol Prahova înaintată Ministerului Agriculturii - Direcţia Circulaţiei Bunurilor Statului atestă că „terenurile proprietatea C. B. XXX din comuna XXX, au fost preluate pe baza Decretului Prezidial No. 83/1949” (f.26 - dosar Judecătoria Câmpina).

Conform Procesului - Verbal întocmit la data de 27.10.2005 de Comisia constituită în baza Legii nr.247/2005, în urma analizării cererii formulate de pârâţii YYY şi ZZZ, înregistrată sub nr.12969/14. 10.2005, cerere prin care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul - pădure în suprafaţă de 1.423,85 ha. situat în XXX şi teren cu destinaţie „fâneaţă, izlaz” în suprafaţă de 343 ha., s-a menţionat că respectiva cerere este susţinută prin comunicarea transmisă Primăriei or. XXX nr.2615/2000 din care rezultă că C. B. XXX a fost expropriat, în baza Decretului - Lege nr.83/1949, cu 40 ha. teren arabil şi pădure de 1.433,85 ha., situaţie care rezultă şi din adresa nr.2568/1949 care face referire la proprietăţile preluate prin Decretul Prezidenţial nr.83/1949, motiv pentru care s-a propus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţele în litigiu, respectiv 1.423,85 ha. pădure (diferenţa între 1.433,85 ha. preluată de stat şi 10 ha. reconstituită în baza Legii nr.1/2000), votându-se în unanimitate aprobarea cererii (f.28 - dosar Judecătoria Câmpina).

Potrivit „Tabelului nominal cu persoanele ale căror cereri au fost admise de Comisia Locală XXX pentru aplicarea Legii fondului funciar nr.247/2005”, la poz.2 figurează moştenitorii defunctului --- care, în baza Legii nr.247/2005, prin cererea nr.12969/14.10.2005, au solicitat restituirea suprafeței de teren - pădure de 1.423,85 ha. (f.32 - dosar Judecătoria Câmpina), prin adresa nr.12969/29.11.2005 Primăria or. XXX comunicând solicitanţilor  că a fost aprobată, cu unanimitate de voturi, reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul agricol în suprafaţă de 10 ha. şi 1.423,85 ha. teren forestier (f.33 - dosar Judecătoria Câmpina).

Conform Memoriului justificativ înregistrat la Primăria or. XXX - Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar sub nr.12969/29.03.2006, petiţionarii au calitatea de moştenitori ai defunctului XXX care a avut în proprietate suprafaţa de 1.433,85 ha., moştenitorilor acestuia fiindu-le reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren forestier în suprafaţă de 10 ha. şi, raportat la dispoziţiile art.24 din Legea nr.1/2000, republicată, au dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere pentru diferenţa dintre suprafaţa primită şi cea avută în proprietate, împrejurare în care comisia, cu unanimitate de voturi, a propus reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafaţă de 1.423,85 ha. teren forestier (f.37 - dosar Judecătoria Câmpina), sens în care a fost întocmită Anexa nr.37 din care rezultă suprafaţa terenurilor forestiere avută în proprietate - 1.433,85 ha., suprafaţa acceptată de comisie - 1.423,85 ha., suprafaţa atribuită, conform Legii nr.1/2000 - 10 ha. şi diferenţa de suprafaţă care urmează a fi restituită, potrivit Legii nr.247/2005 - 1.423,85 ha. (f.38 - dosar Judecătoria Câmpina).

În Anexa nr.42 au fost preluate menţiunile anexei anterior indicate atât în ceea ce priveşte persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate - XXX  YYY şi ZZZ, cât şi suprafaţa validată de Comisia Locală XXX pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor - 1.423,85 ha. (f.40 - dosar Judecătoria Câmpina).

Conform Procesului - verbal al şedinţei Comisiei Judeţene Prahova de fond funciar din data de 19.05.2006, Memoriul nr.12969/2006 trimis spre analiză cuprinde o propunere de validare a Anexei nr.42 - poz.1 - cu suprafaţa de 1.423,85 ha. teren cu vegetaţie forestieră (Bibescu XXX  Brancoveanu Constantin), propunere care a fost validată în unanimitate (f.166 - dosar Judecătoria Câmpina).

În aceste condiţii, pârâta Comisia Judeţeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Agricole şi a celor Forestiere a emis H.C.J. nr.XXX din 19. 05.2006 prin care a fost validată propunerea Comisiei Locale XXX înscrisă în Anexa nr.42, poz.1 - Bibescu XXX  Familia XXX Constantin pentru suprafaţa de 1.423,85 ha. teren cu vegetaţie forestieră, în baza Memoriului nr.12969/2006 (f.72 - dosar Judecătoria Câmpina).

La data de 23.08.2006, între Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - Direcţia Silvică Ploieşti - Ocolul Silvic Sinaia, pe de o parte, şi Comisia Locală XXX pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra Terenurilor Agricole, Forestiere şi punerea în posesie a proprietarilor, pe de altă parte, a intervenit Protocolul prin care Regia, în calitate de deţinător actual al terenurilor forestiere care fac obiectul retrocedării, a pus la dispoziţia comisiei locale suprafaţa de 1.423,85 ha. teren forestier, în vederea punerii în posesie a persoanelor îndreptăţite, conform Legii nr.1/2000, modificată şi completată prin Legea nr.247/2005, suprafaţa de teren care a făcut obiectul protocolului fiind validată prin H.C.J. Prahova nr.XXX din 19.05.2006 (f.74 - dosar Judecătoria Câmpina)

 Conform Procesului - verbal de punere în posesie nr.934/23.08.2006 - Anexa nr.57, s-a procedat la punerea în posesie a moştenitorilor defunctului, respectiv pârâţii cu suprafaţa totală de teren cu vegetaţie forestieră de 1.423,85 ha. (f.102 - 108, dosar Judecătoria Câmpina).

Ulterior, la data de 29.11.2006, pârâta Comisia Judeţeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor a eliberat moştenitorilor defunctului --, respectiv pârâţilor  --, titlul de proprietate nr.52 pentru suprafaţa totală de 1.423 ha. şi 8.500 mp. teren cu vegetaţie forestieră situat pe raza localităţilor Adunaţi, Talea, Provița de Jos şi Proviţa de Sus, jud. Prahova (f.109 - 112, dosar Judecătoria Câmpina).

Aceasta este situaţia - premisă de la care trebuie pornit în analizarea temeiniciei demersului judiciar iniţiat de reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor vizând, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Judeţeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, Comisia Locală XXX pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, YYY (în prezent, decedată) şi ZZZ, constatarea nulităţii absolute a H.C.J. Prahova nr.XXX/19.05.2006 cu privire la validarea poziției nr.1 înscrisă în Anexa nr.42 şi a tuturor actelor subsecvente acesteia referitor la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată la Primăria or. XXX sub nr.12969/14.10.2005, precum şi anularea titlului de proprietate nr.XXX emis de Comisia Judeţeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor în favoarea pârâţilor - persoane fizice, pentru suprafaţa de 1.423,85 ha. teren cu vegetaţie forestieră, în principal, două fiind motivele care stau la baza acestei solicitări, şi anume: nu s-ar fi făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului restituit şi cererea de reconstituire a dreptului de proprietate ar fi fost soluţionată de o comisie de fond funciar necompetentă.

Referitor la alegaţia reclamantei în sensul că, în speţă, nu s-ar fi făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului solicitat a fi restituit de pârâţii  YYY şi ZZZ, se constată că, din adresa nr.2615/24. 08.2000 emisă de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei - Oficiul de Cadastru Agricol şi Organizarea Teritoriului Agricol Judeţul Prahova înaintată Primăriei or. XXX, din verificările efectuate în arhiva O.C.A.O.T.A. Prahova, a rezultat că, în tabelul nominal cu expropriaţii, la nr. curent 336, figurează proprietarul C. B. XXX  cu suprafaţa de teren - păduri expropriată de 1.433,85 ha. şi 40 ha. teren arabil şi diverse terenuri, în baza Decretului - Lege nr.83/1949 (f.125 - dosar Judecătoria Câmpina), iar adresa nr.2568/21.03.1949 eliberată de Ministerul Agriculturii - Direcţia Agricolă Judeţeană - Serviciul Agricol Prahova înaintată Ministerului Agriculturii - Direcţia Circulaţiei Bunurilor Statului atestă că „terenurile proprietatea C. B. Familia XXX din comuna XXX, au fost preluate pe baza Decretului Prezidial No. 83/1949” (f.26 - dosar Judecătoria Câmpina).

La rândul său, înscrisul intitulat „Tabloul proprietarilor expropriaţi pe baza Legei şi Regulamentului Reformei Agrare N0.187/945 şi Decret lege N0.83/949 din fostul Jud. Prahova  (f.115 - dosar Judecătoria Câmpina) - poz.336, atestă că, în anul 1949, autorul pârâţilor C. B. Familia XXX mai deţinea în proprietate, în fosta Plasă Sinaia, suprafaţa de teren de 1.433,85 ha., actul normativ care a stat la baza preluării, respectiv Decretul Prezidenţial nr.83/1949 pentru completarea unor dispoziţii din Legea nr.187/1945 aplicându-se ca urmare a verificării situaţiei juridice a proprietăţii constatată la data de 23 august 1944 - reglementare cuprinsă în această lege.

Pe cale de consecinţă, este evident că, prin coroborarea menţiunilor din înscrisurile menţionate în precedent, solicitanţii XXX  YYY şi ZZZ au făcut, pe deplin, dovada dreptului de proprietate al autorului lor C. B. XXX  asupra suprafeţei de teren de 1.433,85 ha. pădure care a fost expropriată în baza actelor normative speciale de preluare a imobilelor în proprietatea statului şi, deşi, în susţinerea acestei critici, reclamanta A.N.R.P. susţine că, în adresele nr.2615/24.08.2000 şi, respectiv nr.2568/21.03.1949, nu s-ar preciza suprafaţa de teren expropriată şi nici categoria de folosinţă a terenului, se constată că, dimpotrivă, în cuprinsul primei adrese se menţionează, în mod expres, proprietarul de la care s-a preluat teren - XXX  din localitatea XXX, precum şi suprafaţa de teren expropriată, în baza Decretului - Lege nr.83/1949, respectiv 1.433,85 ha. având categoria de folosinţă „păduri” (f.25 - dosar Judecătoria Câmpina).

Nici susţinerea reclamantei A.N.R.P. înserată în cuprinsul acţiunii, în sensul că, din demersurile întreprinse de instituţie, s-ar fi constatat că, la nivelul anilor 1930 - 1934, C. B. XXX  ar fi înstrăinat diverse suprafeţe de teren cu vegetaţie forestieră din Moşia XXX (trupurile de pădure „Valea Morii” şi „Coada feţei”), astfel încât, nu s-ar fi verificat şi clarificat situaţia juridică a pădurii solicitate de pârâţii XXX  YYY şi ZZZ nu poate fi avută în vedere, câtă vreme, potrivit proceselor - verbale întocmite la data de 03.06.1919 şi, respectiv 26.09.1919 de Comisiunea Locală de Expropriere a Moşiei XXX - Comuna XXX de Sus - Judeţul Prahova (f.123 - 128, dosar Judecătoria Câmpina) rezultă că menţiunile privind exproprierea nu fac referiri la terenuri având categoria de folosinţă „pădure”, ci la teren - izlaz, poiană şi alte terenuri neproductive.

Cu privire la motivele invocate la pct.2 din acţiune - cererea de reconstituire a dreptului de proprietate ar fi fost soluţionată de o comisie de fond funciar necompetentă, respectiv de Comisia Locală XXX pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, tribunalul reţine că, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului - pădure în litigiu a fost depusă de solicitanţii XXX  YYY şi ZZZ la Comisia Locală de fond funciar XXX, fiind soluţionată de această comisie, pe baza documentelor din care rezultă că, pe raza acestei localităţi, s-a expropriat suprafaţa de 1.433,85 ha. şi, din acest motiv, comisia locală a propus reconstituirea dreptului de proprietate, conform anexei nr.37 (devenită, ulterior, anexa nr.42), punerea în posesie a pârâţilor realizându-se, în baza H.C.J. Prahova nr.XXX/19.05.2006 transmisă de Comisia Judeţeană Prahova comisiei locale, pe amplasamentul predat de Ocolul Silvic Sinaia, conform Protocolului încheiat în data de 23.08.2006.

Aşadar, este evident că, în speţă, în procedura de verificare a actelor depuse în vederea reconstituirii dreptului de proprietate şi, implicit, în soluţionarea cererii cu care a fost investită, pârâta Comisia Locală XXX pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor nu a încălcat competenţa Comisiei Judeţene Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, prin transmiterea către aceasta a memoriului, anexelor şi a documentelor, iar aceasta din urmă, în exercitarea competenţelor conferite de lege, în sensul verificării şi validării dreptului, a adoptat o hotărâre valabilă.

Pentru a conchide, titlul de proprietate nr.XXX a cărui nulitate se solicită a se constata pe calea prezentului demers judiciar, fiind emis de o autoritate publică - Comisia Judeţeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor - în urma analizării pertinenţei actelor de proprietate depuse de pârâţii XXX  YYY şi ZZZ, beneficiază de prezumţia de legalitate, ceea ce înseamnă că, îndatorirea prezentării dovezilor pentru orice pretenţie formulată în justiţie, ca şi pentru orice susţinere care nu este o simplă negare a pretenţiilor celeilalte părţi, revine reclamantului (actori incumbit probatio), probă care nu a fost făcută în cauza dedusă judecăţii.

Prin urmare, în virtutea competenţelor conferite de Regulamentul nr.890/2005 privind procedura de constituire, atribuţiile în funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietăților, pârâta Comisia Judeţeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor avea obligaţia de a verifica veridicitatea actelor depuse de pârâţii XXX  YYY şi ZZZ şi, urmare a acestor verificări, a emis H.C.J. Prahova nr.XXX/19.05.2006 cu privire la validarea poziției nr.1 din Anexa nr.42 şi titlul de proprietate nr.52/29.11.2006, ocazie cu care a fost avută în vedere întreaga documentaţie depusă de Comisia Locală XXX care, prin propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate, propunere care a şi fost, de altfel, validată de comisia judeţeană, a recunoscut, pe cale administrativă, calitatea pârâţilor de titulari ai dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.

Pentru considerentele expuse în precedent, tribunalul constată că, în speţă, nu există şi, cu atât mai puţin, nu au fost dovedite pretinsele motive invocate de reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor care ar fi de natură să afecteze legalitatea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea moştenitorilor defunctului XXX  - pârâţii YYY şi ZZZ - prin prisma actelor emise în derularea procedurii.

Nu în ultimul rând, se constată că, în cauza Toşcuţă şi alţii vs. România (cererea nr.36900/ 03), cu efect obligatoriu pentru instanţa de drept național, potrivit art.11 din Constituţia României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că, anularea de către instanţele judecătoreşti a titlurilor de proprietate prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate, în baza Legii nr.18/1991, motivată de fapte imputabile exclusiv autorităţilor, fără a se reţine vreo culpă în sarcina beneficiarilor şi fără a li se acorda alte terenuri sau despăgubiri, constituie o încălcare a art.1 din Protocolul adiţional nr.1 la Convenţie, chiar şi în cazurile în care s-ar dovedi existenţa unor cauze de interes public care să justifice anularea.

Pentru considerentele expuse în precedent, tribunalul constatând că acţiunea formulată de reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor este neîntemeiată, urmează să o respingă ca atare.

Domenii speta

Spete similare