Faptul că, între data eliberării titlului de proprietate şi data constatării nulităţii absolute a acestuia, terenul a fost înstrăinat unor terţe persoane nu determină respingerea cererii de reconstituire în natură formulată de moştenitorii fostului proprietar deposedat întrucât, cât timp titlul de proprietate a fost anulat, terenul solicitat de petente nu a fost atribuit legal altor persoane astfel că, potrivit art. 2 alin.1 din Legea nr.1/2000, acest teren revine de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente. Dispoziţiile art. III aliniat 24 din Legea nr. 169/1997, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, nu trebuie interpretate în sensul susţinerilor recurenţilor, respectiv că petentele pot să primească doar preţul pe care vânzătorul l-a încasat de la cumpărător, actualizat ci, ele trebuie interpretate în concordanţă cu celelalte dispoziţii cuprinse în Legea nr.247/2005 şi în art.2 alin.1 Legea nr.1/2000 respectiv, în sensul că terenul care nu a fost legal atribuit de comisia locală altor persoane, revine de drept proprietarului deposedat sau moştenitorilor acestuia. Atunci când legiuitorul foloseşte expresia de „fost proprietar rămas fără teren”, nu se referă la „fostul proprietar deposedat”, ci la cel care a devenit proprietar, prin cumpărare, asupra unui teren înscris într-un titlu de proprietate constatat nul astfel că, acestuia i se va remite, de către vânzător, preţul pe care l-a primit la vânzare, actualizat. Cât timp legiuitorul prevede expres că, în astfel de situaţii, se va dispune reconstituirea în natură în favoarea proprietarului deposedat sau moştenitorilor acestuia, aceştia nu au cum să fie foşti proprietari „ rămaşi fără teren”deoarece lor încă nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate iar, pe de altă parte, între aceştia şi vânzător nu există nici un raport juridic astfel că „ cel care rămâne fără teren” este cumpărătorul.
TRIBUNALUL BISTRIŢA-NĂSĂUD, SECŢIA CIVILĂ, DECIZIA CIVILĂ Nr. 70/R/13 martie 2006, Dosar nr. 265/112/2006 (număr în format vechi 266/C/2006). Complet BR; FGC; ON.
Prin sentinţa civilă nr. 2999/2005 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosarul civil nr. 5254/2005 a fost admisă plângerea formulată de petenţii D.C., P.I. şi T.S., împotriva intimatelor COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETAE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR BISTRIŢA şi COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR BISTRIŢA-NĂSĂUD şi în consecinţă: - a fost anulată în parte Hotărârea nr. 407/17.08.2000 a Comisiei Judeţene Bistriţa-Năsăud, în ce priveşte suprafaţa de 0,95 ha, în sensul anulării înscrierii petenţilor pe anexa 39 Bistriţa cu despăgubiri şi s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate a petenţilor în natură pentru această suprafaţă, în ridul ,,X’’; - a fost respinsă cererea de intervenţie în interes propriu, formulată de intervenienţii D.V., O.Gh.I. şi T.I.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 407/17.08.2000 a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistriţa-Năsăud a fost respinsă contestaţia petentei D.C. prin care aceasta a solicitat atribuirea în natură a suprafeţei de 15,10 ha teren, suprafaţă cu care petenta a fost trecută pe anexa 39 Bistriţa, poziţia 94/582, din care suprafaţa de 0,95 ha este situată în ridul ,,X’’ şi este ocupată în prezent de către intervenienţi.
Petenţii sunt moştenitorii defunctului B.D. şi sunt îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 0,95 ha teren.
Terenurile în suprafaţă de 0,95 ha sunt proprietatea tabulară a intervenienţilor şi au fost identificate în Titlul de Proprietate nr. 8609/1996 eliberat numitului M.V. în tarlaua 69, parcelele 9 şi 11.
Intervenienţii au dobândit dreptul de proprietate asupra acestor terenuri prin cumpărare de la moştenitoarea proprietarului înscris în titlu şi şi-au întabulat acest drept în baza Sentinţei civile nr. 5904/1997 a Judecătoriei Bistriţa pronunţată în dosarul nr. 4296/1997.
Intervenientul T.I. a cumpărat ulterior unul din aceste loturi în suprafaţă de 2.500 mp de la primul cumpărător menţionat în sentinţă, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 2655/2.07.2001.
Prin Sentinţa civilă nr. 863/2003 a Judecătoriei Bistriţa, modificată prin Decizia civilă nr. 462/2003 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, rămasă irevocabilă prin Decizia nr.1240/2005 a Curţii de Apel Cluj, s-a constatat (printre altele) nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 8609/1996 emis în favoarea lui M.V. în ce priveşte suprafaţa de 5.900 mp, identificată în tarla 69, parcela 9 şi suprafaţa de 4.000 mp, identificată în tarla 69 parcela 11.
Faţă de cele menţionate mai sus, instanţa a reţinut că petenţii sunt îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 0,95 ha ce a aparţinut antecesorilor lor, în ridul ,,X’’şi având în vedere constatarea nulităţii absolute a Titlului de Proprietate nr. 8609/1996 emis în favoarea numitului M.V., terenul respectiv a devenit liber în sensul dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 şi poate fi reconstituit în natură, motiv pentru care hotărârea atacată a fost anulată în parte în baza art. 52 şi următoarele din Legea nr. 18/1991 şi s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al petenţilor pentru suprafaţa de 0,95 ha.
În acest sens, dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 1/2000 modificată şi art. 39 din H.G nr. 890/2005 arată cu claritate faptul că reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane. În cazul de faţă titlul de proprietate al numitului Moldovan Vasile a fost declarat nul, printr-o sentinţă definitivă şi irevocabilă, deci în concluzie terenul nu a fost atribuit legal altor persoane.
Aceste dispoziţii legale s-au coroborat şi cu prevederile art.III din Legea nr. 169/1997 modificată, unde se menţionează că în cazul înstrăinărilor succesive, cel care a vândut terenul în baza titlului constatat nul, este obligat să remită preţul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.
În ce priveşte cererea de intervenţie în interes propriu formulată în cauză, instanţa a respins-o ca neîntemeiată, motivat de starea de fapt şi de drept reţinută mai sus, dar şi de faptul că în cauză fiind vorba despre o procedură specială de atacare a hotărârii Comisiei Judeţene, instanţa nu compară titlurile de proprietate pe care le deţin intervenienţii cu dreptul de reconstituire al petenţilor.
Dreptul petenţilor la reconstituire nu este legat de dobândirile succesive asupra terenului în cauză de către intervenienţi prin contracte de vânzare-cumpărare, mai ales că în cauză aşa cum s-a reţinut deja, terenul nu a fost legal atribuit unei alte persoane.
Împotriva sentinţei expuse, în termen, au declarat recurs atât intimata Comisia Municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistriţa, cât şi intervenienţii D.V., O.Gh.I. şi T.I..
Prin recursul său, intimata a solicitat modificarea în întregime a hotărârii atacate în sensul respingerii plângerii formulate de petenţi, invocând dispoziţiile art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă arătând, în esenţă, că reconstituirea în natură nu este posibilă deoarece terenul ce constituie vechiul amplasament a fost înstrăinat în favoarea unor terţe persoane (intervenienţii) astfel că acest teren nu este la dispoziţia comisiei şi nu poate să procedeze la punerea în posesie. Se mai arată că potrivit art. III aliniat 24 din Legea nr. 169/1997 aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită preţul actualizat fostului proprietar rămas fără teren, astfel că legiuitorul a înţeles să menţină ca valabile actele de vânzare alegând soluţia restituirii preţului şi nu soluţia restituirii în natură peste asemenea acte, care în prezent nu sunt anulate.
Intervenienţii, prin recursul declarat, au solicitat modificarea în întregime a hotărârii invocând dispoziţiile art. 304 punctul 9 şi a art. 3041 Cod procedură civilă şi prin urmare plângerea să fie respinsă şi să fie menţinută reconstituirea sub formă de despăgubiri.
S-au invocat în principiu aceleaşi motive de fapt ca şi cele arătate de Comisia Municipală, respectiv : reconstituirea în natură nu este posibilă întrucât Decizia nr. 293/2003 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud prin care s-a anulat titlul de proprietate al vânzătorului(numitul M.V.), de la care ei au cumpărat, nu le este opozabilă; ei sunt întabulaţi în cartea funciară, se află în posesia terenului, astfel că acesta nu se află la dispoziţia comisiei pentru a putea fi pus în posesia petenţilor.
Se arată că petentele sunt îndreptăţite doar la primirea preţului pe care vânzătorul l-a primit de la ei, preţ care urmează să fie actualizat.
Recursurile declarate nu sunt fondate, ambele urmând să fie respinse, pentru următoarele considerente.
Atât prin Legea nr.1/2000(în forma sa iniţială) cât şi prin Legea nr.247/2005 legiuitorul a instituit regula potrivit căreia reconstituirea dreptului de proprietate se face în natură pe vechile amplasamente, acolo unde acestea nu au fost legal atribuite altor persoane îndreptăţite.
În cauză, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numitului M.V. asupra terenului de 5.900 m.p. şi respectiv 4000 m.p., care a aparţinut antecesorului petentelor-intimate, s-a dovedit a fi efectuată cu nerespectarea dispoziţiilor legale, motiv pentru care prin Decizia civilă nr. 462/2003 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, rămasă irevocabilă prin Decizia nr.1240/2005 a Curţii de Apel Cluj, s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 8609/1996 emis în favoarea lui M.V. în ce priveşte suprafaţa de 5.900 mp, identificată în tarla 69, parcela 9 şi suprafaţa de 4.000 mp, identificată în tarla 69 parcela 11.
Faptul că, între data eliberării titlului de proprietate şi data constatării nulităţii absolute a acestuia, terenul a fost înstrăinat intervenienţilor nu determină respingerea cererii de reconstituire în natură formulată de moştenitorii fostului proprietar deposedat întrucât, cât timp titlul de proprietate a fost anulat, terenul solicitat de petente nu a fost atribuit legal altor persoane, astfel că potrivit art. 2 alin.1 din Legea nr.1/2000, acest teren revine de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente.
În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională, prin Decizia nr.375/2005, cu ocazia controlului prealabil al constituţionalităţii Legii nr.247/2005, curtea statuând că efectul nulităţii absolute de repunere în situaţiile anterioare, deschide posibilitatea celor îndreptăţiţi să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Nu are nici o relevanţă, în prezenta cauză, faptul că intervenienţii cumpărători ar fi fost de bună credinţă şi nici faptul că terenul nu se află în posesia comisiei municipale deoarece, comisia municipală nu poate să invoce propria culpă, aceea de a fi propus, în mod nelegal, atribuirea în proprietate, a terenului din litigiu, în favoarea numitului M.V. şi apoi a procedat la punerea în posesia a acestuia.
Dimpotrivă, potrivit art.2 şi 3 din Legea nr.1/2000, aşa cum aceasta a fost modificată de Legea nr.247/2005, Comisiei municipale îi revine obligaţia de a efectua toate demersurile care se impun pentru ca terenul să poată fi atribuit moştenitorilor fostului proprietar deposedat.
Dispoziţiile art. III aliniat 24 din Legea nr. 169/1997, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, nu trebuie interpretate în sensul susţinerilor recurenţilor, respectiv că petentele pot să primească doar preţul pe care vânzătorul l-a încasat de la cumpărător, actualizat, ci ele trebuie interpretate în concordanţă cu celelalte dispoziţii cuprinse în Legea nr.247/2005 şi în art.2 alin.1 Legea nr.1/2000 respectiv, în sensul că terenul care nu a fost legal atribuit de comisia locală altor persoane, revine de drept proprietarului deposedat sau moştenitorilor acestuia.
Atunci când legiuitorul foloseşte expresia de „fost proprietar rămas fără teren”, nu se referă la „fostul proprietar deposedat”, ci la cel care a devenit proprietar, prin cumpărare, asupra unui teren înscris într-un titlu de proprietate constatat nul astfel că, acestuia i se va remite, de către vânzător, preţul pe care l-a primit la vânzare, actualizat. Cât timp legiuitorul prevede expres că, în astfel de situaţii, se va dispune reconstituirea în natură în favoarea proprietarului deposedat sau moştenitorilor acestuia, aceştia nu au cum să fie foşti proprietari „ rămaşi fără teren”deoarece lor încă nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate, iar pe de altă parte, între aceştia şi vânzător nu există nici un raport juridic, astfel că cel care rămâne fără teren este cumpărătorul.
Prin urmare, susţinerile comisiei municipale şi ale intervenienţilor în sensul că legiuitorul a înţeles să menţină ca valabile actele de vânzare alegând soluţia restituirii preţului şi nu soluţia restituirii în natură în favoarea celor îndreptăţiţi la reconstituire, nu sunt întemeiate.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 teza II C.pr.civ., ambele recursuri vor fi respinse ca nefiind fondate.
În baza art.274 C.pr.civ. recurenţii intervenienţi vor fi obligaţi, în solidar, să plătească intimatelor petente, în solidar, 400 lei noi cheltuieli de judecată în recurs.
Judecătoria Târgu Jiu
anulare titlul de proprietate
Judecătoria Onești
Fonf funciar
Tribunalul Vaslui
legea 10/2001
Judecătoria Târgu Jiu
eliberare titlu de proprietate
Judecătoria Dorohoi
Fond funciar