Situaţie juridică minor

Pe rol judecarea cauzei Minori şi familie privind pe reclamant ML-  şi pe pârât CMN , având ca obiect situaţie juridică minor

Dezbaterile asupra cererii au avut loc în şedinţa publică din data de 23.05.2016, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, când instanţa în temeiul art.392 C.pr.civ. a reţinut cauza spre soluţionare, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanţa în temeiul art. 396 C.pr.civ pentru a se depune concluzii scrise  a amânat pronunţarea la data de 30.05.2016, când, după ce a deliberat în secret în Camera de Consiliu, conform art. 395 C.pr.civ., a adoptat următoarea hotărâre:

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de fată, constata următoarele:

Prin cererea înregistrata la Judecătoria Bacău la data de  05.03.2016  sub nr. 1049/180/2016 reclamanta ML a chemat in judecata pe pârâtul CMN solicitând instanţei ca prin hotărârea judecătoreasca ce o va pronunţa să dispună modificarea măsurii răspunderii părinteşti stabilită prin sentinţa civilă nr. 112 din 14 ianuarie 2015 pronunţată în dosar nr. 14200/180/2014 al Judecătoriei Bacău în sensul să se dispună ca exercitarea autorităţii părinteşti să fie exclusiv. De asemenea s-a solicitat suplinirea consimţământului în vederea emiterii paşaportului şi plecării minorului în străinătate.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 40 lei.

În motivare reclamanta a arătat în esenţă că prin sentinţa civilă nr. 112 din 14 ianuarie 2015 pronunţată în dosar nr. 14200/180/2014 al Judecătoriei Bacău a fost desfăcută căsătoria părţilor, domiciliul minorului CMC(născut la data de  0) s-a stabilit la locuinţa mamei şi s-a stabilit ca autoritatea părintească să se exercita în comun de ambii părinţi. Reclamanta arată faptul că nu se mai înţelege cu pârâtul, nu reuşeşte să comunice cu acesta asupra măsurilor urgente pe care trebuie să le ia faţă de copil. După un an de zile de la divorţ a constatat faptul că nu mai are deloc sprijinul pârâtului în creşterea acestui copil, pârâtul şi-a neglijat în totalitate obligaţiile faţă de copil, nu a mai plătit pensie de întreţinere minorului şi nu a respectat dreptul de vizită. Totodată pârâtul a refuzat să-şi dea acordul să poată pleca cu minorul în străinătate.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 403 cod civ.

In probaţiune reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri cu martori şi anchetă socială.

La data de 16 februarie 2016 (fila 20 dosar) reclamanta a depus precizări prin care a arătat că solicită doar modificarea măsurii privind exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului în modalitatea precizată în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Reclamanta a arătat că nu mai insistă în capătul de cerere având ca obiect suplinire consimţământ motivat de faptul că deocamdată nu are o reşedinţă în străinătate.

Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând faptul că şi-a îndeplinit obligaţia de plată a pensiei de întreţinere, că au fost trimise sume de bani şi prin intermediul surorii sale dar au fost refuzaţi de către reclamantă, că deşi ar fi trebuit să achite suma de 3060 lei cu titlu de pensie a achitat suma de 4260 lei, că deşi a avut o  perioadă mai grea în care nu a putut plăti întrucât nu avea loc de muncă, imediat ce a găsit loc de muncă a trimis banii pentru lunile restante. În ceea ce priveşte programul de vizită, pârâtul arată faptul că şi-a vizitat copilul în luna mai 2015  la domiciliul fostei soacre , mama fiind plecată în străinătate. Deşi a cerut permisiunea de a-şi lua copilul la Bacău, acest lucru i-a fost refuzat. Pârâtul a ţinut în permanenţă legătura cu minorul prin telefon , a trimis dulciuri şi alte produse copilului prin intermediul rudelor fostei soţii. Când a refuzat să îşi dea acordul pentru a plecat în străinătate cu minorul reclamanta a schimbat numărul de telefon prin intermediul căruia ţinea legătura cu minorul. În luna noiembrie când a revenit în ţară pentru a participa la înmormântarea mamei sale şi-a vizitat copilul i-a cumpărat haine de iarnă şi dulciuri.

În dovedirea cererii s-a solicitat proba cu înscrisuri, cu interogatoriu reclamantei şi proba cu martori.

A fost efectuată anchetă psihosocială la domiciliul părţilor.

Din actele si lucrările dosarului instanţa retine ca:

Din căsătoria părţilor încheiata la data de 1 a rezultat minorul CMC (născut la data de  0

Prin sentinţa civilă nr. 112 din 14 ianuarie 2015 pronunţată în dosar nr. 14200/180/2014 al Judecătoriei B a fost desfăcută căsătoria părţilor, domiciliul minorului CMC (născut la data de  0) s-a stabilit la locuinţa mamei, s-a stabilit ca autoritatea părintească să se exercita în comun de ambii părinţi, s-a obligat tatăl să contribuie lunar la cheltuielile de întreţinere a minorului MC cu o sumă reprezentând 25% din venitul minim net pe economia naţională şi s-a stabilit în favoarea acestuia un program de vizită la locuinţa mamei.

Prin prezenta cerere reclamanta a solicitat modificarea măsurii dispuse prin sentinţa civilă sus menţionată, cu privire la minorul CMC (născut la data de  0)  sensul că solicită a se exercita autoritatea părintească în mod exclusiv de către mamă.

Potrivit art. 403 din codul civil „ in cazul schimbării împrejurărilor, instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituţiei de ocrotire, a instituţiei publice specializate pentru protecţia copilului sau a procurorului”.

Potrivit art. 486  noul cod civil ori de câte ori există neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, instanţa de tutelă, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului.

Conform dispoziţiilor art. 505 din noul cod civil dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile de la divorţ, care prevăd la art. 397  cod civ că după divorţ autoritatea părintească  revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel, iar la art. 398 cod civil că atunci când există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi, celălalt părinte păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.

Totodată, conform art.  36 al (7) din Legea 272 din 21 iunie 2004 republicată privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului Se consideră motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.

Modificarea masurilor  dispuse cu privire la minor îşi găseşte justificare şi poate fi luată numai dacă se stabileşte, pe bază de probe, ca interesele lui o impun iar menţinerea exercitării autorităţii ar avea consecinţe dăunătoare asupra dezvoltării sale  fizice, morale, intelectuale.

Or în speţă nu a fost făcută o astfel de dovadă. Instanţa reţine faptul că deşi martora reclamantei MT arată faptul că pârâtul a fost violent cu reclamanta şi cu copilul, instanţa reţine faptul că potrivit relatării acesteia, aceste evenimente au avut loc anterior desfacerii căsătoriei or prin sentinţa de divorţ s-a stabilit, pe baza probelor şi a învoielii părţilor, ca exercitarea autorităţii părinteşti să fie exercitată în comun, neputând fi reţinută o altă situaţie de fapt decât cea stabilită prin sentinţa de divorţ. Instanţa reţine faptul că martora a recunoscut faptul că după divorţ, pârâtul a venit să-şi viziteze copilul, că i-a trimis bani şi i-a cumpărat îmbrăcăminte. Faptul că pârâtul este ataşat de minor rezultă şi din declaraţia martorei BGC  care arată faptul că tatăl îşi vizitează copilul, că i-a trimis bani şi pachete iar când a venit în Bacău s-a interesat de copil.

Potrivit anchetei sociale efectuate în cauză, copilul se află în îngrijirea bunicii materne, este bine integrat în comunitate şi participă la activităţi specifice vârste, având rezultate bune la şcoală.

În acest context instanţa apreciază că modificarea măsurii dispuse prin sentinţa civilă nr. 112 din 14 ianuarie 2015 pronunţată în dosar nr. 14200/180/2014 al Judecătoriei B în sensul exercitării autorităţii părinteşti doar de către reclamantă nu ar putea fi în interesul copilului, câtă vreme prezenţa tatălui în viaţa copilului este o necesitate pentru dezvoltarea sa armonioasă, tatăl dă dovadă de disponibilitate de a se implica în creşterea şi educarea copilului. Faptul că pârâtul nu şi-a dat acordul pentru plecarea minorului în excursie în străinătate nu justifică exercitarea autorităţii doar de către un părinte, câtă vreme nu s-a făcut dovada că această decizie a fost arbitrară sau abuzivă, tatăl arătând că a solicitata a i se comunica locaţia unde urmează a merge copilul şi modalitatea de întreţinere. 

În temeiul art. 406 cpc va lua act de renunţarea reclamantei la capătul de cerere având ca obiect suplinire consimţământ în vederea emiterii paşaportului şi plecării minorului în străinătate.

În baza art. 451 alin. 2 cpc coroborat cu art. 453 cod proc civ va obliga reclamanta să plătească pârâtului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat  având în vedere complexitatea cauzei problemele de drept pe care le-a ridicat cauza, faptul că s-au acordat un număr de 2 termene pentru soluţionarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea aşa cum a fost precizată de reclamanta ML-in contradictoriu  cu  pârâtul CMN având ca obiect  modificare măsuri privind minorul - exercitare autoritate părintească exclusivă.

Ia act de renunţarea la capătul de cerere având ca obiect suplinire consimţământ în vederea emiterii paşaportului şi plecării minorului în străinătate.

Obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 30 zile de comunicare, apel care se depune la Judecătoria B.

Pronunţată în şedinţa publică de la 30 Mai 2016

Domenii speta

Spete similare