Minori şi familie

Sentinţă civilă 2498 din 30.10.2013


INSTANTA

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei B la data de 25.09.2013 sub nr. X reclamanta S G A- M, cu domiciliul in B, str. X, judetul V, in contradictoriu cu paratul S C, domiciliat in B, str. X, judetul V,a solicitat in temeiul art. 26 alin. (1) si (3) din Legea nr. 25/2012 sa se dispuna emiterea unui ordin de protectie prin care sa se dispuna obligarea paratului la pastrarea unei distante minime de 50 m. de reclamanta si de resedinta acesteia, de locul de munca ,interzicereaoricaruicontact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod cu reclamanta.

In drept, au fost invocate dispozitiile Legii nr. 25/2012.

Cererea a fost intocmita potrivit formularului de cerere prevazut in anexa la Legea nr. 217/2003, la aceasta fiind anexate urmatoarele : plangere penala formulata de S G (fila 4, 5), copie C.I. reclamanta (fila 6), copie certificat medico-legal datat 16.07.2013 (fila 7).

Actiunea este scutita de plata taxei de timbru potrivit dispozitiilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/2003 privind prevenirea si combaterea violentei in familie, republicata.

Paratul, legal citat, nu a formulat intampinare.

Au fost incuviintate pentru ambele parti proba cu incrisuri si proba testimoniala cu cate un martor .

Alizand cererea formulata de reclamanta, in raport de actele si lucrarile dosarului, precum si de dispozitiile legale incidente in cauza, instanta constata ca aceasta este intemeiata in parte si urmeaza a fi admisa ca atare, pentru urmatoarele considerente:

Reclamanta si paratul au calitatea de soti, in prezent fiind despartiti in fapt si locuind separat. Din relatarile martorilor rezulta ca reclamanta locuieste de aproximativ 2-3 luni la martora X in gazda.

Din sustinerile martorului paratului audiat in fata instantei a rezultat comportamentul necorespunzator al paratului fata de reclamanta inainte de despartirea celor doi , comportament care a si determinat separarea.Astfel, martorul X a declaratca ii cunoaste pe cei doi soti de aproximativ 3 ani, este prieten cu amandoi si coleg de serviciu cu reclamanta.

Martorul a declarat ca in urma cu 2-3 luni , paratul a venit la locul de munca al reclamantei dorind sa aiba o discutie cu aceasta , insa reclamanta s-a speriat de el si a scos un spray paralizant pulverizand catre parat . Mai arata martorul ca partile nu se mai intelegeau in ultimul timp , nu cunoaste daca dupa separarea lor paratul a mai cautat-o pe reclamanta , insa la locul ei de munca nu a mai aparut.

Martora X ,a declarat sub prestare de juramant faptul ca o cunoaste pe S G de aproximativ 2 luni cand aceasta a venit sa stea in gazda la martora . A mai aratat martora ca in ziua cand a vazut-o pentru prima data aceasta avea vanatai pe maini si pe picioare . De cand locuieste impreuna cu reclamanta a aflat ca paratul o maicontacteaza telefonic , desi aceasta i-a cerut sa nu o mai faca. Paratul ii adreseaza telefonic cuvinte jignitoare si amenintari , iar reclamanta este speriata de aceste telefoane .

Potrivit art. 23 alin. 1 din Legea 217/2003republicata, persoA a carei viata, integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa in pericol printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei poate solicita instantei ca, in scopul inlaturarii starii de pericol, sa emita un ordin de protectie, prin care sa se dispuna, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre urmatoarele masuri - obligatii sau interdictii:

a) evacuarea temporara a agresorului din locuinta familiei, indiferent daca acesta este titularul dreptului de proprietate;

b) reintegrarea victimei si, dupa caz, a copiilor, in locuinta familiei;

c) limitarea dreptului de folosinta al agresorului numai asupra unei parti a locuintei comune atunci cand aceasta poate fi astfel partajata incat agresorul sa nu vina in contact cu victima;

d) obligarea agresorului la pastrarea unei distante minime determinate fata de victima, fata de copiii acesteia sau fata de alte rude ale acesteia ori fata de resedinta, locul de munca sau unitatea de invatamant a persoanei protejate;

e) interdictia pentru agresor de a se deplasa in anumite localitati sau zone determinate pe care persoA protejata le frecventeaza ori le viziteaza periodic;

f) interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod cu victima;

g) obligarea agresorului de a preda politiei armele detinute;

h) incredintarea copiilor minori sau stabilirea resedintei acestora.

In art. 3 din aceeasi lege este definita notiunea de violenta in familie ca fiind „orice actiune sau inactiune intentionata, cu exceptia actiunilor de autoaparare ori de aparare, manifestata fizic sau verbal, savarsita de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca ori poate cauza un prejudiciu sau suferinte fizice, psihice, sexuale, emotionale ori psihologice, inclusiv amenintarea cu asemenea acte, constrangerea sau privarea arbitrara de libertate”. Art. 4 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, defineste notunea de „violenta in familie ”ca fiind actiunea care se manifesta, printre altele, prin violenta verbala – adresarea unui limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenintari; violenta psihologica -provocarea de stari de tensiune si de suferinta psihica in orice mod si prin orice mijloace, prin amenintari verbale; violenta fizica – vatamarea corporala ori a sanatatii prin lovire, imbrancire, trantire, tragere de par, intepare, taiere, ardereetc.

Din aceste dispozitii rezulta ca violenta in familie poate fi manifestata fizic cat si verbal, important fiind ca prin aceste violente sa se fi provocat victimei suferinte „fizice, psihice, sexuale, emotionale ori psihologice”

Scopul instituirii procedurii reglementate de Lega nr.217/2003 este acela al protejarii membrului de familie asupra caruia se exercita acte de violenta in una din formele prevazute de art.4 din acelasi act normativ, astfel ca se impune luarea de urgenta amasurilor necesare si emiterea ordinului de protectie, atata timp cat, asa cum s-a aratat si anterior, exista suficiente indicii in sensul ca integritatea fizica sau psihica a reclamanei a fost pusa in pericol, in mod intentionat, de sotul sau .

Institutia ordinului de protec?ie, reglementata prin Legea nr. 25/2012, are o natura restrictiva de drepturi, negasindu-si aplicabilitatea decat in conditiile dovedirii necesitatii masurii solicitate.

Reclamanta trebuie sa dovedeasca nu doar existenta unor acte de violenta, dar si pericolul creat de aceste acte. Nu se poate considera ca singurele aspecte pe care urmeaza a le verifica instanta sunt existenta faptei de violenta si caracterul vremelnic al masurii, intrucat o astfel de interpretare a textului legal ar conduce la extinderea nelimitata a masurii de protectie, desi ca procedura speciala constituie o ingerinta importanta asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale celui impotriva caruia se emite ordinul.

Instanta apreciaza ca reclamanta a facut dovada existentei unei violente exercitate asupra sa in perioada cat a locuit inpreuna cu paratul , insa acestea au incetat o data cu separarea partilor , astfel incat aceste violente care au incetat nu sunt de natura sa constituie un pericol real pentru integritatea fizica a reclamantei in prezent sau pe viitor .

De asemenea reclamanta a facut dovada existentei si persistentei in timp a unor violente verbale exercitate de catre parat si care sunt de natura a-i crea acesteia o stare de anxietate si chiar teama . Cu privire la aceasta forma de violenta se impune luarea unei masuri restrictive fata de parat pentru a-i impune acestuia o limita in ceea ce priveste initierea de apeluri telefonice sau alta forma de corespondenta cu reclamanta .

Art.26 din Constitutie garanteaza si ocroteste dreptul fiecarui cetatean la viata privata si de familie. Articolul 8 al Conventia Europeana a Drepturilor Omului prevede in paragraful 1 ca “Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.” Conform paragrafului 2 al aceluiasi articol “ Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara.

Tot art. 8 alin. 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului enumera limitativ scopurile care pot da un caracter legitim incalcarii drepturilor conferite de primul par., implicit si dreptul la respectarea vietii de familie: “securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora.”

In conformitate cu jurisprudenta constanta a CEDO, notiunea de necesitate implica faptul ca o ingerinta corespunde unei nevoi sociale imperioase si este proportionala cu scopul legitim urmarit. Pertinenta motivelor este o chestiune relativa, apreciata in concreto, in fiecare cauza, in functie de circumstantele acesteia.

In acest sens, instanta considera ca exista motive pertinente pentru a justifica o ingerinta in viata familiala a unei persoane atunci cand actele acesteia au pus in primejdie integritatea fizica si/sau psihica a membrilor familiei , care in egala masura se bucura de protectie din partea statului.

Fata de aceste considerente, instanta apreciaza cererea reclamantei ca fiind intemeiata in parte intrucat a rezultat ca sotul sau continua sa o contacteze telefonic , la diferite ore si sa ii tulbure linistea ,si urmeaza a o admite , in parte si a dispune emiterea ordinului de protectie in temeiul art.23 alin.1 din legea 217/2003 sub formainterziceriipentru parat a oricaruicontact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod cu reclamanta , considerand suficiente aceste obligatii impuse paratului pentru restabilirea echilibrului psihic al victimei .

Ordinul va fi dispus pe o perioada de 6 luni avand in vedere relatiile tensionate existente intre parti , apreciind ca acest timp este suficient pentru ca partile sagaseasca o rezolvare cu caracter permanent a situatiei conflictuale aparute.

Cu privire la solicitarea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecata , vazand dispozitiile art. 452, 453 , Cod.Proc.Civ. , care prevadca „partea care pretinde cheltuieli de judecata trebuie sa faca , in conditiile legii, dovada existentei si intinderii lor”, respectiv ca ”partea care pierde procesul va fi obligata , la cererea partii care a castigat, sa ii plateasca acesteia cheltuieli de judecata” , si avand in vedere ca reclamanta a depus la dosarul cauzei chitantanr. 14/15.10.2013 , prin care dovedeste cheltuielile cu serviciile de asistenta de specialitate ocazionate de prezenta judecata in cuantum de 400 lei, precum si admiterea in parte a solicitarilor sale,urmeaza incuviinta si a dispune obligarea paratului la plata catre aceasta a sumei de 200 lei reprezentand cheltuieli de judecata.

Prezentul ordin se comunica politiei localitatii de domiciliul, Mun. B, judetul V, in vederea punerii in executare si este valabil 6 luni

3

Domenii speta