Recurs. Procedura insolvenţei. Plata onorariului lichidatorului judiciar în situaţia în care în averea debitoarei există bunuri, însă ele sunt insuficiente pentru acoperirea onorariului.

Recurs. Procedura insolvenţei. Plata onorariului lichidatorului judiciar în situaţia în care în averea debitoarei există bunuri, însă ele sunt insuficiente pentru acoperirea onorariului.

Dosar nr. 13035/111/C/2011 - R

Decizia nr. 195/C/2016 - R din 06.12.2016

- art. 4 alineat 4 din Legea nr. 85/2014

Prin Sentinţa nr. 1072/F din 21 septembrie 2016 Tribunalul ... în baza art. 129 din Legea nr. 85/2006 a aprobat raportul final.

În temeiul art.132 alin. 2 din Legea 85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitoarei SC ... SRL, cu sediul în ..., ..., înregistrată la ORC ... sub nr. J.../1993, CUI ..., radierea debitorului din registrul comerţului.

În temeiul art.136 a descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri şi responsabilităţi.

În temeiul art.135 a dispus notificarea sentinţei Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice ... prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ..., Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul ... sau, după caz registrului societăţilor agricole unde debitorul este înmatriculat pentru efectuarea menţiunii de radiere.

A respins cererea lichidatorului judiciar ... IPURL de acordare a onorariului în sumă de 924,25 lei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic a reţinut următoarele:

La data de 06.04.2016 lichidatorul judiciar ... IPURL, desemnat să administreze procedura insolvenţei debitoarei SC ... SRL a depus raportul final referitor la acesta. A constatat că procedura concursuală a fost deschisă prin sentinţa nr. 2771/F/2011 pronunţată în şedinţa publică din data de 25.11.2011 când s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă; că au fost valorificate toate bunurile debitoarei şi că sumele de bani obţinute au fost distribuite în întregime, că la raportul final depus de către lichidatorul judiciar nu au fost formulate obiecţiuni.

În temeiul art. 132 alin. 2 din legea privind procedura insolvenţei, a aprobat raportul final, a dispus închiderea procedurii insolvenţei şi radierea debitorului.

Cu privire la cheltuielile de procedură solicitate de către lichidatorul judiciar al debitoarei, in sumă de 924,25 lei, instanţa a reţinut că potrivit raportului de activitate depus de către lichidatorul judiciar la data de 24.02.2016, au fost valorificate bunurile debitoarei, iar potrivit decontului final de cheltuieli, din averea debitorului a fost încasată suma de 2075,75 lei, urmând a fi recuperată suma de 924,25 lei din totalul onorariu in sumă de 3000 lei aferent unui număr de 60 de ore.

În conformitate cu art. 4 din Legea nr. 85/2006, toate cheltuielile aferente procedurii vor fi suportate din averea debitorului, iar potrivit art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 doar in lipsa disponibilităţilor din contul debitoarei se va utiliza fondul de lichidare în baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puţin 3 luni aprobat de judecătorul sindic.

Având in vedere că societatea a deţinut bunuri care au fost valorificate şi au fost încasate cheltuielile de procedură, instanţa a apreciat că în cauză nu sunt incidente disp. Art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 şi pe cale de consecinţă în baza art. 11 din Legea nr. 85/2006 a respins cererea lichidatorului judiciar pentru acordarea cheltuielilor de procedură în sumă de 924,25 lei din fondul de lichidare.

Împotriva acestei sentinţe, în termen şi scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat recurs ... IPURL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei ... SRL solicitând modificarea sa în parte în sensul aprobării cererii sale privind acordarea onorariului în sumă de 924,25 lei din fondul de lichidare constituit potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 85/2016.

În motivare, recurentul arată că, în speţă, cadrul legal al acordării onorariului pentru activitatea desfăşurată de către practicienii în insolvenţă este reprezentat de Legea nr. 85/2006, OUG nr. 86/2006 şi Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă. Dacă Legea nr. 85/2006 stabileşte dreptul practicienilor în insolvenţă de a beneficia de un onorariu pentru activitatea depusă, precum şi mecanismele de aprobare şi plată a acestuia, celelalte două acte normative detaliază modalitatea de stabilire a onorariului, instituind inclusiv anumite valori prag care trebuie respectate în situaţia în care plăţile urmează a fi efectuate din fondul de lichidare, sens în care recurentul face trimitere la dispoziţiile art. 38 din OUG nr. 86/2006 şi art. 89 alineat 1 litera a) din Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă. Faţă de aceste dispoziţii legale, problema care trebuie analizată este aceea a caracterului justificat al cuantumului onorariului solicitat, ţinând seama de complexitatea cauzei, şi nu cea referitoare la neîndeplinirea condiţiilor de acordare raportat la prevederile art. 4 din Legea nr. 85/2006. or, în cauză, procedura insolvenţei a fost deschisă la data de 25.11.2011, au fost analizate declaraţiile de creanţă depuse în cauză, au fost întocmite tabelele de creanţă prevăzute de lege şi s-au formulat apărările necesare în contestaţiile formulate, s-a efectuat inventarierea bunurilor debitoarei care au fost apoi valorificate, s-au formulat cereri de antrenare răspundere împotriva persoanelor vinovate de insolvenţa societăţii, astfel că, faţă de durata îndelungată a procedurii, de multiplele activităţi desfăşurate şi de resursele financiare şi logistice alocate de recurent, acesta este îndreptăţit la acordarea unui onorariu de 3000 lei, chiar dacă el nu a fost aprobat de către creditori.

În drept, recurentul a invocat actele normative arătate în cuprinsul recursului, iar în probaţiune a anexat copii procese – verbale ale adunării creditorilor, dovezi privind depunerea declaraţiilor fiscale şi a raportărilor financiare.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate de recurent, precum şi din oficiu, Curtea de apel a constatat că acesta este fondat, urmând să fie admis, pentru următoarele considerente:

În speţă, deşi judecătorul – sindic a reţinut în mod corect situaţia de fapt, a interpretat şi aplicat în mod greşit legea, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Vechiul Cod de procedură civilă.

Astfel, judecătorul – sindic a reţinut în mod corect că, în cadrul procedurii insolvenţei debitoarei, au fost valorificate bunurile acesteia, iar din preţul astfel obţinut lichidatorul judiciar a încasat suma de 2075,75 lei, solicitând ca suma de 924,25 lei din totalul onorariu in sumă de 3000 lei aferent unui număr de 60 de ore să-i fie acordată din fondul de lichidare.

Interpretând dispoziţiile art. 4 alineat 4 din Legea nr. 85/2006, judecătorul – sindic a reţinut că doar in lipsa oricăror disponibilităţi din contul debitoarei se va utiliza fondul de lichidare, nu şi atunci când asemenea disponibilităţi există, însă ele sunt insuficiente, considerând că în această din urmă situaţie, dispoziţiile arătate nu sunt incidente. Or, o asemenea interpretare este contrară dispoziţiilor analizate întrucât acestea nu disting în sensul în care a făcut distincţie judecătorul – sindic, ci prevăd că dacă nu există disponibil bănesc în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare. În lipsa unei distincţii a legii, lipsa de disponibil poate fi totală sau parţială, cum este şi cazul de faţă. Este adevărat că, în speţă, în patrimoniul debitorului a existat disponibil bănesc, însă el este insuficient pentru acoperirea tuturor cheltuielilor de procedură efectuate de lichidatorul judiciar, sens în care, pentru diferenţa nerecuperată se poate apela la fondul de lichidare, fiind inechitabil şi nelegal ca lichidatorul judiciar să suporte din patrimoniul propriu aceste cheltuieli, mai ales în situaţia în care fondurile din patrimoniul debitorului sunt foarte mici faţă de valoarea cheltuielilor efectuate. Nu este cazul în speţă, însă din interpretarea dată de judecătorul sindic textului de lege invocat ar rezulta că în nici o situaţie, dacă există disponibil în patrimoniul debitorului, nu se poate apela la fondul de lichidare, indiferent de cuantumul disponibilului, ceea ce este nelegal.

În ceea ce priveşte cuantumul onorariului solicitat de lichidatorul judiciar, judecătorul – sindic nu a făcut o analiză a acestuia şi nici nu a reţinut că lichidatorul nu ar fi îndreptăţit la acest cuantum, faţă de complexitatea cauzei şi activitatea desfăşurată, ci a reţinut, implicit, că lichidatorul este îndreptăţit la plata lui, doar că nu poate fi suportat din fondul de lichidare. Nefiind obiecţii faţă de onorariul solicitat de lichidator, chiar dacă el nu a fost aprobat de către adunarea creditorilor din lipsă de cvorum legal sau din ignorarea de către creditori a acestui punct înscris pe ordinea de zi a celor două adunări convocate de lichidatorul judiciar în acest scop, faţă de vechimea şi activitatea desfăşurată de administratorul şi apoi lichidatorul judiciar în cauză, faţă de dispoziţiile art. 38 din OUG nr. 86/2006 şi art. 89 alineat 1 litera a) din Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă şi faţă de resursele financiare şi logistice alocate de recurent, acesta este îndreptăţit la acordarea unui onorariu de 3000 lei, iar în condiţiile în care şi-a recuperat din procedură o parte din această sumă, diferenţa urmează a fi acordată din fondul de lichidare, conform celor arătate mai sus.

În consecinţă, recursul formulat a fost admis, în temeiul dispoziţiilor art. 312 din Vechiul Cod de procedură civilă, iar Sentinţa atacată a fost modificată în parte în sensul că a fost admisă cererea lichidatorului judiciar de acordare a onorariului în sumă de 924,25 lei din fondul de lichidare constituit potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 85/2006.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei recurate.

Fără cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate.

Domenii speta

Spete similare