Apel. Litigii cu profesionişti. Cerere de chemare în judecată prin care se solicită rezoluţiunea unei hotărâri a adunării generale a asociaţilor unei societăţi comerciale. Inadmisibilitate

Apel. Litigii cu profesionişti. Cerere de chemare în judecată prin care se solicită rezoluţiunea unei hotărâri a adunării generale a asociaţilor unei societăţi comerciale. Inadmisibilitate

Decizia nr. 191/C/2017-A din 15.06.2017

- art. 1516 şi urm. Cod civil

- Legea nr. 31/1990

Prin Sentinţa nr. 342 din 18.11.2016, Tribunalul ... a respins cererea de chemare în judecata formulata de reclamanta ... cu DOM. ALES LA CAB. AV. ... ..., în contradictoriu cu pârâţii ..., domiciliat în ..., ..., SC ... SRL, cu sediul în ..., ..., şi O.N.R.C. PRIN OFICIUL REGISTRULUI COMERŢULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ..., cu sediul în ....

A obligat reclamanta sa achite pârâtei SC ... SRL suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî în acest sens, Tribunalul a reţinut următoarele:

Capătul principal al cererii de chemare în judecata prin care reclamanta solicita sa se dispună de către instanţă „rezoluţiunea parţiala a Hotărârii adunării generale a asociaţilor nr.31/27.05.2015” este total nefondat pentru următoarele motive.

Rezoluţiunea prevăzută de 1516 şi urmat. Cod civil este o sancţiune specifica pentru neîndeplinirea culpabila a unui contract sinalagmatic.

In speţă însa reclamanta a solicitat „rezoluţiunea” unei hotărâri a adunării generale a asociaţilor unei societăţi, hotărâre care nu are natura juridica a unui contract sinalagmatic, ci reprezintă forma de manifestare a voinţei societăţii.

La baza hotărârii AGA atacate a stat un contract de cesiune de părţi sociale (chiar daca în concret nu s-a întocmit un înscris constatator distinct al acestei operaţiuni juridice) încheiat intre reclamanta şi pârâtul ... şi doar acesta ar putea fi atacat cu acţiune în rezoluţiune, insa reclamanta nu a formulat un astfel de petit în cauza.

Totodată, instanţa a reţinut ca după introducerea cererii de chemare în judecată, la data de 20.02.2016 intre părţile litigante s-a încheiat o tranzacţie (fila 99 – 102 dosar) având ca obiect, printre altele retragerea reclamantei ... din calitatea de asociat şi administrator al ... SRL.

Pentru motivele de fapt şi de drept mai sus arătate a fost respins ca nefondat capătul principal de cerere, fiind respinse în consecinţă şi capetele accesorii de cerere prin care s-a solicitat rezoluţiunea actului constitutiv actualizat din data de 27.05.2015 şi revenirea la situaţia anterioara cesiunii, respectiv redobândirea de către reclamanta a cotei de 50% din capitalul societăţii ... SRL.

Reclamanta, fiind în culpa procesuala, în temeiul art. 453 cod procedura civila, a fost obligată sa achite pârâtei SC ... SRL suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, conform documentelor justificative de la dosar.

Împotriva acestei hotărârii, a formulat apel reclamanta ..., solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a hotărârii apelate şi în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi precizată, cu consecinţa radierii menţiunilor efectuate în Registrul Comerţului în baza hotărârii AGA atacate.

În primul rând, apelanta consideră că în mod greşit, instanţa de fond a apreciată că nu a formulat un capăt de cerere privind rezoluţiunea cesiunii de părţi sociale, având în vedere că hotărârea AGA, prin efectele pe care le produce este un contract de cesiune de părţi sociale, deci un contract sinalagmatic cu drepturi şi obligaţii în sarcina ambelor părţi semnatare, iar prin petitul formulat prin acţiune s-a solicitat rezoluţiunea operaţiunii juridice – negotium, consemnată în înscrisul constatator – instrumentum, numit hotărâre AGA, pe motivul nerespectării obligaţiilor de către intimatul ....

De asemenea, reclamanta critică cele reţinute de instanţă cu privire la aplicarea art. 1516 Cod civil, apreciind că, raportat la situaţia de fapt, nu există nicio altă instituţie de drept civil care să poată sancţiona neîndeplinirea obligaţiilor asumate de părţi/asociaţi, în afară de rezoluţiune.

În al doilea rând, faţă de natura contractuală a unei hotărâri AGA şi ţinând seama de dispoziţiile art. 61 şi 62 din Legea nr. 31/1990, care sunt de strictă aplicabilitate şi care nu se pot reţine în prezenta cauză, la fel ca şi art. 132 din aceeaşi lege, apelanta apreciază că singura soluţie pertinentă a fost promovarea unei acţiuni având ca obiect rezoluţiunea cesiunii de părţi sociale, conform prevederilor Codului de procedură civilă, cerere care se poate promova în termenul general de prescripţie de 3 ani.

Pe de altă parte, se apreciază că nu are relevanţă în soluţionarea cauzei faptul că apelanta nu mai are calitate de asociat deşi instanţa a apreciat că nu se impune admiterea acţiunii pe aceste considerente, în condiţiile în care este în continuare creditor al obligaţiei de plată a preţului.

Totodată, apelanta critică şi faptul că instanţa de fond nu a analizat probatoriul administrat în cauză, sens în care face trimitere la înscrisurile depuse la dosar, la mărturia numitei ..., la absenţa pârâtului de rândul I. şi la interogatoriul încuviinţat.

În subsidiar, pe lângă neplata preţului de către intimatul ..., apelanta arată că nu s-a îndeplinit nici condiţia suspensivă avută în vedere la semnarea hotărârilor AGA, respectiv nu a dobândit calitatea de asociat în societatea ... SRL. Faţă de acestea, invocă dispoziţiile art. 1400 Cod civil.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 466 şi următoarele Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinarea formulată, intimata ... SRL a solicitat respingerea apelului ca nefondat, având în vedere următoarele: în legislaţia românească nu este reglementată instituţia rezoluţiunii unei hotărâri AGA, rezoluţiunea este o sancţiune împotriva debitorului care nu şi-a executat obligaţia, însă în prezenta cauză ar fi de natură să sancţioneze societatea şi nu pe cel care s-ar face vinovat de încălcarea unor obligaţii asumate în nume propriu, iar hotărârea AGA atacată nu ar fi opozabilă tuturor semnatarilor, în condiţiile în care doi dintre cei patru asociaţi nu sunt parte în litigiu.

Intimata ... SRL a formulat şi cerere de apel incident, prin care a solicitat în principal, schimbarea hotărârii instanţei de fond, în sensul respingerii ca inadmisibilă a acţiunii şi în subsidiar, schimbarea în parte a hotărârii instanţei de fond, în sensul completării considerentelor de respingere cu aspectele învederate prin cerere.

În ceea ce priveşte inadmisibilitatea cererii, se arată că aceasta derivă din lipsa interesului actual în promovarea acţiunii pentru faptul că societatea ... funcţionează în baza unui act constitutiv care nu a fost atacate, astfel încât instanţa nu poate dispune anularea acestuia sau schimbarea lui. Pe cale de consecinţă, nicio hotărârea favorabilă reclamantei nu ar putea duce la obligaţia înregistrării la ONRC a unor schimbări în ceea ce priveşte structura acţionariatului şi neputând redobândi calitatea de acţionar, reclamanta nu are un interes legitim şi actual în formularea şi susţinerea acţiunii sale.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte completarea considerentelor, intimata susţine că posibilitatea rezoluţiunii hotărârii AGA nu a fost prevăzută de către legiuitor, deoarece aceasta ar duce la sancţionarea şi a societăţii şi a asociaţilor care şi-au îndeplinit obligaţiile, arătând şi că nu a fost îndeplinită condiţia punerii în întârziere şi nici caracterul însemnat al neexecutării.

Faţă de caracterul intuitu personae al contractului de societate, se mai apreciază că instanţa nu poate interveni într-un astfel de contract pentru a hotărî cine cu cine se asociază şi cum se împart banii între asociaţi, fiind nelegal şi ilogic.

Prin întâmpinarea formulată la apelul incident, apelanta ... a solicitat respingerea apelului incident în totalitate.

În primul rând, în ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes solicită respingerea acesteia, având în vedere că avea calitate de asociat la momentul introducerii acţiunii, actele despre care se face vorbire în apelul incident nu existau, iar Legea nr. 31/1990 nu interzice expres sancţiunea rezoluţiunii pentru neexecutarea culpabilă de către asociaţi a obligaţiilor asumate.

În al doilea rând, în ceea ce priveşte fondul cauzei, apelanta susţine că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de codul civil pentru aplicarea sancţiunii rezoluţiunii, pentru motivele arătate în apelul formulat.

În drept, au fost invocate art. 474 Cod de procedură civilă.

Curtea de apel, analizând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, a reţinut că sunt nefondate, urmând ca în baza prevederilor art. 480 Cod procedură civilă să dispună respingerea lor pentru următoarele considerente:

În data de 27.05.2015 a avut loc adunarea generala a asociaţilor societăţii apelante ... SRL, în cadrul căreia asociaţii au hotărât cesionarea de către apelanta reclamantă a unui număr de 2505 părţi sociale, în valoare de 10 lei fiecare la valoarea lor nominala, către pârâtul intimat .... Prin aceeaşi hotărâre, asociata fondatoare ... a cesionat un număr de 2505 părţi sociale, în valoare de 10 lei fiecare parte sociala, numitul ..., iar în urma adoptării hotărârii AGA nr. 31/27.05.2015 şi semnării actului constitutiv actualizat din data de 27.05.2015, ... şi ... au dobândit calitatea de asociaţi ai societăţii apelante, modificându-se corespunzător şi participarea asociaţilor la capitalul social.

Prin acţiunea ce face obiectul prezentului dosar, apelanta reclamantă ..., a solicitat sa se dispună rezoluţiunea parţiala a hotărârii adunării generale a asociaţilor nr.31/27.05.2015 şi a Actului constitutiv actualizat din data de 27.05.2015 cu privire la cesionarea celor 2.505 părţi sociale către pârâtul ... pentru neexecutarea culpabilă de către acesta a obligaţiei contractuale de plată a preţului, iar în subsidiar, pentru neîndeplinirea condiţiei suspensive de către pârâtul ... de transmitere a cotei de 1 parte din capitalul social deţinut la societatea ... SRL către reclamanta, cu consecinţa revenirii ia situaţia anterioara cesiunii şi radierii pârâtului din calitatea de asociat al societăţii apelante.

Analizând acţiunea formulată de către apelanta reclamantă prin prisma prevederilor legale incidente, curtea a constatat că aceasta nu poate fi primită câtă vreme instituţia juridică a rezoluţiunii nu este aplicabilă în cazul hotărârilor adunărilor generale ordinare sau extraordinare ale unei societăţi.

După cum în mod judicios a reţinut şi prima instanţă, instituţia rezoluţiunii prevăzute de art. 1516 şi urm. Cod civil reprezintă o sancţiune specifica neîndeplinirii culpabile a unor obligaţii stipulate într-un contract sinalagmatic la care poate apela partea care şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, însă cocontractantul acesteia nu şi-a îndeplinit în mod culpabil obligaţiile asumate în forma convenită.

Hotărârea adunării generale a asociaţilor unei societăţi nu are natura juridica a unui contract sinalagmatic prin care se nasc obligaţii reciproce a căror neîndeplinire să poată fi sancţionată de partea care nu este în culpă cu rezoluţiunea contractului, hotărârea reprezentând forma de manifestare a voinţei societăţii luată în cadrul adunării asociaţilor. Aceasta reprezintă un act de voinţă internă care poate fi revocat sau modificat în aceeaşi formă în care a fost adoptat ori anulat de către instanţă în situaţia în care este contrar legii sau actului constitutiv.

Faptul că prin hotărârea AGA din litigiu s-a hotărât cesiunea unor părţi sociale către terţe persoane care au dobândit în urma cesiunii calitatea de asociaţi nu transformă actul de voinţă al asociaţilor societăţii care au fost de acord cu operaţiunea respectivă într-un contract sinalagmatic cu obligaţii reciproce căruia i s-ar putea aplica sancţiunea rezoluţiunii în caz de neîndeplinire a obligaţiilor asumate. Formarea voinţei sociale ce a dat naştere hotărârii AGA a fost rezultatul votului exprimat de către asociaţii fondatori ai societăţii, respectiv apelanta şi numita ..., vot la care nu au participat noi asociaţi care urmau să intre în societate, aceştia neavând drept de vot decât după dobândirea calităţii de asociat şi care a avut loc abia după adoptarea hotărârii AGA. Faptul că aceştia au semnat la final hotărârea nu echivalează cu participarea lor la formarea voinţei sociale, ci reprezintă exprimarea acordului de primire a părţilor sociale cesionate de către cele două asociate fondatoare.

Într-adevăr la baza hotărârii AGA atacate a stat un contract de cesiune de părţi sociale încheiat intre reclamanta şi pârâtul ... care are caracter sinalagmatic şi care nu s-a redactat formă scrisă separată, însă doar acesta poate fi atacat cu acţiune în rezoluţiune în cazul în care una dintre cele două părţi ale acestuia nu îşi îndeplineşte culpabil obligaţiile, cerere care nu s-a formulat în cauză.

Prin urmare, în situaţia în care una dintre părţile convenţiei de cesiune de părţi sociale nu îşi îndeplineşte culpabil obligaţiile asumate se poate solicita rezoluţiunea convenţiei de partea care nu este în culpă, astfel cum arată şi apelanta prin motivele de apel, însă în cauză nu se poate pune semnul egalităţii între convenţia de cesiune de părţi sociale şi hotărârea AGA atacată care reprezintă manifestarea votului asociaţilor societăţii care pot fi sau nu parte în cadrul cesiunii.

Desfiinţarea unei hotărâri AGA poate avea loc doar în condiţiile prevăzute de lege, prin voinţa asociaţilor care pot revoca o hotărâre anterioară ori prin intermediul instanţei în cazul în care hotărârea este contrară legii sau actului constitutiv. Într-adevăr dispoziţiile codului civil completează normele speciale cuprinse în legea societăţilor, însă doar acele dispoziţii care îşi găsesc corespondent în cadrul special reglementat de legiuitor pentru funcţionarea societăţilor, neputându-se aplica dispoziţii sau sancţiuni specifice dreptului comun care nu au corespondent în normele speciale, cum este şi instituţia rezoluţiunii contractelor care nu este incidentă în situaţia hotărârilor adunărilor asociaţilor.

În consecinţă, curtea a reţinut că motivele de apel declarate în cauză de către reclamanta apelantă nu pot fi primite, în mod judicios dispunând prima instanţă respingerea acţiunii formulate de către aceasta.

În ce priveşte apelul incident declarat în cauză de către societatea apelantă, curtea a reţinut că aspectele invocate de către apelantă nu pot duce la schimbarea sentinţei primei instanţe, nici sub aspectul solicitării principale şi nici a celei subsidiare.

Astfel, apelanta solicită schimbarea hotărâri atacate în sensul respingerii ca inadmisibile a acţiunii reclamantei pe considerentul că lipseşte interesul acesteia în promovarea acţiunii câtă vreme aceasta nu a înţeles să atace şi actul constitutiv în baza căruia funcţionează în prezent societatea.

Potrivit prevederilor art.33 Cod procedură civilă, interesul procesual trebuie să fie unul determinat, legitim, personal, născut şi actual, fiind o condiţie de exercitate a unei acţiuni în justiţie. În situaţia în care interesul nu îndeplineşte vreuna din caracteristicile prevăzute de lege, acţiunea promovată este lipsită de interes şi nu inadmisibilă, cum invocă nejustificat apelanta.

Prin urmare, în situaţia în care reclamanta nu ar face dovada că ar deţine un interes actual în promovarea şi susţinerea acţiunii demarate aceasta devenii una lipsită de interes şi nu una inadmisibilă, excepţia inadmisibilităţii vizând alte aspecte procedurale legate de exerciţiul drepturilor procesuale care ar determina imposibilitatea demarării demersului judiciar iniţiat.

Referitor la solicitarea subsidiară formulată de către apelantă ce vizează schimbarea în parte a sentinţei în sensul completării considerentelor sentinţei şi cu aspectele invocate prin apelul incident, curtea constată că nu poate fi primită câtă vreme aceasta nu se încadrează în cuprinsul prevederilor art.461 alin.2 Cod procedură civilă.

Prin intermediul acestor prevederi legale, legiuitorul a instituit posibilitatea de a se ataca prin calea de atac şi considerentele hotărârii, însă doar pentru anumite aspecte expres prevăzute, respectiv dacă s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata procesului sau care sunt greşite dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata procesului sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, situaţie în care instanţa investită cu calea de atac va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia din dispozitiv. Ori, în speţă, apelanta nu invocă că prima instanţă ar fi dat prin hotărârea apelată vreo dezlegare a unor probleme de drept ce nu au legătură cu cauza sau care sunt greşite şi nici că ar exista constatări de fapt care o prejudiciază, solicitând doar completarea considerentelor pentru care prima instanţă a dispus respingerea acţiunii, solicitare care nu se circumscrie prevederilor legale care permit apelarea considerentelor.

Concluzionând, curtea a reţinut că motivele de apel invocate în cauză de către ambele apelante nu sunt fondate, motiv pentru care a dispus respingerea apelurilor declarate şi menţinerea în tot a sentinţei atacate, fără cheltuieli de judecată în apel deoarece apelanta reclamantă care a solicitat acordarea lor a căzut în pretenţii, iar părţile intimate nu au solicitat acordarea lor.

Domenii speta

Spete similare