Acţiune pentru acordare drepturi salariale. Prevederi legale abrogate. Nelegalitatea cererii. Drepturi incluse în salariul de bază prin efectul legii

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Teleorman secţia CMASCAF sub nr. XXXX din XXXX reclamantul O.R. în contradictoriu cu  pârâţii  Primarul comunei XXXX judeţul XXXX şi Consiliul Local al comunei XXXX a solicitat obligarea pârâţilor la acordarea diferenţei de salariu rezultată din includerea premiului anual în salariul lunar începând cu 01.01.2011 şi în continuare până la includerea acestuia în salariu, actualizat cu indicele de inflaţie, dobânda legală şi cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că dreptul la premiul anual prevăzut la art.25 din Legea-cadru nr.330/2009 a fost menţinut şi după abrogarea acestui articol.

Aceasta rezultă din dispozitivul deciziei nr.21/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie potrivit căruia, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.8 din Legea nr.285/2010, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art.25 din Legea – cadru nr.330/2009 , a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit art.1 din Legea nr.285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.

Totodată, dreptul de a beneficia de acest premiu este unul câştigat atâta timp cât la 30.12.2010 dispoziţiile legale care îl prevedeau erau în vigoare, principiu consacrat de art.1 din Codul civil şi art.15 alin.2) din Constituţie, legea neretroactivând.

În cauză au fost încălcate şi prevederile art.17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului potrivit cărora orice persoană are dreptul la proprietate şi nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.

De asemenea, trebuie avută în vedere şi soluţia dată de Comisia Europeană în cauza C-310 potrivit căreia dreptul primar al Uniunii şi art.15 din Directiva Consiliului nr.200/43/CE şi art.17 din Directiva Consiliului nr.2000/78/CE, se opun unei decizii a Curţii Constituţionale prin care li se interzice instanţelor naţionale să înlăture aplicarea unor dispoziţii interne pe care le consideră contrare dreptului Uniunii.

În drept a invocat art.25 din Legea nr.330/2009, Legea nr.284/2010, art.1 din Codul civil, art.15 alin.2), art.20, art.41, art.44, art.124-125 din Constituţie, Directiva Consiliului nr.2000/78/CE, Legea nr.47/1992 şi Decizia nr.2/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Pârâţii, legal citaţi, nu au formulat întâmpinare.

Analizând cererea de chemare în judecată şi dispoziţiile legale aplicabile instanţa reţine:

Prin Legea nr. 330/2009, Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, au fost abrogate toate celelalte prevederi privind salarizarea personalului bugetar.

Potrivit art. 25 alin. (1) din actul normativ sus indicat, „pentru activitatea desfăşurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază a indemnizaţiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premiere plata făcându-se potrivit alin. 4 al aceluiaşi articol începând cu luna ianuarie a anului  următor.

Modul de calcul al drepturilor salariale pentru anul 2010 a fost stabilit de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrări funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilire a salariilor acest precum şi alte măsuri în domeniul bugetar.

Ulterior, potrivit art. 39 alin. l lit. w din Legea nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice „La data intrării în vigoare a prezentei legi se  abrogă... Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009 modificările ulterioare".

Din aceste dispoziţii reiese că s-a abrogat Legea nr. 330/2009 în integralitatea sa inclusiv art. 25 care prevedea acordarea premiului anual.

Curtea a statuat cu valoare de principiu că „stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept şi o obligaţie a legiuitorului" (Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006 ) şi că „stabilirea principiilor şi a condiţiilor de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. Modificarea reglementărilor în această materie nu înseamnă restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale (Decizia nr.706 din 11 septembrie 2007 ).

Prin Deciziile nr.289 din 7 iunie 2005  şi nr.339 din 28 iunie 2005 , Curtea a statuat că „atât încadrarea prin lege a diferiţilor funcţionari publici în anumite categorii, clase şi grade profesionale cât şi salarizarea conform acestei încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica pentru viitor, tot prin lege. Astfel, legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou.

Modul de  calcul al drepturilor salariale în anul 2011 a fost stabilit prin Legea 285/2010.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010 sumele corespunzătoare premiului anual pe anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.

Drepturile salariale, începând cu data de 1 ianuarie 2011 au fost stabilite potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010 iar în majorarea de 15% a acestora a fost inclusă suma corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010.

Problema de drept privind interpretarea dispoziţiilor art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a fost tranşată în mod definitiv de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Curtea Constituţională .

Potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. 4 Cod de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, dezlegarea problemelor de drept dată de Completul înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie de recursuri în interesul legii este obligatorie pentru instanţe de la data publicării în Monitorul Oficial.

Prin Decizia  nr. 21/18 noiembrie 2013 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie  a fost  admis  recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabilindu-se că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.

Faţă de natura şi obiectul pretenţiilor deduse judecăţii în speţă, au relevanţă dispoziţiile Deciziei în Interesul Legii nr. 21/18.11.2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – decizie care are putere obligatorie potrivit art. 517 alin. 4 Cod Procedură Civilă – prin care s-a statuat că „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispoziţiilor art.1 din Legea nr.285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări”.

Dispozitivul acestei decizii este clar: premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.

Aşa fiind, nu se mai poate pune problema existenţei vreunei obligaţii în sarcina intimatului-pârât de a include premiul anual în salariul lunar începând cu  01.01.2011 şi în continuare ori de a efectua calculul şi plata diferenţei băneşti reprezentând includerea premiului anual în salariu începând cu  01.01.2011 şi în continuare, aşa cum se solicită prin acţiune.

Câtă vreme art. 8 prima teză din Legea nr. 285/2010 s-a prevăzut explicit că „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011”, iar instanţa supremă a stabilit că „premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, pretenţiile deduse judecăţii apar ca fiind lipsite de orice temei legal şi în mod just au fost respinse prin hotărârea apelată.

Ordonatorii principali de credite trebuie să respecte legea şi să o aplice ca atare, chiar dacă aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele de muncă, individuale sau colective 3 (...). Raţiunea acestei concluzii constă în faptul că temeiul încheierii, modificării şi încetării contractului este legea (...). Toate aceste considerente demonstrează că angajatorul public prin natura cheltuielilor angajate în legătură cu plata drepturilor salariale, respectiv cheltuieli bugetare, şi prin temeiul stabilirii sistemului de salarizare, respectiv legea, nu este în aceeaşi situaţie cu cel privat, astfel încât la o situaţie de fapt diferită îi corespunde şi un tratament juridic diferenţiat" (Decizia nr. 1658 din 28 decembrie 2010).

Aşadar, legiuitorul este competent să stabilească un cadru legal în care să invocă, în principal, următoarele texte din Constituţie:art. 15 alin.(2) privind neretroactivitatea legii;art. 16 alin.(l) privind egalitatea în drepturi;art.41 alin.(5) privind drepturile la negocieri colective; art.44 privind dreptul de proprietate privată.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a distins între dreptul angajatului de a  continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum şi dreptul de a  primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată.

Curtea Constituţională a reţinut că „dispoziţiile constituţionale nu instituie nici o obligaţie, pentru legiuitor şi nici un drept al cetăţeanului în sensul sporirilor periodice a cuantumului drepturilor băneşti, precum dreptul la salariu, la soldă ori indemnizaţie" (Decizia nr.576 din 5 mai 20II ).

Cât priveşte salariul care urmează a fi plătit în viitor, Curtea, prin Decizia nr.575 din 4 mai 2011, a stabilit că „este dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat".

 Curtea Constituţională a statuat că „beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este şi prima de concediu, nu constituie un drept fundamental" (Decizia nr.503 din 16 noiembrie 2004 ).

„Sporurile primite şi alte stimulente, acordate demnitarilor şi altor salariaţi prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturile fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie" (Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006 ).

Totodată, „premiile ca şi sporurile sau adaosurile la salariul de bază, constituie drepturi cu caracter salarial suplimentar, iar nu drepturi fundamentale al căror exerciţiu ar putea fi restrâns numai în condiţiile prevăzute de art.53 din Constituţie". (Decizia nr.74 din 2 februarie 2006 ).

Prin deciziile pronunţate, Curtea a mai statuat că dispoziţiile de lege criticate se aplică  în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar şi că nu se poate vorbi de  drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, aşa încât incident art. 41 din Constituţie, care garantează salariaţilor dreptul la salariu.

În considerarea argumentelor ce preced, instanţa va respinge ca nefondată acţiunea formulată de reclamant privind acordarea diferenţei de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, ulterior datei de 10.12.2012 şi în continuare, al calculului şi a plăţii diferenţelor de salariu , începând cu 10.12.2012 şi în continuare, proporţional cu perioada lucrată , reactualizat în funcţie de indicele de inflaţie la data plăţii efective şi a dobânzii legale.

Ca o consecinţă a respingerii capătului de cerere privind acordarea diferenţelor reprezentând includerea premiului anual urmează să fie respins şi capătul de cerere accesoriu privind  plata de daune interese moratorii.

Domenii speta

Spete similare