Anulare act

Asupra cauzei de faţă  constată următoarele:

La data de 22.09.2015 s-a înregistrat la Judecătoria Bacău cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C  I, în contradictoriu cu pârâtele SC E.ON E R S.A. şi S.C. E.ON M D S.A., prin intermediul căreia s-a solicitat ca instanţa să dispună anularea notei de constatare, a facturii, cu consecinţa exonerării de la plata sumei de 5399,20 lei reprezentând contravaloare energie electrică consumată fraudulos.

A fost ataşat originalul chitanţei care atestă plata taxei judiciare de timbru in sumă de 475 lei  de către reclamant.

In motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin nota de constatare nr. s-a consemnat faptul că la  contorul aflat la imobilul proprietatea reclamantului din satul O, „ plombele metrologice, ar fi  neconforme, atipice, faţă de cele aplicate de metrologia statului”.  Ca urmare a celor constatate  EON E R SA a fost emisă factura în cuantum de 5399,20 lei reprezentând energie activă, certificate, accize, contribuţie cogenerare, recalculate pentru perioada 28.05.2013-28.05.2014. Întrucât reclamantul a apreciat că suma de 5399,20  a fost calculata eronat, fără a reflecta consumul de real de energie, a formulat contestatie. Comisia de Analiză organizată în cadrul instituţiei a hotărât menţinerea deciziilor. Reclamantul a  arătat că nu sunt întrunite elementele constituitive ale răspunderii civile delictuale.S-au depus în susţinerea cererii, înscrisuri.

Pârâta  a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională invocând excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Bacău, excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru capătul de cerere privind anulare act, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC E.ON  S.A. pentru capătul de cerere privind anularea înscrisurilor întocmite de S.C. EON D R S.A. Pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Pe calea cererii reconvenţionale a solicitat pârâta reclamantă obligarea reclamantului pârât la plata sumei de 5642,43 lei).

A arătat că în urma controlului efectuat la 28.05.2014 de către o echipă de control a operatorului de distribuţie, s-au constatat o intervenţie neautorizată asupra grupului de măsură. Aceasta a determinat întocmirea notei de constatare seria NC în conţinutul căreia s-au descris cele constatate, fiind semnată de reclamant. Cu această ocazie a fost întocmită şi bonul de mişcare contor electric.

Conform procesului verbal de analiză s-a dispus recalcularea consumului de energie electrică pentru perioada 28.05.2013-28.05.2014.

Prin procesul verbal de stabilire a despăgubirilor nr. încheiat de SC EON MD SA a fost stabilită cantitatea de energie electrică consumată şi neînregistrată, respectiv cantitatea de 8063 kwh precum şi obligaţia de plată a taxei de prestări servicii efectuate de operatorul de distribuţie , în valoare de 243,23 lei. 

În baza documentelor transmise s-a procedat la facturarea către consumatorul  Ce I a contravalorii energiei electrice consumate şi neînregistrate, respectiv a emis : fact. fiscală  nr..

In motivarea cererii reconvenţionale, pârâta reclamantă arată următoarele:

În baza documentelor primite de la operatorul de distribuie a procedat la facturarea către consumatorul C I a contravalorii energiei electrice consumate şi neînregistrate, a taxelor de prestări servici. Au fost invocate disp art. 128 al.1 din HG 1007/2004 şi art. 142 al.4 din acelaşi act normativ.

Pârâta  a formulat întâmpinare (f. 92) prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă.

La termenul de judecată din19.01.2016 instanţa a respins excepţiile necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Bacău, a netimbrării cererii şi a unit cu fondul excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare in judecată, excepţia  lipsei calităţii procesuale pasive a E.ON E R S.A. pentru capătul de cerere având ca obiect anulare acte emise de către pârâta E.ON M D S.A.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri şi expertiză tehnică electroenergetică.

 În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei pentru capătul de cerere având ca obiect anulare acte emise de către pârâta. urmează a fi admisă, instanţa apreciind că pentru aceste înscrisuri nu există identitate intre titularul dreptului litigios şi persoana chemată in judecată in calitate de pârâtă.

Raportat la excepţia inadmisibilităţii, instanţa reţine că nu se poate nega dreptul utilizatorului de a contesta cuantumul obligaţiei de plată individualizată de furnizor, în caz contrar aducându-se atingere dreptului la un proces echitabil.

Ca noţiune juridică, actul juridic reprezintă o manifestare de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice, susceptibil să dea naştere, să stingă sau să modifice raporturi juridice concrete între părţi.

În cauză, atât procesul-verbal de analiză abateri cât şi procesul verbal de stabilire a despăgubirilor cuprind manifestarea de voinţă a operatorului de reţea de a stabili o obligaţie concretă în sarcina consumatorului, cu intenţia de a produce efecte juridice (nu include doar constatări, ci şi obligaţii concrete stabilite în sarcina unei alte persoane), dând naştere acestei obligaţii de achita sumele stabilite unilateral, sub sancţiunea întreruperii furnizării de energie electrică sau rezilierii unilaterale a contractului de furnizare / distribuţie a energiei electrice în care consumatorul este parte. După cum se poate observa, aceste înscrisuri produc efecte juridice.

Mai mult, spre deosebire de situaţia facturilor ce materializează obligaţiile asumate contractual şi care pot fi contestate în conformitate cu prevederile art. 156 din HG 1007/2004, nu există nicio prevedere legală care să permită contestarea stabilirii unor măsuri, (cum este recalcularea consumului de energie) sau unor sume cu titlu de despăgubire cuprinse în procese verbale sau note de constatare.

În speţă, pârâtele nu au fost în măsură să indice nicio dispoziţie legală susceptibilă de a fi aplicată în cauză pentru excluderea de la controlul judecătoresc a actelor contestate de reclamant, dispoziţiile art. 156 HG 1007/2004 fiind aplicabile exclusiv pentru sumele incluse într-o factură ca reprezentând consumul în executarea prevederilor contractuale.

În ceea ce priveşte contestaţia reglementata de prevederile articolului 156 din HG 1007/2004, instanţa constată că aceste dispoziţii reglementează o procedură prealabilă facultativă care are ca scop soluţionarea amiabilă a litigiului, prin intermediul căreia se acordă posibilitatea utilizatorului de a supune analizei furnizorului conţinutul facturii în vederea reverificării valorii acesteia, procedură care însă nu are caracter obligatoriu şi care nu poate înlătura dreptul la instanţă al consumatorului, furnizorul neavând atribuţii jurisdicţionale.

În concluzie, reţinând că trebuie sa se recunoască dreptul consumatorului de a contesta existenta creanţei, scopul acţiunii promovate de reclamant fiind în realitate constatarea inexistenţei unei datorii imputate de partea adversă, instanţa urmează a respinge excepţia inadmisibilităţii.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 28.05.2014, împuterniciţi ai S.C. E. S.A., au verificat instalaţia de alimentare cu energie electrică la locuinţa reclamantului şi au constatat o serie de nereguli, descrise în cuprinsul notei de constatare), respectiv  „ abonat racordat la reţeaua de distribuţie de energie electrică E ON M, contor montat pe ramă, în casă, plombele metrologice, neconforme, atipice, fată de cele aplicate metrologia statului.”

La data de 11.11.2014 s-a emis in baza notei de constatare , procesul verbal de analiză a abaterilor prin care comisia constituită in acest scop a hotărât că asupra contorului montat la locuinţa reclamantului a existat intervenţie neautorizată ce a condus la neînregistrarea întregii cantităţi de energie electrică consumată, s-a stabilit o cantitate de 8063 kWh energie electrică neînregistrată ce  constituie  prejudiciu. La aceeaşi dată s-a emis, in baza înscrisurilor menţionate, procesul verbal de stabilire a despăgubirilor nr. 1052097 prin care s-a stabilit prejudiciul, precum şi suma de 243,23 lei contravaloare prestări servicii. Suma stabilită cu titlu de prejudiciu a fost facturată către reclamant potrivit facturii nr.100354755.

Pe fondul cauzei, în drept, potrivit art. 61 alin.1 din Legea nr.123/2012, clientul final de energie electrică răspunde pentru daunele dovedite cauzate furnizorului/operatorului de reţea din culpa sa iar potrivit alineatului 3, în cazul intervenţiilor asupra instalaţiilor electrice de către persoane neautorizate, operatorul de reţea este îndreptăţit să întrerupă alimentarea cu energie electrică, în conformitate cu reglementările specifice ale ANRE.

In cauză sunt incidente şi următoarele dispoziţii cuprinse in H.G. nr. 1007/2004, respectiv: art.86 alin.1 lit. c): furnizorul/operatorul de distribuţie are următoarele drepturi ( …)

c) să recalculeze, împreună cu consumatorul, consumul pentru o perioadă anterioară, atunci când se constată defectarea contorului, durata pe care se face recalcularea şi procedura de calcul urmând să fie reglementate de autoritatea competentă;

Art. 90 al aceluiaşi act normativ defineşte consumul fraudulos, respectiv:

a) conectarea oricărui receptor sau a instalaţiei de utilizare înainte de grupul de măsurare;

b) orice intervenţie în instalaţia electrică, ce afectează funcţionarea corectă a grupului de măsurare;

Art. 128: (1) Furnizorul emite factură unui consumator pentru energia electrică furnizată, pe baza înregistrărilor grupurilor de măsurare. Prin excepţie, pentru situaţiile în care se constată că înregistrările grupurilor de măsurare nu corespund consumului real (grup de măsurare defect sau cu erori mai mari decât permit reglementările în vigoare, consum fraudulos etc.), facturarea se face corespunzător valorilor estimate prin aplicarea metodologiilor specifice propuse de furnizor şi aprobate de autoritatea competentă.

Art. 142 (1) Consumul de energie electrică se stabileşte în sistem pauşal, în situaţiile în care acest consum nu poate fi determinat prin măsurare.

(2) Consumul de energie electrică în sistem pauşal se stabileşte în funcţie de puterea nominală a receptoarelor electrice şi de durata de utilizare normată a acestora, în conformitate cu procedurile specifice elaborate de furnizor şi aprobate de autoritatea competentă.

(3) Stabilirea consumului de energie electrică în sistem pauşal este permisă doar pe durate de timp determinate, pentru consumatorii temporari sau în cazul unor locuri de consum cu puteri absorbite foarte mici (de regulă sub 100 W) pentru care nu se justifică sau nu este posibilă montarea unui grup de măsurare, în cazul defectării (indisponibilităţii) echipamentelor de măsurare, precum şi în cazul consumului fraudulos de energie electrică.

(4) În cazul consumului fraudulos perioada de recalculare va fi de un an pentru consumatorii casnici şi de 6 luni pentru ceilalţi consumatori.

Expertiza tehnică electroenergetică(f. 136-144) efectuată in cauză a formulat următoarele concluzii in ceea ce priveşte consumul fraudulos reţinut in sarcina reclamantului pârât:

Plombele metrologice erau corect aplicate, modificările intervenite constau în faptul că nu erau plombe originale. Bonul de mişcare contor seria MS  NU  conţine codul complet al mărcii metrologice a sigiliului metrologic montat . Totodată expertul a concluzionat că a existat consum fraudulos de energie electrică. Calcului efectuat de pârâta SC E ON D R SA  conform fişei de evaluare a energiei electrice consumate şi neînregistrate, este corect.

 Instanţa va reţine, astfel cum rezultă din nota de constatare din 28.05.2014, că la contorul reclamantului  s-au constatat : abonat racordat la reţeaua de distribuţie de energie electrică E M, contor montat pe ramă în casă, plombe metrologice, neconforme, atipice, fată de cele aplicate de metrologia statului”. Aceste constatări probează că au existat intervenţii neautorizate asupra contorului şi care au condus la funcţionarea incorectă a aparatului de măsurare.

Faţă de dispoziţiile legale mai sus enunţate, intervenţiile neautorizate constatate asupra contorului conduc la o prezumţie de consum fraudulos in sarcina reclamantului pârât, aşa încât pârâta reclamantă furnizoare de energie electrică este îndreptăţită la calcularea unui consum de energie electrică, potrivit art. 142 din H.G. nr. 1007/2004.

In ceea ce priveşte cantitatea de energie electrică pretinsă la plată potrivit facturii la obiectivul suplimentar stabilit de către instanţă acela ca expertiza să stabilească dacă factura de consum fraudulos emisă reclamantului corespunde d.p.d.v. legal, expertul a  concluzionat .” Calcului efectuat de pârâta SC E SA  conform fişei de evaluare a energiei electrice consumate şi neînregistrate, este corect.”

Însă, in condiţiile în care instalaţia electrică şi contorul se află în paza directă a reclamantului, încredinţată acestuia prin contractul de furnizare a energiei electrice, reclamantul având obligaţia de a menţine starea tehnică corespunzătoare a instalaţiilor electrice proprii şi de a nu interveni sub nicio formă asupra grupului de măsurare a energiei electrice sau asupra celorlalte instalaţii ale operatorului de reţea, potrivit H.G. nr. 1007/2004, funcţionează prezumţia că intervenţia asupra aparatului de măsurare a energiei electrice a fost realizată de reclamant, prezumţie care nu a fost răsturnată de acesta; răspunderea îi incumbă chiar şi în condiţiile în care acţiunile  frauduloase au fost realizate de reclamant sau de terţe persoane, indiferent de forma de vinovăţie cu care  a acţionat.

  Instanţa reţine că potrivit legii se efectuează calculul consumului fraudulos de energie electrică prin stabilirea consumului de energie electrică în regim pauşal,  rezultând în acest mod valoarea pe care reclamantul este ţinut să o achite cu titlu de  prejudiciu.

Expertiza a confirmat faptul că determinarea consumului fraudulos s-a făcut potrivit art. 142 din H.G. nr. 1007/2004; Aceasta deoarece furnizarea energiei electrice se realizează in cadru strict reglementat, actele normative incidente fiindu-i opozabile reclamantului.

  Pentru aceste considerente, acţiunea formulată urmează a fi respinsă ca nefondată.

In ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de către pârâta reclamantă E. ER S.A., aceasta urmează a fi admisă pentru aceleaşi considerente. 

Constatând culpa procesuală a reclamantului pârât, instanţa urmează a-l obliga pe acesta la plata cheltuielilor de judecată avansate de către pârâta reclamantă (taxă judiciară de timbru).

Domenii speta

Spete similare