Exercitarea autorităţii părinteşti

Deliberând asupra cauzei civile de fată, constata următoarele:

Prin cererea înregistrata la Judecătoria Bacău reclamanta  NA a chemat în judecată pe pârâtul N C , solicitând instanţei ca prin hotărârea judecătoreasca ce o va pronunţa sa dispună  exercitarea în mod exclusiv a autorităţii părinteşti cu privire la minorii N Ş M, şi NA Ş R.

Cererea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 20 lei .

In motivarea acţiunii reclamanta a arătat în esenţă că prin sentinţa civilă. pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr.  x a fost declarată desfăcută căsătoria părţilor. Înainte de despărţirea în fapt, reclamanta a rămas însărcinată, iar la data de 31.08.2011, s-au născut minorii-gemeni.

Prin sentinţa mentionată anterior s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor, stabilirea locuinţei minorilor la mamă, autoritatea părintească urmând a fi exercitată în comun. Prin aceeaşi sentinţă s-a stabilit un program de vizită pentru pârât, ce nu a fost respectat niciodată. Acesta nu s-a interesat niciodată de minori, nu i-a văzut de când s-au născut. Minorul Ş  R  s-a născut cu o boală gravă, respectiv „Hidrocefalie internă grad IV postemoragică”. Reclamanta a susţinut că la ultimele investigaţii medicale , diagnosticul nu a fost ameliorat, recomandându-se efectuarea unor investigaţii suplimentare în străinătate. Datorită dezinteresului total manifestat de pârât, reclamanta a precizat că este în imposibilitate de a pleca cu copilul la clinici specializate în străinătate.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 398, 403 C.civ.

În probaţiune reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, ancheta socială şi cu martori.

În drept au fost invocate dispoziţiile art 396 - 403 cod civ.

La data de 27.07.2016 pârâtul  a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională.  A solicitat respingerea cererii principale, arătând că minorul Ş R  a decedat ca urmare a afecţiunilor de care suferea. A susţinut că a încercat să aibă legături personale  cu fetiţa , însă reclamanta a refuzat, nu îi dădea drumul la uşă. Reclamanta şi sora acesteia fac afirmaţii insultătoare la adresa sa. A precizat că lucrează în timpul săptămânii şi nu a avut posibilitatea de a apela la un executor judecătoresc  pentru exercitarea drepturilor sale. Doreşte să participe la luarea tuturor  deciziilor referitoare la minoră,  în tot ceea ce o priveşte, însă această posibilitate este respinsă de reclamantă.

Sub aspect reconvenţional a apreciat că nu se mai impune un program limitat de vizită, solicitând astfel un drept de vizită a doua săptămână din fiecare lună între orele 15-18, precum şi în ultima duminică din fiecare lună între orele 14-18 cu luarea minorei la domiciliul său, în vacanţa de vară şi de iarnă, o săptămână cu luare la locuinţa sa.

În probaţiune pârâtul-reclamant a solicitat proba cu înscrisuri şi testimonială, interogatoriul reclamantei şi ancheta socială.

În cauză a fost dispusă şi s-a efectuat anchetă psihosocială la domiciliile părţilor ( 94-94 şi 102-103 )

În şedinţa publică din 04.10.2016 a fost administrată proba cu interogatoriile celor două părţi (f. 112 şi119), au fost audiaţi martorii

Din actele si lucrările dosarului instanţa retine ca:

Părţile au avut calitatea de soţi, prin sentinţa civilă  pronunţată în dosarul nr.  x al Judecătoriei Bacău, urmare a desfacerii căsătoriei,  autoritatea părintească, cu privire la minori ,  s-a dispus a fi  exercitată în comun de ambii părinţi. A fost stabillită locuinţa minorilor, la mama acestora, in sarcina tatălui a fost stabilită obligaţia de plată a  întreţinerii lunare în favoarea minorilor.  S-a încuviinţat ca tatăl să păstreze legăturile personale cu minorii după următorul program: o dată pe lună, al doilea sfârşit de săptămână din fiecare lună, sâmbăta de la ora 1500 la ora 1800 la domiciliul pârâtei reclamante.

Minorul N Ş Rş s-a născut cu grave afecţiuni, respectiv hidrocefalie internă grad IV polichistică tertraventriculară sindrom Hic, tertaraplegie spastică, retard neuromotor sever, iar potrivit certificatului de deces, la data de 12.05.2016, copilul a decedat, motiv pentru care cererea va fi respinsă ca rămasă fără obiect.

Reclamanta a solicitat exercitarea autorităţii părinteşti în mod exclusiv de către mamă, ca urmare a dezinteresului total al  fostului soţ faţă de copii.

În ceea ce priveste exercitarea autoritătii părintesti, art. 397 C. civ. prevede că autoritatea părintească revine ambilor părinti si numai prin exceptie, în cazurile prevăzute la art. 398 si 399 C. civ., exercitarea autoritătii părintesti  va fi exercitată de unul dintre părinti sau de alte persoane.

Principiul interesului superior al copilului prevăzut de art. 263 C. civ. implică faptul ca minorul să se bucure de prezenta ambilor părinti, care au îndatorirea de a se îngriji de sănătatea si de dezvoltarea sa fizică, psihică si intelectuală, de educatia, învătatura si pregătirea profesională a sa în vederea unei dezvoltări armonioase, iar numai în cazuri de exceptie, autoritatea părintească să revină numai unuia din părinti, ceea ce presupune existenta unor motive bine întemeiate.

Potrivit art. 8 din Convenţia Europeană pentru Drepturilor Omului, o custodie exercitată în mod egal de ambii părinţi, consacră şi respectă, atât pentru părinţi cât şi pentru copil, dreptul lor la viaţă privată şi de familie. În acest sens, Curtea a statuat că în relaţia dintre părinţi şi copii, exerciţiul drepturilor părinteşti este un element fundamental al vieţii de familie, în mod normal părinţii trebuind să decidă cu privire la toate aspectele vieţii minorului, ţinând seama de responsabilităţile lor corelative(Cauza R c. Marii Britanii, Cauza Hoffman c. Austriei).

Potrivit art 486  noul cod civil ori de câte ori există neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, instanţa de tutelă, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului.

Noul cod civil instituie deci regula  in sensul că după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi. Excepţia prevăzută de lege este atunci când, din motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi.

Potrivit declaraţiei martorei B C  (f. 120) instanţa reţine  că pârâtul nu a venit să-şi vadă minorii niciodată deşi a fost informat prin mesaje telefonice naşterea celor doi. Cu toate că  reclamanta a încercat să ia legătura cu pârâtul în vederea înmânării unui procuri necesare deplasării în străinătate cu băieţelul pentru a se efectua o operaţie în Germania, acesta nu a dat nici un răspuns. Nici la înmormântarea minorului Ş  R, tatăl său nu a participat deşi a fost înstiinţat. Mai mult decât atât atât în 5 ani de zile pârâtul nu a venit niciodată pentru a vizita copiii, deşi programul era stabilit prin divorţ. În prezent între minoră şi tatăl ei, nu există nicio legătură, nici măcar nu-l cunoaşte.

Cu toate că pârâtul-reclamant a încercat în mod constant să formeze convingerea instanţei că a fost împiedecat în mod repetat să-şi vadă copiii  şi că nu a avut cunoştinţă de decesul băieţelului, instanţa urmează a îndepărta aceste susţineri ca fiind neadevărate pentru următoarele considerente:

În primul rând, în ipoteza în care mama s-ar  opune legăturilor pârâtului cu cei doi minori, tatăl copiilor avea posibilitatea de a pune în executare sentinţa prin care a fost deja stabilit programul de vizită apelând la un executor judecătoresc. Potrivit întâmpinării (f.  88)  acesta îşi motivează dezinteresul pentru cei doi minori precizând că în timpul săptămânii lucrează şi nu a avut posibilitatea să acţioneze pentru a se bucura de un drept ce a fost deja stabilit prin s.c a Judecătoriei Bacău. 

În al doilea rând pârâtul, în răspunsurile la interogatoriu, a arătat că nu a avut  cunoştinţă despre  naşterea celor doi minori şi despre decesul băieţelului întrucât telefonul a fost stricat/nu a fost plătit. Continutul mesajelor trimise de reclamantă , pârâtului este redat la fl. 108-111. În mod evident cele precizate de pârât nu corespund adevărului raportat la continutul răspunsului oferit de V R  SA (f. 157) de unde reiese că mesajele reclamantei au fost expediate pârâtului.  Totodată din adresa emisă de Orange Romania SA (f. 148) reiese că numărul de telefon al pârâtului a fost folosit in perioadele în care au fost trimise mesajele telefonice pârâtului , astfel încât, instanţa apreciază că afirmaţiile pârâtul nu corespund adevărului.

Deşi pârâtul a arătat că nu a fost încunoştiinţat de naşterea minorilor şi de decesul baiatului, martora propusă de acesta, M L, îl contrazice „pârâtul a aflat de naşterea copiilor de la o cunoştinţă care era în spital. Pârâtul cunoaşte starea de sănătate a copiilor tot de la rudele reclamantei. Pârâtul mi-a spus că a primit telefon de la reclamantă că vrea să plece cu copilul în străinătate . Pârâtul ştia că baiatul este plecat la alte clinici din ţară” (f- 122). Toate aceste aspecte  formează convingerea instanţei că  absenţa diligenţei pârâtului pentru dezvoltarea unor relaţii personale cu cei doi copii sunt datorate dezinteresului evident pentru creşterea minorilor. De 5 ani reclamanta nu a putut lua legătura cu tatăl minorilor, care nu s-a mai interesat de aceştia, neglijându-şi in aceste condiţii obligaţiile pe care le avea faţă de minori, situaţie în care instanţa apreciază că autoritatea părintească exercitată de către tată este pur formală şi în detrimentul minorei. Concluziile anchetei sociale efectuată la locuinţa reclamantei confirmă solicitarea acesteia în sensul de a exercita autoritatea părintească în mod exclusiv.

Analizând probatoriul administrat în cauză instanţa apreciază că atitudinea pârâtului faţă de cei doi minori pe parcursul celor 5 ani, este una pur formală,  constituie un motiv întemeiat pentru ca  autoritatea părintească să fie  exercitată exclusiv de reclamantă.

Astfel că, in temeiul art. 398 cod civ. va dispune ca autoritatea părintească cu privire la minora Ştefana Miruna să se exercite exclusiv de către reclamantă.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant în sensul de a avea legături personale extinse cu minora(a doua săptămână din fiecare lună între orele 15-18, precum şi în ultima duminică din fiecare lună între orele 14-18 cu luarea minorei la domiciliul său, în vacanţa de vară şi de iarnă, o săptămână cu luare la locuinţa sa) , instanţa urmează a respinge această solicitare pentru următoarele considerente:

În primul rând astfel cum precizează martora B C între minoră şi tatăl acesteia nu există nicio legătură, nici nu-l cunoaşte. Cu toate că reclamantului i-a fost recunoscut dreptul să păstreze legăturile personale cu minorii după următorul program: o dată pe lună, al doilea sfârşit de săptămână din fiecare lună, sâmbăta de la ora 1500 la ora 1800 la domiciliul pârâtei reclamante, acesta nu a înţeles să beneficieze de acest drept.

În al doilea rând , chiar în ipoteza în care pârâtul s-ar fi lovit de refuzul reclamantei , astfel cu arată martora M L (f. 122) acesta avea la îndemână posibilitatea de a apela la un executor judecătoresc, însă acest demeres nu a fost luat în calcul întrucât „pârâtul lucrează în timpul săptămânii” . Dacă pe  parcursul celor 5 ani tatăl copiilor nu şi-a găsit timp să contacteze un executor judecătoresc pentru a se bucura de un drept deja recunoscut prin s.c., întrebarea firească este legată de utilitatea unei astfel de solicitări în sensul extinderii programului de vizită.

Potrivit art. 453 C.p.c. obligă pârâtul-reclamant  la plata sumei de 1220 lei reprezentând cheltuieli de judecată(taxă judiciară de timbru+onorariu avocat).

Domenii speta

Spete similare