Acordarea sporului de instanță personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești. Nelegalitatea deciziei de eliminare a acestuia ulterior intrării în vigoare a Legii nr.71/2015, pentru aprobarea o.u.g. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului

Acordarea sporului de instanță personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești. Nelegalitatea deciziei de eliminare a acestuia ulterior intrării în vigoare a Legii nr.71/2015, pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.

 În aplicarea prevederilor art. 1 alin. 51 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, pârâta Curtea de Apel Braşov trebuia să identifice nivelul maxim al cuantumului salariilor de bază şi al sporurilor, pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, aflat în plată la nivelul instituţiei iar apoi, prin raportare la nivelul concret al salariilor şi sporurilor plătite, trebuia să procedeze la egalizarea acestora în sensul majorării la nivelul maxim al salariilor şi sporurilor care se aflau sub acest plafon pentru funcţionarul care îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii și nu să procedeze la eliminarea sporului de instanță cu justificarea că temeiul majorării salariului reclamantei cu 5% nu mai există.

 Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 221/06  februarie 2107. În același sens, decizia nr. 340/15  februarie  2017.

Prin sentința nr…/CA/2016 pronunțată de Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Covasna şi, în consecinţă, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D.I. în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Covasna, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D.I.  în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Braşov având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a Deciziei nr… /14.10.2015 cu privire la eliminarea sporului de instanţă în cuantum de 5%, precum şi a Deciziei nr… /29.12.2015.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta D.I.  solicitând casarea sentinţei atacate şi rejudecând cauza să fie admisă acţiunea aşa cum a fost formulată.

În motivarea opţiunii sale procesuale reclamanta a susţinut că hotărârea instanţei de fond este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile, în sensul art. 488 alin.1 pct. 8 C. proc. civ..

În dezvoltarea acestui motiv de nelegalitate reclamanta recurentă a susţinut că, instanţa de fond a încălcat prevederile art. 51 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015 care dispune „prin excepţie de la prevederile alin. 1 şi 2, personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleaşi instituţii sau autorităţi publice, pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.

Or, prin Decizia nr…/14.10.2015, prin care s-a dispus eliminarea sporului de instanţă în cuantum de 5% au fost încălcate prevederile normei mai sus menţionate.

Chiar reclamantei i s-a recunoscut dreptul la acest spor prin hotărâre judecătorească, respectiv sentinţa civilă nr…/18.12.2007.

Faptul că prin dispozitivul sentinţei nu s-a acordat şi pentru viitor se datorează în esenţă  însăşi conduitei pârâtei Curtea de Apel Braşov, instanţa neobligând pârâta la plata şi pentru viitor, deoarece, prin Decizia nr…/2007 Curtea de Apel Braşov a dispus acordarea sporurilor.

Or, în aceste condiţii, eliminarea sporului pentru funcţionarii, pentru care însăşi angajatorul în executarea hotărârii judecătoreşti, astfel cum este indicat în însăşi Decizia nr. …/2007, a dispus acordarea sporurilor, contravine prevederilor legale şi este de natură să creeze implicit o situaţie de discriminare, fiind aşadar contrară prevederilor art.51 din O.U.G. nr. 83/2014. Aceasta, deoarece dispoziţia arătată a fost edictată tocmai pentru a elimina astfel de situaţii de inegalitate şi de a acorda tuturor funcţionarilor aflaţi în situaţii similare, respectiv aceleaşi condiţii de muncă, nivel de încadrare, vechime, etc., o salarizare egală la nivelul maxim.

Ca un argument suplimentar în sensul aplicării dispoziţiilor Legii nr.71/2015, face referire şi la Decizia nr. 32/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-au statuat următoarele: „în raport de prevederile art. 7 din Legea - cadru nr. 284/2010, ce stabilesc aplicarea etapizată a dispoziţiilor sale şi de cele ale art. 4 alin. 2 din Legea nr. 285/2010, art. 4 alin. 2 din Legea nr. 283/2011, art. 2 din O.U.G. nr. 103/2013, care opresc aplicarea efectivă a valorii de referinţă şi a coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare din anexele Legii - cadru nr. 284/2010, ţinând seama şi de prevederile art.6 alin.1 şi 3 din Legea nr.285/2010, se va face distincţie între reîncadrare, potrivit Legii-cadru de salarizare şi plata efectivă a drepturilor salariale.

Plata efectivă a drepturilor salariale urmează a se efectua potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010 prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcţia similară, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu acelaşi grad profesional şi aceeaşi tranşă de vechime în muncă şi în funcţie şi care a trecut în aceste tranşe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010”.

Prin întâmpinare pârâta Curtea de Apel Braşov a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat.

În susținerea apărărilor sale se arată, cu privire la primul motiv de recurs, referitor la încălcarea prevederilor art.1 alin.51 din O.U.G. nr.83/2014, că acest text normativ trebuie interpretat în mod sistematic, prin coroborare cu prevederile art. 5 alin.11 din acelaşi act normativ, în sensul că dreptul la salariu egal este incident în situaţia persoanelor care ocupă „funcţii similare” şi „îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”. Prin aceleaşi condiţii, în opinia intimatei, în sensul prevederilor art. 5 alin. 11 din O.U.G. nr. 83/2014, se înţelege nu numai aceleaşi condiţii „de facto” în care se desfăşoară activitatea, dar şi aceleaşi condiţii „de jure” ce reglementează activitatea funcţiilor similare, fiind absolut necesar ca similitudinea să privească atât natura condiţiilor de muncă, a atribuţiilor de serviciu, cât şi a reglementărilor legale aplicabile sau dispoziţiilor judiciare incidente.

Situaţia de drept, salarială, a reclamantei recurente, astfel cum în mod corect a fost reţinută şi de către prima instanţă, nu este similară cu cea a persoanelor la care se face trimitere în acţiune, majorarea salarială aferentă gradului instanţei fiind acordată unor funcţionari publici din cadrul Curţii de Apel Braşov cu titlu de sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu, în temeiul prevederilor art. 6 din O.U.G. nr. 1/2010 şi ulterior ale Legilor nr.284/2010 şi nr.285/2010. Includerea acestei sume în salariul persoanelor ce au câştigat majorarea salarială aferentă gradului instanţei prin hotărâri judecătoreşti a fost posibilă (şi necesară), deoarece la data intrării în vigoare a Legii nr.330/2009, aceste persoane aveau în plată, în mod legal, majorarea salarială de 7% (sporul de instanţă), salariul stabilit ulterior, conform legilor de salarizare, neputând fi diminuat sub cuantumul avut în luna decembrie 2009.

Ori, în cazul recurentei reclamante, majorarea salarială de 5% nu a putut fi menţinută în salariu, sub formă de cuantum, cu titlu de sumă compensatorie, deoarece acest drept salarial a fost acordat pe cale judecătorească numai până la data de 31.10.2007, iar Decizia nr. …/15.11.2007 a Curţii de Apel Braşov a încetat să mai producă efecte după data de 30.12.2008, dată la care a fost publicată în Monitorul Oficial Decizia nr. 23/12.05.2008, pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a hotărât că funcţionarii publici din cadrul instanţelor judecătoreşti nu mai puteau beneficia de sporul de instanţă prevăzut de art.3 alin. 5 din O.G. nr. 8/2007.

După cum se poate remarca, aplicarea prevederilor art. 1 alin. 51 din O.U.G. nr. 83/2014 se impune în scopul de a aduce la un consens salarizările diferite ce în prezent există, funcţiile similare ce presupun aceleaşi condiţii de muncă şi vechime, aceste dispoziţii nefiind aplicabile în cazul recurentei reclamante, deoarece la nivelul instanţei unde aceasta funcţionează, este salarizată la nivelul maxim legal posibil.

Consideră că majorarea salarială de 5% nu poate fi acordată, în mod legal şi întemeiat, recurentei reclamante, deoarece între situaţia sa profesională şi cea invocată în acţiune (şi în cererea de recurs) nu există similitudine sub aspectul temeiului de drept al majorării salariale cu 5%. Persoanele la care se raportează recurenta au beneficiat de o hotărâre judecătorească prin care dreptul la majorarea salarială a fost stabilit ca obligaţie pentru angajator, acest drept fiind acordat atât pentru trecut, cât şi pentru viitor, în timp ce reclamanta a avut beneficiul unui astfel de titlu executoriu de natură judiciară numai până la o dată certă, 31.10.2007, respectiv 30.12.2008. În opinia intimatei nu este admisibil ca printr-o interpretare exhaustivă a legii să se extindă efectele unor hotărâri judecătoreşti (cele obţinute de către unii funcţionari publici din cadrul Curţii de Apel Braşov) şi asupra unor persoane terţe, ce nu au avut calitatea de parte în cauzele în care instanţele judecătoreşti au hotărât acordarea unor drepturi salariale şi pentru viitor, hotărârile judecătoreşti având caracter obligatoriu numai faţă de părţile din proces, conform art.435 alin.1 din C.proc.civ..

Inaplicabilitatea prevederilor art. 1 alin. 51 din O.U.G. nr.83/2014 este reliefată de prima instanţă prin hotărârea pronunţată, cu mai puternic cuvânt cu cât, din punct de vedere legal, temeiul majorării salariului reclamantei cu 5% nu mai există, acesta fiind abrogat, efectele acestei abrogări fiind subliniate şi reglementate succesiv de către Curtea Constituţională şi  Î.C.C.J. prin hotărârile pronunţate asupra constituţionalităţii, respectiv interpretării Legii nr.330/2009, Legii nr.284/2010 şi Legii nr.285/2010, expuse în considerentele sentinţei atacate. Sub acest aspect, se cuvine a aduce în prim plan unele consideraţii ale Curţii Constituţionale referitoare la problema salarizării unitare, dintre care reţine:

„ ... principiul egalităţii în drepturi impune ca, la aceleaşi situaţii juridice, să se aplice acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite, tratamentul juridic să fie diferenţiat. (...) Astfel, nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor art.20 din Constituţia României, cu referire la prevederile art.23 pct.3 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului” (decizia nr.6/17.01.2013 a Curţii Constituţionale)

Referitor la Decizia nr.32/2005 pronunţată de Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, consideră că această hotărâre vine să întărească, atât soluţia primei instanţe, cât şi motivele mai sus invocate, Curtea Supremă stabilind acelaşi principiu enunţat în art. 5 alin. 1 şi alin. 11 din O.U.G. nr.83/2014, adică salariu egal pentru funcţii şi condiţii de muncă similare. Aceasta nu înseamnă că un drept câştigat pe cale judiciară de către o persoană beneficiază tuturor persoanelor din cadrul autorităţii care deţin funcţii similare. Nu, această diferenţă este realizată tocmai prin caracterul „personal” al drepturilor câştigate ca urmare a unui proces, hotărârea judecătorească fiind un act jurisdicţional cu efecte între părţile participante şi nu un act normativ cu efecte „erga omnes”.

În concluzie, apreciază că hotărârea primei instanţe reliefează întocmai situaţia de drept a pretenţiilor recurentei reclamante, aceasta beneficiind de toate drepturile salariale aferente funcţiei, raportat la funcţiile similare din cadrul autorităţii, cu excepţia celor stabilite individual, pentru un număr restrâns de persoane, prin hotărâri judecătoreşti.

Prin Încheierea nr…/2016 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus strămutarea soluţionării cererii de recurs la Curtea de Apel Alba Iulia.

Analizând sentinţa atacată din perspectiva criticilor formulate prin recurs, ce se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., Curtea constată următoarele:

În accepţiunea recurentei instanţa de fond a aplicat greşit prevederile art. 1 alin. 51 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, text conform căruia „prin excepţie de la prevederile alin.1 şi 2, personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art.5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleaşi instituţii sau autorităţi publice, pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.

Interpretând această normă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit, prin Decizia nr.23/2016 că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a  Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a  Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice.

Ca atare, în aplicarea prevederilor legale precizate, pârâta Curtea de Apel Braşov trebuia să identifice nivelul maxim al cuantumului salariilor de bază şi al sporurilor, pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, aflat în plată la nivelul instituţiei iar apoi, prin raportare la nivelul concret al salariilor şi sporurilor plătite, trebuia să procedeze la egalizarea acestora în sensul majorării la nivelul maxim al salariilor şi sporurilor care se aflau sub acest plafon pentru funcţionarul care îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

În speţă, prin Decizia nr…/14.10.2015 s-a dispus eliminarea sporului de instanţă în cuantum de 5% iar salariul de bază al recurentei a fost redus cu justificarea că temeiul majorării salariului reclamantei cu 5% nu mai există.

Pentru a lua această măsură pârâta a pornit de la o premisă eronată, respectiv faptul că reclamantei nu i se mai cuvenea acest spor, acordat cu titlu de sumă compensatorie, deoarece acest drept salarial a fost acordat pe cale judecătorească numai până la data de 31.10.2007, iar  Decizia administrativă nr…/15.11.2007 a Curţii de Apel Braşov  a încetat să mai producă efecte după data de 30.12.2008, dată la care a fost publicată în Monitorul Oficial Decizia nr.23/12.05.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În speţă, Decizia nr…/15.11.2007 a Curţii de Apel Braşov prin care reclamantei i-a fost recunoscut dreptul la sporul de instanţă de 5% a continuat să producă efecte juridice şi ulterior publicării în Monitorul Oficial Decizia nr. 23/12.05.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât pârâta recurentă în calitate de emitentă a acesteia nu a emis nici un act administrativ modificator a raportului de serviciu al reclamantei sub aspect salarial, prin care să se dea eficienţă dispozițiilor legale aplicabile aşa cum au fost interpretate de instanţa supremă prin recursul în interesul legii menţionat.

Că este aşa rezultă şi din împrejurarea că la apariţia Legii nr. 284/2010, sporul de 5% era acordat reclamantei, fiind valorizat urmare a efectelor acestui act normativ, prin introducerea cuantumului său cu titlul de sumă compensatorie în salariul de bază (aspect ce reiese inclusiv din anexele la deciziile de salarizare emise pentru reclamantă).

Pe de altă parte, în cadrul pârâtei existau funcţionari publici care îndeplineau aceleaşi condiţii şi care aveau acest spor inclus în salariul de bază iar egalizarea salariilor trebuia realizată la nivelul maxim aflat în plată, prin raportare (conform Deciziei nr. 23/2016 a I.C.C.J.) la art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, respectiv „cuantumul brut al salariilor de bază ... se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014”.

Aşadar ceea ce interesa în aplicarea prevederilor art. 1 alin. 51 din O.U.G. nr. 83/2014 era cuantumul brut al salariului de bază aflat în plată în decembrie 2014, indiferent de compoziţia acestuia (includerea sau nu de sume compensatorii pentru drepturi recunoscute prin hotărâri judecătoreşti). Scopul legiuitorului a fost acela de a egaliza cuantumul salariului de bază şi a sporurilor pentru funcţii publice identice, la nivelul maxim aflat deja în plată, tocmai pentru a evita decalajele salariale.

Prin reducerea cuantumului acestuia pârâta Curtea de Apel Braşov a procedat la o aplicare eronată a textului mai sus enunţat, astfel că actul administrativ atacat apare ca fiind parţial nelegal, în ceea ce priveşte art. 2.

Reținând că dispozițiile incidente, supuse analizei, au fost greșit interpretate de către instanţa de fond, Curtea constată că motivul de casare reglementat de art. 488 alin.1 pct.8 din Codul de procedură civilă 2010 este incident și ca atare, recursul declarat a fost admis potrivit art. 496 alin. 2 din același act normativ, sentința casată în parte și acțiunea admisă în parte în sensul anulării art. 2 din Decizia nr. …/14.10.2015 emisă de pârâtă şi anexa acesteia şi obligării pârâtei să procedeze la emiterea unui act administrativ completator care să conţină dispoziţii referitoare la acordarea pentru reclamantă a sporului de instanţă începând cu data de 28.08.2015.

Celelalte aspecte nefiind contestate au intrat în putea de lucru judecat şi au fost menţinute ca atare.

Domenii speta

Spete similare