Contestaţie în anulare. Admisibilitate. Noţiunea de greşeală materială.

Decizie 1019 din 28.06.2017


Contestaţie în anulare. Admisibilitate. Noţiunea de greşeală materială.

Codul de procedură civilă: art.503 alin.(2) punct 2;

În accepţiunea textului de lege menţionat, motivul de contestaţie referitor la săvârşirea unei greşeli materiale în dezlegarea recursului are în vedere o eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Secţia I Civilă - Decizia civilă nr.1019/28  iunie  2017.

Prin contestaţia în anulare înregistrată la data de 25.05.2017 la această instanţă sub dosar nr…/…/2017, contestatorul D.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SNTFM „CFR Marfa” SA, anularea deciziei civile nr…/11.04.2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia I Civilă în dosar civil nr. …/…/2015 şi soluţionarea fondului cauzei în sensul admiterii apelului şi admiterii cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.

În expunerea de motive contestatorul susţine că hotărârea pronunţată a fost bazată pe o eroare materială. Astfel, în mod greşit instanţa de apel a respins apelul ca fiind tardiv formulat, deoarece hotărârea i-a comunicată la data de 10.01.2017, iar apelul  a fost expediat prin poştă la data de 25.01.2017, deci în termenul legal, având în vedere faptul că zilele de 21-24.01.2017 au fost zile libere pentru întregul sistem bugetar acordată prin lege precum şi dispoziţiile art.181, 183 Cod de procedură civilă.

Faptul că instanţa de apel nu a ţinut cont de zilele libere din 21-14 ianuarie 2017 constituie o eroare evidentă care priveşte o problemă de procedură şi care este în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în apel

În drept: 503 alin.(2) punct (2) şi urm., art. 181, 183 Cod de procedură civilă.

Intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea contestaţiei în anulare şi păstrarea ca temeinică şi legală a hotărârii a cărei anulare se solicită, deoarece chiar dacă prin HG. nr.28/2017 s-a stabilit pentru toţi salariaţii din sectorul bugetar, ziua de 23 ianuarie 2017 ca zi liberă, contestatorul cu rea credinţă face abstracţie de faptul că atât firmele de curierat cât şi Poşta Română în data de 23.01.2017, dată când s-a împlinit termenul de depunere a apelului, au avut program normal de lucru.

În drept: art. 508 alin.(2), art.181 alin.(2), art. 183 Cod de procedură civilă.

Ataşează, în probaţiune: comunicatul aflat pe site-ul Poştei Române prin care se arată faptul că în ziua de luni, 23.01.2017, toate unităţile poştale au avut program normal de lucru.

CURTEA, analizând contestaţia în anulare de faţă prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi dispoziţiilor legale incidente constată că aceasta este fondată.

Astfel, potrivit art. 503 alin.(2) Cod de procedură civilă: Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când (…)  2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Potrivit alin.(3) al aceluiaşi articol de lege dispoziţiile alin.(2) pct. 2 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

În accepţiunea textului de lege menţionat, motivul de contestaţie referitor la săvârşirea unei greşeli materiale în dezlegarea recursului are în vedere o eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

 În acest sens, doctrina şi jurisprudenţa constantă în materie a statuat că prin eroare materială ca temei al unei contestaţii în anulare se înţelege orice eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori făcut de o persoană fără calitate, deşi la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen, a fost legal timbrat, ori formulat de o persoană îndreptăţită a-l declara şi, pentru verificarea acestor situaţii nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În speţă, ne aflăm tocmai într-o asemenea situaţia în care instanţa de apel, prin decizia contestată a respins ca tardiv apelul promovat de  reclamant împotriva sentinţei civilă nr…/2016 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. …/…/2015, reţinând greşit că apelul expediat prin poştă de reclamant la data de 25.01.2017, ar fi depus după împlinirea termenului de 10 zile impus de art.215 din Legea nr.62/2011, calculat de la data de 10.01.2017, data comunicării hotărârii primei instanţei cu reclamantul. Având în vedere că termenul de apel se împlinea în cauză la data de 21.01.2017, zi liberă (sâmbăta), urmată de alte trei zile libere, respectiv: 22.01.2017 (duminica), 23.01.2017 (luni)- stabilită ca fiind zi liberă pentru salariaţii din sectorul public, deci, inclusiv pentru registraturile instanţelor de judecată prin HG. nr.28/18.01.2017 şi 24.01.2017 (marţi) reglementată ca zi nelucrătoare prin Legea nr.176/2016, raportat la prevederile art.181 alin.(2) Cod de procedură civilă, termenul de declarare a apelului s-a prelungit până la sfârşitul programului din ziua de 25.01.2017 (miercuri).

La data de 25.01.2017, reclamantul a depus, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, la serviciul poştal apelul declarat împotriva Deciziei civile nr…/11.04.2017, aşadar cu respectarea termenului legal.

Faptul că în ziua de 23.01.2017 lucrau serviciile poştale, de curierat, nu are nici o relevanţă în calcul termenului aşa cum este reglementat de art. 181 Cod de procedură civilă. Prorogarea legală a termenului reglementată în alin.(2) al acestui text de lege (când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează) este o dispoziţie procedurală de favoare pentru părţi, întrucât le creează posibilitatea firească de a folosi în mod efectiv întreaga durată a termenului de fipt de lege şi distinctă de dispoziţia normativă privind trimiterea actelor de procedură prin poştă reglementată prin art.183 din Codul de procedură civilă, care oferă posibilitatea părţilor de a evita sancţiunea decăderii prin îndeplinirea actului chiar în ultima zi a termenului. Această din urmă dispoziţie priveşte numai actele de procedură a căror îndeplinire trebuie să aibă loc în termenul imperativ prevăzut de legiuitor, la calculul căruia se va avea în vedere şi  prevederile alin. 2 al art. 182 Cod de procedură civilă susenunţat.

Se constată, astfel că eroarea materială invocată de contestator ca fiind săvârşită de instanţa de apel se circumscrie prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 Cod procedură  civilă, de natură să justifice contestaţia în anulare pendinte.

Faţă de cele ce preced, Curtea, în temeiul art.508 alin.(3) din Codul de procedură civilă, va admite, ca fondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul D.C. împotriva deciziei civile nr…/11.04.2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia I Civilă în dosar civil nr…/…/2015.

Va anula decizia atacată şi, întrucât soluţionarea cauzei la acest termen nu este posibilă, părţile urmând să formuleze concluzii cu privire la apelul promovat de reclamant în cauză, se va stabili termen la data de …… pentru rejudecarea apelului declarat de reclamantul D.C. împotriva sentinţei civile nr…/2016 pronunţată de Tribunalul Sibiu.