Violare de domiciliu. Separarea în fapt a soţilor.

Câtă vreme împotriva soţului-inculpat nu exista o dispoziţie de evacuare din locuinţa comună la data incidentului, iar soţia-parte civilă recunoaşte că acesta revenea la orice oră dorea, inclusiv noaptea, pentru că în cealaltă locuinţă nu avea condiţii normale de locuit, inculpatul urmează a fi achitat de sub acuza săvârşirii infracţiunii de violare de domiciliu, în temeiul art. 16 lit. b C. pr. pen.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş la data de 30.06.2016 sub nr. 2651/326/2015 PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TOPLIŢA şi inculpatul M. V. C. au declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 99/26.05.2016 pronunţată de Judecătoria Topliţa.

În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Topliţa critică sentinţa sub aspectul nelegalităţii, în sensul că atât în considerentele sentinţei cât şi în dispozitiv s-au strecurat două greşeli în următorul alineat”în baza art.83 alin.1 noul Cod penal , amână aplicarea pedepsei închisorii de 11 luni pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile art.82 noul Cod penal termen care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri”.

În loc de 11 luni închisoare, cum greşit s-a trecut, trebuia să se treacă 10 luni închisoare, şi că loc de art.82 Cod penal cum greşit s-a trecut, trebuia să se treacă art.84 Cod penal.

Inculpatul a solicitat în principal achitarea sa de sub acuza săvârşirii infracţiunilor de violare de domiciliu şi de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti şi amânarea aplicării amenzii pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, iar în subsidiar amânarea aplicării pedepsei închisorii pentru această din urmă infracţiune, precum şi respingerea acţiunii civile.

Inculpatul nu a dorit să facă noi declaraţii în faţa instanţei de apel.

A fost asigurată asistenţa juridică prin apărător ales.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa de control reţine următoarea situaţie de fapt:

Prin sentinţa penală nr. 99/26.05.2016 pronunţată de Judecătoria Topliţa, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 396 alin. 1 şi alin. 4 noul Cod de procedură penală, raportat la art. 83 noul Cod penal, s-a stabilit pedeapsa de 7 luni închisoare în sarcina inculpatului M. V.-C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de violarea de domiciliu, prevăzut de art. 224 alin. 2 noul Cod penal , cu aplicarea art. 38 alin. 1 noul Cod penal .

În temeiul art. 396 alin. 1 şi alin. 4 noul Cod de procedură penală , raportat la art. 83 noul Cod penal , s-a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa de 2 luni închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de nerespectarea hotărârii judecătoreşti, prevăzută de art. 32 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 cu ultima modificare prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 noul Cod penal .

În temeiul art. 396 alin. 1 şi alin. 4 noul Cod de procedură penală , raportat la art. 83 noul Cod penal , s-a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa de 7 luni închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovirea sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. 2 noul Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 noul Cod penal .

S-a constatat că infracţiunea de violarea de domiciliu, prevăzut de art. 224 alin. 2 noul Cod penal, nerespectarea hotărârii judecătoreşti, prevăzută de art. 32 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 şi infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. 2 noul Cod penal, au fost săvârşite sub forma concursului real de infracţiuni.

În temeiul art. 39 alin. 1 lit. b) din noul Cod penal, în aplicarea tratamentului sancţionator al concursului de infracţiuni, s-a stabilit pedeapsa cea mai grea, de 7 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv, 3 luni închisoare, stabilind, în final pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art. 83 alin. 1 noul Cod penal , a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii de 11 luni pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 82 noul Cod penal  – termen care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. 1 noul Cod penal , pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul  să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. 1 noul Cod penal , pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) - e) s-a dispus a se comunica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita.

În baza art. 85 alin. (2) lit. b) C.pen. i s-a impus inculpatului să execute următoarea obligaţie:

- să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei municipiului Topliţa pe o perioadă de 30 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. 3 noul Cod de procedură penală, i s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul art. 19 alin. 1 şi alin. 5, art. 25 alin. 1 şi art. 397 din Cod procedură penală, raportat la art. 1357 şi art. 1349 Cod civil, instanţa a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă M. M. şi a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea acestei părţi civile în total suma de 2000 lei cu titlu de daune morale,  respingând restul daunelor morale solicitate, ca neîntemeiate.

În temeiul art. 19 alin. 1 şi alin. 5, art. 25 alin. 1 şi art. 397 din Cod procedură penală, raportat la art. 1357 şi art. 1349 Cod civil, instanţa a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă R. R.-M. şi a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea acestei părţi civile în total suma de 3000 lei cu titlu de daune morale, respingând daunele materiale şi restul daunelor morale solicitate, ca neîntemeiate.

În baza art. 398, raportat la art. 274 alin. 1 noul Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (400 lei aferente cheltuielilor judiciare din cursul urmăririi penale şi 200 lei din cursul judecăţii).

În temeiul art. 276 alin. 2 noul Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească persoanei vătămate/părţii civile M. M. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătoria a reţinut următoarele:

Inculpatul M. V.C., la data de 18 aprilie 2015, între orele 00,00 şi 01,00, fiind mutat, în fapt, de la fostul domiciliu conjugal, situat pe strada xxx, judeţul Harghita, s-a deplasat la această adresă, unde locuieşte persoana vătămată M. M., a pătruns fără drept ori consimţământul persoanei vătămate în curtea locuinţei, după care a intrat în interiorul locuinţei prin uşa din spate, de acces în centrala termică, neasigurată, apoi a pătruns în dormitorul de la etajul imobilului situat pe partea stângă a scărilor, unde se afla fosta soţie - persoana vătămată M. M. cu prietenul său - persoana vătămată R. R.-M., unde inculpatul 1-a lovit de mai multe ori pe persoana vătămată R. R.-M. După ce inculpatul a început să aplice lovituri persoanei vătămate R. R. M., persoana vătămată M. M. s-a ridicat din pat şi a părăsit dormitorul în căutarea telefonului mobil pentru a suna după ajutor. Inculpatul M. V.-C. după ce i-a aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate R. R.-M., a fugit din locuinţă, iar când s-a întors persoana vătămată M. M., a găsit uşa ţinută închisă cu mâna de persoana vătămată R. R.-M., însă după ce a intrat a văzut pe acesta că era plin de sânge pe faţă şi prin dormitor, 1-a ajutat pe acesta să meargă la baie unde s-a spălat de sângele ce îl avea pe suprafaţa capului, după care acesta s-a îmbrăcat şi s-a urcat la volanul autoturismului său şi s-a deplasat la Spitalul municipal Topliţa pentru a-i fi acordate îngrijiri medicale urmare a agresiunii fizice suferite şi de unde a anunţat organele de poliţie despre cele întâmplate. Prin fapta sa inculpatul a încălcat dispoziţiile sentinţei civile nr. 144/13.02.2015 a Judecătoriei Topliţa prin care a fost emis Ordinul de protecţie, dispunându-se reintegrarea persoanei vătămate M. M. şi a minorilor, în locuinţa familiei situată în municipiul Topliţa, strada xxx judeţul Harghita, obligarea inculpatului M. V.-C., la păstrarea unei distanţe minime de 10 m. în cadrul locuinţei, şi de 50 m. în afara acesteia, faţă de M. M., pentru o perioadă de 3 luni.

Starea de fapt reţinută mai sus a rezultat din declaraţiile persoanelor vătămate (f. 51-57 din dosarul de urmărire penală, f. 135-137 din dosarul instanţei), coroborate cu declaraţia de suspect al lui M. V.-C. (f. 46-48 din dosarul de urmărire penală) declaraţia inculpatului M. V.-C. (f. 133-134 din dosarul instanţei).

În drept, fapta inculpatului M. V.-C., care la data de Prin nesocotirea şi nerespectarea ordinului de protecţie instituit prin Sentinţa civilă nr. 144/13.02.2015 a Judecătoriei Topliţa, la data de 18 aprilie 2015, între orele  00,00 şi 01,00 s-a deplasat la fostul domiciliu conjugal, situat pe strada xxx, judeţul Harghita, unde locuieşte persoana vătămată M. M., a pătruns fără drept ori consimţământul persoanei vătămate în curtea locuinţei, după care a intrat în interiorul locuinţei şi apoi a pătruns în dormitorul de la etajul imobilului situat pe partea stângă a scărilor, unde se afla fosta soţie - persoana vătămată M. M. cu prietenul său - persoana vătămată R.R.-M., aplicând mai multe lovituri persoanei vătămate R. R.-M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută şi pedepsită de art. 224 alin. 2 din C. pen., nerespectarea hotărârii judecătoreşti prevăzută şi pedepsită de art. 32 alin. l din Legea nr. 217/2003 şi lovirea sau alte violenţe prevăzută şi pedepsită de art.193 alin. 2 din C. pen., toate în concurs real de infracţiuni prevăzut de art. 38 alin. l din C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, inculpatul a săvârşit faptele prin pătrunderea fără drept şi fără consimţământul persoanei vătămate M. M. în locuinţa pe care aceasta o foloseşte, prin lovirea de mai multe ori a persoanei vătămate R. R. M.,  şi prin nerespectarea ordinului de protecţie instituit prin sentinţa civilă nr. 144/13.02.2015 a Judecătoriei Topliţa.

Examinând apelurile promovate, din prisma dispoziţiilor  art. 417 şi urm.  C. pr. pen, instanţa de control judiciar le găseşte fondate, pentru următoarele considerente:

Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reţinută de către prima instanţă – pornind de la conţinutul materialului probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal  – hotărârea instanţei de fond nu comportă nici un fel de critică (cu excepţia soluţiei de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu şi a erorii de redactare a art. 82 în loc de art. 84 C. pen), fiind justă soluţia la care s-a oprit judecătoria, respectiv la stabilirea pedepselor pentru săvârşirea infracţiunilor de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti şi de loviri sau alte violenţe, la contopirea lor, şi la amânarea aplicării pedepsei rezultante.

Pentru a face o asemenea apreciere, instanţa de control judiciar, a considerat că din conţinutul materialului probator administrat, rezulta fără putinţă de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti şi de loviri sau alte violenţe în modalitatea descrisă.

Şi încadrarea în drept stabilită prin actul de sesizare şi menţinută în primă instanţă, este una corectă.

Criticile aduse de parchet sunt întemeiate, în sensul că în mod greşit s-a redactat „…pedeapsa închisorii de 11 luni …” în loc de „… 10 luni închisoare”, precum şi art. „82 C. pen” în loc de art. „84 C. pen”.

Analizând criticile aduse de inculpat, Curtea a constatat că acestea sunt întemeiate doar sub aspectul infracţiunii de violare de domiciliu.

În motivarea soluţiei de condamnare, prima instanţă a reţinut că la data de 18.04.2015 inculpatul nu mai locuia în locuinţa situată pe strada xxx, mun. Topliţa,  judeţul Harghita, fiind mutat la adresa  din municipiul Topliţa, strada xxx, judeţul Harghita. Chiar dacă  inculpatul după ce s-a mutat de la fostul domiciliu conjugal nu s-a adresat instituţiilor publice competente în vederea modificării adresei de domiciliu şi în actul său de identitate, aceasta în fapt era schimbată, astfel încât singura care la data de 18.04.2015 folosea imobilul de pe strada xxx era persoana vătămată M. M. Ori, pentru existenţa infracţiunii de violarea de domiciliu este necesar ca pătrunderea într-o locuinţă să fie săvârşită fără drept şi fără consimţământul persoanei care o foloseşte. Prin mutarea sa de bună voie a inculpatului este evident că persoana vătămată M. M. a rămas singura îndreptăţită să folosească imobilul în cauză şi inculpatul trebuia să-i ceară consimţământul acesteia în vederea pătrunderii în acel imobil, deoarece infracţiunea de violare de domiciliu poate fi săvârşită chiar şi de către proprietar. Prin fapta sa de a pătrunde între orele 00,00 şi 01,00 fără consimţământul persoanei vătămate M. M., inculpatul a săvârşit infracţiunea de violarea de domiciliu în forma agravată constând în pătrunderea fără drept în timpul nopţii în locuinţa acestei persoane vătămate.

Curtea a constatat că, în mod greşit, a fost apreciat materialul probator existent la dosar şi se impune achitarea inculpatului de sub acuza săvârşirii acestei infracţiuni, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr. 144/13.02.2015 a Judecătoriei Topliţa s-a dispus reintegrarea reclamantei şi a minorilor în locuinţa familiei situată în mun. Topliţa, xxx, precum şi obligarea agresorului (inculpat în prezenta cauză) la păstrarea unei distanţe de minim 10 m, în cadrul locuinţei şi de 50 m în afara acesteia, faţă de reclamantă.

Din interpretarea acestor dispoziţii, rezultă că la data de 13.02.2015, inculpatul locuia la adresa din xxx.

Abia prin decizia civilă nr. 324/22.04.2015 a Tribunalului Harghita s-a dispus şi „evacuarea pârâtului M. V.C. din locuinţa comună situată în municipiul Topliţa, str. xxx, judeţul Harghita, pe o perioadă de 3 luni”.

Incidentul pentru care inculpatul a fost trimis în judecată a avut loc la data de 18.04.2015, respectiv anterior evacuării lui din locuinţa comună, dispusă prin decizia civilă nr. 324/22.04.2015 a Tribunalului Harghita. 

În mod eronat a apreciat prima instanţă că la data săvârşirii faptelor, inculpatul nu mai locuia la respectiva adresă de o lună de zile.

Este adevărat că acesta a recunoscut în faţa instanţei civile că „de o lună este mutat”, însă la dosar nu există dovezi în acest sens.

Dimpotrivă, inculpatul nu numai că nu şi-a schimbat adresa de pe actele de identitate, dar însăşi partea civilă din prezenta cauză a recunoscut în faţa instanţei civile că inculpatul „…revine în locuinţă la orice oră doreşte, revine şi în timpul nopţii …”, iar inculpatul a precizat că el nu avea interdicţia să intre în casă, iar în cealaltă locuinţa (unde s-a mutat de o lună) nu are condiţii normale de locuit.

Aşadar, câtă vreme împotriva inculpatului nu exista o dispoziţie de evacuare din locuinţa comună la data incidentului, iar partea civilă recunoaşte că acesta revenea la orice oră dorea, inclusiv noaptea, pentru că în cealaltă locuinţă nu avea condiţii normale de locuit, inculpatul urmează a fi achitat de sub acuza săvârşirii infracţiunii de violare de domiciliu, în temeiul art. 16 lit. b C. pr. pen.

În schimb, inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe faţă de partea civilă R. R.M., iar în privinţa infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, având în vedere că la data de 13.02.2015 a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 144 a Judecătoriei Topliţa, prin care s-a dispus obligarea inculpatului M. V.-C., la păstrarea unei distanţe minime de 10 m. în cadrul locuinţei, şi de 50 m. în afara acesteia, faţă de persoana vătămată M.M., pentru o perioadă de 3 luni, iar inculpatul la data de 18.04.2016 a pătruns în dormitorul unde se aflau persoanele vătămate M. M. şi R.R. M., rezultă că a fost încălcat acest ordin de protecţie.

Această stare de fapt rezultă atât din declaraţia persoanelor vătămate care au arătat că numai după ce inculpatul a început să o lovească pe persoana vătămată R. R.M. a fugit din dormitor persoana vătămată M. M. cât şi din declaraţia de suspect dată în faţa organelor de cercetare penală la data de 20.10.2015, prin care inculpatul a arătat că după ce a ajuns până la marginea patului unde erau cele două persoane vătămate i-a întrebat „ce faceţi puişorilor”, moment în care persoana vătămată M. M. i-a recunoscut vocea şi a fugit din camera respectiv. Astfel, rezultă că inculpatul a încălcat obligaţia de a respecta o distanţă de 10 metri faţă de persoana vătămată M. M. stabilită prin ordinul de protecţie.

În privinţa cuantumului pedepselor stabilite de prima instanţă pentru cele două infracţiuni, Curtea a constatat că judecătorul fondului a făcut o justă apreciere şi o corectă aplicare a criteriilor prev. de art. 74 C. pen, iar în apel nu au fost reţinute alte circumstanţe reale sau personale care să justifice reducerea acestor pedepse.

Şi sub aspectul laturii civile, prima instanţă a făcut o justă apreciere şi o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 1357 şi art. 1349 C. civ. şi a admis în parte acţiunile civile formulate, urmând ca soluţionarea cauzei pe latura civilă să fie menţinută.

Aşadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, în temeiul art.  421 pct. 2  lit. a C. pr. pen, au fost admise  apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Topliţa şi de inculpatul M. V. C. împotriva sentinţei penale nr. 99/26.05.2016 pronunţată de Judecătoria Topliţa.

Au fost desființate în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând cauza:

În baza art. 396 alin. 1, 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. b C. pr. pen a fost achitat inculpatului M. V. C. de sub acuza săvârşirii infracţiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin. 2 C. pen.

În baza art. 39 alin. 1 lit. b rap. la art. 38 alin. 1 C. pen, i-a fost stabilită inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 luni închisoare stabilită de prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, la care s-a adăugat un spor de o treime din pedeapsa de 2 luni închisoare stabilită de prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, respectiv 20 zile închisoare, stabilind pedeapsa de 7 luni şi 20 zile închisoare. 

În baza art. 83 C. pen, s-a amânat aplicarea pedepsei de 7 luni şi 20 de zile închisoare stabilită prin prezenta decizie, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în baza art. 84 C. pen.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, restul cheltuielilor judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare