Uzucapiune. Procedură. Condiții. Art. 28 din Legea nr. 115/1938

Posesia antecesorului intimatului reclamant exercitată în modalitatea cerută de art.1847 Cod civil, a vizat un teren clar individualizat prin semne exterioare.

Fiind o suprafaţă de teren clar delimitată, posesia nu a  mai avut un caracter echivoc.

Prin sentinţa civilă nr.492/05.04.2004 pronunţată de Judecătoria Reghin s-a respins ca prematur formulată, acţiunea civilă a reclamantului F.A.D în contradictoriu cu pârâtul B.Z. pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, reţinându-se că reclamantul nu a urmat procedura necontencioasă prevăzută de art.130 din DL nr.115/1938.

În esenţă reclamantul a invocat faptul că defunctul F.D. decedat la 6 mai 2002, al cărui moştenitor este reclamantul, a dobândit prin uzucapiune cota de 26/36 parte din terenul intravilan în suprafaţă de 364 mp înscris în CF 440 Ibăneşti, nr.top.1263, 1264 (acţiune precizată la 17 noiembrie 2003 – fila 73 din dosarul nr.1016/2003 al Judecătoriei Reghin).

În apelul declarat de reclamant, prin decizia civilă nr.753/A din 28 septembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, s-a anulat sentinţa amintită şi s-a dispus rejudecarea cauzei pe fond, în procedura contencioasă de drept comun aleasă de reclamant.

În considerentele deciziei civile nr.753/A/2004 s-a reţinut necesitatea clarificării în rejudecare, a următoarelor chestiuni: situaţia juridică a terenului înscris în CF 440 Ibăneşti, în sensul stabilirii cotei deţinută de pârâtul B.Z şi situaţia juridică actuală a imobilului, situaţia posesiei terenului în litigiu şi a construcţiei existentă pe acest teren.

Ulterior, în urma modificărilor aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr.219/2005, prin decizia civilă nr.178/AS/2006 Curtea de Apel Tg. Mureş a declinat în favoarea Tribunalului Mureş, competenţa de soluţionare după anularea sentinţei civile nr.492/2004 şi reţinerea cauzei spre rejudecare, a acţiunii civile formulată de reclamantul F.A.D în contradictoriu cu pârâţii G. V., G. F.a, G. A. şi G. I. şi cu pârâtul B. Z.

Astfel, acţiunea reclamantului a fost soluţionată pe fond în rejudecare, prin decizia civilă nr.347/9 iunie 2015 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 2770/102/2006.

Decizia civilă nr.347/9 iunie 2015  a fost casată în recurs.

Astfel, prin decizia civilă nr.3/R/2016 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, s-a admis recursul declarat de pârâtul B.Z. împotriva deciziei civile nr. 347 din 09.06.2015 a Tribunalului Mureş, s-a casat integral decizia atacată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.

În considerentele deciziei s-a reţinut incidenţa motivului de casare prevăzut de art.304 pct.5 şi art.312 alin.5 Cod procedură civilă.

S-a reţinut în esenţă că obiectul prezentei cauze constă în acţiunea civilă formulată de reclamantul F. A.-D. având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, asupra cotei de 26/36 parte din imobilul teren intravilan, înscris în CF nr.440 Ibăneşti, nr.top.1263 şi 1264; sistarea stării de indiviziune cu pârâtul B. Z.  prin dezmembrarea imobilului în parcele distincte corespunzătoare cotelor deţinute de fiecare, înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului astfel dobândit în cartea funciară şi evidenţierea construcţiilor în această carte funciară nou înfiinţată.

Temeiul în drept invocat de reclamant constă în art.28 din DL nr.115/1938.

S-a mai reţinut că titularii dreptului de proprietate asupra imobilului în discuţie, astfel cum sunt înscrişi în cartea funciară, sunt: G. V., G. F., G. A. şi G. I., toţi decedaţi, motiv pentru care tribunalul a numit un curator pe seama lor.

S-a reţinut caracterul nelegal al deciziei nr.347/2015 a Tribunalului Mureş pe motivul soluţionării cauzei fără introducerea moştenitorilor pârâţilor decedaţi, instanţa de recurs apreciind că tribunalul nu a efectuat verificările necesare în vederea clarificării cadrului procesual sub acest aspect.

În rejudecare, prin decizia civilă nr. 373/19 mai 2016 Tribunalul Mureş a admis acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamantul F. A. D., împotriva pârâţilor G.V., G. F., G. A. reprezentaţi de curator special M. D., G. I., prin moştenitori G. O., G. F., G. M. L. şi B.Z. şi, în consecinţă: s-a dispus dezmembrarea imobilului cu număr topografic 1263, 1264 înscris în CF nr. 440 Ibăneşti, compus din teren intravilan cositor în suprafaţă de 346 mp în două parcele, după cum urmează :

- Parcela nr. 1, cu număr topografic nou 1263/1, 1264/1, în suprafaţă de 250 mp, care se va reînscrie în aceeaşi carte funciară, iar dreptul de proprietate se va întabula în favoarea lui G. V., G.F., G.A. şi G. I.;

- Parcela nr. 2, cu număr topografic nou 1263/2, 1264/2, în suprafaţă de 96 mp, care se va reînscrie în aceeaşi carte funciară, iar dreptul de proprietate se va întabula în favoarea lui B. Z.

S-a constatat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra parcelei cu număr topografic 1263/1, 1264/1 înscrisă în CF nr. 440 Ibăneşti, delimitată prin pct.5-23-63-65-64-62-49-60-10-7-66-6-5 din planul de situaţie anexa 1 la raportul de expertiză întocmit de expertul Misarăş Flaviu de la fila 110 din dosarul de apel nr. 2770/102/2006 al Tribunalului Mureş din primul ciclu procesual, de către antecesorul reclamantului, Fărcaş Dumitru, decedat la data de 6 mai 2002.

S-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului cu număr topografic 1263/1, 1264/1 înscris în CF nr. 440 Ibăneşti în favoarea lui F. D., cu titlu de uzucapiune.

S-a dispus evidenţierea pe parcela cu număr topografic 1263/1, 1264/1 înscrisă în CF nr. 440 Ibăneşti a construcţiei reprezentate de casă de locuit din cărămidă, pe fundaţie din beton, acoperită cu ţiglă, compusă din demisol cu beci, bucătărie, cămară şi parter cu două camere, bucătărie, hol, cămară.

S-a dispus şi obligarea pârâtului B.Z. la plata către reclamant a sumei de 3.033,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În considerentele deciziei s-a reţinut în esenţă că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.28 din D.L. nr.115/1938 şi anume ca titularul dreptului intabulat în cartea funciară să fie decedat, uzucapantul să posede imobilul timp de cel puţin 20 de ani de la moartea proprietarului tabular şi posesia sa să fie utilă, indiferent de buna-credinţă sau reaua-credinţă a posesorului.

S-a reţinut astfel că este îndeplinită condiţia decesului proprietarilor tabulari G.V., G. F., G. A. şi G. I., iar în ce priveşte posesia pentru o perioadă de 20 de ani, instanţa a reţinut că F. D., antecesorul reclamantului, era cunoscut în localitate ca proprietar al locuinţei din Ibăneşti, nr.861 situată lângă locuinţa pârâtului B.Z. de la nr. 862, iar din declaraţiile martorilor a rezultat că posesia s-a întins mai mult de 20 de ani.

S-a mai reţinut că posesia exercitată de antecesorul reclamantului asupra imobilului a fost una utilă, adică continuă, neîntreruptă, netulburată, publică, exercitată sub nume de proprietar, că moştenitorii proprietarului tabular nu au ridicat nicio pretenţie sau împotrivire posesiunii exercitate de posesori în tot acest interval de timp.

Tribunalul a reţinut că moştenitorii proprietarilor tabulari nu se pot prevala de dispoziţiile art.26 din DL nr.115/1938, acestea nefiind aplicabile în situaţia uzucapiunii reglementate de art.28 din acelaşi act normativ, ori în cazul de faţă nici un moştenitor nu şi-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară şi nici nu poate fi considerat ca acceptant al moştenirii fiind străini de succesiune.

S-a reţinut astfel că posesia exercitată de antecesorul reclamantului nu a privit o cotă parte din imobil, ci o suprafaţă de teren determinată în concret, individualizată prin semne exterioare de hotar. Posesia a fost lipsită de vicii, neexistând persoane care să conteste această posesie, pe perioada derulării ei de 20 de ani.

Reţinând totodată că reclamantul, în calitate de moştenitor al posesorului imobilului are calitatea şi interesul de a cere dezmembrarea imobilului în două parcele, conform cotelor înscrise în cartea funciară şi a folosinţei şi de a cere apoi constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate şi apoi notarea existenţei construcţiei, instanţa a admis cererea formulată de reclamant şi a dispus, în baza art. 728 Cod civil dezmembrarea imobilului cu număr topografic 1263, 1264 înscris în CF nr. 440 Ibăneşti, compus din teren intravilan cositor în suprafaţă de 346 mp în două parcele.

Împotriva deciziei civile nr. 373 din 19 mai 2016 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosar nr. 2770/102/2006, pârâţii B.Z. şi G. O. au declarat recurs.

Recurenţii invocă prevederile art.304 pct.1, 2, 5, 6, 7, 8 şi 9 din Codul de procedură civilă de la 1865 şi solicită:

1. Admiterea recursului şi respingerea acţiunii ca inadmisibilă. Se invocă nulitatea hotărârii atacate pe motiv că Tribunalul Mureş nu s-a pronunţat faţă de un pârât G.V., fiul lui xxx, care pe de o parte nu a fost acţionat în judecată şi, pe de altă parte faţă de această persoană nu există decizie de curator legal emisă.

Recurenţii arată în acest sens că în acţiunea introductivă sunt indicaţi pârâţii G. V. – decedat la 22.12.1904, G.F., decedată la 10.09.1926, G.A., decedată la 28.01.1955 şi G. I., decedat la 02.04.1977. Dintre aceştia a fost greşit indicat pârâtul G. V., decedat la 22.12.1904, deoarece potrivit cărţii funciare proprietar tabular era G. V. a lui O., acesta fiind de fapt G. V., fiul lui xx, decedat la 20.11.1942, cu ultimul domiciliu în Ibăneşti, sat xx . Acest proprietar tabular are ca moştenitor pe G. I., cu privire la care recurenţii susţin că nu a fost introdus în proces din cauza  greşitei indicări a pârâtului G. V., în loc de G.V. a lui O.

Se susţine că în condiţiile în care reclamantul nu a indicat corect pârâţii potrivit menţiunilor din cartea funciară, acţiunea este inadmisibilă, iar hotărârea judecătorească este lovită de nulitate absolută.

2. Recurenţii solicită în subsidiar, admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mureş. Susţin că nu au fost respectate dispoziţiile Deciziei civile nr.3/R/14.01.2016 a Curţii de Apel Tg. Mureş, în sensul că s-a omis introducerea în cauză a recurentului G. I., având calitatea de moştenitor legal după defunctul G. V., fiul lui O. şi M., decedat la 20.11.1942, cu ultimul domiciliu în xxx, coproprietar indivizar al imobilului înscris în CF nr.440 Ibăneşti, teren intravilan în suprafaţă de 346 mp.

3. În al treilea rând recurenţii solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii acţiunii civile introductive, cu obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată la toate instanţele, inclusiv în calea de atac a recursului.

În susţinerea celor redate mai sus la pct. 1 şi 2, recurenţii invocă motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.1, 3, 5 din Codul de procedură civilă.

Recurenţii susţin că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută întrucât cu toate că în acţiune este indicat în calitate de pârât G. V. decedat la 22 decembrie 1904, Tribunalul Mureş s-a pronunţat cu privire la o altă persoană – G. V. fiul lui O. şi M., decedat la 20.11.1942, prin curator fără a exista o decizie de curator care să cuprindă numele său. În decizia de curator emisă potrivit acţiunii a fost indicat G.V. decedat la 22.12.1904 şi nu G. V. decedat la 20.11.1942.

Susţin că s-a omis introducerea în cauză a lui G. I. în calitate de moştenitor legal după defunctul G. V., fiul lui xxx, decedat la 20.11.1942. Arată că în primul ciclu procesual au invocat în faţa Tribunalului Mureş, excepţia nulităţii absolute a acţiunii civile promovate de reclamantul F. A. D. împotriva unor persoane fără capacitate de folosinţă. Persoanele decedate au fost reprezentate în baza Dispoziţiei nr.259/05.09.2003 de curatorul M.D. care prin declaraţia autentificată sub nr.1368 din 15.12.2014 depusă la dosar a arătat că nu înţelege să îi reprezinte. Susţin că dispoziţia de numire a curatorului este nelegală întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele art.152 lit.e din vechiul Cod al familiei respectiv pârâţii nu sunt persoane dispărute, ci sunt decedaţi. În faţa Tribunalului Mureş au invocat faptul că cererea de chemare în judecată nu îndeplineşte cerinţele art.112 pct.1 din Codul de procedură civilă, nefiind indicaţi pârâţii, respectiv moştenitorii proprietarilor tabulari ai terenului a cărui uzucapiune se invocă.

În susţinerea motivelor de recurs prevăzute de art.304 pct.6, 7, 8 şi 9 Cod procedură civilă recurenţii invocă următoarele:

Cu privire la incidenţa art.304 pct.7 Cod procedură civilă, recurenţii susţin că dispoziţia instanţei privind sistarea stării de indiviziune a terenului cu număr topografic 1263, 1264 înscris în C.F. nr. 440 Ibăneşti, compus din teren intravilan cositor în suprafaţă de 346 mp în două parcele: parcela nr. 1, cu număr topografic nou 1263/1, 1264/1, în suprafaţă de 250 mp şi parcela nr. 2, cu număr topografic nou 1263/2, 1264/2, în suprafaţă de 96 mp, fără a exista un raport de expertiză tehnică care să menţioneze care sunt limitele acestor parcele şi linia de hotar, este nelegală. Susţin că terenul nu a fost precis identificat, situaţie în care nu este posibilă împărţirea în două parcele a căror limite şi linie de hotar nu se cunoaşte. Recurenţii arată că în motivarea hotărârii judecătoreşti se face referire la lucrarea întocmită de către expertul Elekes Emil în anul 2005 şi nu la expertiza topografică întocmită de către expertul Mihalache Marian în anul 2015, despre care nici nu se face referire.

Susţin că prin hotărârea pronunţată s-a creat o stare de confuzie cu privire la identificarea terenului care este înscris în C.F. nr.440 Ibăneşti şi care face obiectul acţiunii introductive. Astfel, expertul Elekes Emil a procedat Ia identificarea terenurilor aferente construcţiilor în perimetrul cărora este inclus şi terenul înscris în CF nr.3102 nr.top. 1265/1, care este proprietatea exclusivă a recurentului G. În partea introductivă a expertizei, expertul Elekes Emil a menţionat de altfel faptul că planul de situaţie priveşte terenurile din C.F. nr.440 nr.top.1263 şi 1264 şi C.F. nr.3102 nr.top.1265/1, fără a proceda însă la delimitarea acestor terenuri. Planul de situaţie apare astfel la nivel global, pentru o suprafaţa de teren mult mai mare decât cea care face obiectul procesului şi care, potrivit menţiunilor din cartea funciară, reprezintă în mare majoritate proprietatea exclusivă a recurentului.

Se aerată în acest sens că C.F. nr.440 Ibăneşti are nr.topografice 1263 şi 1264, fiind înconjurat de terenul înscris în C.F. nr.3102 nr.top.1265/1. Expertul Mihalache Marian a constatat faptul că potrivit hărţii cadastrale, terenul înscris în C.F nr.440 Ibăneşti nr. 1263 si 1264 se află „în mijlocul terenului expertizat", fiind înconjurat de terenul înscris în C.F. nr.3102 Ibăneşti. Expertul nu a putut indica în mod precis amplasamentul terenului şi nici al construcţiei care face obiectul acţiunii introductive, dar cu toate acestea, instanţa de judecată a ignorat concluziile acestui raport şi a dispus partajarea şi evidenţierea construcţiei.

Recurenţii mai susţin că în mod legal, raportul de expertiză trebuia să facă parte integrantă din hotărâre astfel încât să nu existe nici un dubiu privind limitele proprietăţilor. Ori, instanţa a luat în considerare lucrarea expertului Elekes Emil care de fapt nu a identificat imobilul în litigiu, şi, mai mult decât atât, a indicat şi terenul învecinat că ar fi în perimetrul imobilului, teren care de drept le aparţine. Mai mult decât atât, s-a dispus evidenţierea construcţiei de la nr.adm.861 fără a stabili în mod clar dacă aceasta se află sau nu pe terenul înscris în C.f. nr.440 Ibăneşti. Din motivarea hotărârii nu rezultă nici un argument de ce s-a procedat astfel. Expertul Mihalache Marian arătat faptul că „nu se poate stabili amplasamentul exact al nr.topografic pe un plan topografic deoarece parametrii nu corespund".

Cu privire la incidenţa art.304 pct.8 Cod procedură civilă, recurentul B.Z. susţine că în mod nelegal instanţa a dispus evidenţierea pe parcela cu număr topografic 1263/1, 1264/1 înscrisă în CF nr. 440 Ibăneşti a construcţiei reprezentate de casă de locuit din cărămidă, pe fundaţie din beton, acoperită cu ţiglă, compusă din demisol cu beci, bucătărie, cămară şi parter cu două camere, bucătărie, hol, cămară, reţinând faptul că ar fi fost construită de către F. D., antecesorul reclamantului F. A. D., fără a avea în vedere faptul că pentru această construcţie a fost eliberată de Primăria comunei Ibăneşti Autorizaţia pentru executare de lucrări nr.1653 din 21 mai 1976 pe numele pârâtului, B. Z., privind edificarea unei construcţii în Ibăneşti, nr.737/a parter cu 4 camere, 2 bucătării, două holuri, etaj cu 4 camere, două holuri. Astfel, este important de menţionat faptul că Primăria Ibăneşti a eliberat autorizaţia pentru construcţia casei având nr.1653 din 21 mai 1976, pe numele lui B. Z., care priveşte întreaga construcţie existentă şi în prezent, nicidecum doar pentru un nivel sau a unei părţi a acesteia.

Recurentul invocă prevederile art.1 din Legea nr.50/1991 şi susţine că s-a luat în considerare o fişa tehnică în care ar fi fost menţionaţi ca „beneficiari" ai construcţiei F.D. şi recurentul pârât, B. Z. Actul care atestă calitatea de constructor este autorizaţia de construire, cea în baza căreia se poate dispune evidenţierea unei construcţii, nicidecum fişa tehnică.

Mai arată că instanţa a dat credibilitate Procesului-verbal nr. 1255/04.04.2003, care ar fi fost întocmit de viceprimar G.Z. (care nici nu a semnat documentul) şi secretar M.E. prin care „s-a constatat” faptul că pe terenul situat în C.F. nr.440 Ibăneşti, nr.top. 1263 şi 1263, F.D. şi soţia ar fi deţinut construcţii, fără a fi întocmită o lucrare topografică anexată procesului verbal, fără alte documente, fără a fi consultate şi persoanele proprietare de carte funciară, vecinii imobilului. Deşi la primărie exista autorizaţia de construire pe numele recurentului, nu se face vorbire de aceasta, iar în realitate construcţiile nici nu sunt amplasate pe aceste numere topografice, aspect care rezultă din expertiza topografică.

Susţine că instanţa de judecată nu a avut în vedere faptul că recurentul pârât B. Z., a fost fratele soţiei lui F. F. şi că, date fiind aceste relaţii de rudenie foarte apropiate, a fost de acord să îşi deschidă o poziţie în registrul agricol, înregistrându-şi 0,08 ha. teren, conform adeverinţei nr.209l/l2 iunie 2003 a Primăriei Ibăneşti. Cu privire la împrejurările în care F.D. şi soţia au ajuns să fie menţionaţi în registrul agricol a arătat faptul că aceştia au avut doar statutul de simpli toleraţi, nicidecum nu au stăpânit ca proprietari casa care a fost construită de recurent, prin efort financiar şi material propriu şi exclusiv.

Cu privire la incidenţa art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurentul susţine că instanţa de judecată a modificat nelegal obiectul acţiunii civile introductive, ceea ce a condus la „răsturnarea" argumentelor invocate privind neîndeplinirea cerinţelor uzucapării terenului în litigiu. Astfel, arată că dacă prin acţiune reclamantul a cerut să se constate că a dobândit prin uzucapiune cota de 26/36 părţi din imobilul înscris în C.F. nr.440 Ibăneşti, nr.top.1263 şi 1264, să se sisteze indiviziunea prin dezmembrarea terenului în două parcele distincte care să fie transcrise în cărţi funciare noi şi să se evidenţieze construcţia, instanţa a procedat mai întâi la sistarea stării de indiviziune, apoi a constatat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune şi evidenţierea construcţiei. Instanţa a motivat în sensul că reclamantul are calitatea şi interesul să ceară dezmembrarea imobilului, fără a avea în vedere faptul că potrivit art.728 din vechiul Cod civil sistarea indiviziunii este posibilă numai între coproprietari indivizari. Ori, însuşi reclamantul a cerut să se procedeze la sistarea indiviziunii după constatarea dobândirii proprietăţii prin uzucapiune, dar instanţa a dispus altfel.

Recurentul arată că după ce a sistat indiviziunea, instanţa s-a pronunţat asupra uzucapiunii motivând în sensul că „posesia exercitată ...nu a privit însă o cotă parte din imobil, ci o suprafaţă de teren determinată în concret, individualizată prin semne exterioare de hotar”. Prin acest raţionament, instanţa a schimbat toate datele spetei plecând de la ideea că în discuţie se pune problema unei uzucapiuni a unui teren în integralitatea sa, ceea ce nu corespunde situaţiei de carte funciară.

Astfel, deşi însuși reclamantul a cerut a se constata că antecesorul său a uzucapat 26/36 părţi în imobilul înscris în CF nr.440 Ibăneşti, instanţa s-a pronunţat cu privire la un teren precis delimitat, ceea ce este în mod evident inadmisibil. Acţiunea introductivă are la bază situaţia de carte funciară, ori aceasta arată că pârâţii decedaţi deţin 26/36 părţi, deci nu se putea uzucapa un teren precis delimitat, ci doar o cotă parte indiviză.

Potrivit art.728 Codul civil, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Ori înainte de a cere uzucapiunea, reclamantul nu putea obţine sistarea stării de indiviziune, nefiind coproprietar indivizar.

Recurentul susţine că întreaga construcţie juridică a deciziei atacate a fost astfel concepută încât să se evite analiza motivelor pe care le-a invocat încă la începutul procesului în anul 2003, prin întâmpinarea depusă la dosar, prin care a arătat faptul că în cazul coproprietarilor indivizari este inadmisibilă uzucaparea unei cote-părţi indivize de către un terţ, cum este cazul lui F. D., acest aspect esenţial nu a fost examinat de către completul de judecată. Recurentul pârât B. Z. susţine că este singurul care putea uzucapa terenul deţinut în proprietate de pârâţii decedaţi, întrucât deţine 10/36 părţi din întreg.

Susţine că nu era posibilă delimitarea faptică a celor 26/36 părţi din întreg şi pe cale de consecinţă, nici examinarea cerinţelor uzucapiunii.

Potrivit art.28 din Decretul-Lege nr. l 15/1938, cel ce a posedat un bun nemişcător în condiţiile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat.

Acţiunea în uzucapiune privind o cotă ideală de 26/36 părţi dintr-un întreg promovată de o terţă persoană împotriva unui copropietar indivizar este de facto inadmisibilă. Singurul care ipotetic ar putea uzucapa o cotă ideală ar fi un comoştenitor care din modul în care s-ar comporta ar fi perceput ca proprietar al întregului imobil. Ori în cauză, reclamantul este moştenitorul unui terţ în raport de cei care sunt coproprietarii indivizari ai imobilului. Reclamantul a arătat că reclamă posesiunea cotei de 26/36 părţi dintr-un imobil, iar nu în întregime terenul. Fiind în cazul unei proprietăţi indivize, coproprietarii sunt presupuşi că stăpânesc bunul împreună, motiv pentru care posesia lor, având acest caracter echivoc, nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către coindivizar.

În mod excepţional, atunci când rezultă intenţia fermă a unui dintre coindivizari de a se comporta ca proprietar exclusiv, este intervertită posesia comuna (animus condomini) în posesie exclusivă (animus domini), astfel că viciul echivocităţii posesiei poate fi înlăturat.

În cauză nu îndeplinite cerinţele uzucapiunii, cu referire la cerinţele unei posesiuni de bună-credinţă, neechivoce asupra imobilului astfel revendicat, respectiv o cotă ideală de 26/36 părţi din imobil.

Intimatul reclamant F. A. D. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului declarat de recurenţii pârâţi şi menţinerea hotărârii atacate cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Intimatul susţine în esenţă că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art.304 pct.1, 3 şi 5 Cod procedură civilă. Instanţa de apel a respectat în rejudecare, dispoziţiile cuprinse în decizia de casare nr.3/2016 pronunţată de instanţa de recurs, iar din probatoriul administrat în rejudecare a rezultat că moştenitorii indicaţi de recurentul pârât nu sunt moştenitori legali ai defuncţilor proprietari tabulari G. V., G. F. şi G. A., iar pârâtul G. O. nu este moştenitorul direct al proprietarului tabular Gliga Ilisie. Susţine că motivul invocat de recurenţi în invocarea nulităţii absolute a deciziei atacate pe motiv că nu a fost introdus în cauză G. I. în calitate de moştenitor legal al defunctului proprietar tabular G. V., este neîntemeiat întrucât acesta nu a făcut dovada că este moştenitorul defunctului menţionat. De altfel G. I. nu a declarat recurs împotriva prezentei decizii.

Intimatul invocă prevederile art.28 din DL nr.115/1938 şi faptul că pornind de la data înscrierii dreptului de proprietate al proprietarilor tabulari G. V., G. A. şi G. F. în CF 440 Ibăneşti, se prezumă că acest persoane sunt decedate.

In ceea ce priveşte recurentul pârât G. O., astfel cum a reţinut şi instanţa de apel, acesta şi-a dovedit doar calitatea de rudă al defunctului proprietar tabular G. I., însă calitatea de rudă moştenitoare nu este totuna cu cea de moştenitor acceptant a moştenirii.

Din înscrisurile depuse la dosar în rejudecare de către pârâtul G. O., rezultă faptul că acesta împreună cu G. F. şi G.M., nu sunt moştenitorii direcţi ai proprietarului tabular G. I., ci ai lui G. l. şi G.T., în patrimoniul cărora, conform certificatului de moştenitor, nu figurează imobilul de la nr. adm. 861, loc. Ibăneşti, înscris în C.F. nr. 440 Ibăneşti.

Existenţa unor moştenitori, dar care nu şi-au întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară şi nu au făcut dovada acceptării moştenirii pentru imobilul înscris în C.F. nr. 440 Ibăneşti, nu poate fi opusă celui ce uzucapează. In acest sens s-a pronunţat jurisprudenţa şi doctrina (intimatul făcând referire în acest sens la Decizia civilă nr. 1291/2003 a Curţii de Apel Tg. Mureş şi la Decizia civilă nr. 338/2009 a Curţii de Apel Alba Iulia).

Intimatul mai arată că moştenitorii nu se pot prevala de dispoziţiile art. 26 din Decretul-Lege nr. 115/1938, acestea nefiind aplicabile în situaţia uzucapiunii reglementate de dispoziţiile art. 28 din acelaşi act normativ. In caz contrar ar fi lipsită de orice eficienţă instituţia uzucapiunii extratabulare de fiecare dată când un moştenitor al proprietarului tabular decedat, opune posesorului dreptul său succesoral neîntabulat în cartea funciară. Ori, aceasta nu corespunde intenţiei legiuitorului care în situaţia de faţă a fost aceea de a recunoaşte efecte juridice posesiei prelungite exercitate în condiţiile legii, dar şi de a sancţiona pasivitatea îndelungată (20 de ani) a moştenitorului proprietarului decedat de natură să permită posesorului să se comporte public ca titular al dreptului de proprietate.

Potrivit art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938 "Cel ce a posedat un bun nemişcător în condiţiunile legii, timp de 20 de ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară". Ca atare, dispoziţiile art. 28 nu pot fi interpretate decât în sensul că uzucapiunea extratabulară nu poate avea loc dacă moştenitorii proprietarului tabular şi-a intabulat dreptul de proprietate dobândit prin moştenire.

In cauza de faţă însă nici un moştenitor nu şi-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară şi nici nu poate fi considerat ca acceptant al moştenirii, fiind străini de succesiune, neacceptând moştenirea în termenul legal conform prevederilor vechiului Cod civil.

De asemenea, reiterarea recurentului pârât a excepţiei nulităţii absolute a acţiunii civile pe motivul că cererea de chemare în judecată este promovată împotriva unor persoane decedate este neîntemeiată, având în vedere dispoziţiile art. 28 şi art. 130 din Decretul-Lege nr. 115/1938 în baza cărora s-a promovat prezenta acţiune în ceea ce priveşte capătul de cerere ce are ca obiect uzucapiune. În cea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect ieşirea din indiviziune, intimatul arată că în cauză a fost introdus coproprietarul terenului în discuţie, respectiv pârâtul recurent care deţine cota parte de 10/36 din suprafaţa totală de 346 mp. identificată sub nr. top 1263 şi 1264, înscrisă în C.F. nr. 440 Ibăneşti.

Intimatul susţine că nu este incident nici motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă. Arată că instanţa de apel nu a dispus dezmembrarea terenului în discuţie conform raportului de expertiză efectuat în cauză de exp. Elekeş Emil sau de exp. Mihalache Marian şi că susţinerea recurenţilor pârâţi în sensul că s-ar fi dispus evidenţierea construcţiei de la nr.adm.861 fără a se stabili în mod clar dacă aceasta se află sau nu pe terenul înscris în CF 440, nr.top.1263 şi 1264, este infirmată de toate cele trei expertize judiciare efectuate în cauză, din care rezultă fără putinţă de tăgadă că imobilul casă de locuit şi anexele gospodăreşti edificate de F. D., situate la nr. adm. 861, sunt situate pe terenul identificat sub nr. top 1263 şi nr. top 1264, înscris în cartea funciară mai sus amintită.

De asemenea, din lucrările de expertiză judiciară întocmit în prezenta cauză de către experţii judiciari Elekeş Emil, Misarăş Flavius şi Mihalache Marian, rezultă şi faptul că imobilul casă de locuit şi anexele gospodăreşti edificate de pârâtul B. Z., sunt evidenţiate pe terenul înscris în C.F. nr. 3102 Ibăneşti, sub nr. Top 1265/1, cu suprafaţa de 76 mp. şi pe terenul identificat sub nr. top 1262, cu suprafaţa de 284 mp. teren, de la nr. adm. 862.

Intimatul susţine că afirmaţiile recurentului pârât în susţinerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă, sunt infirmate de vastul probatoriu administrat în prezenta cauză, din care rezultă că terenul în suprafaţă de 930 mp., din care face parte şi suprafaţa de 250 mp. înscrisă în C.F. nr. 440 Ibăneşti, sub nr. top 1263 şi 1264, a fost în posesia şi folosinţa antecesorului F.D. începând din anul 1976, teren situat la nr. adm. 861 din loc. Ibăneşti. Acest teren a fost primit de F.D. împreună cu soţia F., de la părinţii acesteia din urmă în vederea construirii unei case de locuit.

De asemenea, recurentul pârât B. Z., care a fost frate cu soţia antecesorului F. D., a primit de la părinţi terenul înscris în C.F. nr. 3102 Ibăneşti, identificat sub nr. top 1262, care este limitrof cu terenul donat antecesorului F. D.

Contrar susţinerilor recurentului pârât B.Z., din depoziţiile martorilor audiaţi în prezenta cauză, B.F . B.A.(f.68), C. E. (f. 69), F.T ., D. M. şi D. O. F. (f.71), precum şi din înscrisurile de la dosar, rezultă că antecesorul F.D., a exercitat o posesie utilă, adică continuă, neîntreruptă, netulburată, publică, fiind recunoscut în localitatea Ibăneşti ca proprietar a imobilului situat la nr. adm. 861.

Astfel cum a reţinut şi instanţa de apel, din declaraţiile martorilor mai sus amintiţi rezultă că antecesorul F.D. şi-a construit casa de locuit şi anexele gospodăreşti prevăzute în procesul-verbal de evidenţiere nr. 1255 din 04.04.2003 emis de Primăria Ibăneşti, de la nr. adm. 861, pe terenul identificat sub nr. top 1263 şi 1264 din C.F. nr. 440 Ibăneşti, iar recurentul pârât B.Z. şi-a construit casa de locuit şi anexele gospodăreşti prevăzute în procesul-verbal de evidenţiere nr. 3614/19.11.2001 emis tot de Primăria Ibăneşti, de la nr. adm. 862, pe terenul identificat sub nr. top 1262 şi 1265/1 din C.F. nr. 3102 Ibăneşti şi nu în baza Autorizaţiei de executare de lucrări nr. 1635/1974, astfel cum reiese din extrasul de carte funciară mai sus amintit.

De asemenea, acest aspect rezultă şi din avizul nr. 122/1976, fişa tehnică şi planurile de situaţie, prin care s-a permis construirea unei case de locuit cu două apartamente în regim cuplat de către antecesorul F.D. şi recurentul pârât B. Z.

Prin urmare, pe lângă faptul că Autorizaţia de construire nr. 1653/1976 emisă doar pe numele recurentului pârât este nelegală, întrucât actele care au stat la baza emiterii acesteia sunt emise şi pe antecesorul F. D., motiv pentru care acest act nu a fost semnat de primar, recurentul pârât B.Z. nici nu s-a folosit de această autorizaţie cu ocazia evidenţierii construcțiilor în C.F. nr. 3102 Ibăneşti, astfel cum reiese din copia fidelă a cărţii funciare, ci de procesul-verbal de evidenţiere nr. 3614/19.11.2001 emis tot de Primăria Ibăneşti.

Intimatul susţine că sunt nefondate şi susţinerile aduse de recurenţi pentru motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 din art. 304 vechiul Cod de procedură civilă.

Contrar susţinerilor recurentului pârât, instanţa de apel nu a modificat obiectul acţiunii, întrucât nu cuprinde în dispozitivul hotărârii alte capete de cerere faţă de cele formulate prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată.

Intimatul susţine că nu se poate reţine că s-a schimbat obiectul acţiunii prin faptul că s-a inversat ordinea capetelor de cerere din cererea de chemare în judecată, în sensul că s-a dispus dezmembrarea parcelei de 346 mp., identificată sub nr. top 1263 şi 1264, înscrisă în C.F. nr. 440 Ibăneşti, în două parcele, potrivit propunerii făcute de expertul judiciar Misarăş Flaviu în raportul de expertiză judiciară efectuat în cauză, iar ulterior s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra parcelei nr. 1, în suprafaţă de 250 mp., identificată sub nr. top 1263/1 şi 1264/1, înscrisă în C.F. nr. 440 Ibăneşti, de către antecesorul F. D., decedat la data de 06.05.2002 şi s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară în favoarea acestuia asupra terenului, precum şi evidenţierea construcţiilor de la nr. adm. 861 în baza Procesului verbal de evidenţiere nr. 1255/2003.

Arată că instanţa de apel în mod legal a stabilit că intimatul reclamant, în calitate de moştenitor al posesorului imobilului, are calitatea şi interesul de a cere dezmembrarea imobilului în două parcele conform cotelor înscrise în cartea funciară şi a folosinţei şi de a cere apoi constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate şi apoi notarea existenţei construcţii.

Susţinerea recurentului pârât B.Z. că doar acesta avea dreptul să devină proprietar asupra terenului uzucapat de antecesorul F. D., întrucât are calitatea de coproprietar, este nejustificată legal, având în vedere faptul că acesta nu a avut niciodată în posesie şi folosinţă suprafaţa de teren aferentă casei de locuit a antecesorului F.D. şi nici nu are calitate de moştenitor legal sau testamentar al proprietarilor tabulari G. V., G. I., G. F. şi G. A.

Intimatul prin reprezentantul convenţional, a anexat la întâmpinare o parte din înscrisurile existente în dosarele de fond (filele 56 şi urm.), iar la termenul de judecată din data de 20.09.2016 a depus o copie a CF 3102 Ibăneşti (filele 77-80 dosar).

Examinând legalitatea deciziei atacate prin raportare la motivele de recurs invocate, Curtea a apreciat că recursul declarat de recurenţii B.Z. şi G. O. este nefondat pentru următoarele considerente:

Motivele de casare invocate ( art.304 pct.1, 3, 5 Cod procedură civilă) nu sunt incidente în cauză.

Recurenţii nu dezvoltă critici ce pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art.304 pct.1 şi 3 Cod procedură civilă, argumentele dezvoltate în cererea de recurs urmând a fi analizate prin raportare la art.304  pct.5 şi art.312 alin.5 Cod procedură civilă.

Astfel, nu poate fi primită susţinerea recurenţilor în sensul că acţiunea de fond ar fi inadmisibilă prin raportare la cadrul procesual stabilit de reclamant prin acţiunea introductivă.

Este nefondată susţinerea recurenţilor în sensul că tribunalul s-ar fi pronunţat faţă de un pârât care nu a fost acţionat în judecată (respectiv faţă de G. V. decedat în noiembrie 1942).

În cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamantul face referire în mod clar, neechivoc, la proprietarii tabulari înscrişi în CF nr.440 Ibăneşti, sub nr.top.1263 şi 1264 şi anume: G. V., G. F., G. A., G. I.

Acest aspect rezultă clar şi prin raportare la cazul de uzucapiune invocat – respectiv uzucapiunea de 20 de ani după decesul proprietarului tabular, reglementată de art.28 din DL nr.115/1938.

Astfel, în condiţiile în care în cuprinsul acţiunii civile reclamantul a redat suficiente elemente de determinare a obiectului cererii de constatare a dobândirii prin uzucapiune (imobilul este identificat prin datele de carte funciară) şi a indicat în mod clar cazul de uzucapiune invocat (art.28 amintit mai sus), nu există  nici un dubiu cu privire la identitatea pârâţilor de rând 1-4, ca fiind persoanele ce sunt înscrise ca proprietari tabulari în CF nr.440 Ibăneşti, sub nr.top.1263 şi 1264.

De altfel, în acest context s-a dispus de către instanţa de fond Judecătoria Reghin, desemnarea de către Primăria comunei Ibăneşti a unui curator pe seama proprietarilor tabulari (Dispoziţia nr.259 din 5 septembrie 2003 emisă de Primarul comunei Ibăneşti, existentă la fila 26 din dosarul Judecătoriei Reghin nr.1016/2003).

Prin urmare, independent de datele indicate la un moment dat cu privire la data decesului proprietarului tabular G. V., este clară referirea reclamantului din cuprinsul acţiunii civile la proprietarul tabular înscris în cartea funciară mai-sus amintită, precum şi numirea curatorului pentru proprietarii tabulari înscrişi în CF 440 Ibăneşti, nr.top.1263 şi 1264.

Recurenţii au invocat nelegalitatea citării proprietarilor tabulari prin curator M. D.

Această critică a fost invocată şi în cererea de recurs soluţionată prin decizia civilă nr.3/R/2016, însă nu a fost reţinută ca motiv de natură a atrage cazul de casare prevăzut de art.304 pct.5 Cod procedură civilă, ci dimpotrivă, instanţa de control judiciar a reţinut caracterul justificat al acestei măsuri procesuale (ultimul aliniat de la fila 5 din decizia nr.3/R/2016 a Curţii de Apel Tg.Mureş).

Pe de altă parte, trebuie să avem în vedere motivul instituirii de către instanţa de judecată a acestei măsuri – respectiv pentru îndeplinirea funcţiei de ocrotire a intereselor persoanelor proprietari tabulari. În speţă, considerentele arătate mai sus conduc la concluzia că Dispoziţia nr.259/05.09.2003 a fost emisă de Primăria comunei Ibăneşti în calitate autoritate tutelară de la ultimul domiciliu al proprietarilor tabulari, pentru persoanele ce figurează în cartea funciară în discuţie în această calitate şi care sunt chemate în judecată pentru uzucapiune.

Din moment ce măsura curatelei nu a fost ridicată de aceeaşi autoritate care a instituit-o, declaraţia autentificată sub nr.1368 din 15.12.2014 dată de curatorul M. D. la care recurenţii fac referire, nu constituie un act de natură a atrage încetarea funcţiei curatorului, ori a acestei măsuri.

Din considerentele deciziei nr.3/R/2016 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş rezultă că motivul de nelegalitate a deciziei atacate reţinută de instanţa de control judiciar a constat în necesitatea verificării chestiunilor referitoare la existenţa sau nu a moştenitorilor proprietarilor tabulari şi citarea acestora.

Contrar susţinerilor recurenţilor, tribunalul s-a conformat recomandărilor cuprinse în decizia de casare nr.3/R/2016 a Curţii de Apel Tg.Mureş şi a efectuat verificări ample pentru clarificarea inclusiv a identităţii proprietarii tabulari înscrişi în cartea funciară amintită mai sus (pornind de la numele autorilor) şi în funcţie de aceste elemente, pentru identificarea moştenitorilor acceptanţi.

Astfel, din conţinutul adresei trimisă de Tribunalul Mureş, Comunei Ibăneşti (fila 51 dosar nr.2770/102/2006*), rezultă clar că actele de stare civilă solicitate pentru a fi comunicate la dosarul cauzei, îi vizează pe proprietarii tabulari.

Instanţa mai are în vedere că la acea adresă transmisă de tribunal (existentă la fila 51 dosar nr.2770/102/2006*), Comuna Ibăneşti a comunicat extrase pentru uzul oficial din registrele de deces, de naştere şi de căsătorie – filele 57-68 din dosarul amintit).

Iar faţă de solicitarea pârâtului B.Z. de introducere în cauză a anumitor persoane în calitate de moştenitori ai proprietarilor tabulari decedaţi ai imobilului în litigiu, tribunalul a dispus citarea acestor persoane (inclusiv a  lui G. I. şi G. O.) şi totodată, a stabilit în sarcina lor obligaţia procesuală de a face dovada calităţii de moştenitori ai proprietarilor tabulari G. V. şi respectiv G. I. (dispoziţie cuprinsă în încheierea de şedinţă din 12 aprilie 2016, fila 48 din dosarul nr.2770/102/2006*).

Prin urmare procedura de citare s-a realizat şi faţă de pretinşii moştenitori.

Pentru toate aceste motive şi pentru motivele ce vor fi arătate cu ocazia analizării criticilor întemeiate pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă, nu poate fi primită susţinerea recurenţilor în sensul inadmisibilităţii acţiunii (sub aspectul cadrului procesual) şi nici susţinerile referitoare la nelegalitatea deciziei atacate pe motivul nelegalei citări a proprietarilor tabulari, ori a pronunţării deciziei fără introducerea în cauză a unuia dintre aceştia (G. V.) şi nici cele referitoare la soluţionarea cauzei de către tribunal cu nerespectarea recomandărilor cuprinse în decizia de casare (art.315 Cod procedură civilă).

Curtea a apreciat că nu sunt incidente nici motivele prevăzute de art.304 pct.7, 8, 9 Cod procedură civilă invocate de recurenţi.

Cu privire la motivul de nelegalitate a deciziei atacate, prevăzut de art.304 pct.7 din Codul de procedură civilă, recurenţii aduc de fapt critici modului de interpretare a probelor (raportul de expertiză topo, înscrisurile care au stat la baza evidenţierii construcţiei) şi se referă la dezmembrarea terenului şi la evidenţierea construcţiei de la nr.adm861.

Ori aceste aspecte nu sunt de natură a atrage incidenţa art.304 pct.7 Cod procedură civilă.

Curtea reţine faptul că în cuprinsul deciziei tribunalul a redat în mod clar, argumentele care susţin şi conduc logic, la soluţia cuprinsă în dispozitiv.

Pretinsa „confuzie” invocată de recurenţi cu privire la identitatea terenului înscris în CF 440 Ibăneşti ce formează obiectul acţiunii, nu se regăseşte în cuprinsul deciziei atacate. Dimpotrivă, instanţa de apel, în rejudecarea fondului a precizat clar modalitatea de dezmembrare a terenului, a redat parcelele cu elemente clare de delimitare, conform raportului de expertiză topo şi a planului de situaţie anexa 1 întocmit de expert tehnic judiciar Misarăş Flaviu şi existent în dosarul nr.2770/102/2006 al Tribunalului Mureş.

Nu se invocă alte chestiuni de natură a atrage incidenţa art.304 pct.7. Cod procedură civilă.

Cu privire la invocarea art.304 pct.8 Cod procedură civilă, Curtea a constatat că recurenţii dezvoltă argumente de fapt legate de modalitatea de interpretare a probelor şi nu aspecte de nelegalitate a deciziei atacate pentru unul din cazurile prevăzute de acest motiv de recurs.

Nu se invocă interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, ori schimbarea naturii sau a înţelesului acestuia, ci se invocă interpretarea eronată a probelor (referitor la identificarea terenului şi la construcţie).

Astfel, cu privire la construcţie, susţinerile recurentului B.Z. vizează o greşită apreciere a materialului probator şi a situaţiei de fapt cu referire la persoanele care au edificat construcţia de la nr. adm 861.

Iar cu privire la teren, se critică modalitatea de interpretare a probei constând în expertiza topo.

Însă toate aceste chestiuni nu pot fi încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.8. Instanţa aminteşte că în recurs, controlul legalităţii deciziei pronunţată în apel se exercită numai pentru motivele prevăzute în art.304 Cod procedură civilă, nu şi pentru motive de fapt.

Aspectele legate de ordinea de soluţionare a petitelor cererii de chemare în judecată şi cele referitoare la sistarea stării de indiviziune şi la condiţiile uzucapiunii urmează a fi analizate în raport de invocarea art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Curtea a apreciat că nu poate fi reţinut nici motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă. În invocarea acestui caz de nelegalitate a deciziei atacate, recurenţii invocă neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a unei acţiuni de sistare a stării de indiviziune conform art.728 Cod civil şi neîndeplinirea condiţiilor necesare pentru constatarea uzucapiunii prevăzută de art.28 din DL nr.115/1938.

Recurenţii fac referire şi la ordinea de soluţionare a capetelor de cerere (arătând că instanţa a procedat mai întâi la sistarea stării de indiviziune şi apoi a constatat dobândirea dreptului de proprietate al reclamantului prin uzucapiune şi evidenţierea construcţiei).

Cu privire la o inadmisibilitate a petitului de sistare a stării de indiviziune, argumentele cuprinse în motivele de recurs nu pot fi primite raportat la circumstanţele concrete ale prezentei cauze. Astfel, Curtea a avut în vedere investirea instanţei inclusiv cu capătul de cerere având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin prescripţia achizitivă, efectul retroactiv al uzucapiunii, precum şi intenţia reclamantului de a se judeca şi cu pârâtul B.Z. nu numai cu proprietarii tabulari faţă de care a invocat uzucapiunea. Aceste aspecte ale cauzei conferă reclamantului interesul de a solicita partajarea suprafeţei de teren cu privire la care invocă uzucapiunea, motiv pentru care nu putem reţine un fine de neprimire a cererii de sistare a stării de indiviziune, în sensul invocat de recurenţi.

Cu privire la modalitatea de aplicare a către prima instanţă a normelor de drept material incidente în cauză, Curtea a avut în vedere următoarele:

 Potrivit prevederilor art.28 alin.1 din DL nr.115/1938 „Cel ce a posedat un bun nemişcător în condiţiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat”.

Potrivit art.26 din acelaşi act normativ „Drepturile reale se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară din cauză de moarte, accesiune, vânzare silită, şi expropriere; titularul nu va putea însă dispune de ele prin carte funciară, decât după ce s-a făcut înscrierea”.

În privinţa recurentului G.O., raportat la recomandările cuprinse în decizia nr.3/R/2016, Curtea a apreciat că dispoziţiile art.26 din Dl nr.115/1938 au fost corect interpretate de tribunal, în sensul că în corelare cu art.28 redat mai sus, reglementarea cuprinsă în art.26 îi poate viza cel mult, pe moştenitorii direcţi ai proprietarului tabular.

O interpretare contrară ar contrazice dispoziţiile art.28 din Dl nr.115/1938, acest text legal reglementând un caz special de uzucapiune, condiţionat de posesia utilă a imobilului o anumită perioadă de timp calculată de la data decesului proprietarului tabular.

Tribunalul s-a conformat recomandărilor cuprinse în decizia nr.3/R/2016 a Curţii de Apel în privinţa cadrului procesual, însă potrivit înscrisurilor existente în dosarul tribunalului, recurentul G. O. nu este moştenitor direct al proprietarului tabular G.I. La fel, nu sunt dovezi nici în susţinerea unei asemenea calităţi în persoana lui G. I. faţă de proprietarul tabular G. V. (G. I. ar fi strănepot al lui G. V. decedat în 1942 – fila 128 dosarul tribunalului nr.2770/102/2006*).

În aceste condiţii şi având în vedere că la dosar se regăsesc extrase din actele de deces al proprietarilor tabulari, Curtea a apreciat că tribunalul a aplicat corect prevederile art.28 alin.1 din DL nr.115/1938.

De asemenea, analiza condiţiilor posesiei „utile” s-a efectuat cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente - art.1847 şi urm. Cod civil de la 1864.

Nu se poate reţine lipsa „posesiei” pentru motivul invocat de recurenţi (respectiv că terenul ce formează obiectul uzucapiunii figurează în cartea funciară sub forma unei cote de teren – cota de 26/36 teren).

Uzucapiunea invocată (art.28 din DL nr.115/1938) nu vizează terenul proprietatea recurentului B.Z. (nr.adm.862), ci cel înscris în cartea funciară în proprietatea lui G. V., G. F., G. A. şi G.I. - poziţiile B4, B6, B9 şi B13 din CF 440 Ibăneşti.

Cu privire la acest teren, elementele particulare ale cauzei, corect reţinute în considerentele deciziei atacate, conduc la concluzia că posesia antecesorului intimatului reclamant exercitată în modalitatea cerută de art.1847 Cod civil, a vizat un teren clar individualizat prin semne exterioare – este vorba de terenul aferent imobilului de la nr. administrativ 861 din localitatea Ibăneşti,  pe când terenul recurentului B. de asemenea clar delimitat, este cel aferent nr. administrativ 862.

Din aceste motive, fiind o suprafaţă de teren clar delimitată, posesia nu a  mai avut un caracter echivoc.

În acest context al elementelor cauzei, tribunalul corect a reţinut că posesia exercitată de antecesorul intimatului reclamant a vizat o suprafaţă de teren clar delimitată şi nu o posesie exercitată ca coproprietar (privită ca şi cotă parte indiviză dintr-un întreg deţinut alături de recurentul B. Z.).

Având în vedere alături de aceste elemente ale cauzei şi principiul inscripţiunii şi al specialităţii înscrierilor de carte funciară, dezmembrarea terenului înscris în CF 440 Ibăneşti în două parcele, s-a impus ca primă operaţiune tehnică, tocmai pentru ca înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului dobândit prin uzucapiune să fie precisă.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă recursul a fost respins ca nefondat.

Fiind în culpă procesuală, instanţa a stabilit obligaţia procesuală a recurenţilor de plată în favoarea intimatului F. A. a sumei de 500 lei cu titlu cheltuieli de judecată în recurs (onorariul avocaţial conform chitanţei de la fila 77).

Domenii speta

Spete similare