Răspundere civilă delictuală. Despăgubiri pentru prejudiciu moral. Cuantum. Art. 1375 Cod civil.

Decizie 158/A din 12.04.2017


Despăgubirile pentru daunele morale pot şi trebuie să compenseze pierderea suferită de persoana vătămată respectând pe de o parte principiul reparării integrale a prejudiciului şi pe de altă parte respectând principiul proporţionalităţii daunei cu despăgubirea acordată astfel cum acesta s-a consacrat şi pe cale jurisprudenţială. 

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş în data de 09.12.2015 sub nr. 3041/102/2015, reclamanții F. R.și F. L. au solicitat obligarea pârâtului Biroul National Carte Verde din Bulgaria prin BAAR, în calitate de garant la plata sumei de 1298,07 lei daune materiale din care 1220,31 cheltuieli cu înmormântarea și 77,76 lei cheltuieli judiciare precum și la plata daunelor  morale de 500.000 lei către reclamantul F. R., tatăl decedatului  și 300.000 lei către reclamantul F. L. , fratele decedatului.

Prin Sentinţa civilă nr. 1095 din 31 octombrie 2016 Tribunalul Mureş a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România invocată prin întâmpinare şi a respins cererea formulată de reclamanţii F. R. şi F. L.  în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A admis in parte acţiunea formulată de reclamanţii F. R. şi F.L. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii şi a obligat pârâtul  Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii la plata către reclamanţii  F. R.  şi F. L. în solidar a sumei de 1298,07 lei reprezentând daune materiale; a obligat pârâtul  Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii la plata către reclamantul F. R. a sumei de 30.000 lei reprezentând daune morale.

Prin aceeaşi hotărâre tribunalul a respins cererea formulată de reclamantul F. L. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii pentru plata daunelor morale ca nefondată.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:

Asupra excepţiilor:

Cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtei BAAR instanța a apreciat că excepția invocată de această pârâtă  prin întâmpinare este întemeiată deoarece condiția impusă de art. 54 alin 2 din Legea 136/1995 pentru antrenarea răspunderii acestui birou nu este îndeplinită în cauză ca urmare a împrejurării că la data accidentului, autovehiculul condus de persoana care a cauzat accidentul nu poseda documente internaționale de asigurare valabile iar numărul de înmatriculare nu atesta asigurarea.

În acest context Tribunalul a reţinut că potrivit art. 4 lit. a teza finala din Ordinul 1/2008 calitatea procesuală pasivă aparține Fondului de Protecție a Victimelor Străzii.

Asupra fondului cauzei:

Pe baza procesului verbal de cercetare la fața locului, a schiței accidentului, a declarațiilor administrate în faza urmării penale si a referatului cu propunere de clasare precum și a planșelor foto  depuse la dosar a  reieșit că în data de 16.04.2015 în jurul orelor 21 numitul B. M.S. aflat la volanul autoturismului marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare x xxx avându-l ca pasager pe F. L., fiul respectiv fratele reclamanților, a intrat în coliziune cu autoturismul marca Renault Premium cu nr de înmatriculare xxx care tracta semiremorca marca Koegel, în urma impactului rezultând decesul numitului B.M. S., al lui F. F. și vătămările corporale ale numiților F. G. D. și F. V..

Cu privire la daunele materiale s-a constatat că acestea au fost dovedite cu înscrisuri astfel că cererea privitoare la obligarea pârâtului de rând doi la suportarea acestora  a fost admisă, condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 NCC  fiind îndeplinite în cauză.

Cu privire la daunele morale instanța a constatat că deși datorită legăturii de rudenie dintre reclamanți si victimă, prejudiciul moral produs prin moartea acesteia este prezumat  de art. 1391 alin 2 NCC, în ceea ce-l privește pe reclamantul F. L. această prezumție a fost răsturnată prin mărturisirea extrajudiciară a reclamantului conținută de declarația acestuia din procesul penal  (dosar 2478/P/2015) unde a  precizat că nu avea o relație apropriată cu fratele său, nu știe cu ce se ocupa acesta astfel că nu are nicio pretenție față de cine se face vinovat de decesul fratelui. Prin urmare, Tribunalul a apreciat că în privința acestui reclamant condițiile angajării răspunderii civile delictuale în ceea ce privește obligația de reparare a prejudiciului moral nu sunt îndeplinite astfel că a respins cererea acestuia de obligare a pârâtului la plata daunelor morale ca nefondată.

În ceea ce îl privește însă pe reclamantul F.R. instanţa de fond a reţinut  că acesta este tatăl victimei, iar la data producerii decesului acesta avea 85 de ani, locuind și gospodărindu-se împreună cu victima pensionată pe motiv de boală. S-a  reținut că victima reprezenta pentru acest reclamant un sprijin  moral important deoarece soția reclamantului decedase anterior astfel prezenţa fiului era de natura sa aline singurătatea cauzată de decesul soției. Totodată, față de vârsta reclamantului contribuția victimei la munca în gospodărie reprezenta un ajutor important chiar în condițiile în care victima era pensionat de boala și paralizată pe partea dreaptă a corpului.

 Având în vedere toate aceste considerente Tribunalul s-a pronunţat în sensul arătat.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat apel reclamanţii F.R. şi Frâncu L. solicitând, în temeiul art.480 alin. 3 NCPC, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru audierea martorului G. G., acordarea de daune morale pentru reclamantul F.L. şi majorarea daunelor morale pentru reclamantul F. R.

Criticile apelanților au vizat în esenţă două aspecte de fond şi anume: cuantumul daunelor morale acordate reclamantului F. R. şi respingerea pretenţiilor pentru daunele morale solicitate de reclamantul F. L.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că accidentul rutier a produs vătămări în sensul în care viaţa reclamantului F.R. a fost zguduită din temelii. În acest sens s-a arătat că victima locuia împreună cu tatăl său fiindu-i acestuia un ajutor indispensabil. Din această perspectivă, în opinia apelanților, ținând cont şi de practica judiciară în materie, cuantumul daunelor morale pentru reclamantul F. R. se impun a fi majorate.

În ceea ce îl privește pe reclamantul F. L., apelanţii au apreciat că raportarea instanţei de fond la declarația acestui reclamant dată la 10 zile de la producerea accidentului este irelevantă întrucât acesta se afla sub imperiul şocului produs de moartea fratelui său.

Nu în ultimul rând, se arată prin memoriul de apel, reclamantului F. L. nu i s-a adus la cunoștință împrejurarea că are dreptul să formuleze pretenții şi mai mult acesta şi-a păstrat calitatea de persoană vătămată pe tot parcursul cercetărilor penale.

Instanţa de fond nu a ţinut cont de memoriul depus cu ocazia judecării fondului de  reclamant, memoriu prin care acesta a explicat relaţia cu fratele său precum şi traumele resimţite produse de moartea violentă a acestuia din urmă.

O ultimă critică formulată de apelanţi vizează greşita respingere a audierii martorului G. G. în condiţiile în care partea care nu şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la audierea acestuia nu mai avea, în opinia apelanţilor, calitatea procesuală în cauză.

Apelanţii nu au formulat cereri în probaţiune.

Pârâtul Fondul de Protecţie  a victimelor străzii a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului declarat.

În esenţă intimatul a arătat, privitor la cuantumul daunelor morale acordate reclamantului F. R., că prima instanţă a avut în vedere criterii obiective de apreciere precum şi scopul urmărit de legiuitor, cuantumul daunelor morale fiind corect apreciat.

Cu referire la pretenţiile formulate de reclamantul F. L., intimatul pârât a arătat că  relaţiile dintre cei doi fraţi au fost ilustrate în declarația dată organelor de cercetare penală într-un moment în care, se presupune că, acest reclamant era afectat puternic de evenimentul produs. Cu toate acestea reclamantul a arătat că nu are pretenţii şi că nu a avut relaţii bune cu fratele său neştiind nici măcar cu ce se ocupă acesta. În opinia intimatului pârât schimbarea de atitudine a fost determinată de poziţia reprezentanţilor săi şi vizează exclusiv posibilitatea obţinerii de daune morale.

În ceea ce priveşte cea de-a treia critică formulată de apelanţi privitoare la audierea martorului G. G., intimatul pârât Fondul de Protecţie  a Victimelor Străzii, a arătat că instanţa de fond a respectat prevederile art. 311 alin. 2 NCPC culpa aparţinându-le exclusiv reclamanţilor prin reprezentanţii aleşi.

Intimatul nu a formulat cereri în probaţiune.

Reclamanţii au depus răspuns la întâmpinare reiterând în esenţă aspectele cuprinse în memoriul de apel.

Examinând hotărârea atacată în conformitate cu dispoziţiile art. 476 şi 477 C.pr.civ.,  Curtea a reținut următoarele:

La  data de 16.04.2015 în jurul orelor 21  numitul F. F. a încetat din viață ca urmare a unui accident rutier.

Reclamantul F. R. este tatăl decedatului, locuind şi gospodărindu-se împreună cu acesta până la data decesului.

La stabilirea îndreptăţirii reclamantului F.R. la plata  daunelor pentru prejudiciul moral suferit, prima instanţă a avut în vedere criterii obiective şi anume vârsta înaintată a tatălui victimei, împrejurarea că acesta era văduv, locuia şi se gospodărea împreună cu victima.

Criticile apelanților sunt  întemeiate în ceea ce priveşte cuantumul acestor daune.

În opinia Curții despăgubirile pentru daunele morale pot şi trebuie să compenseze pierderea suferită de persoana vătămată respectând pe de o parte principiul reparării integrale a prejudiciului şi pe de altă parte respectând principiul proporţionalităţii daunei cu despăgubirea acordată astfel cum acesta s-a consacrat şi pe cale jurisprudenţială. 

În raport de circumstanţele particulare ale prezentei cauze, jurisprudenţa acestei instanţe în cauze similare, Curtea a apreciat că majorarea daunelor morale la suma de 60.000 lei reprezintă o reparație echitabilă acordată tatălui victimei, reclamantul F. R.

În ceea ce priveşte pretenţiile reclamantului F. L. Curtea a constatat că argumentele aduse prin memoriul de apel nu sunt de natură a forma convingerea instanţei că relaţiile dintre cei doi fraţi au fost strânse iar prejudiciul moral a fost produs. Declaraţia dată de reclamant la data de 24.04.2015 a relevat o stare de fapt lămuritoare în sensul în care acesta a declarat expres că nu avea o relaţie apropiată cu fratele său şi, deşi  cunoştea problemele de sănătate ale victimei, nu avea cunoştinţă de situaţia concretă a acesteia. Ca atare instanţa a apreciat că în lipsa unor relaţii apropiate declarate explicit, care să genereze prejudiciul de ordin moral pretins, legătura de rudenie nu este suficientă pentru a stabili îndreptăţirea acestui reclamant la plata daunelor morale .

Susţinerile apelantului redate în cea de-a treia critică formulată în apel potrivit cărora audierea martorului ar fi relevat legăturile strânse de rudenie nu pot conduce la o altă soluţie. Chiar dacă martorul ar fi relevat aspecte contrare (legături afective deosebite) declaraţia sa ar fi fost în totală contradicţie cu poziţia explicită a reclamantului, poziţie care s-a schimbat doar la momentul formulării prezentei cereri în despăgubiri. Pe de altă parte percepţia martorului nu poate fi considerată determinantă pentru stabilirea unei relaţii de afecţiune în condiţiile în care, aşa cum arătam anterior, însăşi reclamantul a subliniat lipsa unor relaţii apropiate între el şi victimă.

Sunt de asemenea neîntemeiate susţinerile reclamantului privitoare la faptul că nu i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile pe care la are respectiv dreptul de a formula pretenţii civile.

În acest sens Curtea a reținut că, din conţinutul declaraţiei aflate la dosar (fila 54-56 vol. 1) rezulta că reclamantul a înţeles pe deplin consecinţele evenimentului şi drepturile pe care le are arătând în mod expres că: „nu am nici o pretenţie faţă de cine se face vinovat de decesul fratelui meu”. 

Având în vedere cele de mai sus Curtea, în temeiul art. 480 NCPC, a admis apelul declarat de reclamantul F. R. iar pe cale de consecinţă a majorat cuantumul daunelor morale acordate acestuia de la 30.000 lei la 60.000 lei şi a respins ca nefondat apelul declarat de  reclamantul F. L.