Persoana din sistemul public de asistență social. Drepturi salariale. Art. 1, o.u.g .27/2015 o.u.g. 83/2014 o.u.g. 70/2014

Nici O.U.G. nr.27/2015 şi nici H.C.J. Mureş nr.86/2015 nu recunosc un drept salarial în favoarea membrilor de sindicat reprezentaţi în cauză de Sindicatul A. Tg. Mureş. Legiuitorul stabileşte doar o vocaţie la un asemenea drept „pentru personalul angajat în instituţiile publice locale”, lăsând la aprecierea instituţiei publice care are calitatea de ordonator de credite stabilirea concretă de majorări salariale, condiţionată de îndeplinirea cerinţelor legale prevăzute de art.1 alin.5 ind.2 lit. a şi b

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş la data de 03 februarie 2016 sub nr. 220/102/2016, reclamantul Sindicatul A. Târgu-Mureş a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Lunca Mureşului obligarea acestuia în calitate de angajator la plata către fiecare membru de sindicat reprezentat în cauză, a drepturilor băneşti aferente majorării salariale de 12% prevăzută de OUG nr. 27/2015, începând cu data de 01.07.2015; obligarea angajatorului la emiterea dispoziţiilor individuale de stabilire a salariilor în care să se regăsească în mod expres majorarea salarială de 12% aplicată la salariul brut avut în luna iunie 2015; obligarea angajatorului la emiterea dispoziţiilor individuale de stabilire a salariilor potrivit Legii nr. 293/2015, cu luarea în considerare a majorării salariale de 12%, începând cu 01.12.2015; actualizarea despăgubirilor prevăzute la petitul 1 în funcţie de rata inflaţiei, începând cu data scadenţei fiecărei sume şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 752 din 23.06.2016 Tribunalul Mureş a respins acţiunea civilă formulată de reclamant.

Pentru  a pronunţa această hotărâre Tribunalul a reţinut următoarele:

Membrii de sindicat reprezentaţi în cauză sunt angajaţi ai pârâtului Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Lunca Mureşului având calitatea de personal în cadrul sistemului public de asistenţă socială.

Salarizarea personalului din sistemul public de asistenţă socială a fost reglementată în anul 2015, atât de OUG nr. 83/2014, cât şi de OUG nr. 70/2014, aceasta din urmă instituind o exceptare de la prevederile art. 1 alin. 1 din OUG nr. 83/2014. Scopul OUG nr. 70/2014, enunţat în expunerea de motive, a fost de a oferi o creştere salarială de 100 lei începând cu 01.01.2015 doar personalului din sistemul public de asistenţă socială, iar nu de a scoate această categorie de personal de sub incidenţa reglementării instituite de OUG nr. 83/2014. 

Această situaţie juridică rezultă fără dubiu şi din aceea că în cuprinsul OUG nr. 83/2014 există o prevedere expresă cu privire la situaţia personalului din asistenţa socială. Este vorba despre art. 1 alin. 3 din OUG nr. 83/2014: „Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), în anul 2015, personalul din cadrul sistemului public sanitar şi sistemului public de asistenţă socială beneficiază de drepturile salariale stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar şi sistemului public de asistenţă socială în anul 2015”. Astfel, se corelează cele două acte normative şi se deduce că domeniul de reglementare al OUG nr. 70/2014 este doar cel de exceptare de la alin. 1 şi 2 ale art. 1 din OUG nr. 83/2014 care instituiau la momentul apariţiei ordonanţei măsura de menţinere a cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare.

OUG nr. 27/2015 a apărut ulterior celor două acte normative, a completat art. 1 al OUG nr. 83/2014 cu alin. 5^2 şi alin. 5^3 şi, fără a institui vreo excludere, a prevăzut că „prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), autorităţile administraţiei publice locale pot stabili o creştere salarială pentru personalul angajat în instituţiile publice locale de până la 12%, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) încadrarea cheltuielilor de personal în limita bugetului aprobat;

b) încadrarea cheltuielilor de personal în limita plafonului de cheltuieli de personal repartizat conform prevederilor legale.

(5^3) În aplicarea prevederilor alin. (5^2), autorităţile administraţiei publice locale pot stabili creşteri salariale diferenţiate pe categorii de personal, în funcţie de condiţiile specifice.”.

În aplicarea acestei dispoziţii legale a fost adoptată de către Consiliul Judeţean Mureş Hotărârea nr. 86/2015, care la art. 1 a prevăzut că se aprobă creşterea salarială de până la 12% pentru personalul din aparatul de specialitate al Consiliului Judeţean Mureş şi instituţiile publice ce funcţionează în subordinea/sub autoritatea Consiliului Judeţean Mureş, începând cu data de 01.07.2015. Potrivit art. 2, se autorizează ordonatorii de credite ai bugetelor prevăzute la art. 1 alin. 2 lit. a-c din Legea nr. 273/2006, corespunzător bugetului consolidat al judeţului Mureş, să stabilească dimensiunea concretă a creşterii salariale pentru angajaţii din subordine, cu respectarea prevederilor alin. 5^2 al art. 1 din OUG nr. 83/2014.

Analizând hotărârea CJ Mureş nr. 86/2015 instanţa a constatat că aceasta nu a stabilit un drept concret al membrilor de sindicat reprezentaţi în cauză la majorarea de 12% prevăzută de OUG nr. 27/2015, iar aceasta din urmă de asemenea, nu a instituit un asemenea drept, ci a lăsat acordarea majorării şi cuantumul acesteia la aprecierea autorităţilor administraţiei publice locale, creându-le numai o vocaţie destinatarilor legii.

Actul juridic pe care reclamantul îşi fundamentează cererea aprobă o creştere salarială de până la 12% pentru personalul din instituţiile publice ce funcţionează în subordinea Consiliului Judeţean Mureş, începând cu data de 01.07.2015, fiind autorizaţi ordonatorii de credite să stabilească dimensiunea concretă a creşterii salariale pentru angajaţii din subordine, cu respectarea prevederilor alin. 5^2 al art. 1 din OUG nr. 83/2014, respectiv cu încadrarea cheltuielilor de personal în limita bugetului aprobat, respectiv în plafonul de cheltuieli de personal repartizat conform prevederilor legale.

Prin urmare, nici HCJ Mureş nr. 86/2015 nu stabileşte o creştere salarială concretă în baza OUG nr. 27/2015, ci pe de o parte o condiţionează de încadrarea în bugetele amintite mai sus şi pe de altă parte, lasă la aprecierea fiecărui ordonator de credite procentul de majorare.

În aceste condiţii s-a apreciat că instanţa nu poate, în temeiul actelor juridice invocate de către reclamant, respectiv OUG nr. 27/2015 şi HCJ Mureş nr. 86/2015 să procedeze la constatarea existenţei dreptului membrilor de sindicat la acordarea creşterii salariale de 12% începând cu 01.07.2015, întrucât cercetarea pe care s-ar impune să o realizeze nu poate fi una particularizată la angajaţii pârâtului Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Lunca Mureşului, ci ea s-ar impune a fi făcută prin raportare la toţi angajaţii care din punct de vedere salarial se află în subordinea unei anumite autorităţi a administraţiei publice locale. Mai mult decât atât, instanţa de dreptul muncii nu se poate substitui, decât în anumite condiţii extrem de limitate şi care nu sunt aplicabile în speţă, aprecierii pe criterii de oportunitate ce revine autorităţii administrative responsabile potrivit legii, în stabilirea procentului concret cu care ar trebui să se majoreze salariul reclamanţilor, dacă o asemenea majorare li s-ar cuveni. Această chestiune ţine de anterior menţionata transformare a vocaţiei într-un drept, drept pe care, într-adevăr, instanţa de judecată ar putea să îl recunoască şi să îl protejeze.

Apreciind asupra celor de mai sus prima instanţă s-a pronunţat în sensul arătat.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel reclamantul Sindicatul A. Târgu-Mureş.

Apelantul a solicitat admiterea căii de atac, anularea hotărârii atacate şi pe cale de consecinţă admiterea integrală a acţiunii reclamantului.

În motivarea apelului  reclamantul a arătat că la data de 30 iunie 2015, a fost adoptată OUG nr. 27/2015, care, prin art. 1 pct. 1, a completat OUG nr. 83/2014, prin introducerea alin. 5 indice 2 şi 5 indice 3 la art. 1, mai precis, a statuat asupra unei noi majorări salariale „sui generis” faţă de majorările salariale din sistemul bugetar din anul 2015, în sensul că:

-personalul beneficiar nu mai este determinat prin sectoarele de activitate (sănătate, asistenţă socială, activitate didactică şi auxiliară, activitate nedidactică, administraţie publică, etc. – cum sunt, de exemplu, cele de la art. 1 indice 1 din OUG nr. 83/2014, art. 1 alin. 5 indice 5 din OUG nr. 83/2014 etc.), ci prin categoria specială a angajatorului (personalul angajat în instituţiile publice locale);

-nu au fost stabilite excluderi de la acordarea acestor drepturi salariale (cum s-a procedat, de pildă, prin art. 1 indice 1 alin. 3 din OUG nr. 83/2014 sau art. II alin. 2 din Legea nr. 293/2015);

-este singura majorare salarială condiţionată şi cu un procent variabil. Condiţiile privesc numai necesitatea încadrării cheltuielilor de personal în limita bugetului aprobat şi a plafonului de cheltuieli de personal repartizat conform prevederilor legale. Procentul a fost limitat la 12%, putând fi diferenţiat.

Majorările salariale analizate sunt atipice şi condiţionate, însă acestea nu sunt fictive, astfel încât, dacă sunt întrunite condiţiile de acordare, ele trebuie onorate. Acesta este sensul sintagmei „pot stabili…dacă…” din art. 1 alin. 5 indice 2 din OUG nr. 83/2014, iar nu faptul că obligaţia acordării acestor drepturi salariale ar fi pur potestativă. Într-adevăr, principiul statului de drept (art. 1 alin. 3 din Constituţie) şi al securităţii raporturilor juridice salariale se opune reglementării unor drepturi iluzorii, lipsite de conţinut („nudum jus”). Aceste majorări salariale au fost destinate personalului cu nivelul de salarizare cel mai scăzut din sistemul bugetar (din instituţiile publice locale).

Acordarea majorărilor de 12% a vizat toate instituţiile de asistenţă socială prin raportare la calitatea acestora de instituţii publice locale. OUG nr.27/2015 este un act normativ ulterior OUG nr.70/2014 şi OUG nr.83/2014, act normativ care nu face nici o excepţie  în cadrul instituţiilor publice locale.

Conduita ordonatorului de credite pârât CJ Mureş este una culpabilă în sensul în care prin HCJ nr.86/2015 a aprobat posibilitatea acordării majorărilor salariale iar prin nota internă  14989 din 30.07.2015 a interzis aplicarea acestor majorări.

Cu toate acestea, s-a mai arătat prin memoriul de apel, aparatul de specialitate al CJ Mureş şi celelalte instituţii subordonate CJ au beneficiat de aceste creşteri salariale mai puţin angajaţii pârâtului Centrul de îngrijire şi Asistenţă Lunca Bradului.

Pârâtul CJ Mureş a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului declarat ca nefondat.

În principal intimatul pârât a arătat că personalul angajat reprezentat de sindicat nu poate beneficia de majorarea salarială pretinsă întrucât aceste categorii de personal au beneficiat de drepturi stabilite potrivit OUG nr.70/2014 ca atare nu mai pot beneficia şi de cele acordate prin excepţie de prevederile art.1 alin .5 ind. 2 din OUG nr.83/2014.

Pe de altă parte pârâtul  CJ Mureş a arătat că HCJ nr.86/2015 a lăsat la latitudinea ordonatorilor de credite  acordarea majorării şi cuantumul acesteia cu respectarea condiţiilor impuse de lege respectiv încadrarea cheltuielilor de personal în limita bugetului aprobat respectiv a plafonului de cheltuieli de personal repartizat conform prevederilor legale.

Pârâtul Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Lunca Bradului a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a apelului declarat.

Intimatul a arătat că prin adresa comunicată de CJ Mureş –ordonatorul principal de credite – şi înregistrată la acest pârât cu nr. 561/31.07.2015 s-a precizat faptul că OUG nr.27/2015 nu se aplică sistemul de asistenţă socială, personalul din acest sistem beneficiind de prevederile OUG nr.70/2014 aprobată prin Legea nr.185/2015.

Examinând hotărârea atacată Curtea a reţinut următoarele:

 Prin art. I din OUG nr.27/2015 se prevede: „Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, se completează după cum urmează: 1. La articolul 1, după alineatul (5^1) se introduc două noi alineate, alineatele (5^2) şi (5^3), cu următorul cuprins: (5^2)

Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), autorităţile administraţiei publice locale pot stabili o creştere salarială pentru personalul angajat în instituţiile publice locale de până la 12%, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) încadrarea cheltuielilor de personal în limita bugetului aprobat;

b) încadrarea cheltuielilor de personal în limita plafonului de cheltuieli de personal repartizat conform prevederilor legale.

(5^3) În aplicarea prevederilor alin. (5^2), autorităţile administraţiei publice locale pot stabili creşteri salariale diferenţiate pe categorii de personal, în funcţie de condiţiile specifice."

Din preambulul Hotărârii nr.86/16 iulie 2015 a Consiliului Judeţean Mureş, rezultă că acest act administrativ a fost emis pentru stabilirea unor măsuri de punere în aplicare a prevederilor OUG nr.27/2015 pentru completarea OUG nr.83/2014, reţinându-se prevederile art.1 alin.5 ind.2 şi ind.3 din OUG nr.83/2014 şi adresa Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Mureş nr.12045/15.07.2015.

Conform art.1 şi 2 din HCJ Mureş nr.86/2015 „Se aprobă creşterea salarială de până la 12% pentru personalul din aparatul de specialitate al Consiliului Judeţean Mureş şi instituţiile publice ce funcţionează în subordinea/sub autoritatea Consiliului Judeţean Mureş, începând cu data de 01.07.2015;

Art.2 Se autorizează ordonatorii de credite ai bugetelor prevăzute la art. 1, alin. 2 lit. a-c din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, corespunzător bugetului consolidat al judeţului Mureş, să stabilească dimensiunea concretă a creşterii salariale pentru angajaţii din subordine, cu respectarea prevederilor art. 52 al art. 1 din Ordonanţa de urgenţă nr. 83/2014, cu modificările şi completările ulterioare.”

Conţinutul acestei hotărâri de consiliu judeţean invocată de apelantul reclamant, coroborată cu dispoziţiile O.U.G. nr.27/2015 redate mai sus, susţin soluţia pronunţată de instanţa de fond, întrucât art.1 din H.C.J. Mureş nr. 86/2015 se referă la o creştere salarială de până la 12%, fără a stabili o majorare concretă a drepturilor salariale ale membrilor de sindicat reprezentaţi de reclamant.

Art.2 din hotărâre întăreşte această concluzie.

Pe de altă parte, raportat la susţinerile apelantului, instanţa aminteşte de prevederile art.1 alin. 5^3 – „În aplicarea prevederilor alin. (5^2), autorităţile administraţiei publice locale pot stabili creşteri salariale diferenţiate pe categorii de personal, în funcţie de condiţiile specifice”.

Prin urmare, nici O.U.G. nr.27/2015 şi nici H.C.J. Mureş nr.86/2015 nu recunosc un drept salarial în favoarea membrilor de sindicat reprezentaţi în cauză de Sindicatul A. Tg. Mureş. Legiuitorul stabileşte doar o vocaţie la un asemenea drept „pentru personalul angajat în instituţiile publice locale”, lăsând la aprecierea instituţiei publice care are calitatea de ordonator de credite stabilirea concretă de majorări salariale, condiţionată de îndeplinirea cerinţelor legale prevăzute de art.1 alin.5 ind.2 lit. a şi b, redat mai sus.

Curtea a apreciat că nici aspectele invocate de apelant cu referire la adresa nr.14989/30.07.2015 transmisă de Consiliul Judeţean Mureş instituţiilor subordonate pentru clarificarea modului de aplicare a art.I din OUG nr.27/2015 nu pot conduce la schimbarea soluţiei instanţei de fond în sensul urmărit de reclamant.

În limitele investirii din prezentul litigiu de muncă, instanţa este chemată să stabilească dacă în favoarea reclamanţilor există un drept constând în creşterea salarială pretinsă (de 12%), întemeiat pe OUG 27/2015 şi pe Hotărârea Consiliului Judeţean Mureş nr.86/2015. Sub acest aspect sunt valabile considerentele prezentate mai sus, reclamanţii neavând un drept recunoscut de lege, ci doar o vocaţie. Iar în soluţionarea prezentului litigiu de muncă nu se poate cenzura conduita administrativă adoptată de Consiliului Judeţean Mureş.

În concluzie, nu inexistenţa cadrului legal, a constituit fundamentul soluţiei tribunalului ci împrejurarea că acest cadru legal reglementează o vocaţie şi nu un drept la aplicarea unei majorări salariale de 12% cum greşit şi-a construit raţionamentul reclamantul.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, apelul a fost respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare