Contestație împotriva deciziei de expropriere. Prematuritate. Legea nr. 255/2010 – art. 4, 5, 20, 22, 19

Nefiind emisă hotărârea individuală de stabilire a cuantumul despăgubirilor şi neajungându-se practic la momentul formulării cererii de chemare în judecată la etapa finală a procedurii de expropriere, dreptul reclamanţilor de a acţiona în instanţă pentru contestarea acelor despăgubiri conform art. 22 alin.1 din Legea nr.255/2010 nu s-a născut.

Prin sentinţa civilă nr.1131 din 10 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 1276/102/2016, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, s-a admis excepția prematurităţii acţiunii formulate de reclamanţii D. L. şi D. C. R. şi, pe cale de consecinţă, s-a respins acțiunea reclamanţilor formulată în contradictoriu cu pârâtul amintit mai sus.

În considerentele sentinţei atacate s-a reţinut că prin cererea înregistrată sub nr. 1276/102/2016 din 21 iunie 2016, reclamanții D.L.  și D.C.R. au formulat contestație împotriva deciziei de expropriere nr. 248 din 29 aprilie 2016 emisă de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul majorării cuantumului despăgubirilor materiale aferente imobilului reclamanților de la suma de 40.000 lei la suma de 170.000 lei, obligarea pârâtei la plata sumei de 30.000 lei daune morale în favoarea reclamanților şi la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, arătând că reclamanţii au chemat această instituţie în judecată în nume propriu şi nu în calitate de reprezentant a Statului Român. S-a mai invocat prematuritatea primului capăt al cererii de chemare în judecată şi inadmisibilitatea capătului de cerere având ca obiect daunele morale.

Instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive,  reţinând că în prezenta cauză calitatea procesuală de pârât o are Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA. Instanţa de fond a reţinut în drept prevederile art.2 alin.2 şi art.3 lit.a din Legea nr.255/2010, expropriator fiind Statul Român pentru obiectivele de interes naţional, reprezentat în prezenta cauză de ministerul amintit. S-a mai reţinut că reclamanţii au arătat că înţeleg să cheme în judecată Statul Român.

Cu privire la excepţia prematurităţii acţiunii, instanţa de fond a reţinut prevederile art.19 şi art.20 din Legea nr.255/2010, faptul că este necesară parcurgerea procedurii prevăzute de Legea nr.255/2010 şi în prealabil stabilirea unor despăgubiri pentru a se putea contesta cuantumul acestora. S-a reţinut faptul că pârâta nu a publicat nicio hotărâre de stabilire a despăgubirilor şi că, pe de altă parte, reclamanţii nu au făcut dovada adresării unei cereri de plată a despăgubirilor.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanţii D.L.  şi D. C.-R. au declarat în termen legal apel, prin care solicită anularea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului se susţine că instanţa de fond în mod nelegal a soluţionat cauza pe baza excepţiei prematurităţii acţiunii formulate de reclamanţi.

Apelanţii arată că decizia de expropriere nr.248/29.04.2016 emisă de C.N.A.D.N.R. S.A. a fost afişată la Primăria comunei Bogata de Mureş, însoţită de lista cuprinzând imobilele proprietatea privată care constituie coridorul de expropriere, numele şi prenumele proprietarilor expropriaţi şi valoarea despăgubirii conform Legii nr.255/2010. Apelanţii arată că  acea valoare a despăgubirii este prea mică raportat la valoarea reală a imobilului. Susţin că pârâta a sărit peste anumite etape, a arătat cuantumul despăgubirilor în lista anexată hotărârii de expropriere, făcând referire la pct. 4 din decizie în care s-a consemnat: „având în vedere că sumele aferente despăgubirilor au fost consemnate, transferul dreptului de proprietate operează de drept…”.

Apelanţii susţin că în aceste condiţii acţiunea lor nu este prematură, întrucât au depus contestaţie înregistrată la CNADNR SA sub nr. 17213/18.04.2016, însă nu au primit răspuns.

Apelanţii au formulat şi o cerere de suspendare a judecăţii apelului, adusă în discuţia părţilor şi respinsă de instanţă la termenul de judecată din data de 18  mai 2017, pentru motivele redate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului declarat de reclamanţi. Intimatul invocă în esenţă art.4 din Legea nr.255/2010 şi HG nr.67/2016 şi arată că au fost parcurse primele trei etape ale procedurii prevăzute în art.4, însă procedura de expropriere nu este finalizată – nu s-a întocmit documentaţia cadastrală conform art.11 şi nu a fost emisă hotărârea de stabilire a despăgubirilor. Susţine pentru aceste motive, că excepţia prematurităţii acţiunii a fost corect soluţionată de instanţa de fond, arătând că art.20 şi art.22 se referă la hotărârea de stabilire a despăgubirilor.

Examinând apelul dedus judecăţii, prin raportare la motivele invocate şi în limitele efectului devolutiv al căii de atac, reglementat de art. 476 – 478 din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut următoarele:

Din ansamblul prevederilor Legii nr.255/2010 rezultă că procedura de expropriere parcurge etapele enumerate în art.4 şi descrise apoi în art.5 şi urm. din acest act normativ.

Astfel, conform art.4 din Legea nr.255/2010, ”Etapele procedurii de expropriere sunt:

a) aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai lucrărilor de interes naţional, judeţean sau local;

b) consemnarea sumei individuale aferente reprezentând plata despăgubirii pentru imobilele care fac parte din coridorul de expropriere şi afişarea listei proprietarilor imobilelor;

c) transferul dreptului de proprietate;

d) finalizarea formalităţilor aferente procedurii de expropriere”.

Acceptarea sau neacceptarea cuantumului despăgubirii de către proprietar sau de titularii altor drepturi reale asupra imobilului supus exproprierii, vizează ultima etapă a procedurii mai-sus amintite.

Astfel, din cuprinsul art.19 alin.1 din Legea nr.255/2010 rezultă că plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate se face în baza cererilor adresate de către titularii drepturilor reale, precum şi de către orice persoană care justifică un interes legitim.

Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii se comunică solicitantului, sau după caz, se afişează în extras la sediul consiliului local pe raza căruia se află situat imobilul expropriat şi în extras pe pagina proprie de internet a expropriatorului (art.20).

Iar prevederile art.22 alin.1 deschid calea acţiunii în justiţie expropriatorului nemulţumit de cuantumul despăgubirilor.

Prin urmare, contestarea despăgubirilor în instanţă se prezintă ca o cale de atac împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii şi nu împotriva deciziei de expropriere.

Raportat la dispoziţiile legale amintite, Curtea a avut în vedere că prin acţiunea introductivă reclamanţii au înţeles să atace decizia de expropriere, invocând însă chestiuni legate de cuantumul despăgubirilor (reclamanţii au solicitat modificarea deciziei de expropriere în sensul majorării cuantumului despăgubirilor materiale aferente imobilului reclamanților de la suma de 40.000 lei la suma de 170.000 lei şi obligarea intimatei la plata sumei de 30.000 lei daune morale)

Apelanţii au susţinut că au formulat o cerere de plată a despăgubirilor, însă fac referire la o cerere înregistrată sub nr.17213/18.04.2016.

Aceste afirmaţii ale apelanţilor nu susţin existenţa unui refuz nejustificat al expropriatorului de plată de despăgubirilor, întrucât acea pretinsă solicitare este anterioară emiterii deciziei de expropriere, iar din din motivele în fapt ale cererii şi din motivele de apel rezultă că a fost formulată prin raportare la notificarea de expropriere şi la lista cuprinzând imobilele proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional în discuţie, proprietarii sau deţinătorii acestora, precum şi sumele individuale aferente despăgubirilor.

Cu alte cuvinte, aspectele la care apelanţii fac referire vizează etapa a II-a a procedurii de expropriere.

Prin urmare nu suntem în prezenţa unei cereri pentru plata despăgubirilor în înţelesul art.19 alin.1 din Legea nr.255/2010, cerere care să poată constitui momentul temporal pentru o analiză a conduitei expropriatorului în activitatea sa ulterioară, de emitere a hotărârii pentru stabilirea despăgubirilor.

Aşadar aceste susţineri ale apelanţilor nu sunt de natură a contracara excepţia prematurităţii invocată de pârâtă.

Pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare şi raportat la dispoziţiile legale redate mai sus, Curtea a reținut că tribunalul a soluţionat corect această excepţie.

Astfel, aşa cum am amintit mai sus ceea ce au înţeles reclamanţii să conteste, este decizia de expropriere.

Această decizie este  o decizie colectivă pentru întregul ”coridor de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional „Secţiunea 2A Ogra-Câmpia Turzii pe teritoriul localităţii Bogata, Cheţani, Cucerdea, Cuci, Iernut, Luduş şi Ogra din judeţul Mureş şi pe teritoriul localităţii Luna din judeţul Cluj din cadrul obiectivului de investiţii de interes naţional «Autostrada Braşov-Târgu Mureş – Cluj - Oradea»”.

Decizia de expropriere, împreună cu planul privind amplasamentul tuturor imobilelor expropriate precum şi sumele individuale aferente despăgubirilor, s-au afişat la sediul Instituţiei Primarului comunei Bogata (conform procesului-verbal de afişare nr.1267/23.05.2016 – fila 4 şi filele 5-14 dosar fond).

Din actele dosarului de fond (filele 48-65) rezultă că la momentul formulării prezentei acţiuni în justiţie, procedura de expropriere supusă atenţiei parcursese etapa a II-a prevăzută de art.4 lit.b coroborat cu art. 7-8 din Legea nr.255/2010 – „Consemnarea sumei individuale şi afişarea listei imobilelor ce urmează a fi expropriate” -  şi se afla în etapa a III-a întrucât la data de 29.04.2016 s-a emis decizia de expropriere.

La momentul formulării acţiunii nu se ajunsese în etapa finală a procedurii şi, prin urmare, nu era emisă o hotărâre individuală de stabilire a despăgubirilor.

În aceste condiţii, apărarea intimatei pârâtă este întemeiată, în sensul că nefiind emisă hotărârea individuală de stabilire a cuantumul despăgubirilor şi neajungându-se practic la momentul formulării cererii de chemare în judecată la etapa finală a procedurii de expropriere, dreptul reclamanţilor de a acţiona în instanţă pentru contestarea acelor despăgubiri conform art. 22 alin.1 din Legea nr.255/2010 nu s-a născut.

Lipsa interesului procesual născut pentru contestarea despăgubirilor se întinde şi în ce priveşte capătul de cerere accesoriu având ca obiect obligarea pârâtei la plata de daune morale.

Pentru aceste considerente, reţinând că instanţa de fond a apreciat corect asupra lipsei interesului procesual născut al reclamanţilor ca şi condiţie de exercitare a acţiunii civile conform art.32 alin.1 lit.d şi art.33 Cod procedură civilă, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă Curtea a respins apelul declarat de reclamanţi, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare