Limitele investirii instanței. Apel la considerente

Decizie 712 din 15.10.2019


DREPT PROCESUAL CIVIL

1. Limitele investirii instanței. Imposibilitatea invocării direct în apel a altor motive ce au determinat respingerea de către autoritatea competentă a notificării formulate în baza Legii 10/2001, decât cele din cuprinsul deciziei contestate

2. Apel la considerente admis cu consecința înlăturării din sentință a considerentelor privind culpa procesuală în contextul cheltuielilor de judecată, pentru aplicarea greșită a legii din perspectiva art. 453 Cod de procedură civilă și pentru constatări de fapt ce nu fac obiectul judecății și ar putea prejudicia partea într-un alt litigiu

- art. 453, art. 461 și art. 478 Cod de procedură civilă

“1. Cu titlu preliminar, Curtea a reținut că, există o serioasă neconcordanță între motivele invocate de pârâtul apelant în cuprinsul deciziei care a făcut obiectul analizei în fața instanței de fond și motivele invocate în apel, în susținerea temeiniciei propriei decizii, motive care însă nu au fost avute în vedere la data emiterii deciziei, nefiind reținute în cuprinsul acesteia.

Or, prin litigiul cu care a investit instanța de fond, reclamanta a solicitat desființarea dispoziției nr. (...)/22.03.2018 a Primarului Municipiului (...) în baza art. 26 alineat 3 din Legea 10/2001, astfel încât, în acest caz, limitele investirii instanței vizează legalitatea și temeinicia dispoziției contestate, așa cum a fost ea fundamentată în fapt și în drept de organul emitent, respectiv Primarul Municipiului (...), motive străine, ce nu au fost cuprinse în motivarea deciziei de respingere, neputând fi invocate ulterior emiterii acesteia și nici analizate de instanță, deoarece exced unui cadrul legal precis în care aceste motive trebuiau inserate pentru a putea face obiectul analizei instanței, respectiv în cuprinsul dispoziției nr. (...)/22.03.2018 contestate.

2. În drept potrivit art. 461 aliniat 2 Cod procedură civilă calea de atac va putea viza în mod excepțional și considerentele hotărârii, prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces, sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea.

În concret există trei ipoteze în care instanța de control judiciar, va putea, în cale de atac, să modifice considerentele sentinței primei instanțe, păstrând însă soluția pronunțată, acestea fiind următoarele: 1. dezlegarea unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces; 2. dezlegarea unor probleme de drept care sunt greșite; ori, 3. cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea.

Instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, neanalizând culpa procesuală din perspectiva dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă ci a făcut o analiză, dintr-o altă perspectivă argumentând practic cu „lipsa unei culpe în derularea în timp îndelungat a procedurii administrative” motivând prin faptul că pârâtul nu a fost în culpă așteptând finalizarea unui proces derulat la Curtea de Apel (...), o asemenea argumentație însă privind durata procedurii administrative derulate până la emiterea deciziei, pe de o parte e greșită fiind străină de criteriile impuse de art. 453 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte nu are legătură cu cauza, nefiind solicitate despăgubiri pentru durata acestei proceduri și în al treilea rând conține constatări de fapt ce ar putea prejudicia reclamanta într-un alt proces cu acest obiect.

În consecință sunt întrunite toate cele trei ipoteze care justifică înlocuirea considerentelor privind culpa în acordarea cheltuielilor de judecată, considerentele fiind greșite raportat la norma de drept aplicabilă, exced obiectului cauzei și din aceste motive conțin și constatări ce ar putea prejudicia partea într-un litigiu ulterior.”

Curtea de Apel Oradea – Secția I-a civilă

Decizia nr. 712 din 15 octombrie 2019

Prin Sentința civilă nr. (...)/D din data de 15 martie 2019 Tribunalul (...) a admis în parte cererea reclamantei (R), în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI (...) PRIN PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI (...), și în consecință a anulat Dispoziția nr. (...)/22.03.2018 emisă de primarul municipiului (...).

A obligat pârâtul - primarul municipiului (...) să emită pe seama reclamantei dispoziție de acordare de măsuri reparatorii în echivalent conform art. 1 alin. 2 din Legea nr. 165/2013 pentru imobilul - teren intravilan înscris în CF nr. (...) (...) nr. top (...)/3 în suprafața de 105.432 mp și nr. top convențional (...)/4 în suprafața de 21.768 mp, suprafață care face parte din nr. top (...)/1 din CF nr. (...) (...), imobil identificat conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert (E), s-a respins capătul de cerere privind restituirea în natură a terenului mai sus identificat, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin dispoziția nr. (...)/2018 a primarului municipiului (...), s-a respins cererea reclamantei ca fiind fără obiect ca urmare a faptului că acesteia i s-au acordat măsuri reparatorii în baza unei hotărâri judecătorești.

În considerentele dispoziției se reține că în dosarul numărul (...)/2012* având ca obiect despăgubiri în baza Legii 221/2009, Curtea de Apel (...) prin decizia civilă (...)/2018 a admis acțiunea reclamantei privind acordarea unor despăgubiri pentru imobilele înscrise în CF. (...) (...) și Cf. (...) (...) nr. top (...)/1; (...); (...)/4 și (...)/1.

Aspectele reținute de Curtea de Apel (...), prin decizia civilă nr. (...)/2018 care se bucură de autoritate de lucru judecat se referă la împrejurările exproprierii terenului în baza Legii reformei agrare din 1945 de la familia (F), reclamanta fiind soția supraviețuitoare a lui (F) (X) care era fiul lui (Y) și al (Z), exproprierea terenurilor din litigiu s-a efectuat de la văduva lui (F) (Y) și (W).

Prin procesul verbal din 17.07.1947 s-a lăsat în proprietatea văduvei (F) (Y) și (F) (W) suprafața de 50 de ha teren. În același proces verbal se menționează că partea aleasă de proprietari se cuprinde în număr top (...)/4; (...)/1; (...) în întregime iar restul până la completare a cotei de 87 de jugere din număr top. (...)/1 într-o singură bucată. Se mai arată că, partea expropriată este cuprinsă sub număr top. (...)/3 în întregime cu completare din număr top. (...)/1 adică (...)/ 4, partea aleasă de proprietari.

Din procesul verbal nr. (...)/1945 rezultă s-a expropriat de la văduva lui (F) (Y) și (F) (W) în baza legii agrare din averea totală de 109 jugere și 1565 stânjeni pătrați și 21 de jugere.

Obiectul litigiului îl constituie această suprafață de teren de 21 jugere, care nu a format obiectul de judecată al dosarului nr. (...)/(...)/2012* al Curții de Apel (...) în care s-a pronunțat decizia civilă nr. (...)/2018, din considerentele deciziei rezultă că despăgubirea în valoare 5.140.798 euro vizează terenurile înscrise în CF nr. (...) (...) și CF nr. (...) (...) nr. top (...)/1, (...), (...)/4, (...)/1 cu suprafața rezultată din măsurători de 49,8786 ha, or suprafața totală 109 jugere și 1565 stj. a cuprins pe lângă cele 50 ha și suprafața de 21 jugăre.

Identificarea terenului a fost efectuată de către expertul tehnic judiciar în specialitatea topografie cadastru și geodezie, (E), care în cadrul concluziilor din raportul tehnic judiciar de expertiză a arătat că terenul în litigiu în suprafață de 12,72 ha, se compune din două suprafețe cadastrale alipite, identificate prin număr top (...)/3 în suprafață de 105432 mp înscris în CF nr. (...) (...) și convențional prin număr top. (...)/4 în suprafață de 21768 mp, suprafață care face parte din număr top. (...)/1, înscris în CF. nr. (...) (...), această suprafață de 12,72 ha expropriată în anul 1945 de Statul Român, de la preluare și până în prezent făcând parte din intravilanul municipiului (...), și-a schimbat destinația fiind complet ocupată în timp de o serie de construcții industriale, servicii, utilități, străzi chiar și prin restituirea unei suprafețe de 8772 mp prin titlul de proprietate nr. (...).

 În concluzie, expertul arată că suprafață de 12,72 ha, solicitată de reclamantă nu poate fi restituită în natură pe acest amplasament.

 De asemenea, expertul la pct. c) din raport arătat că, de la data preluării acestei suprafețe de teren de către Statul Român a avut ca destinație teren intravilan, suferind o serie de modificări în timp, pe teren fiind amplasate o serie de unități industriale, drumuri, utilități sau au fost atribuite unor persoane fizice pentru locuințe.

 În consens cu această constatare, sunt și concluziile inginerului topograf (It), exprimate în cadrul unui raport de expertiză tehnică extrajudiciară care a reținut că, terenurile cu suprafață totală de 62,5 hectare (109 jugere și 1565 stânjeni pătrați) au format proprietatea familiei (F) și au fost preluate abuziv astfel: terenuri cu suprafață de 12,72 ha (21 de jugere) în primă fază conform Legii agrare nr. 187/1945 respectiv număr top. (...)/3 cu suprafața de 105432 mp și nr. top. (...)/4 în suprafață de 21868 mp; terenuri cu suprafața de 50 de hectare (87 de jugere) cu Decretul-lege 83/1949 pentru completarea unor dispozițiuni din Legea 187/ 1945 identificate prin nr. top. (...)/4 cu suprafața de 358738 mp; nr. top. (...)/1 cu suprafața de 39355 mp; nr. top. (...) cu suprafața de 3176 mp; nr. top. (...)/1 cu suprafața de 98731 mp.

 Preluarea de către stat a acestor suprafețe de teren rezultă din procesul verbal nr. (...)/1945, în care s-a menționat suprafața de teren a familiei (F) din (...) situat în (...) nr. (...), în totalitate de 109 jugere și 1565 stânjeni pătrați adică 62,72 de hectare, tot din același proces verbal rezultă și preluarea suprafeței de teren de 12,72 de hectare (21 jugere) iar prin procesul verbal din 17 iulie 1947 se arată că diferența de 87 jugere (50 ha) rămâne văduvei lui (F) (Y) și fiului (F) (W), suprafață de teren ce a fost preluată în baza Decretului-lege nr. 83/1949.

 Prin decizia civilă nr. (...)/27.09.20111, pronunțată în dosarul nr. (...)/(...)/2011 al Tribunalului (...), s-a stabilit cu putere de lucru judecat că parcelele de teren din CF. (...) (...), nr. top. (...)/1 și (...)/4, respectiv CF nr. (...) nr. top. (...)/1 și nr. top. (...)/3 sunt terenuri intravilane care erau afectate de construcții și astfel de terenuri nu constituie obiectul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate, reglementate de Legea nr. 18/1991 cu completările aduse de Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2000.

Cu privire la aceste terenuri, reclamanta a formulat cereri și memorii în baza legii fondului funciar, motiv pentru care în cadrul dispoziției atacate au fost analizate aceste cereri depuse la Primăria (...) sub număr (...)/14.03.1991, (...)/09.08.1991, (...)/27.01.1998, (...)/14.09.2005, (...)/03.10.2005, memorii înregistrate sub nr. (...)/23.01.2012; (...)/23.01.2012; (...)/29.02.2012 și notificarea nr. (...)/2012 înregistrată de executorul judecătoresc (Ej) formulată de cesionarul de drepturi (Cd).

 În motivarea dispoziției, autoritatea administrativă teritorială a reținut că în baza cererilor prin care familia (F) a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar au primit un răspuns prin adresa numărul (...)/13.10.2005 prin care s-a înștiințat titularul dreptului de proprietate de faptul că, solicitările sale nu fac obiectul legilor fondului funciar și le sunt aplicabile prevederile Legii 10/2001; la data când a fost comunicat răspunsul termenul de depunere al notificărilor prevăzut de Legea 10/2001 expirase.

Ca urmare a finalizării procesului de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit legilor fondului funciar în anul 2011, reclamanta (...) a formulat o acțiune în instanță sub dosar nr. (...)/(...)/2011 la Judecătoria (...); în cadrul dosarului în cale de atac s-a pronunțat decizia civilă (...)/2011 arătată mai sus din care a rezultat că terenurile identificate mai sus nu fac obiectul legilor fondului funciar; până la pronunțarea deciziei având convingerea că terenurile fac obiectul legii fondului funciar nu a formulat notificare conform Legii nr. 10/20001. Raportat la această constatare a Tribunalului (...), prin adresa nr. (...)/19.03. 2013 Comisia pentru aplicarea Legii 18/1991 a dispus transmiterea dosarului în vederea soluționării cererilor în baza Legii 10/2001.

Având în vedere că restituirea în natură a terenului intravilan de 12,72 ha nu era posibilă, teren ce a fost preluat abuziv de stat în baza art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 10/2001, reținând că reclamanta este persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în baza art. 3 lit. a), art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, tribunalul. în baza textelor de lege mai sus invocate, a admis în parte cererea reclamantei, a anulat Dispoziția nr. (...)/22.03.2018 emisă de Primarul municipiului (...). A obligat pârâtul – primarul municipiului (...) să emită pe seama reclamantei dispoziție de acordare de măsuri reparatorii în echivalent conform art. 1 alin. 2 din Legea nr. 165/2013 pentru imobilul-teren intravilan înscris în CF nr. (...) (...) nr. top. (...)/3 în suprafața de 105.432 mp și nr. top. convențional (...)/4 în suprafața de 21.768 mp, suprafață care face parte din nr. top. (...)/1 din CF nr. (...) (...), imobil identificat conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert (E). A respins cererea de restituire în natură a terenului.

 Nu a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, nefiind în culpă procesuală cu privire la soluționarea cererilor și a memoriilor formulate de către reclamantă, având în vedere multiplele procese de judecată în legătură cu terenurile din litigiu, ultimele fiind finalizate în 2018 după care s-a emis și dispoziția atacată.

Împotriva considerentelor hotărârii a formulat apel reclamanta (R), iar împotriva hotărârii pronunțată de prima instanță au formulat recurs, recalificat ca și apel, pârâții Primăria Municipiului (...) prin Primar și Primarul Municipiului (...).

Prin apelul său apelanta, (R) a solicitat schimbarea în parte a considerentelor sentinței civile nr. (...)/D/15.03.2019, în sensul reținerii culpei procesuale a pârâților.

Arată că, având în vedere cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului (...) în data de 27.04.2018, formulată în dosarul nr. (...)/(...)/2018, prin sentința apelată instanța a admis în partea cererea apelantei și a anulat Dispoziția nr. (...)/22.03.2018 emisă de primarul municipiului (...), dar a reținut că nu va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, nefiind în culpă procesuală cu privire la soluționarea cererilor și a memoriilor formulate de către reclamantă, având în vedere multiplele procese de judecată în legătură cu terenurile din litigiu, ultimele finalizate în 2018 după care s-a emis dispoziția atacată.

 Consideră că o lipsă a culpei părților ar fi însemnat să emită o decizie de despăgubire astfel încât să nu fie necesară intervenția instanței pentru a corecta nelegalitatea comisă.

Culpa pârâților este dovedită de însăși hotărârea pronunțată de Tribunalul (...), care a anulat dispoziția nr. (...)/22.032018 emisă de primarul municipiului (...). Sancțiunea nulității unui act administrativ intervine în cazul în care la momentul emiterii actului nu au fost respectate dispozițiile legale de către organul emitent. Or, soluția de anulare a Dispoziției nr. (...)/2018 reprezintă o sancțiune pentru pârâți; aplicarea unei sancțiuni implică existența unei culpe.

Mai mult, culpa intimaților poate fi constatată inclusiv prin comportamentul procesual manifestat în cadrul acestui proces, aceștia urmărind exclusiv tergiversarea realizării ei și ineficientizarea dreptului la despăgubire al apelantei.

Toate argumentele au fost respinse de Tribunalul (...) cu consecința anulării Dispoziției nr. (...)/2018.

Arată că intimații, în cuprinsul Dispoziției (...)/2018, emisă anterior întâmpinării din prezenta cauză, au arătat că au cunoștință de calitatea de moștenitor a apelantei, ceea ce probează caracterul contradictoriu al propriilor afirmații, demonstrează atitudinea culpabilă manifestată de intimați începând cu anul 1991 (data primei notificări depuse la sediul Primăriei mun. (...).

Mai mult, prin două hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, despre care intimații aveau cunoștință, instanțele judecătorești au constatat, cu putere de lucru judecat, că apelanta este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în calitate de moștenitoare a proprietarilor tabulari.

Arată că prin sentința apelată, inclusiv Tribunalul (...), anulând Dispoziția nr. (...)/2018, a observat că „obiectul litigiului îl constituie această suprafață de teren de 21 jugere, care nu a format obiectul dosarului nr. (...)/(...)/2012* al Curții dc Apel (...), ceea ce demonstrează că afirmația din cuprinsul dispozitivului Dispoziției nr. (...)/2018 a fost una pur vexatorie, neverificată anterior de intimate, astfel încât comportamentul intimaților este în totală disonanță cu ordinea de drept ce se vrea a fi protejată prin adoptarea Legii nr. 165/2013 ca efect al hotărârii pilot Maria Atanasiu împotriva României.

Prin recursul, recalificat ca fiind apel, apelanții Primăria Municipiului (...) și Primarul Municipiului (...), au solicitat schimbarea în parte a sentinței civile nr. (...)/15.03.2019 pronunțată de Tribunalul (...), iar pe fond respingerea acțiunii.

Contestă sentința în ceea ce privește parcela de 21.768 mp teren înscrisă sub nr. top. (...)/4, întrucât aceasta nu a făcut obiectul notificării, iar instanța, față de acest aspect sesizat, nu s-a pronunțat.

Totodată, instanța a reținut că parcela cu nr. top. (...)/4 face parte din parcela nr. (...)/1, solicitând a se observa că tot instanța de fond a reținut că pentru parcela cu nr. top. (...)/1 s-au acordat despăgubiri în temeiul deciziei civile nr. (...)/2018 în baza Legii nr. 221/2009. În acest caz, instanța de fond a realizat o dublă despăgubire pentru parcela în suprafață de 21.768 mp (top (...)/4).

Un alt aspect este acela că parcela cu nr. top. (...)/4 nu a făcut obiectul dosarului (...)/(...)/2011. Astfel, dat fiind că acest nr. top. a fost preluat cu Legea agrară, conform celor menționate de dl. expert (...) și pentru că asupra acestei parcele instanța nu s-a pronunțat că ar face obiectul Legii nr. 10/2001, consideră că parcela cu nr. top. (...)/4 nu face obiectul Legii nr. 10/2001, ci al fondului funciar.

Contestă hotărârea primei instanțe în ce privește parcela cu nr. top. (...)/3 arătând că din coala CF (...), înscrierile de sub B19, reiese că ea a fost dezmembrată în două parcele: nr. top. (...)/8 (9 ha 9.942 mp) și nr. top. (...)/9 (5.490 mp). Apoi, parcela cu nr. top. (...)/9 (5.490 mp) a fost transcrisă în altă coală CF, iar prin decizia nr. 270/1978 a fost transmisă în folosință cooperativei “(C)”. În prezent, această parcelă este proprietatea SC (C) SA. Potrivit normelor de aplicare a Legii nr. 10/2001 (HGR nr. 250/2017) “9.1. Sintagma ”indiferent în posesia cui se află în prezent” are semnificația, pe de o parte, că incidența legii este stabilită erga omnes, indiferent de calitatea deținătorului (minister, primărie, instituție publică, societate comercială cu capital de stat, organizație cooperatistă și altele asemenea) pe de altă parte, are semnificația stabilirii momentului în funcție de care se face calificarea unității deținătoare, respectiv cel care deținea imobilul respectiv la data intrării în vigoare a legii.

În cazul în care după data intrării în vigoare a legii, un imobil notificat potrivit legii a fost transferat în administrarea unei alte entități, aceasta din urmă devine entitate deținătoare învestită cu soluționarea notificării, entitatea inițial notificată are obligația de a transmite notificarea și documentația entității deținătoare și totodată de a înștiința în mod expres persoana îndreptățită despre această situație.

Drept urmare competența de soluționare a capătului de cerere privind parcela nr. top. (...)/9 (rezultată din dezmembrarea parcelei nr. (...)/3), în suprafață de 5.490 mp revine A.A.A.S. (fosta AVAS).

Din același plan de situație reiese că parcela cu nr. top. (...)/3 a suferit mai multe dezmembrări. Pentru parcelele cu nr. top. (...)/44, (...)/43, cad. (...), cad. (...) sunt incidente prevederile legale amintite la alineatul de mai sus.

Prin întâmpinarea la apelul formulat de Primarul Municipiului (...), apelanta (R) a solicitat respingerea apelului cu consecința menținerii sentinței civile nr. (...)/D din 15.03.2019 a Tribunalului (...) ca temeinică și legală.

Analizând apelurile formulate de apelanți din perspectiva temeiurilor de fapt și de drept invocate, în lumina art. 476 - 479 Cod procedură civilă, Curtea a reținut următoarele:

I. Apelanții pârâți Primăria Municipiului (...) prin Primar și Primarul Municipiului (...) au criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul netemeiniciei acesteia arătând în esență următoarele:

- lipsa notificării pentru parcela nr. top.(...)/4;

- acordarea de despăgubiri pentru parcela nr. top.(...)/4 care face parte din parcela nr. top.(...)/1, prin decizia civilă nr. (...)/2018 în baza Legii 221/2009;

- necompetența comisiei de Legea 10/2001 în privința parcelei cu nr. top.(...)/4, care a făcut obiectul legii agrare, motiv pentru care apelanții apreciază că numai comisiile de aplicarea legii fondului funciar ar fi competente să soluționeze notificarea;

- cu privire la parcela (...)/3, dezmembrată din nr. top. (...)/8 și (...)/9, se consideră că ea se află în prezent în proprietatea S.C. (C) SA., motive pentru care apreciază că aceasta este unitatea deținătoare, considerând că ar reveni A.A.A.S. (fostă AVAS) competența de soluționare a cererii.

Analizând punctual criticile Curtea a reținut următoarele:

Cu titlu preliminar, Curtea a reținut că, există o serioasă neconcordanță între motivele invocate de pârâtul apelant în cuprinsul deciziei care a făcut obiectul analizei în fața instanței de fond și motivele invocate în apel, în susținerea temeiniciei propriei decizii, motive care însă nu au fost avute în vedere la data emiterii deciziei, nefiind reținute în cuprinsul acesteia.

Or, prin litigiul cu care a investit instanța de fond, reclamanta a solicitat desființarea dispoziției nr. (...)/22.03.2018 a Primarului Municipiului (...) în baza art. 26 alineat 3 din Legea 10/2001, astfel încât, în acest caz, limitele investirii instanței vizează legalitatea și temeinicia dispoziției contestate, așa cum a fost ea fundamentată în fapt și în drept de organul emitent, respectiv Primarul Municipiului (...), motive străine, ce nu au fost cuprinse în motivarea deciziei de respingere, neputând fi invocate ulterior emiterii acesteia și nici analizate de instanță, deoarece exced unui cadrul legal precis în care aceste motive trebuiau inserate pentru a putea face obiectul analizei instanței, respectiv în cuprinsul dispoziției nr. (...)/22.03.2018 contestate.

Din cuprinsul Dispoziției (...)/22.03.2018 rezultă clar faptul că, după ce se redă foarte detaliat istoricul notificărilor și a memoriilor formulate de reclamantă încă din martie 1991 până în februarie 2012, a numeroaselor adrese transmise între instituțiile abilitate, care și-au declinat reciproc competența soluționării cererii, după analiza situației de carte funciară a terenurilor solicitate în baza Legii 10/2001, singurul argument pe care Primarul Municipiului (...) își fundamentează dispoziția de respingere a cererii petentei (R) ca rămasă fără obiect, este existența deciziei civile nr. (...) din 14.02.2018 a Curții de Apel (...), de care a luat cunoștință de pe portal.

Rezultă deci în mod clar faptul că Primarul Municipiului (...) a soluționat notificarea pe fondul acesteia, apreciind că în mod prealabil Curtea de Apel (...) s-a pronunțat integral asupra tuturor solicitărilor reclamantei, cele care vizau notificarea, fără a invoca lipsa notificării pentru anumite terenuri sau necompetența sa de a soluționa cererea privind un teren preluat cu legea agrară, sau existența unei alte unități deținătoare, pentru o altă suprafață de teren, aspecte procedurale invocate exclusiv în prezentul proces, dar care nu au stat la baza deciziei contestate.

1. Cu privire la lipsa notificării în privința terenului cu nr. top. (...)/4, ea nu a fost invocată în cuprinsul dispoziției contestate, ceea ce înseamnă că la data pronunțării acesteia autoritatea emitentă s-a considerat legal investită. Mai mult aceste aspecte nu au fost invocate nici măcar în întâmpinarea depusă în fața instanței de fond (filele 18 - 19 dosar Tribunalul (...) vol. I) prin care s-a invocat doar existența deciziei Curții de Apel (...) prin care reclamanta ar fi primit deja despăgubiri pentru terenurile ce fac obiectul notificării, precum și faptul că în privința terenurilor ce au aparținut lui (W) nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită.

Din însăși cuprinsul dispoziției contestate rezultă că reclamanta a formulat numeroase notificări și memorii între anii 1991 - 2012.

Astfel în mod legal și temeinic a reținut instanța de fond, în cuprinsul sentinței apelate următoarele: ”Cu privire la aceste terenuri, reclamanta a formulat cereri și memorii în baza legii fondului funciar, motiv pentru care în cadrul dispoziției atacate au fost analizate aceste cereri depuse la Primăria (...) sub număr (...)/14.03.1991, (...)/09.08.1991, (...)/27.01.1998, (...)/14.09.2005, (...)/03.10.2005, memorii înregistrate sub nr.(...)/23.01.2012; (...)/23.01.2012; (...)/29.02.2012 și notificarea nr. (...)/2012 înregistrată de executorul judecătoresc (Ej) formulată de cesionarul de drepturi (Cd).”

De altfel prin notificarea din 27.01.1998 (fila 130 dosar de fond) reclamanta a solicitat în temeiul Legii 18/1991, „toate terenurile ce i se cuvin în baza actului de moștenire nr. (...)/1997 după părinții săi și în baza extraselor de carte funciară anexate.”

Dar cel mai relevant aspect este acela că existența unei notificări cu privire la terenurile în litigiu, cât și competența Comisiei de aplicare a Legii 10/2001 în soluționarea notificării cu privire la acestea, a fost tranșată cu autoritate de lucru judecat cu mult timp în urmă prin litigii în care s-au pronunțat hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, aflate la dosar.

2. Legat de necompetența comisiei de Legea 10/2001 de a soluționa notificarea, în privința parcelei cu nr. top. (...)/4, care a făcut obiectul legii agrare, motiv pentru care apelanții apreciază că numai comisiile de aplicarea legii fondului funciar ar fi competente să soluționeze notificarea, Curtea a reținut că nici aceste aspecte nu au fost invocate în cuprinsul dispoziției contestate și nici prin întâmpinarea de la fond.

Mai mult din cuprinsul dispoziției contestate rezultă contrariul, respectiv faptul că inițial cererile reclamantei de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate abuziv au fost depuse la Comisiile de Aplicare a Legii 18/1991 însă au fost respinse ca nefăcând obiectul legii fondului funciar ci fiind de competența Comisiei de Aplicare a Legii 10/2001, soluție administrativă a Comisiei de aplicare a Legii 18/1991, menținută prin Decizia civilă nr .(...)/R/27.09.2011 a Tribunalului (...) care a respins cererea reclamantei și prin care s-a reținut clar că terenurile solicitate fac obiectul Legii 10/2001.

Totodată se arată tot în cuprinsul dispoziției de respingere că „prin adresa nr. (...)/23.02.2012 s-a comunicat decizia de transmitere a înscrisurilor în temeiul Legii 18/1991 spre analiză Comisiei de Legea 10/2001, înregistrându-se ulterior memorii și cereri de revenire, tot dosarul ce s-a aflat inițial la Comisiile de aplicare a legii 18/1991 transmițându-se Comisiei de aplicare a Legii 10/2001 din cadrul Primăriei (...).

Rezultă deci că, deși în cuprinsul dispoziției de respingere, autoritatea emitentă descrie pe larg modul în care, în urma unui proces soluționat irevocabil, i s-a transmis spre competentă soluționare întreg dosarul ce s-a aflat inițial la Comisiile de aplicare a Legii 18/1991, reținâdu-se fără dubiu că soluționarea cererii în ansamblul ei, vizează terenuri ce intră în competența de soluționare a Comisiei de aplicare a Legii 10/2001 din cadrul Primăriei (...), totuși susține în apel, în mod contradictoriu cu propria decizie, faptul că soluționarea cererii ar intra în competența Comisiei de aplicare a Legii 18/1991, ceea ce dovedește o exercitare a drepturilor procesuale la limita relei credințe.

Rezultă deci că și aceste critici sunt vădit nefondate.

3. O altă critică vizează notificarea privind parcela (...)/3, dezmembrată din nr. top. (...)/8 și (...)/9, în privința căreia se arată că ea se află în prezent în proprietatea S.C. (C) SA., motive pentru care apreciază că aceasta este unitatea deținătoare, considerând că ar reveni A.A.A.S. (fostă AVAS) competența de soluționare a cererii.

Curtea a reținut că nici aceste aspecte nu au fost invocate în cuprinsul dispoziției contestate și nici prin întâmpinarea de la fond, mai mult soluționând cererea pe fondul ei, instituția pârâtă a apreciat că este competentă să o soluționeze, și în privința acestui număr top., altfel avea posibilitatea să trimită notificarea, încă de la data primirii acesteia de la Comisia de Legea 18/1991, adică din anul 2012, altei unități deținătoare pe care o considera competentă, ceea ce însă nu a făcut, reținând cererea spre soluționare.

De altfel sunt legale și pertinente și susținerile intimatei reclamante din întâmpinare, prin care se arată că apelantul pârât nu a întreprins nici un demers din cele reglementate expres de art. 27 și 28 din Legea 10/2001 de a identifica unitatea deținătoare și de a transmite actele pentru soluționare în termenul legal de 6 luni de la primirea comunicării.

Mai mult, având în vedere modificările succesive în timp și de substanță ale Legii 10/2001, inclusiv în privința procedurii de soluționare a cererilor, Curtea, în acord cu intimata reclamantă a reținut că în prezent prin Legea 165/2013 s-a modificat procedura de restituire iar în actuala legiferare, prin dispozițiile art. 21 și 33 din Legea 165/2013 nu mai reglementează declinările de competență administrativă între diverse autorități, care au un efect clar de întârziere a soluționării cauzei și pot afecta durata rezonabilă a soluționării cererii.

În consecință și aceste critici sunt în mod vădit nefondate.

4. Singurele critici reale ce pot fi analizate pe fondul lor în mod efectiv sunt cele invocate și în dispoziția nr. (...)/22.03.2018 a Primarului Municipiului (...), respectiv o eventuală autoritate de lucru judecat a deciziei civile nr. (...) din 14.02.2018 a Curții de Apel (...) prin care s-ar fi soluționat toate pretențiile de retrocedare a terenurile preluate abuziv de Stat, respectiv inclusiv cele ce fac obiectul notificării prezente.

Așa cum corect reține instanța de fond, cât și apelantul prin dispoziția contestată, obiectul notificării în prezentul dosar îl formează terenurile cu nr. top. (...)/3 în suprafață de 105.432 mp înscris în CF nr. (...) (...), cât și terenul cu nr. top. (...)/4 în suprafață de 21.768 mp, suprafață care face parte din nr. top. (...)/1 din CF nr. (...) (...), imobil identificat conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert (E), în fața instanței de fond.

Autoritatea emitentă a dispoziției nr. (...)/22.03.2018 - Primarul Municipiului (...) ajunge la concluzia că această notificare a rămas fără obiect, din simpla lecturare de pe site a minutei deciziei nr. (...) din 14.02.2018 a Curții de Apel (...), așa cum se arată în cuprinsul acesteia.

Însă această minută a deciziei nr. (...) din 14.02.2018 a Curții de Apel (...) se arată foarte clar faptul că este obligat pârâtul, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la despăgubiri pentru imobilele înscrise în CF. (...) (...) și CF. (...) (...) nr. top. (...)/ 1; (...); (...)/4 și (...)/1 în sumă de 5.140.798 euro în echivalentul în lei la cursul BNR de la data plății.

Rezultă astfel dintr-o simplă lecturare a minutei că ea nu se referă la despăgubiri acordate pentru terenurile din prezentul litigiu, respectiv la suprafața de 105.432 mp., înscrisă în CF nr. (...) (...), cu nr. top. (...)/3 și nici la terenul cu nr. top. (...)/4 în suprafață de 21.768 mp., suprafață care face parte din nr. top. (...)/1 din CF nr. (...) (...), iar acțiunea reclamantei a fost admisă în tot, neexistând în dispozitivul hotărârii pretenții respinse.

Astfel dintr-o simplă lecturare a minutei nu se putea deduce sub nici o formă concluzia că, o dispoziție a instanței, prin care se acordă despăgubiri pentru anumite terenuri, ar avea autoritate de lucru judecat și ar face lipsită de obiect, soluționarea notificării din prezentul dosar, care vizează alte terenuri cu numere top. diferite.

Chiar și pentru a se verifica dacă, în privința unuia din numerele top., pentru care se solicită despăgubiri în baza Legii 10/2001, respectiv nr. top. (...)/4 ce provine din nr. top. (...)/1 din CF nr. (...) (...), ar fi existat posibilitatea de a se acorda despăgubiri, fiind menționat nr. top. (...)/1 din CF nr. (...) (...) în dispozitivul deciziei nr. (...) din 14.02.2018 a Curții de Apel (...), se impunea solicitarea unor clarificări și a hotărârii, persoanei care a solicitat despăgubiri, și care a formulat notificarea, mai ales că Primarul Municipiului (...) nu a fost parte în acel litigiu, necomunicându-i-se astfel hotărârea motivată și mai ales se impunea studierea cu mare atenție a considerentelor pentru a se putea stabili dacă într-adevăr instanța de judecată a fost investită și s-a pronunțat în concret, acordând despăgubiri și pentru terenurile ce au făcut obiectul notificării în baza Legii 10/2001 în prezentul dosar.

Toate aceste demersuri necesare pentru o reală verificare nu s-au făcut, dispoziția de respingere fiind dată doar în urma simplei lecturări a minutei deciziei nr. (...) din 14.02.2018 a Curții de Apel (...), așa cum a apărut aceasta pe portalul instanței, în care însă se face trimitere expresă la terenuri situate pe alte numere top. decât cele care fac obiectul prezentei notificări.

Cu toate acestea instanța de fond, fiind legal investită cu analiza dispoziției contestate, trebuia să analizeze în concret, în lumina motivării deciziei nr. (...) din 14.02.2018 a Curții de Apel (...), dacă într-adevăr aceasta instanță a fost investită și s-a pronunțat efectiv asupra terenurilor din prezentul litigiu, acordând despăgubiri pentru preluarea abuzivă a acestora.

În mod pertinent, și pe baza unei motivări ample și judicioase, pornind de la motivarea instanței, și de la expertizele efectuate în acel dosar, instanța de fond a ajuns la concluzia legală și temeinică, potrivit căreia Curtea de Apel (...) nu s-a pronunțat prin decizia invocată asupra unor eventuale despăgubiri cuvenite cu privire la terenurile ce fac obiectul notificării în prezentul litigiu, astfel încât dispoziția primarului de respingere a notificării ca rămasă fără obiect e nelegală și netemeinică.

Astfel în dosarul civil nr. (...)/(...)/2012* Curtea de Apel (...) reținând cauza spre judecare în fond, în recurs după casare, în cel de-al doilea ciclu procesual, reține că a fost investită cu acordarea de despăgubiri în baza Legii 221/2001, pentru un teren în suprafață de 50 de ha, ce a constituit moșia familiei (F) și a fost preluată prin Decretul nr. 83 din 2 martie 1949, pentru completarea unor dispoziții din Legea 187/1945. Se mai reține faptul că din actele de preluare, Decret nr. 70/1953 nepublicat și HCM nr. 308/1953 emise în perioada regimului comunist, a rezultat că scopul preluării terenului a fost acela de a asigura cultivarea lor cu diverse culturi agricole, urmând ca terenurile să fie înregistrate în registrul agricol.

Identificarea concretă a terenului pentru care s-au acordat despăgubiri rezultă fără urmă de tăgadă din expertiza topografică efectuată de expertul tehnic judiciar (It), în primul ciclu procesual în recurs (filele 167 - 171 dosar (...)/(...)/2012 al Curții de Apel (...) în care se arată că obiectul expertizei îl formează cele 50 de ha (87 de jugere) de teren preluate cu Decretul Lege nr. 83 din 2 martie 1949, pentru completarea unor dispoziții din Legea 187/1945, după cum urmează:

- nr. top. (...)/4 cu o suprafață de 358.738 mp;

- nr. top. (...)/1 cu o suprafață de 39.355 mp;

- nr. top. (...) cu o suprafață de 3176 mp;

- nr. top. (...)/1 cu o suprafață de 98.731 mp.

Această suprafață de teren apare reprezentată foarte clar și în schița de la fila 170 același dosar.

Se mai reține în cuprinsul aceleiași hotărâri judecătorești cât și în cuprinsul expertizei efectuate de expertul tehnic judiciar (It), că anterior preluării abuzive din anul 1949 a existat o altă preluare într-o primă fază, în baza Legii 187/1945 a unei suprafețe de 12,72 ha (respectiv 21 jugere) compusă din:

- nr. top. (...)/3 cu o suprafață de 105.432 mp și

- nr. top. (...)/4 cu o suprafață de 21.868 mp.

Asupra acestor terenuri înscrise sub nr. top. (...)/3 și (...)/4, cu o suprafață de 12,72 ha, preluate anterior, prin expropriere pentru înfăptuirea reformei agrare, în anul 1945, Curtea de Apel (...) nu s-a considerat investită și nu a acordat despăgubiri, despăgubirile fiind acordate în mod exclusiv pentru suprafața de 50 de ha preluată prin Decretul Lege nr. 83 din 2 martie 1949, constituită din imobilele înscrise în CF (...) (...) și CF (...) (...) nr. top. (...)/ 1; (...); (...)/4 și (...)/1.

În același sens a fost efectuată o altă expertiză tehnică judiciară de expertul (E2) în cel de al doilea ciclu procesual în dosar nr. (...)/(...)/2012* al Curții de Apel (...), în fața Tribunalului (...) (fila 32 - 39 dosar Tribunalul (...) prin care sunt identificate topografic, în același sens cele 50 ha de teren ce fac obiectul litigiului, ca fiind reprezentate de cele patru nr. top. (...)/1; (...); (...)/4 și (...)/1, cu o mică diferență de suprafață în cazul nr. top. (...)/1 a cărui suprafață este de 97.514 mp, așa cum apare și în schița de identificare de la fila 36 din același dosar.

De altfel din această schiță de identificare rezultă fără dubiu că acel litigiu nu a vizat suprafața de 105.432 mp înscrisă în CF (...) (...), sub nr. top. (...)/3, reprezentată distinct pe schiță.

Totodată aceleași aspecte rezultă și din expertiza tehnică judiciară efectuată de expert (E3) în cel de al doilea ciclu procesual în dosar nr. (...)/(...)/2012* (filele 113 - 122 volum III dosar Curtea de Apel (...), expertiză încuviințată de Curtea de Apel (...) în urma casării cu reținere spre rejudecare și din care rezultă următoarele suprafețe de teren pentru cele patru numere top. în litigiu:

- nr. top. (...)/4 cu o suprafață de 358.770 mp;

- nr. top. (...)/1 cu o suprafață de 39.347 mp;

- nr. top. (...) cu o suprafață de 3143 mp;

- nr. top. (...)/1 cu o suprafață de 97.526 mp.

Din această expertiză rezultă clar din Anexa 2 modul de identificare a nr. top. (...)/1 cu o suprafață de 97.526 mp.

În același sens expertiza tehnică evaluatorie efectuată de expertul judiciar (E4) în dosarul de recurs în cel de al doilea ciclu procesual, în care se identifică clar la fila 148, vol. IV – dosar nr. (...)/(...)/2012* al Curții de Apel (...), suprafața de teren pentru care s-au calculat despăgubiri, existând și o schiță la fila 151 din același dosar, fiind evident faptul că pentru cele două numere top. din prezentul litigiu, nu s-au calculat despăgubiri.

Totodată în considerentele deciziei nr. (...) din 14.02.2018 a Curții de Apel (...) se reține la fila 19 aliniat 2 din cuprinsul deciziei (aflată la fila 231 vol. VI dosar nr. (...)/(...)/2012* al Curții de Apel (...) că: „În înscrisurile aflate la filele 200 - 214 din dosarul de recurs din primul ciclu procesual, cu privire la nr. top.  primite după parcelare, se arată că parcelele sunt cuprinse în perimetrul construibil al Municipiului (...), nefiind cuprinse în producția agricolă, adică sunt terenuri neproductive, rezultând astfel că terenurile erau pe cale de a se construi și prin urmare, făceau parte din intravilanul localității și nu din extravilan, atât parcela nr. top. 6523, cât și parcela nr. top. (...)/3, aflându-se așa cum s-a arătat mai sus în partea de sud a terenului preluat în anul 1949, cu cele patru numere topografice, și care face exclusiv obiectul cauzei.

Rezultă astfel în mod clar, din motivarea deciziei nr. (...) din 14.02.2018 a Curții de Apel (...), că numai cele patru numere topografice, identificate prin multiplele expertize topografice indicate pe larg mai sus, au făcut obiectul preluării în anul 1949 și numai acestea fac obiectul litigiului în cauză, în mod exclusiv.

Per a contrario, asupra terenului intravilan, preluat anterior, în anul 1945, cu nr. top. (...)/3 și (...)/4, ce face obiectul prezentului litigiu, Curtea de Apel (...) nu a fost investită să se pronunțe și nici nu s-a pronunțat.

O altă mențiune clară și neechivocă a aceleiași instanțe, în care se reiterează obiectul investirii ca fiind strict terenul preluat în anul 1949, compus strict din nr. top. (...)/4, (...)/1, (...) și (...)/ 1; preluate prin Decretul 83/1949, se regăsește la fila 18 primul aliniat din hotărâre.

În prezentul dosar însă, așa cum legal și temeinic a reținut și instanța de fond Tribunalul (...), obiectul litigiului îl constituie suprafața de 21 de jugere, constituită din cu nr. top. (...)/3 și (...)/4 și preluată într-o primă fază în anul 1945.

Diferența clară dintre suprafața de 50 de ha, care a făcut obiectul litigiului tranșat irevocabil la Curtea de Apel (...) și prezentul litigiu care vizează terenul de 12,72 ha, rezultă și din faptul că cele două loturi au făcut obiectul unor preluări diferite, în două etape distincte, în ani diferiți și pe baza unor decrete de naționalizare diferite.

Astfel este clar faptul că, în timp ce într-o primă etapă s-a preluat prin expropriere în anul 1945, suprafața de 12.72 ha constituită din nr. top.(...)/3 și (...)/4, care face obiectul prezentului litigiu, ulterior în anul 1949 a fost preluată suprafața de 50 ha, compus strict din nr. top. (...)/4, (...)/1, (...) și (...)/ 1; preluată prin Decretul 83/1949.

Totodată la data primei preluări, atunci când prin procesul verbal din 17.07.1947 s-a lăsat în proprietatea văduvei (F) (Y) și (F) (W) suprafața de 50 de ha teren, se menționează în același proces verbal că partea aleasă de proprietari se cuprinde în număr top. (...)/4; (...)/1; (...) în întregime, iar restul până la completare a cotei de 87 de jugere din număr top. (...)/1 într-o singură bucată.

Rezultă deci că la acea dată, potrivit opțiunii expropriatului are loc o dezmembrare a numărului top. (...)/1, iar (...)/4 rezultat din acesta face obiectul preluării inițiale în anul 1945, alături de terenul înscris sub număr top. (...)/3. Din procesul verbal nr. (...)/1945 rezultă că s-a expropriat de la văduva lui (F) (Y) și (F) (W) în baza legii agrare, din averea totală de 109 jugere și 1565 stânjeni pătrați și 21 de jugere.”

De asemenea și în prezentul litigiu s-a efectuat o expertiză topografică cadastru și geodezie, expertul tehnic (E), arătând în cadrul concluziilor din raportul tehnic judiciar de expertiză (filele 76 - 79 dosar de fond al Tribunalului (...) a arătat că terenul în litigiu în suprafață de 12,72 ha, se compune din două suprafețe cadastrale alipite, identificate prin număr top. (...)/3 în suprafață de 105432 mp înscris în CF nr. (...) (...) și convențional prin număr top. (...)/4 în suprafață de 21768 mp, suprafața care face parte din număr top. (...)/1, înscris în CF. nr. (...) (...), această suprafață de 12,72 ha expropriată în anul 1945 de Statul Român, de la preluare și până în prezent făcând parte din intravilanul municipiului (...), și-a schimbat destinația fiind complet ocupată în timp de o serie de construcții industriale, servicii, utilități, străzi chiar și prin restituirea unei suprafețe de 8772 mp prin titlul de proprietate, cum legal și temeinic a arătat și instanța de fond.

Pentru toate aceste argumente de fapt și de drept, Curtea a reținut că în mod legal și temeinic a dispus instanța de fond anularea Dispoziția nr. (...)/22.03.2018, emisă de primarul municipiului (...) și a obligat pârâtul – primarul municipiului (...), să emită pe seama reclamantei dispoziție de acordare de măsuri reparatorii în echivalent conform art. 1 alin. 2 din Legea nr. 165/2013 pentru imobilul – teren intravilan înscris în CF nr. (...) (...) nr. top. (...)/3 în suprafața de 105.432 mp și nr. top. convențional (...)/4 în suprafața de 21.768 mp, suprafață care face parte din nr. top. (...)/1 din CF nr. (...) (...), imobil identificat conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert (E), neputându-se reține puterea de lucru judecat a deciziei nr. (...) din 14.02.2018 a Curții de Apel (...) din dosar nr. (...)/(...)/2012* în prezenta cauză, deoarece despăgubirile solicitate în acel litigiu au vizat un alt teren.

Pentru toate aceste argumente expuse pe larg în cele de mai sus, Curtea în baza art. 480 alineat 1 Cod procedură civilă a respins ca nefondat apelul civil formulat de apelanții pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI (...) PRIN PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI (...) în contradictoriu cu intimata reclamantă (R) împotriva sentinței civile nr. (...)/D din 15 martie 2019, pronunțată de Tribunalul (...).

II. Apelul formulat de apelanta reclamantă (R) a vizat doar considerentele sentinței civile nr. (...)/D din 15 martie 2019, cu privire la culpa procesuală în contextul cheltuielilor de judecată.

Având în vedere că au fost atacate doar considerentele sentinței în privința cheltuielilor de judecată și nu lipsa unor dispoziții exprese ale instanței de fond în privința acestora, în apel reprezentantul apelantei a lămurit că interesul procesual constă în solicitarea acestora pe cale separată, în litigii ulterioare.

În drept potrivit art. 461 aliniat 2 Cod procedură civilă calea de atac va putea viza în mod excepțional și considerentele hotărârii, prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces, sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea.

În concret există trei ipoteze în care instanța de control judiciar, va putea, în cale de atac, să modifice considerentele sentinței primei instanțe, păstrând însă soluția pronunțată, acestea fiind următoarele: 1. dezlegarea unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces; 2. dezlegarea unor probleme de drept care sunt greșite; ori, 3. cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea.

Apelanta reclamantă invocă în esență, în susținerea apelului, că lipsa culpei procesuale a intimatului pârât a fost greșit reținută de instanța de fond, deoarece o lipsă a culpei ar fi însemnat emiterea unei decizii care să nu fie atacată în instanță, or această decizie a fost atacată, iar actul administrativ atacat a fost anulat, acțiunea fiind admisă în parte, ceea ce însemnă că instanța a aplicat o sancțiune civilă anulând actul, concluzia care se impune fiind aceea că intimatul s-a aflat în culpă la emiterea actului administrativ ce a fost anulat.

În continuare se detaliază aspectele ce țin de poziția procesuală a intimatului, invocându-se un comportament șicanator, invocarea unor argumente eronate, negarea unor aspecte câștigate cauzei prin hotărâri judecătorești irevocabile în privința calității reclamantei de moștenitor al proprietarilor tabulari, nesusținerea argumentului ce a stat la baza emiterii dispoziției și enunțarea altora, nesusținute dar demontate și acestea în prezentul proces.

Analizând criticile apelantei strict din perspectiva dispozițiilor art. 461 aliniat 2 Cod procedură civilă, Curtea a reținut următoarele:

În privința cheltuielilor de judecată instanța de fond a reținut următoarele în considerentele sentinței pronunțate: ”Nu va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, nefiind în culpă procesuală cu privire la soluționarea cererii și a memoriilor formulate de reclamantă, având în vedere multiplele procese de judecată în legătură cu terenurile din litigiu, ultimele fiind finalizate în 2018 după care s-a emis și dispoziția atacată.”

În drept, în privința cheltuielilor de judecată instanța are obligația de a face o analiză din perspectiva art. 453 alineat 1 Cod procedură civilă care prevede foarte clar: ”partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care câștigă, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.”

Cheltuielile de judecată se acordă astfel, potrivit textului enunțat, părții care câștigă procesul, respectiv cea căreia i se admite în tot sau în parte acțiunea, verificându-se însă în fiecare caz și culpa procesuală.

Există însă o prezumție relativă a existenței culpei procesuale în sarcina celui care pierde procesul, în concret în prezentul proces, această culpă procesuală prezumată revine pârâtului, al cărui act administrativ a fost anulat, fiind admisă în acest sens acțiunea reclamantei.

Totuși se impune și analiza în concret a culpei procesuale care rezultă, pe de o parte din emiterea dispoziției nr. (...)/2018 a Primarului Municipiului (...) cu nerespectarea legii, din moment ce ea a fost anulată, cu obligarea clară a unității emitente de a emite o nouă decizie pe fondul cererii și să se acorde măsuri reparatorii în echivalent, argumentul principal al rămânerii fără obiect a cererii, datorită pronunțării deciziei civile nr. (...) din 14.02.2018 a Curții de Apel (...), într-un proces în care primăria nu a fost parte și a studiat doar minuta de pe site, care însă făcea referire la despăgubiri acordate pentru terenuri aflate pe alte numere top. decât cele din prezentul litigiu, fiind în mod categoric considerat nelegal și netemeinic de instanța de fond, motive pentru care culpa procesuală a pârâților s-a impus a fi reținută.

Văzând și comportamentul procesual în derularea procesului ca o componentă a culpei procesuale, curtea a reținut că și aceasta a existat și s-a materializat prin invocarea în fața instanței a unor alte motive decât cele din cuprinsul dispoziției, pentru care se impunea respingerea notificării sau chiar negarea unor aspecte de fapt sau de drept dezlegate anterior prin hotărâri judecătorești irevocabile și despre care avea cunoștință, contrazicând astfel mențiuni din propria dispoziție.

Instanța de fond în schimb a făcut o aplicare greșită a legii, neanalizând culpa procesuală din perspectiva dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă în modul indicat mai sus, ci a făcut o analiză dintr-o altă perspectivă, argumentând practic cu „lipsa unei culpe în derularea în timp îndelungat a procedurii administrative”, motivând prin faptul că pârâtul nu a fost în culpă așteptând finalizarea unui proces derulat la Curtea de Apel (...), o asemenea argumentație însă privind durata procedurii administrative derulate până la emiterea deciziei, pe de o parte este greșită, fiind străină de criteriile impuse de art. 453 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte nu are legătură cu cauza, nefiind solicitate despăgubiri pentru durata acestei proceduri și în al treilea rând conține constatări de fapt ce ar putea prejudicia reclamanta într-un alt proces cu acest obiect.

În consecință, sunt întrunite toate cele trei ipoteze care justifică înlocuirea considerentelor privind culpa în acordarea cheltuielilor de judecată, considerentele fiind greșite raportat la norma de drept aplicabilă, exced obiectului cauzei și din aceste motive conțin și constatări ce ar putea prejudicia partea într-un litigiu ulterior.

Pentru aceste motive, Curtea a admis apelul civil introdus de apelanta reclamantă (R) cu domiciliul procesual ales în (...), în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI (...) prin PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI (...), ambii cu sediul în (...) (...), împotriva considerentelor sentinței civile nr. (...)/D din 15 martie 2019, pronunțată de Tribunalul (...), pe care a schimbat-o în parte, doar în privința considerentelor, în sensul că:

În bata art. 461 alineat 2 teza finală Cod procedură civilă a dispus înlăturarea considerentelor din Sentința civilă nr. (...)/D din 15 martie 2019, pronunțată de Tribunalul (...), privind culpa procesuală în contextul cheltuielilor de judecată și înlocuirea lor cu considerentele cuprinse în prezenta decizie, așa cum au fost ele analizate în cele de mai sus din perspectiva criteriilor impuse de art. 453 alineat 1 Cod procedură civilă respectiv a căderii în pretenții, a culpei în emiterea actului desființat de instanță și a comportamentului procesual în cursul derulării procesului, toate dovedind că există culpă procesuală în sarcina pârâtului care a căzut în pretenții și al cărui act administrativ a fost anulat cu caracter definitiv.

Cu privire la cheltuielile de judecată din apel, în baza art. 453 Cod procedură civilă curtea a luat act de declarația apelantei reclamante (R) că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.