În cazul infracţiunii de părăsire a locului accidentului prevăzută de art. 338 Cod penal, inculpatul nu beneficiază în mod automat de prevederile art. 83 Cod penal.

Art. 338 Cod penal, art. 83, 91 Cod penal.

În ceea ce priveşte amânarea aplicării pedepsei, chiar dacă formal sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 83 Cod penal, infractorul nu beneficiază în mod automat de această măsură, iar instanţa nu este ţinută să amâne fără rezerve aplicarea pedepsei, ci, dimpotrivă, trebuie să evalueze dacă, în raport cu gravitatea concretă a infracţiunii şi personalitatea subiectului activ, amânarea aplicării pedepsei este sau nu suficientă pentru îndeplinirea funcţiilor pedepsei. 

În speţa de faţă, atitudinea procesuală sinceră a inculpatului, raportat la circumstanţele personale ale acestuia constând în lipsa antecedentelor penale şi în împrejurarea că este integrat în societate, în contextul prezentat, nu sunt însă suficiente pentru a trage concluzia că aplicarea imediată a pedepsei nu este necesară în cauză, aceasta întrucât gravitatea concretă a infracţiunii săvârşite imprimă necesitatea ca pedeapsa stabilită în prim grad să fie aplicată, numai în acest fel putându-se realiza reinserţia socială a inculpatului şi prevenţia generală.

În prezenţa acestor realităţi, pentru îndeplinirea funcţiilor sancţiunii penale, în particular a funcţiei de reeducare şi a celei de exemplaritate, este necesară aplicarea imediată a pedepsei.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, văzând atitudinea de căinţă manifestată de acuzat, raportat la faptul că inculpatul şi-a asumat răspunderea pentru fapta comisă, regretă cele întâmplate şi a conştientizat efectele pe care le generează adoptarea unui comportament antisocial, împrejurări care conduc la ideea că reeducarea acesteia a şi început, coroborat cu faptul că în aprecierea noastră scopul sancţiunii penale poate fi atins în modalitatea suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate.

Prin sentinţa penală nr. 139 din 05 octombrie 2016, pronunţată de Judecătoria Sighişoara, în dosarul penal nr. 1.019/308/2016, instanţa de fond a dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală a stabilit pedeapsa de 1 an si 7 luni  închisoare în sarcina inculpatului  P. B., fiul lui xxx, fără antecedente penale, domiciliat în com. xxx, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de părăsirea locului accidentului ori modificare şi ştergerea urmelor acestuia  prevăzute de art. 338 alin. 1 din Codul penal.

În baza art. 83 alin. (1), (3) C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C.pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mureş, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probaţiune Mureş.

În baza art. 404 alin. (3) C.proc.pen. a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. Pen. l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 250 lei sunt cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 25 aprilie 2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara, întocmit în dosarul nr. 745/P/2015, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 28.04.2016,  s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului P. B. pentru săvârşirea infracţiunii de părăsirea locului accidentului sau modificarea sau ştergerea urmelor acestuia  faptă prev. de art. 338 al. 1 Cod penal. 

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că la data de 02.05.2015, ora 07.05, ofiţerul de serviciu din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Mureş a fost sesizat cu privire la faptul că la Unitatea de Primiri Urgenţe SMURD Tg. Mureş s-au prezentat două persoane de sex masculin care prezentau leziuni corporale posibil suferite în urma unui accident rutier. În baza sesizării, lucrătorii de poliţie care s-au deplasat la unitatea sanitară i-au identificat pe cei doi răniţi în persoana numiţilor P. B. şi M.I., iar în urma cercetărilor efectuate în cauză, s-a stabilit, ca stare de fapt că, la data de 02.05.2015, în jurul orei 03.30, inculpatul P. B. a condus autoturismul marca Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare xx pe DC 48, pe raza loc. Dumitreni, com. Bălăuşeri, jud. Mureş, având ca pasager pe locul din dreapta – faţă pe numitul M. I., iar la un moment da, numitul P. B. a pierdut controlul asupra maşinii care a derapat şi a intrat în coliziune cu un gard metalic, aflat pe partea dreaptă a sensului său de mers. În urma accidentului, ambii ocupanţi ai autoturismului au fost răniţi, dar nu au sunat la numărul de urgenţă 112, ci au plecat de la locul accidentului, deplasându-se la locuinţa numitului M. I. din satul Dumitreni. Ulterior, în jurul orei 04.30, deoarece numitul M. I. sângera abundent de la rana suferită în zona capului, au sunat la salvare, iar o ambulanţă i-a luat pe cei doi răniţi şi i-a transportat la SMURD Tg. Mureş, unde li s-au acordat îngrijiri medicale şi s-a constatat că aceştia nu au suferit leziuni corporale grave.

Iniţial, cei doi au ascuns faptul că au fost implicaţi într-un accident rutier, afirmând că au căzut cu bicicleta. Apoi, în faţa organelor de poliţie au recunoscut şi au descris modul cum s-a produs accidentul, aspectele relatate fiind consemnate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului.

Inculpatul P. B., în calitate de conducător auto, a fost testat cu un aparat etilotest, rezultând la ora 07.23 o concentraţie de 0,40mg/l alcool în aerul expirat, motiv pentru care i s-au recoltat probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

Potrivit buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1823/340/A-12/04.05.2015 emis de Institutul de Medicină Legală Tg. Mureş, inculpatul avea, la ora 07.25, o alcoolemie de 0,80 g %0 , iar la ora 08.25, o alcoolemie de 0,60 g %0.

În continuare, organele de poliţie s-au deplasat la locul producerii accidentului, respectiv pe DC 48, pe raza loc. Dumitreni, com. Bălăuşeri, jud. Mureş, la km 3+200m, stabilindu-se că accidentul a avut loc pe un sector de drum pietruit, carosabil umed cu

denivelări. În acest loc a fost găsit şi autoturismul marca Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare xxx, cu avarii însemnate în partea din faţă. De asemenea, la faţa locului au fost identificate şi trei urme de derapaj, care posibil au fost create de autoturismul avariat.

Cu ocazia audierii în calitate de persoană vătămată, numitul  M. I. a declarat că a fost pasager pe scaunul din partea dreaptă – faţă în autoturismul condus de prietenul său, inculpatul P. B. Din cauza faptului că drumul era pietruit, inculpatul a pierdut controlul autoturismului care a derapat şi a intrat în coliziune cu gardul de fier de pe marginea drumului.

În urma impactului, numitul M. I. a lovit cu capul în parbriz, iar inculpatul s-a lovit cu gura de volan, însă cei doi s-au înţeles să nu meargă la spital. Întrucât numitul M. I. sângera abundent au fost nevoiţi să cheme salvarea.

Persoana vătămată M.I. a precizat că nu a știut că inculpatul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi a arătat că nu formulează plângere prealabilă împotriva lui pentru leziunile corporale suferite.

Fiind audiat în calitate de suspect şi inculpat, în prezenţa avocatului ales şi a unui interpret, numitul P. B. nu a vrut să dea declaraţii, arătând că îşi menţine declaraţiile făcute la SMURD Tg. Mureş în faţa organelor de poliţie şi consemnate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului. Aspectele relatate cu acea ocazie se coroborează cu cele susţinute de numitul M. I., rezultând fără dubiu că inculpatul P. B. a condus autoturismul marca Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare xxx pe DC 48, pe raza loc. Dumitreni, com. Bălăuşeri, jud. Mureş, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, şi întrucât nu a adaptat viteza de circulaţie la condiţiile de drum a pierdut controlul autoturismului, intrând în coliziune cu gradul de fier de pe marginea drumului, accident în urma căruia cei doi au suferit leziuni corporale uşoare.

Inculpatul P. B. a încălcat prevederile art.77 alin. 1 din OUG  nr. 195/2002, republicată, potrivit cărora: „ (1) Conducătorul unui vehicul implicat într-un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii unei persoane este obligat să ia măsuri de anunţare imediată a poliţiei, să nu modifice sau să şteargă urmele accidentului şi să nu părăsească locul faptei.”

Obiectul juridic al infracţiunii prev. de art. 338 alin. 1 C. penal, îl constituie relaţiile sociale privitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice a căror existenţă şi derulare normală presupun incriminarea faptelor de părăsire a locului accidentului de către conducătorul vehiculului, implicat într-un accident  de circulaţie soldat cu victime, fără încuviințarea poliţiei care efectuează cercetarea locului faptei. Această obligaţie impusă conducătorilor de autovehicule – de a rămâne la locul accidentului – se justifică prin necesitatea stabilirii cauzelor ce au provocat accidentul, a identificării persoanelor vinovate de producerea lui şi, pe cale de consecinţă, a tragerii la răspundere a acestora. De asemenea, prin săvârşirea infracţiunii de părăsirea locului accidentului sunt lezate şi relaţiile sociale privitoare la înfăptuirea justiţiei, deoarece este împiedicată sau îngreunată activitatea de aflare a adevărului, precum şi cele referitoare la acordarea primului ajutor victimelor accidentelor de circulaţie.

Situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu a fost întemeiată pe următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşa foto; procesul-verbal de recoltare a probelor biologice şi buletinul de examinare clinică; buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1823/340/A-12/04.05.2016 emis de IML Tg. Mureş; rezultatul etilotest seria ARZF nr. 0435/02.05.2015 ora 07.23, copia permisului de conducere şi copia certificatului de înmatriculare autoturism, copie poliţă de asigurare RCA; declaraţiile inculpatului; declaraţiile martorului Molnar Istvan.

La termenul de judecată fixat în procedura de cameră preliminară pentru data de 13 iunie 2016 inculpatul s-a prezentat cu avocat ales, domnul D. E. I.,  fiind depusă la dosar împuternicire avocaţială ( f. nr. 67).

Prin încheierea nr. 105/P/C/13.06.2016, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, a constatat competenţa materială şi teritorială a Judecătoriei Sighişoara şi a dispus începerea judecăţii.

La termenul de judecată din 03.10.2016 inculpatul a recunoscut fără rezerve învinuirea ce i-a fost adusă, însuşindu-şi probele administrate în cursul urmăririi penale şi totodată, a solicitat să-i fie aplicate prevederile art. 375 C pr.pen. privitoare la procedura de judecată în cazul recunoaşterii vinovăţiei. Declaraţia acestuia cu privire la aceste aspecte a fost consemnată şi ataşată la dosar, fila 68.

După luarea concluziilor, instanţa a apreciat că prezenta cauză se poate judeca conform procedurii simplificate, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 349 alin. 2 C procedură penală, în conformitate cu care „instanţa poate soluţiona cauza numai pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, dacă inculpatul solicită aceasta şi recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa şi dacă instanţa apreciază că probele sunt suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, cu excepţia cazului în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă”.

 Nu s-a mai solicitat proba cu înscrisurile în circumstanţiere, formulate iniţial de inculpat, respectiv o caracterizare de la locul de muncă.

Analizând coroborat actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:

La data de 2 mai 2016 orele 3,30 inculpatul P. B. a condus autoturismul marca Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare xxx, pe DC 48 pe raza localităţii Dumitreni comuna Bălăuşeri judeţ Mureş, având ca pasager pe locul din dreapta faţă pe numitul M. I. La un moment dat conducătorul auto P. B. a pierdut controlul maşinii care a derapat şi a intrat în coliziune cu un gard metalic aflat pe partea dreaptă a sensului său de mers.

In urma accidentului ambii ocupanți din autoturism au fost răniţi dar au plecat de la locul accidentului până la locuinţa martorului M. I.

 După orele 4,30 având în vedere că martorul sângera din cauza rănii suferite la nivelul capului, cei doi au sunat la ambulanţă şi au fost transportaţi la SMURD Tg. Mureş unde li s-au acordat îngrijiri medicale şi s-a constatat că nu au suferit niciunul leziuni corporale grave. În fața organelor de poliţie cei doi au recunoscut că au avut accidentul de circulaţie recunoaștere consemnată în procesul verbal de cercetare de la faţa locului. Inculpatul avea o concentraţie de 0,40 mg/l alcool în aerul expirat la ora 7,23 când a fost testat cu aparatul etilotest, iar potrivit buletinului de analiză toxicologică –alcoolemie nr. 1823/340/A-12/4 mai 2016 inculpatul avea la ora 07.25 o alcoolemie de 0,80g%0 iar la 08,25 de 0,60%0.

 Organele de politie s-au deplasat la faţa locului producerii accidentului pe DC 48 pe raza localităţii Dumitreni comuna Bălăușeri la KM 3+200m şi au stabilit că accidentul a avut loc pe un sector de drum pietruit, carosabil umed cu denivelări. În acest loc a fost găsit autoturismul inculpatului cu avarii în partea din faţă şi au fost identificate trei urme de derapaj posibil create de autoturismul condus de inculpat.

 Cu ocazia audierii persoana vătămată Molnar Istvan a arătat ca a fost pasager in autoturismul condus de inculpat in noaptea de 2 mai 2016 şi ocupa scaunul din dreapta faţă,  că nu a cunoscut că inculpatul a consumat alcool, că inculpatul a pierdut controlul volanului şi  autoturismul a derapat  intrând in coliziune cu gardul .

Atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, inculpatul P. B.  a recunoscut săvârşirea faptei respectiv că a condus autoturismul marca Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare xxx, pe raza localităţii Dumitreni, având pasager pe scaunul din dreapta pe martorul M. I. şi la un moment dat autoturismul a derapat şi a intrat în coliziune cu gardul  de metal aflat pe partea dreapta sensului său de mers. După accident s-au deplasat ambii la locuinţa martorului fără să anunţe accidentul, iar pe timpul nopţii s-au înțeles să solicite salvarea pentru a fi transportați la spital pentru îngrijiri medicale, înțelegându-se să declare că au avut accidente cu bicicleta nu cu autoturismul, dar în faţa organelor de poliţie sesizate de ofiţerul de serviciu din cadrul IPJ Mureş despre faptul că la unitatea de primiri urgenţe SMURD Tg. Mureş s-au prezentat două persoane de sex masculin care prezintă vătămări corporale posibil rezultate ca urmare a unui accident rutier, au  recunoscut faptele aşa cum s-au petrecut.

În contextul celor expuse anterior, instanţa a constatat că declaraţia inculpatului se coroborează cu declaraţia martorului M. I., cu aspectele consemnate în cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracţiunii, cu rezultatul testării cu aparatul alcooltest, cu rezultatul analizei toxicologice a alcoolemiei precum şi cu menţiunile buletinului de examinare clinică, iar vinovăţia acestuia este stabilită dincolo de orice dubiu.

În drept, potrivit art. 338 alin. 1 Cod penal, părăsirea locului accidentului, fără încuviinţarea poliţiei sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului (…) implicat într-un accident de circulaţie, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. Potrivit disp. alin. 3 lit. b ale aceluiaşi text de lege, nu constituie infracţiune părăsirea locului accidentului când conducătorul vehiculului, în lipsa altor mijloace de transport, transportă el însuşi persoanele rănite la cea mai apropiată unitate sanitară în măsură să acorde asistenţa medicală necesară şi la care a declarat datele de identitate şi numărul de înmatriculare sau înregistrare a vehiculului condus, dacă se înapoiază imediat la locul accidentului.

Fapta reţinută în sarcina inculpatului a fost comisă la data de 02.05.2016, aşadar după intrarea în vigoare a noului Cod penal, astfel încât nu intră în discuţie aplicarea legii penale mai favorabile, care ar presupune intervenirea unei succesiuni de legi de la momentul comiterii faptei şi până la judecarea definitivă. Prin urmare, instanța a constatat întrunirea elementelor de tipicitate ale infracțiunii prev. de art. 338 alin. 1 Cod penal.

Pentru început, s-a constatat că noua reglementare a adus modificări elementului constitutiv al infracțiunii de părăsire a locului accidentului, deşi denumirea marginală este identică.  Astfel, în reglementarea art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., dată fiind şi Decizia I.C.C.J.-S.U. nr. 66/15.10.2007, pentru a se putea reţine săvârşirea infracţiunii de părăsirea locului accidentului se impunea ca accidentul rutier sã fie soldat cu uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau a mai multor persoane, adică producerea unor vătămări corporale care necesită pentru vindecare mai mult de 10 zile de îngrijiri medicale sau celelalte urmări prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal 1969, ori producerea accidentului ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni.

Prevederile art. 338 alin. 1 şi 3 Cod penal nu mai fac trimitere la  săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, ci cuprind sintagmele „accident rutier” şi „persoane rănite”, fără a condiţiona deci existenţa infracţiunii de o anumită gravitate a leziunilor suferite de persoanele vătămate. Martorul M. I. a declarat ca în urma impactului autoturismului cu gardul metalic s-a lovit cu capul de parbriz iar inculpatul cu gura de volan, că pe timpul nopţii el a sângerat abundent fapt pentru care au sunat la ambulanţă, însă nu a înţeles să formuleze plângere prealabilă împotriva inculpatului pentru leziunile corporale suferite.

Noţiunea de „accident rutier” este definitivă în mod expres de dispozițiile art. 75 din OUG nr. 195/2002, rep., constând în evenimentul care întruneşte mai multe condiţii: s-a produs pe un drum deschis circulaţiei publice ori şi-a avut originea într-un asemenea loc, a avut ca urmare decesul, rănirea şi  nu vătămarea corporală în sensul cuprins în infracţiunea prev. de art. 196 Cod penal, astfel cum este prevăzut  în mod expres în varianta asimilată a infracţiunii, prev. de art. 338 alin. 2 Cod penal) uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puţin unui vehicul sau alte pagube materiale şi în eveniment a fost implicat cel puţin un vehicul în mişcare.

Dată fiind starea de fapt reţinută mai sus, rezultă că evenimentul rutier provocat de inculpatul B.P. este un accident de circulaţie, în accepţiunea disp. art. 75 din OUG nr. 195/2002 rep., în condiţiile în care s-a produs pe un drum public deschis circulaţiei DC 48 pe raza localităţii Dumitreni com. Bălăuşeri judeţ Mureş  și a avut ca urmare rănirea unei persoane, aşa cum rezultă din menţiunile înscrisurilor filele 23şi 24 în care pentru martorul M. I. s-a consemnat un diagnostic prezumtiv de contuzie umăr drept, traumatism cranio-facial minor, iar în cazul inculpatului de plagă tăiată în condiţii de accident rutier.

Prin urmare, situaţia premisă a infracţiunii prev. de art. 338 alin. 1 Cod penal există.

 Din probatoriul administrat, rezulta că imediat, ulterior producerii accidentului rutier, inculpatul a plecat împreună cu martorul pasager, ambii răniţi în urma accidentului, fără a anunţa organele de poliţie de producerea evenimentului şi fără a avea încuviinţarea acestora, încălcând astfel obligaţiile impuse de art. 77 din OUG nr. 195/2002 rep, foarte probabil din motivul cunoscut de inculpat, respectiv că a consumat băuturi alcoolice şi se afla sub influenţa alcoolului.

În considerarea celor expuse, raportat la starea de fapt rezultată prin prisma probelor administrate în cursul procesului penal şi recunoscută de inculpat, fapta inculpatului B. P. care, în data de 02.05.2015, în jurul orei 03.30, a condus autoturismul marca Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare xxx pe DC 48, pe raza loc. Dumitreni, com. Bălăuşeri, jud. Mureş şi a produs un accident de circulaţie în urma căruia numitul M. I. şi acelaşi inculpat, au suferit leziuni corporale uşoare, şi apoi, a părăsit locul accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie şi fără a sesiza producerea evenimentului rutier, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de părăsirea locului accidentului sau modificarea sau ştergerea urmelor acestuia, prev. de art. 338 alin. 1 C. penal.

În ceea ce priveşte elementele constitutive ale infracţiunii, astfel cum s-a reţinut anterior, instanţa constată că, sub aspectul laturii obiective, fapta inculpatului s-a realizat prin acţiunea de părăsire, îndepărtare de la locul accidentului, fapt ce a avut ca urmare îngreunarea stabilirii cauzelor care au dus la producerea acestuia, fiind o infracţiune de pericol.

Sub aspectul laturii  subiective inculpatul a acţionat cu intenţie, în accepţiunea art. 16 alin. 3 Cod penal. Astfel, el a prevăzut sau cel puţin a acceptat rezultatul faptei sale,  respectiv că nu v-a fi descoperit faptul că traumatismele cu care s-au prezentat ulterior după accident la serviciul urgente SMURD nu vor fi recunoscute ca fiind dintr-un accident rutier

La individualizarea judiciară a tratamentului sancţionator pentru infracţiunea pentru care era judecat inculpatul, instanţa a tinut cont cu prioritate de prevederile art. 374 alin 4 raportat la art. 396 alin. 10 C.pr.pen., care instituie reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii şi respectiv, reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii, raportate la disp. art. 338 al.1 Cod penal, potrivit cărora pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este închisoarea între 2 şi 7 ani.

Cum inculpatul a recunoscut în întregime învinuirea care i se aducea şi a solicitat să i se facă aplicarea art. 374 alin. 4 C.pr.pen., instanţa i-a aplicat beneficiile care decurg din cauza de atenuare a răspunderii penale mai sus indicată.

Totodată, în vederea unei juste individualizări judiciare a tratamentului sancţionator ce a fost stabilit în cauză, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de disp. art. 74 C.pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita acestuia după comiterea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate şi situaţia familială şi socială a acestuia.

Astfel, pe de o parte, instanţa a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost puse în pericol (infracţiunea pentru care inculpatul a fost cercetat fiind o infracţiune de pericol, iar nu de rezultat).  Fiind descoperit şi testat cu aparatul alcooltest la aproximativ 1 ora si 30 minute de la producerea evenimentului rutier, plecarea inculpatului de la locul accidentului a fost în măsură să îngreuneze activitatea organelor judiciare şi să influenţeze rezultatul analizelor ulterioare, fapt prevăzut şi urmărit de inculpat.

Pe de altă parte, s-a reţinut şi împrejurarea că inculpatul a manifestat o atitudine sinceră, regretând şi recunoscând săvârşirea faptei. Totodată, va lua în considerare şi conduita inculpatului reliefată prin atitudinea sa procesuală concretizată în prezentarea în faţa organelor judiciare, contribuind astfel în mod nemijlocit la soluţionarea justă şi cu celeritate a cauzei şi la aflarea adevărului, cu respectarea exigenţelor impuse de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Toate aceste aspecte pozitive cu referire la persoana inculpatului, reliefate anterior, au fost valorificate cu prioritate pentru stabilirea modalităţii de individualizare a executării pedepsei.

Văzând toate aceste împrejurări, instanţa a constatat că o pedeapsă de un an și 7 luni închisoare, este necesară şi suficientă pentru a se îndeplini rolul represiv şi educativ al pedepsei.

Apreciind că scopul pedepsei, ca măsură de constrângere şi mijloc de reeducare a condamnatului, poate fi atins fără a se executa pedeapsa în regim de detenţie, constatându-se că sunt îndeplinite condiţiile art. 83 al. 1şi 3 C. pen. cu privire la  amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani,calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, a dispus amânarea aplicării pedepsei şi a stabilit în sarcina inculpatului măsuri de supraveghere cele prevăzute de art. 85 al.1 lit. a-e , cod penal.

 Astfel a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mureş la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice  schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 88 Cod penal, respectiv asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, constând în posibilitatea revocării amânării şi dispunerea executării pedepsei.

O copie a prezentei hotărâri se va comunica, după rămânerea definitivă, către IPJ Mureș – Serviciul Rutier.

În baza art. 274 al. (2) Cod procedură penală l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (250 lei pentru faza de urmărire penală şi 150 lei pentru faza de cameră preliminară şi judecată).

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SIGHIŞOARA, în declaraţia de apel, solicitând eliminarea dispoziţiilor art. 83 Cod penal, privind amânarea aplicării pedepsei şi să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu suspendare sub supravegherea executării pedepsei şi să se aplice inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 lit. i Cod penal, respectiv dreptul de a conduce autovehicule.

Examinând apelul promovat, prin prisma materialului aflat la dosarul nr. 1.019/308/2016 al Judecătoriei Sighişoara, ale motivelor invocate, precum şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv, potrivit dispoziţiilor art. 417 Cod procedură penală, instanţa de control judiciar găseşte calea de atac declarată a fi fondată, iar aspectele pe care le vom semnala impun admiterea acesteia, cu consecinţa reformării hotărârii judecătoreşti analizate, în următoarele limite şi pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reţinută – pornind de la conţinutul materialului probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal în faţa primei instanţe – hotărârea instanţei de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluţia la care s-a oprit prima instanţă, relativ la durata pedepsei stabilite în raport de criteriile de individualizare judiciară reglementate de prevederile art. 74 Cod penal.

Pentru a face o asemenea apreciere, considerăm că din conţinutul materialului probator administrat, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei penale, în modalitatea descrisă, pe parcursul desfăşurării procesului penal, acesta a şi recunoscut comiterea faptei fără rezerve.

Aşadar, constatăm şi noi alături de instanţa de fond că din materialul probator administrat se confirmă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că acuzatul a comis infracţiunea pentru care s-a dispus trimiterea lui în judecată, constând în aceea că, în data de 02.05.2015, în jurul orei 03.30, a condus autoturismul marca Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare xxx  pe DC 48, pe raza loc. Dumitreni, com. Bălăuşeri, jud. Mureş şi a produs un accident de circulaţie în urma căruia numitul M. I. şi inculpatul, au suferit leziuni corporale uşoare, şi apoi, a părăsit locul accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie şi fără a sesiza producerea evenimentului rutier.

În ceea ce priveşte încadrarea în drept a infracţiunii pentru care acuzatul a fost deferit justiţiei, stabilită prin actul de sesizare şi menţinută în primă instanţă, aceasta este una corectă.

Aşa cum am menţionat, remarcăm că instanţa de prim grad  a făcut o justă apreciere şi o corectă aplicare a criteriilor prev. de art. 74 Cod penal, cu privire la cuantumul pedepsei stabilite.

În ceea ce priveşte amânarea aplicării pedepsei, facem mențiunea că, chiar dacă formal sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 83 Cod penal, infractorul nu beneficiază în mod automat de această măsură, iar instanţa nu este ţinută să amâne fără rezerve aplicarea pedepsei, ci, dimpotrivă, trebuie să evalueze dacă, în raport cu gravitatea concretă a infracţiunii şi personalitatea subiectului activ, amânarea aplicării pedepsei este sau nu suficientă pentru îndeplinirea funcţiilor pedepsei. 

În speţa de faţă, atitudinea procesuală sinceră a inculpatului, raportat la circumstanţele personale ale acestuia constând în lipsa antecedentelor penale şi în împrejurarea că este integrat în societate, în contextul prezentat, nu sunt însă suficiente pentru a trage concluzia că aplicarea imediată a pedepsei nu este necesară în cauză, aceasta întrucât gravitatea concretă a infracţiunii săvârşite imprimă necesitatea ca pedeapsa stabilită în prim grad să fie aplicată, numai în acest fel putându-se realiza reinserţia socială a inculpatului şi prevenţia generală.

În aceeaşi ordine de idei, notăm că, nu lipsit de importanţă este şi faptul că potrivit probatoriului administrat, înainte de momentul producerii evenimentului rutier inculpatul consumase băuturi alcoolice.

În prezenţa acestor realităţi, în opinia noastră, pentru îndeplinirea funcţiilor sancţiunii penale, în particular a funcţiei de reeducare şi a celei de exemplaritate, este necesară aplicarea imediată a pedepsei.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, văzând atitudinea de căinţă manifestată de acuzat, raportat la faptul că inculpatul şi-a asumat răspunderea pentru fapta comisă, a regretat cele întâmplate şi a conştientizat efectele pe care le generează adoptarea unui comportament antisocial, împrejurări care conduc la ideea că reeducarea acesteia a şi început, coroborat cu faptul că în aprecierea noastră scopul sancţiunii penale putea fi atins în modalitatea suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate.

În acest context şi fiind îndeplinite toate condiţiile înserate în economia art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 7 luni închisoare aplicată acuzatului, pe durata unui termen de încercare stabilit, în conformitate cu prevederile art. 92 alin. 1 Cod penal, la 2 ani şi 6 luni.

Durata termenului de supraveghere a fost stabilit luând în considerare gravitarea infracţiunii săvârşite, precum şi perspectivele de resocializare a inculpatului, criterii în funcţie de care am determinat pedepsele complementare şi accesorii, precum şi măsurile/obligaţiile stabilite în sarcina inculpatului.

În ceea ce priveşte primăriile în cadrul cărora inculpatul urmează să presteze munca neremunerată în folosul comunităţii menţionăm că cele două primării au fost alese ca fiind cele mai apropiate de domiciliul inculpatului şi care sunt înscrise, în prezent, în baza de date întocmită de Ministerul Justiţiei şi publicată pe pagina de internet al acestui minister.

În ceea ce priveşte, solicitarea procurorului în declaraţia de apel de a se aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule, în cauza pendinte, pornind de la natura infracţiunii pentru care am procedat la tragerea la răspundere penală a inculpatului, nu a fost identificat un motiv legitim care să justifice o asemenea măsură, motiv pentru care solicitarea menţionată nu a fost primită.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 421 pct. 2  lit. a Cod procedură penală, a fost admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SIGHIŞOARA, împotriva sentinţei penale nr. 139 din 05 octombrie 2016, pronunţată de Judecătoria Sighişoara, în dosarul penal nr. 1.019/308/2016 şi în consecinţă:

În baza art. 423 alin. 1 Cod procedură penală, a fost desființată  parţial hotărârea atacată şi rejudecând cauza în limitele de mai jos:

În baza art. 396 alin.1, 2 Cod de procedură penală, a fost condamnat  inculpatul  P. B., în temeiul art. 338 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 375 alin. 1 şi 2, art. 374 alin. 4, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, la pedeapsa de:

- 1 (un) ani şi 7 (şapte) luni închisoare,

pentru comiterea infracţiunii de părăsirea locului accidentului fără încuviinţarea poliţiei.

În baza art. 91 alin. 1 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 7 luni închisoare aplicată inculpatului.

În temeiul art. 92 alin. 1 Cod penal, s-a stabilit termenul de supraveghere la 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni.

În baza art. 93 alin. 1 lit. a, b, c, d şi e Cod penal, pe perioada termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la Serviciul de probaţiune Mureş, la datele fixate de această instituţie;

b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c)să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d)să comunice schimbarea locului de muncă, dacă va fi cazul;

e)să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b Cod penali s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

A fost stabilit Serviciul de probaţiune Mureş ca organ însărcinat cu supravegherea executării măsurilor şi a obligaţiilor stabilite în sarcina inculpatului.

În baza art. 94 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. 1 lit. c.) – e.) Cod penal, se comunică Serviciului de probaţiune Mureş.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Bălăuşeri sau Primăriei Acăţari, jud. Mureş, pe o perioadă de 80 de zile.

În temeiul art. 91 alin. 4 Cod penali s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăzute de art. 96 alin. 1, 2 şi 4 Cod penal, respectiv;

asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni,

nu va respecta cu rea credinţă, măsurile de supraveghere sau

nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

Au fost menținute dispoziţiile din hotărârea atacată referitoare la obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.

Pornind de la soluţia ce pronunţată în cauză, în baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în procedura soluţionării prezentului apel, în sumă de 100 lei, au rămas în sarcina statului.

Pentru aceleaşi considerente, în temeiul art. 275 alin. 6 Cod procedură penală, suma de 260, reprezentând contravaloarea onorariului avocatului desemnat din oficiu în favoarea inculpatului, a rămas în sarcina statului şi a fost avansa din fondul special al Ministerului Justiţiei, în favoarea Baroului Mureş.

Domenii speta

Spete similare