Solicitare recunoastere încadrare activitate în grupa i de muncă. Activitate desfăsurată de reclamanti ce nu se regăseste în anexele Ordinului nr. 50/1990.

Prin Decizia nr. 9/16.05.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis recursul în interesul legii s-a stabilit, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor pct. 6-8 şi 12 din Ordinul nr. 50/1990, că instanţele de judecată au posibilitatea analizării constatării pe cale judiciară, ulterior aprobării acestui act normativ, a încadrării muncii prestate în perioada 18.03.1969 - 01.04.2001, după caz, în grupele I sau II de muncă, însă în considerentele acestei decizii s-au reţinut anumite condiţii pentru ca această constatare să fie admisibilă.

Premisa derulării acestei proceduri în faţa instanţei este ca tipul de activitate să se regăsească în Anexele 1 şi 2 ale variantei consolidate a ordinului. „Per a contrario” nu pot fi adăugate pe cale pretoriană, alte activităţi şi locuri de muncă faţă de cele din anexe, chiar dacă îndeplinesc aceleaşi condiţii de muncă posibil vătămătoare.

Activitatea desfăşurată de reclamanţi nu se încadrează în niciuna din activităţile enumerate în anexa I referitoare la grupa I de muncă din Ordinul nr. 50/1990.

Simpla existenţă a unor similitudini în ceea ce priveşte sarcinile de serviciu şi riscurile la care erau expuşi reclamanţii nu justifică încadrarea în grupa a I-a de muncă atât timp cât reclamanţii nu lucrau efectiv în locurile de muncă şi activităţile nominalizate în anexa I a Ordinului nr. 50/1990.

Ordinul nr. 50/1990

Decizia Înaltei Curti de Casaţie şi Justiţie nr. 9/16.05.2016

Decizia Înaltei Curti de Casaţie şi Justiţie nr. 12/23.05.2016

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa reclamanţii … în contradictoriu cu parata [...], au solicitat să se constate că şi-au desfăşurat activitatea în condiţii care se încadrează în grupa I de muncă, pană la data de 01.04.2001, respectiv în condiţii speciale de muncă, după aceasta dată, corespunzător timpului efectiv lucrat, respectiv 100%, obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverinţe din care să reiasă încadrarea corectă a reclamanţilor potrivit menţiunilor cuprinse în dispozitivul hotărârii.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că şi-au desfăşurat activitatea în cadrul societăţii pârâte, efectuând lucrări de întreţinere, revizie, reparaţie, lucrări de lichidare a avariilor şi incidentelor la instalaţiile electrice sub tensiune sau a celor scoase de sub tensiune.

Au susţinut reclamanţii că, în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, au fost supuşi unui complex de factori de risc de îmbolnăvire şi accidente. Au precizat reclamanţii că activitatea lor s-a desfăşurat în permanenţă în aceste condiţii deosebit de grele şi periculoase.

În drept, reclamanţii au invocat Ordinul nr. 50/1990.

Pârâta [...] a depus întâmpinare şi a solicitat respingerea cererii, întrucât prin Hotărârea nr. …/02-05-1996 emisă de Consiliul de Administraţie al [...], în urma determinărilor făcute de organele abilitate, s-au nominalizat meseriile şi locurile de muncă ce s-au încadrat în grupa superioară de muncă şi pentru care s-a plătit CAS majorat. Meseria de electrician staţie nu este nominalizată în Hotărârea CA al [...], astfel încât reclamanţii nu pot beneficia de grupa I de muncă.

În prezenta cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

La termenul din 21-05-2015, instanţa a încuviinţat pentru reclamanţi proba cu expertiza în specialitatea protecţia muncii, numind expertul şi stabilind cuantumul onorariului provizoriu si termenul in care acesta trebuie depus, respectiv 5 zile de la numire, conform art. 331 alin. 3 NCPC.

La termenul din 24-06-2015, instanţa a decăzut reclamanţii din dreptul de a mai administra proba cu expertiza încuviinţată, conform art. 262 alin. 3 NCPC, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de achitare a onorariului provizoriu.

Ulterior închiderii dezbaterilor pe fond, reclamanţii au depus cerere de repunere pe rol a cauzei, ataşând şi chitanţa aferentă plăţii onorariului de expert.

Cu privire la cererea de repunere pe rol, instanţa a apreciat că este neîntemeiată şi a respins-o.

În primul rând, instanţa a constatat că cererea de repunere pe rol nu este motivată şi nu sunt indicate temeiurile formulării unei astfel de cereri.

În al doilea rând, depunerea dovezii achitării onorariului de expert nu constituie un motiv pentru repunerea cauzei pe rol. Obligaţia stabilita de instanţă a fost de depunere a onorariului în termen.

Ori, nu numai că reclamanţii nu şi-au îndeplinit obligaţia de a depune dovada achitării onorariului la dosarului cauzei în termen de 5 zile, ci s-a constatat că nici plata nu au efectuat-o în acest termen. Rezultă din chitanţa nr. …, depusă odată cu cererea de repunere pe rol, că onorariul expertului a fost achitat la data de 24-06-2015, ora 9,14, deci cu depăşirea termenului de 5 zile stabilit.

Prin sentinţa civilă nr. 1362 din 24 iunie 2015 Tribunalul Constanţa a respins apelul formulat de apelanţii reclamanţi … în contradictoriu cu intimata pârâtă [...] ca nefondat.

Analizând cauza prin prisma probelor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente, Tribunalul Constanţa a reţinut următoarele:

Reclamanţii  …  au solicitat obligarea pârâtei [...] să le acorde grupa I de muncă in procentul corespunzător din timpul efectiv de lucru, în conformitate cu Ordinul nr. 50/1990, până la data de 01.04.2001, să se constate că locurile de muncă în care şi-au desfăşurat activitatea şi după data de 01.04.2001 sunt locuri de muncă încadrate în condiţii speciale şi, în consecinţă, să fie obligată pârâta la eliberarea unei adeverinţe.

Însă, instanţa a apreciat că încadrarea într-o grupă de munca este  de competenţa conducerii unităţilor, care împreună cu sindicatele din unităţi apreciază care persoane îşi desfăşoară activitatea în condiţii de muncă, apte să se încadreze în muncă în grupa I sau II (pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990).

Încadrarea angajatilor în sfera de aplicare a Anexei 1 sau 2 de către conducerea unitaţilor împreună cu sindicatele este condiţionată de existenţa unor condiţii deosebite de muncă, concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.), confom art. 6 din respectivul ordin al Ministrului Muncii.

Îndeplinirea condiţiilor depinde însă de măsurători efectuate de specialişti în domeniu, Ordinul prevăzând că existenţa condiţiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătăţii sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităţilor. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecţia muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condiţiilor şi că toate instalaţiile de protecţie a muncii funcţionau normal.

Mai mult decât atât, dacă s-au identificat asemenea factori, este stabilită în Ordin necesitatea de a se verifica dacă, în pofida măsurilor luate de unitate pentru normalizarea condiţiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activităţile, meseriile, funcţiile) prevăzute în aceste grupe depăşeşte nivelul maxim admis prevăzut în Normele de protecţie a muncii.

Drept urmare, împrejurarea că reclamanţii au activat în cadrul societăţii pârâte, în care se desfăşurau şi alte activităţi încadrate în grupa I si II de muncă este lipsită de relevanţă, deoarece aşa cum a stabilit actul normativ, specificul fiecărui loc de muncă era cel care determina, împreună cu întrunirea celorlalte condiţii, încadrarea în grupa I sau a II -a.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamanţilor de a se constata că locurile de muncă în care şi-au desfăşurat activitatea şi după data de 01.04.2001 sunt locuri de muncă încadrate în condiţii speciale, instanţa a apreciat de asemenea că este nefondata.

Prin art. 2 din HG nr. 1025/2003, s-a stabilit criteriile pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiţii speciale sunt următoarele:

a) încadrarea locurilor de muncă în grupa I de muncă, anterior datei de 1 aprilie 2001;

b) desfăşurarea activităţii în condiţii speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă definite la art. 1 lit. a);

c) existenţa la locurile de muncă în condiţii speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturaţi, în condiţiile în care s-au luat măsurile tehnice şi organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislaţia de protecţie a muncii în vigoare;

d) efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale şi înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani;

e) efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale şi înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani

(2) Încadrarea persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale se va realiza în condiţiile îndeplinirii tuturor criteriilor menţionate la alin. (1).

HG nr. 1025/2003 prevede o procedură ?i o metodologie de încadrare a locurilor de muncă în condiţii speciale, anumite etape, o ordine cronologică (art. 3), solicitarea angajatorului de verificare a locurilor de muncă în condiţii speciale (art. 4), constituirea unei comisii pentru acordarea avizelor de încadrare în condiţii speciale (art. 5), analizarea dosarului de către Comisia pentru acordarea avizelor de încadrare în condiţii speciale, constituită în cadrul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, si urmare analizării dosarului se acordă avizul sau se respinge motivat solicitarea de emitere a acestuia (art. 6).

Instanţa a constatat că o astfel de procedură nu a fost parcursă, criteriile cumulative prevăzute de art. 2 din HG nr. 1025/2003 nu sunt întrunite, locurile de muncă ale reclamanţilor nu au fost încadrate în grupa I de muncă anterior datei de 01.04.2001. 

În ceea ce priveşte cererea referitoare la eliberarea unei adeverinţe din care să reiasă încadrarea corectă a reclamanţilor, în condiţiile respingerii cererilor de încadrare în grupa I de muncă şi în condiţii speciale, şi această solicitare este nefondată.

Împotriva sentinţei civile nr. 1362 din 24 iunie 2015, pronunţate de Tribunalul Constanţa,  în termen legal a declarat apel reclamanţii …, pe care o consideră nelegală şi netemeinică pentru următoarele aspecte:

Reclamanţii au arătat că le-a fost încălcat dreptul la apărare, implicit dispoziţiile art.13 şi art.394, art.294 C.pr.civ., întrucât apărătorul care le-a reprezentat interesele în proces s-a prezentat la termenul din 24.06.2015, după câteva minute de la „terminarea” şedinţei de judecată şi a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, care a fost respinsă.

Au considerat reclamanţii că indiferent de soluţia pe care instanţa a „adoptat-o” privind achitarea onorariului de expert, aceasta era obligată să repună cauza pe rol, pentru ca reprezentantul să expună concluziile cu privire la fondul cauzei, cu atât mai mult cu cât nu a fost amânată pronunţarea cauzei pentru depunerea concluziilor scrise.

Această manieră de a soluţiona cauza evidenţiază şi încălcarea art.6 din Protocolul CEDO şi dovedeşte faptul că nu au beneficiat de un proces echitabil.

Mai arată reclamanţii că pe fondul cauzei, instanţa a lăsat să se înţeleagă că nu este competentă material să soluţioneze cauza, întrucât încadrarea într-o grupă de muncă este de competenţa conducerii unităţilor, soluţie ce contravine constatărilor instanţei cu privire la declararea competenţei materiale, în raport de disp. art.131 C.pr.civ.

Pe de altă parte, reclamanţii au apreciat că în mod greşit instanţa a interpretat dispoziţiile HG nr. 1025/2003 considerând că nerespectarea metodologiei obligatorie de urmat de către toţi angajatorii ar reprezenta un impediment pentru ei, de a solicita să se aprecieze asupra activităţii desfăşurate şi a califica dreptul corelativ activităţii pe care au prestat-o.

Cât timp pârâta împreună cu sindicatul nu fac dovada că şi-au îndeplinit în totalitate obligaţiile trasate de HG nr. 1025/2003, reclamanţii apreciază că au posibilitatea să sancţioneze această pasivitate, adresându-se instanţei de judecată în apărarea acestui drept subiectiv, iar demersul nu poate fi împiedicat de către intimată prin invocarea propriei turpitudini.

Analizând sentinţa apelată din prisma criticilor formulate Curtea a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin încheierea din 21.05.2015 Tribunalul Constanţa a încuviinţat proba cu expertiza tehnică şi protecţia muncii solicitată de reclamanţi, prin tragere la sorti a fost desemnat pentru efectuarea expertizei domnul expert tehnic [...] si s-a fixat un onorariu provizoriu in cuantum de 1000 lei în sarcina reclamanţilor care trebuia achitat in termen de 5 zile de la încuviinţarea probei sub sancţiunea decăderii.

În conformitate cu prevederile art.331 alin.3 C.pr.civ. dovada plăţii onorariului se depune la grefa instanţei de partea care a fost obligată prin încheiere, în termen de 5 zile de la numire sau în termenul stabilit de instanţă potrivit alin.2.

La termenul de judecată din 24.06.2015, ca urmare a neachitării onorariului fixat de instanţa pentru efectuarea raportului de expertiză în mod corect Tribunalul Constanta a dispus decăderea reclamanţilor din dreptul de a mai administra această probă. Cheltuielile necesare administrării probelor propuse de părţi cad în sarcina părţii care a cerut încuviinţarea probei.

În cazul în care pentru achitarea sumei necesare administrării probelor se stabileşte un termen, suma trebuie achitată în termenul fixat, dovada plăţii urmând a fi depusa la dosar.

Neachitarea în termen a sumei stabilite atrage decăderea părţii din dreptul de a administra proba, în conformitate cu prevederile art.262 alin. (3) C.pr.civ.

După finalizarea şedinţei de judecată din 24.06.2015, apărătorul reclamanţilor a depus la dosar cerere de repunere pe rol a cauzei, ataşând cererii dovada achitării onorariului de expert.

În mod corect prima instanţă a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, având în vedere faptul că onorariul pentru efectuarea expertizei nu a fost achitat în termenul fixat de instanţă, respectiv în termen de 5 zile de la încuviinţarea probei.

Din chitanţa nr. …/1/24.06.2015 depusă odată cu cererea de repunere pe rol, rezultă că onorariul expertului în cuantum de 1000 lei a fost achitat la data de 24.06.2015, cu depăşirea termenului de 5 zile fixat de instanţă.

Interesul unei bune administrări a justiţiei în soluţionarea cu celeritate a cauzei justifică fixarea unor termene în care părţile trebuie să îşi îndeplinească obligaţiile procesuale în vederea administrării probatoriilor, fără ca prin aceasta  să se poată aprecia că se încalcă accesul la justiţie sau dreptul la un proces echitabil.

În cazul decăderii părţii din dreptul de a administra o probă, instanţa va analiza cauza în funcţie de susţinerile în fapt şi în drept ale părţilor şi în funcţie de celelalte probe administrate în cauză.

Prin cererea formulată la instanţa de fond reclamanţii au solicitat să se constate că activitatea desfăşurată de aceştia de la angajare până la data de 1.04.20o1 se încadrează în grupa I de muncă şi începând cu 01.04.2001 până la încetarea raporturilor juridice de muncă se încadrează în condiţii speciale de muncă.

Ca urmare a pronunţării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a deciziei nr.9/16.05.2016 referitoare la grupele de muncă şi a deciziei nr.12/23.05.2016 referitoare la condiţiile speciale şi deosebite de muncă, apelanţii reclamanţi prin cererea formulată la data de 12 decembrie 2016 au arătat că înţeleg să se judece în prezenta cauză numai pentru constatarea de către instanţă a desfăşurării activităţii reclamanţilor în grupa I-a de muncă până la 1 aprilie 2001.

Având în vedere decizia în interesul legii nr. 9/16.05.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie referitoare la grupele de muncă prin care s-a reţinut în considerente că premisa derulării procedurii în faţa instanţei este ca tipul de activitate să se regăsească în anexele I şi II ale variantei consolidate a Ordinului 50/1990, Curtea a pus în vedere apelanţilor reclamanţi prin apărător, prin încheierea din 13.12.2016 să facă precizări concrete în care anexă şi puncte din Ordinul 50/1990 se încadrează activitatea reclamanţilor, întrucât la instanţa de fond nu s-au făcut asemenea precizări.

La termenul de judecată din 31.01.2017 apelanţii reclamanţi prin apărător au arătat că nu au precizat în care anexă şi puncte din Ordinul nr. 50/1990 se încadrează activitatea apelanţilor reclamanţi sau ar putea fi asimilată, dar consideră cererea reclamanţilor admisibilă întrucât Instanţa Supremă a statuat prin recurs în interesul legii că instanţele de judecată au posibilitatea analizării şi constatării pe cale judiciară a încadrării activităţii în grupele de muncă până la 1 aprilie 2001.

Apelanţii reclamanţi în apel au solicitat proba cu expertiza tehnică de specialitate pentru identificarea condiţiilor în care au lucrat reclamanţii şi constatarea dacă activitatea acestora se încadrează în grupa  I-a de muncă, întrucât la ora actuală la [...] Constanţa au fost dezafectate staţiile electrice la care au lucrat reclamanţii, s-a solicitat efectuarea expertizei la o staţie similară care se află în Ploieşti.

Curtea a respins proba cu expertiza tehnică ca nefiind concludentă şi utilă în soluţionarea cauzei, motivat de faptul că staţia electrică la care au lucrat reclamanţii a fost dezafectată iar expertul nu s-ar putea raporta la condiţiile de lucru a unor alte persoane care nu sunt părţi în dosar, precum şi motivat de faptul că reclamanţii nu au făcut precizări concrete în care anexă şi puncte din Ordinul 50/1990 se încadrează activitatea reclamanţilor.

Este adevărat că prin Decizia nr. 9/16.05.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis recursul în interesul legii s-a stabilit, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor pct. 6-8 şi 12 din Ordinul nr. 50/1990 că instanţele de judecată au posibilitatea analizării constatării pe cale judiciară, ulterior aprobării acestui act normativ a încadrării muncii prestate în perioada 18.03.1969-01.04.2001, după caz, în grupele I sau II de muncă, însă în considerentele acestei decizii s-au reţinut anumite condiţii pentru ca această constatare să fie admisibilă.

Premisa derulării acestei proceduri în faţa instanţei este ca tipul de activitate să se regăsească în Anexele 1 şi 2 ale variantei consolidate a ordinului. „Per a contrario” nu pot fi adăugate pe cale pretoriană, alte activităţi şi locuri de muncă faţă de cele din anexe, chiar dacă îndeplinesc aceleaşi condiţii de muncă posibil vătămătoare.

Reclamanţii au arătat prin cererea formulată că au avut calitatea de salariaţi ai SC [...] SA în funcţii de execuţie, efectuând lucrări de întreţinere, revizie, reparaţie, lucrări de lichidare a avariilor şi incidentelor, la instalaţiile electrice sub tensiune, toţi lucrând în staţia electrică care deservea transportul în comun cu tramvaiele, având funcţii de electricieni reţele, staţii şi respectiv maistru.

Activitatea desfăşurată de reclamanţi nu se încadrează în niciuna din activităţile enumerate în anexa I referitoare la grupa I de muncă din Ordinul nr. 50/1990.

Simpla existenţă a unor similitudini în ceea ce priveşte sarcinile de serviciu şi riscurile la care erau expuşi reclamanţii nu justifică încadrarea în grupa a I-a de muncă atât timp cât reclamanţii nu lucrau efectiv în locurile de muncă şi activităţile nominalizate în anexa I a Ordinului nr. 50/1990.

Puteau fi nominalizate, prin asimilare, în temeiul dispoziţiilor art.3, alte categorii de personal în activitate ale aceluiaşi angajator decât cele enumerate expres, după criteriul: muncitori, ingineri, subingineri, etc., cu condiţia generală de a lucra efectiv în locuri de muncă sau în activităţile nominalizate în anexă şi aplicate acelui angajator sau personalul muncitor care a realizat anumite tipuri de lucrări expres nominalizate în ordin, în respectivele unităţi ce au făcut obiectul încadrării, acesta fiind motivul pentru care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Sintagma „aceleaşi condiţii”, contrar opiniei celor care au împărtăşit soluţia extinderii domeniului de aplicare a Ordinului 50/1990, nu se referă la condiţii generale de muncă, nefavorabile privind nivelul de noxe, microclimat, suprasolicitare fizică sau psihică, riscuri de explozii, iradiere etc., ale acestor salariaţi aflaţi în raport de muncă cu alţi angajatori în domenii ce nu au fost indicate în anexe, ci la condiţiile concrete descrise de alin. 1 şi 2 ale pct. 3 dintr-un anumit domeniu de activitate nominalizat expres în anexe.

Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art.480 al.1 C.pr.civ. Curtea a respins apelul formulat ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare