Obligare eliberare adeverintă de către angajator prin care să se ateste încadrarea activitătii desfăsurate de reclamant ca sudor electric în grupa a II-a de muncă. Respingere. Neîndeplinirea conditiilor descrise într-un anumit domeniu de activitate.

Din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamantul a desfăşurat activităţile men?ionate în Anexa 2 din Ordinul nr. 50/1990, respectiv sudură practicată în interior la nave, cazane, conducte, cilindri de locomotive, stâlpi metalici închişi, rezervoare, bazine şi alte instalaţii asemănătoare, fie sudură a pieselor turnate din fontă, după încălzirea acestora în prealabil, fie sudură continuă în mediu protector de bioxid de carbon şi argon…”.

Simpla existenţă a unor asemănări în ceea ce priveşte sarcinile  de serviciu şi riscurile la care era supus reclamantul nu justifică încadrarea în grupa a II-a de muncă, atât timp cât reclamantul nu lucra efectiv în locurile de muncă şi activităţile nominalizate în anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990 – punctul 30 din varianta iniţială a ordinului sau punctul 41 din varianta consolidată a ordinului.

Sintagma „aceleaşi condiţii” prevăzută de art.3 din Ordinul nr. 50/1990 nu se referă la condiţii generale de muncă nefavorabile privind nivelul de noxe, microclimat, suprasolicitare fizică sau psihică, etc., ci la condiţiile concrete descrise într-un anumit domeniu de activitate nominalizat expres în anexele Ordinului nr.50/1990.

Ordinul MMPS nr. 50/1990

Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 9/16.05.2016 - RIL

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta sub nr.2124/118/2016,  reclamantul [...]  a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii [...] prin lichidator [...] şi SC [...] SRL TULCEA, să se constate că activitatea desfăşurată de reclamant ca salariat al [...], în perioada 24.07.1973 – 01.07.1997, în funcţia de sudor electric, se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, poziţia 30 şi să se dispună obligarea pârâtei SC [...] SRL TULCEA să elibereze reclamantului o adeverinţă prin care să se ateste activitatea desfăşurată în grupa a II-a de muncă, cu cheltuieli de judecată. 

In motivarea acţiunii s-a arătat că reclamantul a fost salariat al [...], în funcţia de sudor electric, în perioada 24.07.1973 – 01.07.1997, când a desfăşurat o activitate ce se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, poziţia 30. S-a învederat că această perioadă este dovedită prin menţiunile din carnetul de muncă, precum şi faptul că s-a adresat pârâtei SC [...] SRL, care i-a comunicat că nu poate emite adeverinţe întrucât fostul deţinător nu a predat întreaga arhivă.

S-a susţinut că alte persoane care au fost angajate pe aceleaşi posturi ca şi reclamantul au solicitat şi au obţinut adeverinţe de la fostul angajator.

Pârâta SC [...] SRL a formulat întâmpinare  prin care a solicitat respingerea acţiunii, motivând că în calitatea sa de deţinător de documente este în imposibilitate de a elibera o astfel de adeverinţă, întrucât angajatorul [...] nu a făcut încadrarea reclamantului în grupa de muncă.

Pârâta [...] în faliment a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că prestatorul SC [...] SRL nu poate atesta o situaţie ce nu rezultă din actele deţinute.

Prin sentinţa civilă nr. 1840 din 20 iulie 2016 pronunţată de Tribunalul Constanţa, s-a admis cererea formulată de reclamantul [...] în contradictoriu cu pârâţii [...] prin lichidator [...] şi SC [...] SRL TULCEA,  s-a constatat că activitatea desfăşurată de reclamant ca salariat al [...], în perioada 24.07.1973 – 01.07.1997, în funcţia de sudor electric, se încadrează în grupa a II-a de munca în procent de 100%, conform Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, poziţia 30 şi a fost obligată pârâta SC [...] SRL Tulcea să elibereze reclamantului o adeverinţă prin care să ateste că activitatea desfăşurată de reclamant în perioada 24.07.1973 – 01.07.1997, în funcţia de sudor electric, se încadrează în grupa II-a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, poziţia 30. Totodată au fost obligaţi pârâţii la plata cheltuielilor de judecată în suma de 650 lei.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele :

În carnetul de muncă al reclamantului se atestă că a fost angajatul pârâtei [...], desfăşurându-şi activitatea în funcţiile de sudor electric, în perioada 24.07.1973 – 01.07.1997.

Pârâta [...], în calitate de fost angajator, nu a contestat exercitarea de către reclamant a atribuţiilor aferente funcţiei de sudor electric, pe întreaga perioadă aflată în litigiu.

Potrivit art. 15 din Ordinul nr. 50/1990, ,,dovedirea perioadelor de activitate desfăşurate în locurile de muncă şi activităţile ce se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii’’.

Astfel, potrivit pct. 30 din Anexa nr. 2 al Ordinul nr. 50/1990, se încadrează în grupa a II - a de muncă executarea sudurilor în interior la: nave, cazane, conducte, cilindri de locomotive, stâlpi metalici închişi, rezervoare, bazine şi alte instalaţii asemănătoare; crăiţuirea electro-pneumatică (arc-aer); remedierea prin sudură a pieselor turnate din fontă (operaţie executată pe piese  încălzite în prealabil în vederea sudării); operaţiunile de sudura continuă în mediu protector de bioxid de carbon şi argon.

 În consecinţă, prin însăşi natura lor, activităţile desfăşurate de reclamant în cadrul [...], în funcţia de sudor electric, au fost încadrate în grupa a II a de muncă, prin dispoziţiile exprese ale Ordinului nr. 50/1990.

Din declaraţia martorului [...], audiat în cauză, a rezultat că acesta a lucrat în aceeaşi funcţie ca şi reclamantul, executând activităţi de sudură timp de peste 8 ore zilnic, într-un spaţiu restrâns şi în condiţii de fum şi noxe, precum şi faptul că a dobândit recunoaşterea încadrării în grupa a II - a de muncă, a activităţii desfăşurate în funcţia de sudor electric, fiind totodată în posesia unei adeverinţe emise în acest sens de pârâta S.C. [...] S.R.L.,  în calitate de depozitar al arhivei fostului angajator. 

Potrivit art. 40 alin. 2 lit. h) C. Muncii, angajatorul are obligaţia să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului. De asemenea, potrivit art. 34 alin. 5 C. Muncii, la solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă, în meserie şi în specialitate.

In consecinţă, în cazul neeliberării adeverinţei solicitate, angajatorul sau deţinătorul arhivei acestuia poate fi acţionat în judecată pentru a fi obligat să îşi execute obligaţia legală. 

 În analizarea temeiniciei acţiunii formulate de către reclamant, instanţa a avut în vedere şi Decizia nr. 9/2016 prin care ÎCCJ a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că „în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor pct. 6 – 8 şi 12 din Ordinul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 50/1990, instanţele de judecată au posibilitatea analizării şi constatării pe cale judiciară, ulterior abrogării acestui act normativ, a încadrării muncii prestate în perioada 18 martie 1969 – 1 aprilie 2001, după caz, în grupele I sau II de muncă”.

Raportat la considerentele expuse, acţiunea a fost admisă, în sensul că s-a constatat că activitatea desfăşurată în perioada 24.07.1973 – 01.07.1997, în funcţia de sudor electric, se încadrează în grupa a II - a de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 30.

În temeiul art. 126 din H.G. nr. 257/2011 privind Normele metodologice de aplicare a Legii 263/2010, pârâta S.C. [...] S.R.L., în păstrarea căreia se află arhiva fostei unităţi angajatoare, a fost obligată la eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte încadrarea în grupa de muncă, potrivit celor anterior menţionate.

În temeiul art. 453 şi art. 455 C.proc.civ., pârâtele [...] prin lichidator [...] şi S.C. [...] S.R.L., au fost obligate la plata către reclamant a sumei de 650 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâtele S.C. [...] SRL Tulcea şi [...] Medgidia prin lichidator judiciar [...] Constanţa.

Prin apelul declarat de pârâta SC [...] SRL Tulcea se invocă următoarele :

În calitate de deţinător de documente este în imposibilitate de a elibera adeverinţă de grupă de muncă întrucât angajatorul [...] Medgidia nu a făcut încadrarea reclamantului [...] în grupă de muncă pentru perioada solicitată de reclamant, conform prevederilor Ordinului nr. 50/1990, art.6.

Din actele administrative interne (contractele individuale de muncă şi actele de negociere individuală încheiate între [...] şi reclamant din anii 1993, 1995, 1996, 1997 – depuse la dosar) reiese că şi-a desfăşurat activitatea în grupa a III-a de muncă în procent de 100%.

Martorul [...] afirmă în mod eronat că deţine o adeverinţă de încadrare în grupă de muncă emisă de SC [...] SRL Tulcea. Pentru această speţă, apelanta se află în litigiu cu acesta, prima instanţă Tribunalul Constanţa prin sentinţa civilă nr. 1419/06.06.2016 a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul [...] ca fiind neîntemeiată.

Cheltuielile de judecată au fost generate de dorinţa intimatului de a reconstitui grupa superioară de muncă pentru care angajatorul nu a făcut încadrarea acestuia în grupă de muncă şi pe care conform art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, art. 29 din Legea nr. 16/1996, art. 126 alin. 1 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

SC [...] SRL nu poate să ateste o situaţie ce nu rezultă din actele deţinute de aceasta, fără a încălca prevederile art. 320 Cod penal, art. 29 din Legea nr. 16/1996, art. 126 alin. 1 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Refuzul de a soluţiona favorabil cererea reclamantului nu este unul nejustificat, ci se bazează pe faptul că nu deţin documente din care să rezulte situaţia afirmată. 

Prin apelul declarat de pârâta [...] prin lichidator judiciar [...] Constanţa, se invocă următoarele :

În fondul arhivistic al [...] Medgidia nu există acte administrative emise de conducerea unităţii, precum procese - verbale, decizii, referate, comunicări, hotărâri, tabele nominale etc., prin care numitul [...] să fie nominalizat ca fiind încadrat în grupă de muncă.

Nominalizarea angajaţilor în grupa I/II de muncă se face conform Ordinului nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării. Conform art. 6 din Ordin, aceste acte se emit de către conducerea unităţilor angajatoare împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective.

Adeverinţele prin care se atestă că, în perioade anterioare datei de 01.04.2001, persoanele şi-au desfăşurat activitatea în locuri încadrate în grupa I/II de muncă, se întocmesc numai pe baza documentelor verificabile aflate în evidenţa deţinătorilor de arhivă, conform dispoziţiilor art. 126 alin. 1 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

În lipsa actelor administrative interne, care conform art. 6 din Ordinul nr. 50/1990 nu pot fi emise decât de angajator, eliberarea unei adeverinţe de grupă de muncă reclamantului [...] nu este posibilă, deoarece s-ar încălca astfel prevederile art. 320 Cod penal, art. 29 din Legea nr. 16/1996 şi art. 126 alin. 1 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Analizând sentinţa apelată din prisma criticilor formulate, Curtea a admis apelurile formulate ca fondate pentru următoarele considerente comune:

Prin cererea formulată reclamantul [...] a solicitat în contradictoriu cu pârâta [...] prin lichidator [...] şi SC [...] SRL Tulcea, să se constate că activitatea desfăşurată de reclamant ca salariat al [...] în perioada 24.07.1973 – 01.07.1997, în funcţia de sudor electric, se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100% conform Ordinului nr. 50/1990, Anexa 2, poziţia 30 şi obligarea pârâtei SC [...] SRL Tulcea să elibereze reclamantului o adeverinţă prin care să se ateste activitatea desfăşurată în grupa a II-a de muncă.

Reclamantul a fost salarial al [...] în funcţia de sudor electric în perioada 24.07.1973 – 01.07.1997.

A precizat reclamantul că activitatea sa se încadrează la poziţia 30 Anexa 2 în varianta iniţială a Ordinului nr. 50/1990, iar în varianta consolidată a Ordinului nr.50/1990, funcţia de sudor electric este menţionată la punctul 41 din Anexa 2.

Punctul 30 din Anexa nr.2 a ordinului MMPS nr. 50/1990 în varianta iniţială se referă la: ”executarea sudurilor în interior la : nave, cazane, conducte, cilindri de locomotive stâlpi metalici închişi, rezervoare, bazine şi alte instalaţii asemănătoare. Crăiţuirea electro-pneumatică (arc-aer); Remedierrea prin sudură a pieselor turnate din fontă (operaţie executată pe piese încălzite în prealabil în vederea sudării). Operaţiunile de sudură continuă în mediu protector de bioxid de carbon şi argon…”

Punctul 41 din Anexa 2 din varianta consolidată a ordinului nr. 50/1990 se referă la : „crăiţuirea electro-pneumatică (arc-aer). Remedierea prin sudură a pieselor turnate din fontă(operaţie executată pe piese încălzite în prealabil în vederea sudării). Operaţiunile de sudură continuă în mediu protector de bioxid de carbon şi argon”.

Din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamantul a desfăşurat activităţile  menţionate mai sus, respectiv sudură practicată în interior la nave, cazane, conducte, cilindri de locomotive, stâlpi metalici închişi, rezervoare, bazine şi alte instalaţii asemănătoare, fie sudură a pieselor turnate din fontă, după încălzirea acestora în prealabil, fie sudură continuă în mediu protector de bioxid de carbon şi argon…”

Martorul [...] a arătat doar că a fost coleg de serviciu cu reclamantul în perioada 1974 – 1997 şi că mediul de lucru în care îşi desfăşura activitatea era toxic, fiind mult fum, erau circa 20 de persoane într-un spaţiu închis, li se oferea lapte şi apă minerală şi făceau radiografii pulmonare în fiecare an.

Este adevărat că prin Decizia nr. 9/16.05.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis recursul în interesul legii s-a stabilit în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor pct. 6-8 şi 12 din Ordinul nr. 50/1990 că instanţele de judecată au posibilitatea analizării şi constatării pe cale judiciară, ulterior abrogării acestui act normativ, a încadrării muncii prestate în perioada 18.03.1969 – 01.04.2001, după caz, în grupele I sau II de muncă, însă în considerentele acestei decizii s-au reţinut anumite condiţii pentru ca această constatare să fie admisibilă.

Premisa derulării acestei proceduri în faţa instanţei este ca tipul de activitate să se regăsească în anexele 1 şi 2 ale ordinului.”Per a contrario”, nu pot fi adăugate pe cale pretoriană, alte activităţi şi locuri de muncă faţă de cele din anexe, chiar dacă îndeplinesc aceleaşi condiţii de muncă posibil vătămătoare.

Puteau fi nominalizate prin asimilare, în temeiul dispoziţiilor art.3, alte categorii de personal în activitate ale aceluiaşi angajator decât cele enumerate expres, după criteriul: muncitori, ingineri, subingineri, maiştri, tehnicieni, personal de întreţinere, reparaţii, controlori tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă sau activităţile nominalizate în anexă şi aplicate acelui angajator, sau personalul muncitor care a realizat anumite tipuri de lucrări expres nominalizate în ordin, în respectivele unităţi care au făcut obiectul încadrării, acesta fiind motivul  pentru care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

În consecinţă, simpla existenţă a unor asemănări în ceea ce priveşte sarcinile  de serviciu şi riscurile la care era supus reclamantul nu justifică încadrarea în grupa a II-a de muncă, atât timp cât reclamantul nu lucra efectiv în locurile de muncă şi activităţile nominalizate în anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990 – punctul 30 din varianta iniţială a ordinului sau punctul 41 din varianta consolidată a ordinului.

Sintagma „aceleaşi condiţii” prevăzută de art.3 din Ordinul nr. 50/1990 nu se referă la condiţii generale de muncă nefavorabile privind nivelul de noxe, microclimat, suprasolicitare fizică sau psihică, etc., ci la condiţiile concrete descrise într-un anumit domeniu de activitate nominalizat expres în anexele Ordinului nr.50/1990.

Ca urmare a pronunţării şi publicării în Monitorul Oficial a unei decizii în interesul legii, care are menirea unificării practicii judiciare, instanţele au obligaţia potrivit art. 517 alin. 2 cod procedură civilă, indiferent de jurisprudenţa anterioară, să-şi orienteze practica judiciară în sensul care rezultă din decizia pronunţată în interesul legii.

În ceea ce priveşte situaţia altor salariaţi cărora li s-au eliberat adeverinţe privind încadrarea în grupa a II-a de muncă, Curtea  constată că situaţia lor este diferită de cea a reclamantului, întrucât acele încadrări s-au făcut în baza altui temei juridic, şi anume, în baza pct. 160 din Anexa nr.2 a Ordinului nr. 50/1990.

În ceea ce priveşte alţi salariaţi care au fost încadraţi prin hotărâri judecătoreşti în grupa a II-a de muncă, Curtea constată că acele hotărâri judecătoreşti au fost pronunţate anterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei în interesul Legii nr. 9/2016, care a avut rolul unificării practicii judiciară în această materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art. 480 alin. 2 cod procedură civilă, Curtea a admis apelurile formulate şi a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare