Pretenţii

Prin  cererea înregistrată la această instanţă sub nr. dosar 557/289/2015 la data de 20.02.2015, reclamanta REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA –DIRECŢIA SILVICĂ MUREŞ, în contradictoriu cu pârâta I.I. P O A  a solicitat obligarea pârâtei la  plata sumei de  2646,62 lei, sumă ce reprezintă prejudiciul silvic produs reclamantei şi rămas nerecuperat  ca urmare a săvârşirii infracţiunii de tăieri ilegale de arbori şi furt de arbori fapte prevăzute şi pedepsite de art. 108, alin. (1), lit. c şi art. 110 alin. 1 lit. c din Legea nr. 46/2008 Cod silvic, cu obligarea  pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, în fapt, reclamanta a  arătat că pârâta a tăiat şi sustras fără drept un număr de 36 de arbori de esenţă fag cu o valoare totală de 2646,62 lei din zona denumită „Valea  Porcului”, respectiv în UP IV, ua 4B, pădure proprietatea Primăriei Suseni şi administrată de Ocolul Silvic Răstoliţa.

S-a precizat faptul că s-a încheiat procesul verbal seria RT nr. 6125/30.10.2014 de către agenţii constatatori din  cadrul Ocolului Silvic Răstoliţa prin care s-au constatat faptele descrise mai sus, iar potrivit  fişei de calcul anexate la procesul verbal, valoarea totală a prejudiciului este de 2646,62 lei, aferentă unui volum de 17,885 mc masă lemnoasă tăiată şi sustrasă ilegal de către pârâtă.

A mai susţinut că valoarea prejudiciului a fost calculată potrivit OUG nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţii de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, iar cei 36 arbori au fost sustraşi din pădurea proprietatea Primăriei Suseni care a încheiat cu reclamanta contractul de administrare nr. 29 din 19.08.2008.

Reclamanta a considerat că aplicând normele legale la starea de fapt existentă justifică atât calitatea procesuală activă în virtutea contractului de administrare mai sus menţionat cât şi faptul că sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii delictuale a pârâtei.

Reclamanta a susţinut că fapta a fost sesizată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin care examinând dosarul a emis ordonanţa din 02.07.2014 din dosarul nr. 2387/P/2013 iar împotriva acesteia a făcut plângere care însă a fost respinsă şi a arătat că a optat pentru recuperarea prejudiciului pe cale civilă, fiind dovedită existenţa prejudiciului, deci a unei creanţe certe, lichide şi exigibile, faptul că acesta este produs prin fapta pârâtului considerată infracţiune silvică.

De asemenea, reclamanta a precizat faptul că în speţă operează răspunderea civilă delictuală aşa cum este prevăzută de art. 1357 coroborat cu prevederile art. 1349 alin 1 şi 2 Cod civil, potrivit căruia: „(1) cel care cauzează altuia n prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să o repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă”.

S-a arătat că potrivit art. 1349 Cod civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

În contextul de mai sus reclamanta a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii  civile delictuale şi a precizat faptul că ea a suferit un prejudiciu ce a fost cauzat ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite, ca pagubă produsă este urmare a activităţii infracţionale desfăşurate de pârâtă.

În drept, a invocat prevederile art. 192 alin. (1) şi  (2), art. 193, 194, art. 451 Cod procedură civilă, art. 1349 alin. 1 şi alin. 2, art. 1357 Cod  civil rap. la art. 108 alin. (1), lit. c şi art. 110 alin. 1 lit. c din Legea nr. 46/2008 Cod silvic, precum şi art. 1 lit. a, art. 2 lit. a, b, art. 6 alin (1), art. 7 al. 1, art. 8 al. 1, lit. 1,b şi al.2 lit. b din OUG nr. 85/2006.

Reclamanta a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru  în cuantum de 190,50 lei conform chitanţei depuse la dosarul cauzei la fila 5.

În probaţiune  reclamanta a depus la dosarul cauzei în copii conforme cu originalul:  ordonanţa de clasare a cauzei  pronunţată în dosarul nr. 2387/P/2013 din data de 02.07.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin (f. 8-9), comunicare (f. 10), ordonanţa  nr. 421/II/2/2014 din data de 10.10.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin (f. 11-12), adresa emisă de Comuna Suseni către Ocolul Silvic Răstoliţa ( f. 13), procesul verbal seria RT nr. 6125 din 30.10.2013 ( f. 14-16), fişa de calcul ( f. 17). Adresa emisă de Ocolul Silvic Răstoliţa către Postul de Poliţie Răstoliţa ( f. 18-19), contract de administrare a pădurilor nr. 29 din 19.08.2008 ( f. 20-27).

 La data de 07.03.2015 pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 38-41), prin care a solicitat  admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a II P O A, iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii formulată de reclamantă ca nefondată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării, cu privire la termenul de depunere a întâmpinării a arătat faptul că deoarece reclamanta a indicat adresa pârâtei ca fiind Răstoliţa nr. 334/A, unde au şi fost comunicate toate actele de procedură de către Judecătoria Reghin în condiţiile în care sediul II P O A se află de fapt în Răstoliţa, nr. 267 A, a apreciat faptul că în cauză nu se poate opera sancţiunea decăderii pârâtei din dreptul de a propune probe şi a invoca excepţii aşa cum este prevăzută de dispoziţiile art. 208 alin. 2 Cod procedură civilă.

A arătat faptul că a intrat în posesia actelor la data de 02.04.2015 când i-au fost înmânate de persoana care locuieşte de fapt la nr. adm. 334 A.

A apreciat că în lipsa îndeplinirii procedurii de  citare cu pârâta este în drept repusă în termenul de 25 de zile.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a II P O A,  a arătat că în raport de prevederile Codului Civil privitor la persoanele fizice şi juridice, numai persoana juridică cu personalitate juridică are capacitate procesuală, iar pe cale de consecinţă pârâta fiind  lipsită de personalitate de juridică, nu are capacitate juridică procesuală şi ca atare nu poate să figureze ca parte în prezentul proces.

De asemenea, a subliniat faptul că potrivit art. 22-23 din OUG 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale şi intreprinderile familiale, intreprinderea individuală nu  dobândeşte personalitate juridică prin înregistrarea în registrul comerţului, iar potrivit art. 23 din Ordonanţa- Intreprinzătorul persoană fizică titular al intreprinderii individuale este comerciant persoana fizică de la data înregistrării sale în registrul comerţului.

În concluzie a arătat că prin prisma textelor legale invocate a apreciat că II P O A nu are capacitate procesuală de exerciţiu şi nu poate sta în proces în calitate de pârât, ci doar persoana fizică titular al intreprinderii individuale.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată din actele de cercetare penală efectuate în  dosarul nr. 2387/P/2013 nu rezultă vinovăţia angajatului II P O A, Moldovan Nicolae, respectiv al soţului administratoarei  intreprinderii vis-a vis de comiterea infracţiunilor de tăiere şi furt de arbori, mai mult pădurarul Florea Marian arătând ca Paşcan Iulian este cel care i-a  sesizat pădurarului Luierean Ioan, tăierile ilegale din up IV, prin urmare nu a apreciat întrunite condiţiile antrenării răspunderii civile delictuale a II P O A lipsind esenţialmente fapta ilicită care nu este  probată prin nici un mijloc de probă.

De asemenea, pârâta a subliniat faptul că în opinia sa nici nu ar putea fi antrenată o răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie a II P O A, astfel cum este reglementată de art. 1349 alin. 1 şi 2 Cod civil ci o eventual o răspundere a comitentului pentru fapta prepusului, aceasta în condiţiile în care s-ar fi putut dovedi acţiunea ilicită a prepusului Moldovan Nicolae în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, răspundere solidară cu cea a numitului Paşcan Iulian care nu deţine vreo calitate în cadrul societăţii astfel cum rezultă din verificările efectuate la ITM Mureş de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin.

În drept pârâta a invocat prevederile art. 205 Cod procedură civilă.

La data de 15 mai 2015 reclamanta a depus la dosarul cauzei note scrise ( f. 54-56)  prin care a arătat că înţelege să cheme în judecată pe numitul Paşcan Iulian.

Analizând actele dosarului din prisma dispoziţiilor art. 248 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă asupra excepţiilor invocate, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 248 alin 1 din Codul de procedură civilă instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori după caz cercetarea în fond a cauzei.

Având în vedere faptul că în cauză au fost invocate mai multe excepţii, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 248 alin 2 din Codul de procedură civilă, care dispune că, în cazul în care s-au invocat mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc.

În cauză au fost invocate atât excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei cât şi excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei.

Art. 32 din Codul de procedură civilă enunţă condiţiile de exercitare a acţiunii civile, condiţia existenţei capacităţii procesuale fiind prima condiţie enumerată, condiţie generală care trebuie îndeplinită pentru ca persoana fizică sau juridică să fie parte în procesul civil.

Instanţa reţine că ambele excepţii invocate sunt excepţii de fond, absolute şi peremptorii, dar pentru ca o persoană fizică sau juridică să fie parte în proces trebuie ca aceasta să aibă în primul rând capacitate procesuală de folosinţă, respectiv aptitudinea de a deţine drepturi şi obligaţii pe plan procesual. Prin această prismă, instanţa apreciază că excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă este necesar a fi soluţionată anterior excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.

În soluţionarea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 56 Cod procedură civilă, potrivit căruia poate să fie parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile. Cu toate acestea, pot sta în judecată asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii.”

Capacitatea procesuală de folosinţă, constă aşadar în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual.

Potrivit art. 23 din OG 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale „întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerţului.” art. 24 „pentru organizarea şi exploatarea întreprinderii sale, întreprinzătorul persoană fizică, în calitate de angajator persoană fizică, poate angaja terţe persoane cu contract individual de muncă, înregistrat la inspectoratul teritorial de muncă, potrivit legii, şi poate colabora cu alte PFA, cu alţi întreprinzători persoane fizice titulari ai unor întreprinderi individuale sau reprezentanţi ai unor întreprinderi familiale ori cu alte persoane juridice, pentru efectuarea unei activităţi economice, fără ca aceasta să îi schimbe statutul juridic dobândit potrivit prezentei secţiuni.” art. 25 „(1) Întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale nu va fi considerat un angajat al unor terţe persoane cu care colaborează potrivit art. 24, chiar dacă colaborarea este exclusivă. (2) Întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale poate cumula şi calitatea de salariat al unei terţe persoane care funcţionează atât în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt domeniu de activitate economică decât cel în care şi-a organizat întreprinderea individuală. (3) Întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale este asigurat în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi are dreptul de a fi asigurat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi al asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile prevăzute de lege.” art. 26 „persoana fizică titulară a întreprinderii individuale răspunde pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul, iar în caz de insolvenţă, va fi supusă procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare.”

Aşadar, potrivit textelor enunţate, patrimoniul întreprinderii individuale este inseparabil de bunurile persoanele ale antreprenorului. Antreprenorul-posesor al întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul său, exceptându-se acele bunuri care, conform legislaţiei în vigoare, nu fac obiectul urmăririi. Membrii familiei-posesori ai întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată solidară pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul lor, exceptându-se acele bunuri care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.

Pe de altă parte, instanţa constată că, potrivit actului de constituire, respectiv OG 44/2008, legiuitorul nu a conferit întreprinderii individuale dreptul de a intra în raporturi juridice, acest drept fiindu-i recunoscut doar persoanei fizice, titular al întreprinderii individuale, nefiind astfel incidente dispoziţiile art. 56 alin 2 din Codul de procedură civilă. De la data înscrierii în Registrul Comerţului, persoana fizică, titulară a unei întreprinderi individuale dobândeşte calitatea de comerciant, aceasta poate încheia contracte individuale de muncă, dar numai în calitate de angajator persoană fizică.

Capacitatea procesuală de folosinţă reprezintă reflectarea pe plan procesual a capacităţii civile de folosinţă din dreptul civil substanţial. În acest sens, art. 34 din Codul civil, stabileşte „capacitatea civilă de folosinţă este aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii civile”, iar pe plan procesul, constă  în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual.

În lumina dispoziţiilor OG 44/2008, întreprinderea individuală nu este o persoană juridică, ci ea se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca o persoană fizică, iar tocmai pentru aceste motive, aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii pe plan substanţial şi procesual i-au fost conferite persoanei fizice titular al întreprinderii individuale, întreprinderea individuală în sine fiind doar o modalitate de exercitare a activităţii economice de către o persoană fizică, aşa cum prevede art. 4 din actul normativ enunţat.

Faţă de considerentele arătate, instanţa reţine faptul că Întreprinderea Individuală P O A, este lipsită de capacitate procesuală de folosinţă, această aptitudine, de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual revenindu-i întreprinzătorului persoană fizică, titular al întreprinderii individuale sus menţionate.

Faţă de cele menţionate, şi în raport de dispoziţiile art. 56 din Codul de procedură civilă, instanţa urmează să admită excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a Întreprinderii Individuale P O A, cu sediul profesional în Sat Răstoliţa, nr. 267A, Jud. Mureş, excepţie invocată din oficiu.

Având în vedere dezlegarea ce urmează să fie dată excepţiei invocate, instanţa apreciază că nu mai este necesară analizarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtă prin apărător şi nici cercetarea în fond a cauzei, sens în care va respinge cererea formulată de reclamanta REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA – cu sediul în Şoseaua Petricani, nr. 9A, sector 2 Bucureşti reprezentată legal de director general Adam Crăciunescu, prin unitatea teritorială DIRECŢIA SILVICĂ MUREŞ, cu nr de înregistrare în ORC J40/450/1991, cod fiscal RO1590120, cu sediul în mun. Tg. Mureş, str. G. Enescu, nr. 6, jud. Mureş prin director Covrig Ilie, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.

Luând în considerare că pârâta a solicitat cheltuieli de judecată, instanța va analiza acest capăt de cerere prin prisma prevederilor art. 453 Cod procedură civilă, care dispune că ”partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”. Ţinând seama de faptul că instanţa va respinge cererea formulată de către reclamantă o va obliga pe aceasta la plata către pârâtă a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariul avocatului ales (fila 57).

Domenii speta

Spete similare