Obligaţia de a face

Sentinţă civilă 117 din 18.02.2010


Dosar Nr.970/829/2008

R O M A N I A

JUDECĂTORIA PODU TURCULUI, JUDEŢUL BACĂU

SENTINŢA CIVILĂ NR. 117

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN : 18.02.2010

COMPLET FORMAT DIN:

PREŞEDINTE:  PANFIL SIMONA-CARMEN

Cu participare:

GREFIER : BRADEA ANGELICA

Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect „obligaţia de a face”, formulată de reclamantul R. I. în contradictoriu cu pârâtul R.I..

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns reclamantul R.I., asistat de avocat Aur Elena, lipsind pârâtul R.I, . apărătorul acestuia avocat Lepârdă Carmen-Georgiana şi martorul Oţel Vasile, propus de reclamant.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de şedinţă, după care :

Instanţa constată că prin serviciul registratură arhivă s-a depus la dosar dovada executării mandatului de aducere din care rezultă că martorul Oţel Vasile nu se află în localitatea de domiciliu şi nu poate fi găsit.

Reclamantul prin apărător solicită înlocuirea martorului Oţel Vasile şi în dovedirea acţiunii solicită proba cu expertiză.

Instanţa respinge cererile formulate de reclamant, cererea cu expertiză nefiind utilă, nefiind contestată valoarea şi existenţa bunurilor,  iar proba nu a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată.

Reclamantul prin apărător, arată că nu mai doreşte audierea altui martor şi că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi alte probe de administrat în cauză, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reclamantul R. I. prin apărător, având cuvântul, solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, din administrarea probatoriului rezultă că  pârâtul recunoaşte că a oprit acel tractor şi a refuzat să-l restituie reclamantului. Faţă de aceste aspecte consideră acţiunea ca dovedită şi întemeiată. Solicită cheltuieli de judecată şi depune la dosar chitanţa nr. 10AL din 17.02.2010 în sumă de 800 lei, onorariu avocat.

S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare:

I N S T A N Ţ A

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Podu Turcului sub nr. 970/829/2008, reclamantul R. I. a chemat în judecată pe pârâtul R.I., pentru ca instanţa, prin hotărâre judecătorească să dispună obligarea pârâtului să-i restituie un tractor U 650, un disc, un plug, o semănătoare pentru porumb şi o remorcă.

În motivarea cererii, reclamantul arată că pârâtul este fiul său, că până la data de 16.04.2008 au locuit împreună, că de la această dată, ca urmare a unui conflict, acesta s-a mutat într-un imobil aparţinând Direcţiei Agricole Bacău, pe care reclamantul o avea în folosinţă şi unde erau depozitate bunurile. A mai arătat reclamantul că pârâtul nu îi permite să ia bunurile, ameninţându-l cu moartea.

La cererea reclamantul a ataşat două facturi privind provenienţa bunurilor şi chitanţa de plata a acestora, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale a pârâtului pentru săvârşirea infracţiunii de furt între rude, prevăzută de art. 208 – 210 C.pen. Instanţa a admis cererea reclamantului de audierea martorului Nedelcu Mircea.

Cererea nu a fost motivată în drept, însă instanţa a dispus calificarea acesteia ca fiind o acţiune în revendicare imobiliară.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de  1671,20 lei şi timbru judiciar de 5 lei, reclamantul preţuind bunurile la o valoare de 30 000 lei.

Pârâtul, prezent în instanţă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii. În motivare, pârâtul a arătat că între părţi au apărut discuţii de la concubina pârâtului, că a fost nevoit să se mite din casa părintească, că el este cel care a muncit pe tractor, că a obţinut venituri de care reclamantul s-a folosit la achiziţionarea utilajelor. Mai arată pârâtul că s-a mutat la un imobil care aparţine Direcţiei Agricole unde erau depozitate bunurile.

În combaterea acţiunii, pârâtul a propus şi instanţa a admis proba testimonială, în cauză fiind audiaţi martorii Ceapă Daniel şi Hanganu Ionel.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine:

Reclamantul şi pârâtul sunt tată şi fiu, şi aceştia au gospodărit împreună timp de 10 ani, până în anul 2008, când între părţi a apărut un conflict care nu s-a stins nici în prezent. Din luna aprilie 2008, pârâtul s-a mutat într-un imobil care aparţine Direcţiei Agricole unde erau depozitate bunurile care aparţin reclamantului, fapt necontestat de părţi.

Din declaraţiile martorilor, atât a martorului propus de reclamant cât şi cei propuşi de pârât, instanţa reţine că doar pârâtul este cel care ştia să utilizeze tractorul, că în prezent şi pârâtul are un tractor pe care îl foloseşte.

Nici unul din martori nu a relatat instanţei că pârâtul nu permite reclamantului să folosească bunurile. Martorul propus de pârât a arătat că „ştie de la reclamant că pârâtul nu-i permite să folosească utilajele”.

Instanţa mai reţine că locul situării bunurilor nu a fost schimbat de pârât, că utilajele sunt depozitate într-un imobil care este cunoscut ca un depozit, numit ferma de berbecuţi, imobil care nu aparţine pârâtului.

Potrivit art.. 480 Cod civil, « Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege. »

Analizând situaţia de fapt raportată la aceste norme juridice care definesc proprietatea, instanţa reţine că pârâtul nu a încălcat dreptul de proprietate al reclamantului asupra utilajelor agricole. Astfel, locul situării bunurilor nu a fost schimbat după anul 2008, când între părţi  s-a ivit un conflict familial. Bunurile sunt situate într-un imobil (un saivan), la care reclamantul are acces, nefăcând dovada că a fost împiedicat de pârât să vină să ia bunurile. Faptul că reclamantul nu poate conduce utilajele, nu presupune o obligaţie din partea pârâtului de a duce aceste utilaje în locul în care ar dori reclamantul. Toţi martorii audiaţi în cauză au relatat că doar pârâtul este cel care conduce tractorul, reclamantul nelucrând niciodată pe tractor.

Reclamantul nu a făcut dovada faptului că pârâtul îl împiedică să exercite dreptul de proprietate asupra utilajelor şi nici faptul că pârâtul foloseşte aceste utilaje, martorii audiaţi în cauză arătând că pârâtul are propriul său tractor.

Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, instanţa va respinge cererea reclamantului, considerând-o neântemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea civilă având ca obiect „obligaţia  de a face” formulată de reclamantul R.I. domiciliat în sat.-, com. -, jud. Bacău,  în contradictoriu cu pârâtului R. I., domiciliat în sat. -, com. -, jud. Bacău, ca nefondată.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 18.02.2010.

Preşedinte, Grefier,

Judecător Panfil Simona-Carmen Bradea Angelica

Red./tehnored. 4 ex

P.S./B.A.

09.03.2010