Act. în constatare (dr. proprietate parohia ortodoxa

Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă sub nr. de dosar  958/289/2012 la data de 23 martie 2012, reclamanta PAROHIA ORTODOXA URISIUL DE SUS a solicitat în contradictoriu cu pârâţii C G, C M, S I şi S M, următoarele:

- constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului constând în teren în suprafaţă de 2212 mp. înscris în CF nr. 50160 Chiheru de Jos (nr. vechi 57 Urisiul de Sus), nr. top. 92.

- radierea din evidenţele de carte funciară (CF nr. 50160 Chiheru de Jos, nr. în format vechi CF nr. 57 Urisiu de Sus) a dreptului de proprietate ce a fost înscris în favoarea numiţilor C G şi C M şi ulterior S I şi S M, înscrierea în evidenţele de publicitate imobiliară (CF nr. 57 Urisiu de Sus, nr. top 92, nr. nou CF 50160 Chiheru de Jos), a dreptului de proprietate a parohiei.

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată în caz de opunere.

În motivare, reclamanta a arătat că în evidenţele cărţii funciare a figurat ca fiind titulara dreptului de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF 57, nr. top. 92 Urisiul de Sus, însă în urma refacerii evidenţelor privind patrimoniul parohiei, solicitată prin adresa nr. 174/10.08.2011 de către Protopopiatul Ortodox Român, a constatat că, la data de 28.02.2000 dreptul de proprietate asupra imobilului a fost înscris în favoarea pârâţilor C G şi C M, potrivit Sentinţei civile nr. 8124/1991, iar în data de 03.03.200 dreptul de proprietate a fost transcris în favoarea pârâţilor de rang II ca urmare a încheierii contractului de donaţie.

Reclamanta susţine că hotărârea judecătorească este nelegală deoarece terenul ce a făcut obiectul uzucapiunii şi pe care este amplasată clădirea bisericii cu anexele acesteia şi cimitirul comunităţii, reprezintă bunuri sacre în acord cu prevederile art. 170 al. 1-3 coroborate cu art. 186 din Statutul Bisericii Ortodoxe Române, cu dispoziţiile art. 27 al. 2 din Legea 489/2006, art. 169 al. 1-2 din Decretul nr. 233/1949 privind Statutul BOR, art. 186 al. 2, 187 şi art. 187 al. 2 din HG 53/2008, art. 1205 coroborate cu art. 1240 din Codul de drept canonic.

De altfel, bunurile sacre sunt afectate regimului proprietăţii public, potrivit dispoziţiilor art. 27 al. 2 din Legea 489/2006 coroborate cu art. 170 al. 2 şi 3, art. 186 din Statutul BOR, respectiv art. 169 al. 2 teza finală din Decretul nr. 233/1949, şi sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabuile în conformitate cu prevederile art. 29 al. 1 din Regulamentul de administrare a averilor bisericeşti.

În drept, s-au invocat dispoziţiile legale menţionate în cuprinsul acţiunii.

La cerere reclamanta a anexat, în copie: adresa nr. 174/10.08.2011 a Protopopiatului Ortodox Român (f. 4, 5), adresa nr. 2438/2011 a Comunei Chiheru de Jos (f. 6), plângere (f. 6 verso, 7), extrase de carte funciară (f. 7 verso, 12 verso, 13), proces verbal (f. 8), copie fidelă a cărţii funciare şi traducerea acesteia (f. 8verso-12), adeverinţe emise de Protopopiatul Ortodox Român (f. 14 faţă-verso), proces verbal (f. 15), adresă )f. 15 verso-16), proces verbal (f. 16 verso), tabel nominal (f. 17), articol din presa scrisă nr. 941/2012 (f. 18), adeverinţa emisă de Primăria Chiheru de Jos (f. 19), articol de pe site-ul www.wikipedia.ro (f. 20-22).

Pârâţii au depus la dosar, la data de 03 mai 2012, întâmpinare (f. 32-35), prin care, în principal, au invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor de rând 1 şi 2 C G şi C M, iar în subsidiar, pe fondul cauzei, au solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă.

În motivare, cu privire la excepţia inadmisibilăţii acţiunii, pârâţii susţin că reclamanta nu este îndreptăţită să recurgă la o acţiune în constatare atâta timp cât folosinţa imobilului în litigiu este relevantă în speţă, astfel dacă reclamanta se consideră proprietara legitimă a imobilului se impune a promova o acţiune în realizarea dreptului, invocând în acest sens dispoziţiile art. 111 Cod procedură civilă.

În ceea ce priveşte excepţia calităţii procesuale pasive a pârâţilor de rând 1 şi 2, se precizează că, prin contractul de donaţie pârâţii de rând 1 şi 2 au donat pârâţilor de rând 3 şi 4 imobile casă de locuit, cu anexele gospodăreşti şi terenul aferent, operând o transmitere a drepturilor şi obligaţiilor procesuale, respectiv a calităţii procesuale pasive în favoarea acestora din urmă.

Pe fondul cauzei, se arată că prin Sentinţa civilă nr. 8124/1991 s-a admis acţiunea reclamanţilor împotriva pârâtei Biserica Ortodoxa Urisiu de Sus, privind recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF 57, nr. top. 92 Urisiu de Sus în suprafaţă de 2212 mp., iar pârâţii de rând 1 şi 2, prin contractul de donaţie, au donat pârâţilor de rând 3 şi 4 dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 57, nr. top. 92.

Mai precizează că, reclamanta a fost parte în dosarul nr. 9374/1991 al Judecătoriei Tg. Mureş în care s-a întocmit şi un proces verbal cu privire la clarificarea situaţiei gospodăriei lui C G.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 115, 137 şi 274 Cod procedură civilă.

La întâmpinare, pârâţii au anexat, în copie: Sentinţa civilă nr. 8124/1991 (f. 38, 39), contract de donaţie (f. 40),

La termenul din 06 iunie 2012, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare (f. 47-49), prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate, având în vedere că, în acord cu prevederile art. 111 teza a II-a Cod procedură civilă, nu au deschisă o acţiune în realizare, care nu ar putea fi decât o acţiune în revendicare imobiliară, în atare situaţie prezenta acţiune este admisibilă.

De altfel, excepţia lipsei calităţii procesuale este nefondată prin prisma faptului că pârâţii contestă dreptul de proprietate nu numai prin introducerea acţiunii de uzucapiune dar şi prin încheierea contractului de donaţie.

Pe fondul cauzei, reclamanta reiterează susţinerile din cuprinsul acţiunii introductive de instanţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea stare de fapt:

Prin sentinţa civilă nr.8124/1991 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosar nr.9374/1991 a fost admisă acţiunea civilă formulată de C G şi C M în contradictoriu cu Biserica Ortodoxa Urisiu de Sus, pârâta fiind obligată să recunoască dreptul de proprietate al reclamanţilor cu privire la intravilanul înscris în CF 57 Urisiul de Sus, top 92 în suprafaţă de 2212 mp. S-a dispus de asemenea radierea din CF a menţiunii „Vechea Biserica Ortodoxa” şi întabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra imobilului.

Sentinţa  a rămas definitivă şi irevocabilă prin nerecurare.

S-a reţinut în cuprinsul hotărârii că asupra imobilului anterior descris a fost exercitată o posesie publică, continuata şi neîntreruptă de la începutul sec.20 de către antecesorii reclamanţilor(străbunici, bunici, părinţi) şi ulterior de către reclamantul C G, care a dobândit astfel, prin joncţiunea posesiilor dreptul de proprietate asupra imobilului.

In drept se reţine îndeplinirea cerinţelor Codului civil austriac (art.1460), fiind în prezenţa unice posesii începute anterior intrării în vigoare a D-L nr.115/1938.potrivit art.6 dinLegea nr.241/1997 .

Potrivit art.6 din Legea nr.241/1947, al.2 si 3  „prescripţiile împlinite, precum şi cele începute înaintea punerii în aplicare a prezentei legi sunt cârmuite, în ce priveşte natura, durata şi efectele lor, de dispoziţiile legii sub care au început.

În cazul prevăzut de alineatul precedent, posesorul va putea cere de la instanţa competenta în circumscripţia căreia este situat imobilul constatarea uzucapiunii împlinite. Acţiunea va fi introdusă atât împotriva titularului înscris în cartea funciară, cât şi împotriva terţilor care au dobândit drepturi prin înscrierea lor în cartea funciară.”

Aşa cum se poate observa cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate a fost soluţionată în contradictoriu cu proprietarul tabular, reclamanta din prezenta cauză care a achiesat tacit la soluţia pronunţată pe care nu a atacat-o, aceasta devenind astfel irevocabilă.

In aceste condiţii, hotărârea astfel pronunţată se bucura de putere de lucru judecat, făcând dovada între părţi, a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în favoarea pârâţilor de rând 1, drept transmis de aceştia pârâţilor de rând 2.

Dreptul de proprietate astfel dobândit de pârâţii de rând 1 a fost transmis pârâţilor de rând 2 prin contract de donaţie, transmisiunea fiind înscrisă în cartea funciară.

In condiţiile în care prin acţiunea formulată se solicită atât constatarea dreptului de proprietate al reclamantei (drept înscris în prezent în favoarea pârâţilor de rând 2 ) cât şi radierea înscrierilor din CF 57 Urisiu de Sus, de sub B 4-5 (un favoarea pârâţilor C) respectiv B 6-7 (în favoarea pârâţilor Suciu) este evident ca pârâţii au în cauză calitate procesuală pasivă.

Pentru considerentele anterior expuse, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

In ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii, instanţa reţine ca reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe art.111 Cod de procedură civilă care prevede că „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistentei unui drept”, cerere care nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Uzucapiunea este modul originar de dobândire a dreptului de proprietate iar dobândirea dreptului de proprietate în acest caz este concomitentă cu stingerea dreptului fostului proprietar.

In condiţiile date având în vedere faptul că dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului s-a stins în momentul dobândirii acestui drept de către pârâţii de rând 1 este evident faptul că aceasta nu mai are la îndemână o acţiune în constatarea aceluiaşi drept.

Dovada dreptului de proprietate în favoarea pârâţilor de rând 1 (drept transmis ulterior pârâţilor de rând 2) este făcut de aceştia cu sentinţa civilă nr.8124/1991 irevocabilă, cele statuate de instanţă cu privire la dreptul de proprietate asupra acestui imobil având putere de lucru judecat, astfel încât dreptul stabilit în acea hotărâre judecătorească nu mai poate fi contrazis de o hotărâre ulterioara.

Reţinem că puterea de lucru judecat este unul din efectele hotărârii judecătoreşti şi presupune faptul ca o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sit actio), iar hotărârea este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarare (res judicata pro veritate habetur) iar existenta unei hotarari judecatoresti poate fi invocata in cadrul unui alt proces, cu putere de lucru judecat (caracter obligatoriu intre parti), cand se invoca obligativitatea sa, fara ca in cel de-al doilea proces sa fie aceleasi parti, sa se discute acelaşi obiect si aceeasi cauza.

Acesta este motivul pentru care instanta a pus in discutie la termenul de judecata din data de 06.06.2012 puterea de lucru judecat a sentintei civile sentinta civila nr.8124/1991 ,privita in acceptiunea sa de prezumtie legala  (in temeiul art. 1200 pct. 4 Cod civil 1864) şi nu de excepţie procesuală (art.166 Cod de procedura civila.)

Cu toate acestea, reprezentanţii părţilor au formulat concluzii pe excepţia autorităţii de lucru judecat în accepţiunea sa de excepţie procesuală.

Pentru ca o hotărâre judecătorească să aibă caracter obligatoriu între părţile litigante nu este nevoie sa fie îndeplinită tripla identitate de părţi, cauza şi obiect, ci este necesară doar probarea identităţii între problema anterior soluţionată  şi problema dedusă judecăţii.

In acest sens s-a pronunţat în mod constant atât doctrina cât şi jurisprudenţa în materie.

De altfel, reţinem faptul că o mare parte a motivării acţiunii promovate cuprinde criticile aduse de reclamanta în sentinţa civilă nr.8124/1991.

Or prezentul cadru procesual nu permite cenzurarea sau reinterpretarea acestei hotărâri judecătoreşti, aspect cunoscut şi de reclamanta care, în paralel cu prezenta acţiune a formulat şi o cerere de revizuire a sentinţei anterior menţionate.

Faţă de faptul că în prezenta cauză sentinţa civilă nr.8124/1991 se opune cu putere de lucru judecat între reclamantă şi pârâţii de rând 1, statuând în mod irevocabil faptul ca imobilul în litigiu este proprietatea pârâţilor de rând 1, acţiunea formulată apare ca inadmisibilă, astfel încât urmează a fi respinsă.

Soluţia de respingere va viza şi petitele formulate în contradictoriu cu pârâţii de rând 2 având în vedere caracterul subsidiar al cererii de rectificare de carte funciară. 

Domenii speta

Spete similare