Lovire prin provocare

Prin rechizitoriul nr. 2921/P/2014 din data de 06.05.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, înregistrat la această instanţă sub nr. 1281/289/2015, la data de 07.05.2015, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului G A C, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin.2 din CP.

În fapt, în esenţă, în actul de sesizare al instanţei se reţine că în data  de  17.12.2014 , în jurul orelor 2350 inculpatul a  lovit cu pumnii şi cu un corp dur contondent partea civilă B I, căruia i-a provocat leziuni traumatice ce au necesitat spre vindecare un număr de 60-65 zile de îngrijire medicală.

Situaţia de fapt mai sus menţionată se susţine cu următoarele mijloace de probă, administrate în faza de urmărire penală: proces-verbal de constatare a infracţiunii şi plângere penală (f.3,4), certificat medico-legal nr. 5088/A2/1442/2014 (f.29,32-33), declaraţie de suspect/inculpat (f.18-22), declaraţie persoană vătămată/parte civilă (f.11-17), declaraţie martori (f.23-26).

Prin încheierea de cameră preliminară din data de 10.06.2016, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Reghin a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 2921/P/2014 din data de 10.06.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin privind pe inculpatul G A C, trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin.2 din CP, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecăţii.

În cursul cercetării judecătoreşti s-au administrat următoarele mijloace de probă: declaraţia persoanei vătămate  B I (f. 108-109),  declaraţiile martorilor, respectiv: G M (f. 117-118), M A (f. 118-119) P M (f. 127), C D (f.128) şi I M (f.129-130), declaraţia inculpatului (f.141-142).

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

La data de 17.12.2014, în jurul orelor 23,50 a avut loc un incident violent între inculpatul G A C şi partea civilă B I.

Sub aspectul existenţei incidentului şi al rezultatului produs nici inculpatul, nici partea civilă nu au contestat starea de fapt menţionată în actul de sesizare.

Totuşi, inculpatul a arătat că incidentul a fost provocat de către partea civilă, prin comportamentul său faţă de inculpat.

Instanţa constată că in inculpatul G A C a arătat în declaraţia sa că în seara de 17.12.2014, în jurul orelor 23,50 se alfa în pat, moment în care a auzit lovituri puternice în poartă. Pentru acest motiv a ieşit din casă şi a observat că o persoană încerca să intre în curte şi lovea poarta de la intrarea în curte. După ce a coborât spre poartă, s-a urcat pe bordura gardului, moment în care partea civilă l-a lovit peste mână cu un par. Inculpatul a mai declarat că tot atunci a aplicat o lovitură cu pumnul peste gard, atingând şi parul, dar şi pe partea civilă, după care, fiind ameninţat cu moartea şi provocat, a ieşit din curte. În momentul când a ieşit din curte, partea civilă a încercat să-l împungă cu un briceag, motiv pentru care în încercarea de a se apăra, i-a aplicat mai multe lovituri, prima cu piciorul în zona corpului, iar următoarele cu pumnul în zona capului.

În schimb, partea civilă a arătat că în seara de 17.12.2014, în jurul orelor 23,00-23,30 a trecut prin faţa locuinţei inculpatului, iar în dreptul acesteia, fiind pe drum, a simţit o lovitură şi a căzut la pământ semiconştient.

Instanţa constată că sub aspectul modul cum a început incidentul cele două declaraţii sunt contradictorii.

Analizând declaraţiile martorilor audiaţi în cauză instanţa constată că martora G M (soţia inculpatului) a relatat că în seara sus-menţionată în timp ce se afla în casă, a auzit gălăgie afară, motiv pentru care i-a cerut inculpatului să verifice ce se întâmplă. După un timp, a ieşit şi ea din casă şi a observat că inculpatul se afla în curte, iar partea civilă se găsea dincolo de gard şi că aceasta din urmă l-a lovit cu o bâtă peste mână pe inculpat, lovitura fiindu-i aplicată peste gard. După aceea martora a intrat în casă, a sunat la numărul de urgenţă 112, iar când a ieşit din nou în curte a observat că partea civilă era căzută la pământ, iar inculpatul stătea de vorbă cu martorul M A.

Fiind audiat, martorul M A a declarat că în seara incidentului a auzit afară un zgomot ca de bici, strigăte şi ameninţări sau înjurături, motiv pentru care a ieşit din casă pentru a vedea ce se întâmplă. Atunci a observat că inculpatul încerca să iasă afară din curte şi că partea civilă trăgea de mânerul de la poartă. Văzându-l foarte nervos pe inculpat, martorul a sărit gardul gospodăriei sale şi s-a îndreptat spre curtea inculpatului, ce se află la aproximativ 10m distanţă. Martorul a mai declarat că până să ajungă la gospodăria inculpatului, aceasta i-a aplicat câteva lovituri cu pumnul părţii civile, în zona feţei, aceasta căzând la pământ, după care incidentul s-a aplanat. Fiind audiat în legătură cu relaţia dintre inculpat şi partea civilă, martorul a mai declarat că după ce inculpatul a plecat din serviciul părţii civile, între cei doi au avut loc mai multe scandaluri provocate de partea civilă care l-a agresat verbal pe inculpat.

Instanţa constată că declaraţiile celor doi martori se coroborează între ele şi susţin şi varianta relatată de inculpat, fiind evident prin urmare că în seara incidentului, partea civilă a mers la locuinţa inculpatului şi sub diverse forme de manifestare, dar şi pe fondul unei stări preexistente de duşmănie, l-a determinat pe acesta să iasă afară din curte şi să-l lovească.

Aceleaşi declaraţii infirmă şi declaraţia părţii civile, potrivit căreia, în timp ce trecea liniştită prin faţa porţii inculpatului, a fost lovită pe la spate, căzând la pământ.

În altă ordine de idei, instanţa constată că inculpatul a recunoscut că i-a aplicat câteva lovituri cu pumnul părţii civile, săvârşind astfel infracţiunea de care este acuzat, iar sub acest aspect starea de fapt reţinută în rechizitoriu este confirmată şi de probele administrate printre care declaraţiile celor doi martori sus-menţionaţi ce se coroborează cu expertiza medico-legală întocmită în cauză (f. 137).

În concluzie, instanţa conchide că inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri părţii civile, cauzându-i acesteia leziuni, numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea acestora fiind de 38-40 de zile (f. 138), însă la producerea acestui incident, partea civilă a avut o contribuţie esenţială, prin provocările de moment adresate inculpatului.

Faţă de aceste aspecte, instanţa constată că cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat este întemeiată, motiv pentru care în temeiul art. 386 alin. 2 C.p.p., instanţa va dispune schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de care este acuzat inculpatul, din infracțiunea de „Lovirea sau alte violenţe”, prevăzută de art. 193 alin. 2 C.p., în infracțiunea de „Lovirea sau alte violenţe” săvârşită prin provocare, prevăzută de art. 193 alin. 2 C.p., cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a C.p., reţinând circumstanţa atenuantă a provocării în favoarea inculpatului.

În cauză, instanţa apreciază că nu se poate reţine legitima apărare, deoarece pe de-o parte, iniţial între partea civilă şi inculpat se afla un element de protecţie, respectiv un gard, iar pe de altă parte, întrucât din probatoriul administrat nu reiese fără echivoc că partea civilă, chiar dacă deţinea asupra sa un briceag, a şi încercat să-l folosească împotriva inculpatului.

Având în vedere infracţiunea săvârşită inculpatul va fi condamnat.

Prin urmare, având în vedere şi conduita părţii civile care a determinat săvârşirea infracţiunii, în temeiul art. 193 alin. 2 C.p., instanţa va condamna inculpatul G A C la pedeapsa amenzii pentru săvârşirea infracţiunii de „Lovirea sau alte violenţe”.

În temeiul art. 61 alin. 2, alin. 3 şi alin. 4 lit. c C.p., raportat la art. 76 alin. 1 C.p., văzând şi consecinţele infracţiunii pentru partea civilă, instanţa va stabili 150 de zile amendă a câte 50 de lei pentru fiecare zi-amendă, rezultând o amendă în sumă de 7.500 de lei.

În consecinţă, în temeiul art. 193 alin. 2 C.p., coroborat cu art. 76 alin. 1 C.p., raportat la art. 61 alin. 1 C.p., instanţa va obliga inculpatul G A C să achite statului suma de 7.500 de lei, reprezentând amendă penală aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de „Lovirea sau alte violenţe”.

În temeiul art. 63 alin. 1 C.p. instanţa va atrage atenţia inculpatului că în cazul în care cu rea-credinţă nu va executa în tot sau în parte sancţiunea amenzii, zilele-amendă neexecutate se vor înlocui cu un număr corespunzător de zile de închisoare.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanța constată că partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgenţă Târgu Mureş a cerut obligarea inculpatului la plata sumei de 475,21 de lei (f. 69), iar persoana vătămată B I s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 de lei daune morale (a se vedea declaraţia din cursul urmăririi penale – f. 15 şi încheierea de şedinţă din data de 18.11.2015 f. 110).

Cu privire la cererea primei părţi civile, instanţa conchide că aceasta este întemeiată, deoarece pentru serviciile medicale furnizate părţii civile B I a fost achitată suma totală de 475,21 de lei (f. 69-70), motiv pentru care, în baza art. 25 şi 397C. pr. pen., raportat la art. 1349 C. civ., instanţa va obliga inculpatul să achite către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgenţă Târgu Mureş suma sus-menţionată.

În privinţa cererii părţii civile B I, instanţa apreciază că aceasta este parţial întemeiată.

În acest sens, instanţa constată că în urma loviturilor primite partea civilă a suferit leziuni a căror vindecare a necesitat un număr de 38-40 de zile de îngrijiri medicale. Totodată, acesta stat imobilizat o perioadă de timp, iar pentru nevoile uzuale a necesitat ajutor şi îngrijire. Prin urmare, nu poate fi contestat faptul că acesta a avut de suferit de pe urma agresiunii inculpatului. Totuşi, un element esenţial ce trebuie avut în vedere şi la cuantificarea daunelor morale solicitate este gradul de vinovăţie pe care l-a avut partea civilă în legătură cu producerea acestora. Faţă de acest aspect instanţa constată că în seara incidentului, prin faptul că la o oră înaintată din noapte a mers la locuinţa inculpatului, prin comportamentul său, dar şi pe fondul unei stări mai vechi de duşmănie, partea civilă a fost cea care l-a provocat pe inculpat să iasă din curte şi să-l lovească. Or, fără atitudinea părţii civile incidentul nu s-ar fi produs, iar aceasta nu ar fi fost vătămată, deoarece aşa cum reiese din probele administrate în cauză, inculpatul se afla în casă, pregătindu-se de somn şi nu avea nici o intenţie de a intra în conflict cu partea civilă, ci conflictul s-a produs după ce partea civilă a mers la locuinţa inculpatului şi l-a provocat.

În contextul celor expuse mai sus, subliniem că deşi solicitarea de acordare a daunelor morale pentru trauma suferită este întemeiată, prin cuantumul ce urmează a fi acordat trebuie să se ţină seama şi de contribuţia părţii civile la apariția traumei, dar mai ales nu trebuie să se tindă la o îmbogăţire fără justă cauză, astfel că între suferinţele fizice şi psihice suferite şi cuantumul daunelor morale este necesar să existe un raport de proporţionalitate.

Prin urmare, raportat la cele de mai sus, apreciem că raportat la suferinţele suferite de partea civilă, suma de 5000 de lei cu titlu de daune morale reprezintă o satisfacţie echitabilă.

Instanţa constată că atât partea civilă, cât şi inculpatul au fost asistaţi de avocaţi, la dosar fiind depuse chitanţele privind plata onorariilor avocaţiale, motiv pentru care instanţa va compensa valoarea acestor cheltuieli (1000 de lei pentru inculpat şi 2500 de lei pentru partea civilă), iar în baza art. 276 alin. 1 C.p.p. instanţa va obliga inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 1500 de lei, ce reprezintă onorariu avocaţial achitat de aceasta din urmă.

În privinţa solicitării reprezentantei părţii civile de confiscare a bâtei de lemn şi a briceagului, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată, deoarece nu s-a dovedit că acestea au fost folosite la săvârşirea infracţiunii. Prin urmare, văzând că din materialul probator reiese că acestea aparţin părţii civile, în temeiul art. 255 C.p.p., instanţa va dispune restituire acestora părţii civile.

În temeiul art. 274 alin. 1  C.pr.pen., instanţa va obliga inculpatul la plata sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 200 de lei provine din faza de urmărire penală.

Domenii speta

Spete similare