Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice

Pe rol  fiind judecarea cauzei penale privind pe inculpat C.C , având ca obiect infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002)

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică  din data de 19.05.2014, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta  hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru astăzi 26.05.2014, când în aceeaşi compunere, a deliberat şi pronunţat următoarea sentinţă.

I NSTANŢA

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sălişte la data de 12.12.2013 în dosarul nr.xxxxx s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C.C sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 86 al.1 şi 87 al. 1 din OUG 195/2002 R.

S-a reţinut în esenţă prin actul de sesizare a instanţei că la data de 19.09.2013, in jurul orelor 19,55, lucratori de politie din cadrul I.P.J.Sibiu- Serv. Rutier, B.R.D.N.E.Sibiu, aflandu-se in exercitarea atributiilor de serviciu privind supravegherea si controlul traficului rutier pe DN1, au oprit pentru control pe DN1 la km. 330 la intrarea in loc. Saliste, in dreptul Statiei Peco SC A jud. Sibiu, autovehiculul marca Ranault Megane cu numarul de inmatriculare xxxxx, care circula pe DN1, din directia Sibiu-Sebes. Procedandu-se la legitimarea conducatorului auto, s-a stabilit identitatea acestuia in persoana invinuitului C.C, pasageri in autovehicul se aflau numitii G.A si C.I.A, iar in urma verificarilor efectuate s-a constatat faptul ca invinuitul nu poseda permis de conducere. Intrucat invinuitul emana vapori de alcool, a fost testat cu aparatul Etilotest, rezultand o concentratie alcoolica de 0,73 mg/l alcool pur in aerul expirat. Invinuitul a fost condus la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Sibiu, unde i-au fost recoltate, la interval de o ora diferenta, doua probe de sange pentru stabilirea alcoolemiei, stabilindu-se ca invinuitul avea o imbibatie alcoolica de 1,30  grame la mie alcool pur in sange la proba recoltata la ora 21,00 si respectiv 1,15 grame la mie la proba recoltata la ora 22,00.

Potrivit adresei nr. xxxxx din data de 26.11.2013 emisa de Institutia Prefectului Jud. Sibiu- S.P.C.R.P.C.I.V. invinuitul nu figureaza in evidente ca detinator de permisde conducere.

Fiind audiat, învinuitul a recunocut comiterea faptelor, declarand ca a consumat circa 2,5 l de bere cu alcool in intervalul orar 15,00-19,00 si ca a condus autovehiculul fara a detine permis de conducere din Sibiu, pe DN1, cu intentia de a ajunge in Saliste.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă:  proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, copie act de identitate invinuit, copii dupa certificatul de inmatriculare si polita RCA  ale autovehiculului, dovada testarii cu aparatul etilotest – 0,73 mg / l, buletin de examinare clinică si pr.-verbal de recoltare a  probelor biologice de sânge,buletin de analiza toxicologică-alcoolemie -1,30 g% , respectiv 1,15 g% , adresa nr. 1459124 din datra de 26.11.2013 emisa de Institutia Prefectului Jud. Sibiu- S.P.C.R.P.C.I.V  care atesta ca invinuitul nu figureaza in evidente ca detinator de permis de conducere, declaraţiile martorilor C.I.A si G.A (au relatat ca au consumat impreuna cu invinuitul bauturi alcoolice (5 l de bere cu alcool) in intervalul orar 16,00-18,00 si s-au aflat in calitate de pasageri in autovehiculul pe care invinuitul l-a condus din Sibiu spre Saliste, fiind oprit pentru control de politisti pe DN1 la intrarea in loc. Saliste, in dreptul Statiei Peco A si ale martorilor asistenti S.V si S.E.R. (au relatat că au asistat la constatările efectuate de poliţişti cu ocazia controlului, aspecte privind identitatea conducătorului auto, declaraţiile învinuitului date in fata politistilor, faptul ca invinuitul a fost depistat ca nu poseda permis de conducere, tetarea acestuia cu aparatul Etilotest, rezultatul fiind de 0,73 mg/l alcool pur în aerul expirat şi că apoi a fost condus la Spital pt. prelevarea de probe de sânge in vederea stabilirii alcoolemiei, declaraţiile învinuitului care recunoaşte săvârşirea faptelor, fişa de cazier judiciar.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sălişte la data de 13.12.2013 sub nr.xxx

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 10.03.2014, definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, instanţa l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. iar, în urma răspunsului negativ al acestuia, a procedat la audierea inculpatului, în conformitate cu dispoziţiile art. 378 C. proc. pen. Totodată s-a încuviinţat inculpatului  proba cu înscrisuri în circumstanţiere, în cadrul probei fiind depuse la dosarul cauzei: caracterizare de la locul de muncă, copie certificat de căsătorie, copie certificat de naştere al fiicei acestuia.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:  în data de xxxxx, in jurul orelor 19,55, lucratori de politie din cadrul I.P.J.Sibiu- Serv. Rutier, B.R.D.N.E.Sibiu, aflandu-se in exercitarea atributiilor de serviciu privind supravegherea si controlul traficului rutier pe DN1, au oprit pentru control pe DN1 la km. 330 la intrarea in loc. Saliste, in dreptul Statiei Peco SC A, jud. Sibiu, autovehiculul marca Ranault Megane cu numarul de inmatriculare xxxx, care circula pe DN1, din directia Sibiu-Sebes. Procedandu-se la legitimarea conducatorului auto, s-a stabilit identitatea acestuia in persoana invinuitului C.C, iar in urma verificarilor efectuate s-a constatat faptul ca invinuitul nu poseda permis de conducere. Intrucat invinuitul emana vapori de alcool, a fost testat cu aparatul Etilotest, rezultand o concentratie alcoolica de 0,73 mg/l alcool pur in aerul expirat.

Instanţa a reţinut situaţia de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti, respectiv: proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, copie act de identitate invinuit, copii dupa certificatul de inmatriculare si polita RCA  ale autovehiculului, dovada testarii cu aparatul etilotest – 0,73 mg / l, buletin de examinare clinică si pr.-verbal de recoltare a  probelor biologice de sânge,buletin de analiza toxicologică-alcoolemie -1,30 g% , respectiv 1,15 g% , adresa nr. 1459124 din datra de 26.11.2013 emisa de Institutia Prefectului Jud. Sibiu- S.P.C.R.P.C.I.V  care atesta ca invinuitul nu figureaza in evidente ca detinator de permis de conducere, declaraţiile martorilor C.I.A si G.A (au relatat ca au consumat impreuna cu invinuitul bauturi alcoolice (5 l de bere cu alcool) in intervalul orar 16,00-18,00 si s-au aflat in calitate de pasageri in autovehiculul pe care invinuitul l-a condus din Sibiu spre Saliste, fiind oprit pentru control de politisti pe DN1 la intrarea in loc. Saliste, in dreptul Statiei Peco A) si ale martorilor asistenti S.V si S.E.R. (au relatat că au asistat la constatările efectuate de poliţişti cu ocazia controlului, aspecte privind identitatea conducătorului auto, declaraţiile învinuitului date in fata politistilor, faptul ca invinuitul a fost depistat ca nu poseda permis de conducere, tetarea acestuia cu aparatul Etilotest, rezultatul fiind de 0,73 mg/l alcool pur în aerul expirat şi că apoi a fost condus la Spital pt. prelevarea de probe de sânge in vederea stabilirii alcoolemiei, declaraţiile învinuitului care recunoaşte săvârşirea faptelor, fişa de cazier judiciar.

În drept, pentru a realiza o justă încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, instanţa în ceea ce priveşte aplicarea legii penale în timp, având în vedere faptul că de la data săvârşirii faptelor şi până la soluţionarea definitivă a cauzei a intrat în vigoare la 01.02.2014 Noul Cod penal, va proceda la compararea tuturor reglementărilor incidente în cauză, din perspectiva ambelor coduri penale, pentru a putea aplica o pedeapsă legală inculpatului şi pentru a determina în mod global aplicarea legii penale mai favorabile (Codul penal 1969 sau Noul Cod penal), în sensul celor exprimate prin Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014.

Astfel, potrivit art. 5 alin. 1 din NCp „în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”

Conform art. 15 alin. 2 din Constituţia României „legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.”

Criteriile în baza cărora se stabileşte legea penală mai favorabilă şi care vor fi apreciate in concreto de către instanţă sunt: conţinutul infracţiunii (vor fi avute în vedere elementul material al infracţiunii în forma de bază, variantele agravate, elementele circumstanţiale agravante, existenţa unor condiţii suplimentare de incriminare etc.); existenţa unor impedimente la punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale sau a unor cauze de nepedepsire; pedeapsa şi prescripţia.

Prin Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014 s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția penală în Dosarul nr. 5.714/118/2012 și s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Curtea a reţinut, în esenţă, că aplicarea legii penale mai favorabile pe aşa-zisele instituţii autonome s-ar anula voința legiuitorului care are în vedere ansamblul de norme ce au fost integrate organic într-un nou cod și nicidecum dispoziții ori instituții autonome.

Altfel spus, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.

Curtea Constituţională a mai reţinut faptul că prin combinarea dispozițiilor penale din mai multe legi succesive se creează, pe cale judiciară, o a treia lege care neagă rațiunea de politică penală concepută de legiuitor, iar numai interpretarea prevederilor art. 5 din Codul penal în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei este singura care poate înlătura viciul de neconstituționalitate.

Curtea Constituțională a reafirmat faptul că, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. 4 din Legea fundamentală (Constituţia României), „De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”, astfel că, indiferent de interpretările care se pot aduce unui text atunci când Curtea Constituțională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituția, menținându-se astfel prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, instanțele judecătorești trebuie să se conformeze deciziei Curții și să o aplice ca atare. De altfel, Curtea Constituțională a statuat că, în ceea ce privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, „aceasta vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex terția, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011). Prin urmare, orice altă interpretare pe care practica judecătorească o atribuie textului conferă acestuia vicii de neconstituționalitate.

Totodată, Curtea a stabilit că prin Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a decis că în aplicarea art. 5 din Codul penal prescripția răspunderii penale reprezintă o instituție autonomă față de instituția pedepsei, conferind astfel articolului 5 din Codul penal, în interpretarea dată, valențe neconstituționale iar odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr. 2 din 14 aprilie 2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art. 147 alin. 4 din Constituție și cu cele ale art. 4771 din Codul de procedură penală.

Mai mult, Curtea a reținut că dispozițiile art. 5 alin. 2 teza întâi Cp, conform cărora „Dispozițiile alin. 1 se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale [...] dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile”, nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art. 5 din Codul penal, prin care s-a concluzionat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile și nicio autoritate nu poate ignora înțelesul constituțional astfel stabilit.

 În primul rând, instanţa ţine să precizeze faptul că infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere prev. şi ped. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată cu modificările şi completările ulterioare, îşi are corespondentul în Noul Cod penal în art. 335 NCp, fără nicio modificare cu privire la elementele constitutive sau pedeapsa prevăzută de lege (1-5 ani).

Din aceste considerente, instanţa s-a raportat la textul legal în vigoare la data săvârşirea faptei, respectiv art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, în virtutea aplicării principiului activităţii legii penale consacrat în art. 3 NCp, care decurge din principiul legalităţii incriminării (art. 1 NCp) şi al legalităţii sancţiunilor de drept penal (art. 2 NCp), întrucât inculpatul la data săvârşirii faptei era în măsură să prevadă şi să determine astfel toate consecinţele legale care decurg din comiterea infracţiunii, în acord totodată cu principiul previzibilităţii şi accesibilităţii legii penale impus de normele europene – art. 6 CEDO, dar şi pentru a putea aplica în mod global legea penală veche, mai favorabilă în cazul concursului de infracţiuni.

Pe de altă parte, instanţa constată faptul că infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o îmbibaţie alcoolică peste limita legală prev. şi ped. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată cu modificările şi completările ulterioare (închisoare de la 1-5 ani), îşi are corespondentul în Noul Cod penal în art. 336 NCp, cu unele modificări în ceea ce priveşte elementele constitutive ale infracţiunii pe latura obiectivă, în sensul că vechea reglementare se raporta la alcoolemia din momentul opririi în trafic, iar NCp la alcoolemia din momentul prelevării mostrelor biologice.

Pentru toate aceste considerente, instanţa apreciază că legea penală mai favorabilă în această situaţie juridică de ansamblu, aplicată în mod global, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale, este vechiul Cod penal din 1969, întrucât instanţa nu apreciază necesar aplicarea unui spor pentru cea de-a doua infracţiune din concurs, inculpatul fiind la prima abatere de la normele penale şi colaborând cu organele de urmărire penală şi cu instanţa de judecată.

Astfel, fapta inculpatului fapta inculpatului C.C  constând în aceea că la data de 19.09.2013, în jurul orelor 19,55, a condus autovehiculul marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare xxxx, proprietate personala, pe drumurile publice (din Sibiu, pe DN1 până la intrarea în Saliste, jud. Sibiu) fara a detine permis de conducere si având o îmbibaţie alcoolică de 1,30 g/l alcool pur în sânge, întruneşte sub aspect obiectiv şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunilor prev. şi ped. de art. 86 alin. 1 si art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 R privind circulaţia pe drumurile publice, care îşi au corespondentul în dispoziţiile art. 335 şi 336 din actualul Cod penal..

 Obiectul juridic al infracţiunii îl constituie siguranţa circulaţiei pe drumurile publice. Persoana care conduce un autovehicul pe un drum public fără a avea aptitudinile fizice şi psihice necesare calităţii atestate de un permis de conducere valabil şi corespunzător  autovehiculului - pune în mod evident în pericol viaţa şi bunurile celorlalţi participanţi la trafic.

În ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii, instanţa constată că existenţa elementul material, respectiv conducerea de către inculpat a autoturismului marca Renault Megane cu numărul de înmatriculare xxxxx fără a poseda permis de conducere, rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale.

Infracţiunea, fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârşite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranţei traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de codul penal mai sus menţionat s-a produs prin însăşi săvârşirea acţiunii de conducere sub influenţa băuturilor alcoolice.

De asemenea, legătura de cauzalitate între fapta săvârşită şi urmarea socialmente periculoasă rezulta ex re, din însăşi săvârşirea faptei.

 Infracţiunea se consumă la momentul deplasării unui autovehicul, indiferent de distanţa parcursă, pe un drum public, fără ca în acel moment conducătorul să deţină asupra lui un permis valabil.

Urmarea imediată a faptei o constituie o stare de pericol pentru desfăşurarea fluentă şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi, în cele din urmă, pentru viaţa, integritatea corporală şi sănătatea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public şi pentru proprietatea publică şi privată, având în vedere că este necesar, pentru acordarea dreptului de a conduce un autovehicul, urmarea unor cursuri de specialitate şi ulterior promovarea unui examen de verificare a cunoştinţelor şi aptitudinilor, în scopul obţinerii unui permis de conducere, tocmai pentru protejarea valorilor menţionate mai sus.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol al siguranţei circulaţiei rutiere şi a participanţilor la trafic şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Mai mult, faptele inculpatului C.C - care la data de xxxxx, în jurul orelor 19,55 , a condus pe DN1 din Sibiu până la intrarea în loc. Sălişte, pe un drum cu un trafic intens, autoturismul marca Renault Megane cu numărul de înmatriculare xxxxx pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, iar la momentul prelevării mostrelor biologice, a avut o îmbibaţie alcoolică de 1,30 g/l  alcool pur în sânge şi care a avut reprezentarea faptei sale, acceptând faptul că acţiunea sa constituie un pericol pentru siguranţa circulaţiei, chiar dacă nu a urmărit crearea acestei stări de pericol, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere , care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 86 alin.1 din OUG 192/2002 , respectiv  art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.

Acţiunea de conducere a unui autovehicul pe un drum public, pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care la momentul prelevării mostrelor biologice, are în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală, are întotdeauna ca rezultat o stare de pericol pentru securitatea circulaţiei rutiere, care constituie obiectul ocrotirii penale.

Acest pericol este inseparabil legat de materialitatea faptei, indiferent de împrejurările în care s-ar comite aceasta. Este vorba, deci, de un pericol abstract, implicat în mod necesar de săvârşirea acţiunii constitutive, şi nu concret, cum ar rezulta, în fiecare caz în parte, din circumstanţele în care a avut loc săvârşirea faptei şi din urmările produse ori care s-ar fi putut produce pentru persoane sau bunuri.

Fiind implicat în mod necesar de elementul material al infracţiunii, rezultatul - starea de pericol pentru traficul rutier - nu trebuie dovedit; el există în aceeaşi măsură în care există şi acţiunea constitutivă a faptei penale.

Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, are ca rezultat o stare de pericol pentru siguranţa circulaţiei rutiere. Această urmare este inerentă elementului material al infracţiunii şi se produce în momentul în care punerea în mişcare şi deplasarea autovehiculului dobândeşte semnificaţia unei „conduceri” pe drumurile publice a acestuia.

 Urmarea imediată a săvârșirii faptei este reprezentată de starea de pericol creată cu privire la ceilalţi participanţi la trafic, fapta inculpatului fiind infracțiune chiar dacă acțiunea inculpatului nu a produs nici o consecință materială.

Raportul de cauzalitate între acțiunea inculpatului şi urmarea imediată este unul direct şi poate fi dedus din însăși săvârșirea faptei.

În raport de latura subiectiva a infracțiunii, instanţa reţine că inculpatul a săvârșit fapta descrisă mai sus cu vinovăție sub forma intenției indirecte, întrucât, deși nu a dorit producerea urmării constând într-o stare de pericol pentru toți cei implicați în circulația pe drumurile publice, acesta a acceptat cel puțin producerea unei astfel de urmări.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere - art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, instanța va avea în vedere principiul aplicării legii penale mai favorabile, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 NCp şi anume „(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite – inculpatul a condus autoturismul la data de 19.19.2013, în jurul orelor 19,55, pe DN1 din Sibiu până la intrarea în loc. Sălişte, pe un drum cu un trafic intens, autoturismul marca Renault Megane , fără permis de conducere şi aflându-se sub influenţa alcoolului;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită – decurge din însăşi reglementarea faptei de conducere pe drumurile publice fără permis, fiind o infracţiune de pericol, fără a mai fi nevoie a se proba concretizarea acestei stări de pericol;

c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii – inculpatul prin acţiunea sa de a conduce fără permis a pus în pericol nu doar propria sa persoană şi pe a martorilor aflaţi cu el în maşină, ci pe toţi participanţii la traficul pe drumurile publice;

d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit

e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului – inculpatul a mai fost condamnat, inclusiv pentru o infracţiune similară (art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, aflându-se astfel în stare de recidivă postexecutorie)

f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal – inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei şi a regretat-o, colaborând cu organele de urmărire penală;

g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială – inculpatul este necăsătorit, studii 11 clase.

(2) Când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedepse alternative, se ţine seama de criteriile prevăzute în alin. (1) şi pentru alegerea uneia dintre acestea.”

Astfel că instanţa raportat la criteriile mai sus amintite şi la analiza efectuată, în temeiul art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 3 NCp şi art. 396 alin. 10 Cpp, va condamna pe inculpatul C.C, la pedeapsa închisorii de 1 şi 2 luni (un an şi două luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, fără a poseda permis de conducere. Instanţa, în temeiul art. 386 Cpp, cu aplicarea art. 3 şi art. 5 NCp, va condamna pe acelaşi inculpat la  pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală. de art. 336 alin. 1 NCp.

Invinuitul a savarsit infractiunile in stare de recidiva postexecutorie, fiind incidente dispozitiile art. 37 lit. b c.p., 39 CP.

Se va faca aplicarea dispozitiilor art. 33 lit. a c.p. intrucat nu exista vreo condamnare definitiva pentru niciuna din infractiunile savarsite de invinuit.

În baza art. 33 lit.a , 34 lit.b CP,  va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 2 luni închisoare.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. va obliga pe inculpat la plata sumei de 210 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 335 alin.1 NCP, cu aplicarea art. 5 NCP, art. 375 NCPP, art. 37 lit.b CP,  art. 39 alin.4 CP, condamnă inculpatul C.C, fiul lui E şi F, născut la data de XXX în XXX, domiciliat în XXXXXXXXX, cetăţean român, studii 11  clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, ocupaţia operator la XXXXXXX, recidivist, posesor al CI seria XX nr. XXXX eliberat de XXXXXX, CNP XXXXXXXXX la pedeapsa de :

-1 şi 2 luni (un an şi două luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, fără a poseda permis de conducere.

În baza art. 336 alin.1 NCP, cu aplicarea art. 5 NCP, art. 375 NCPP, art. 37 lit.b CP,  art. 39 alin.4 CP, condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de :

- 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală.

În baza art. 33 lit.a , 34 lit.b CP, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 2 luni închisoare.

În baza art. 274 alin.1 CPP, obligă inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 210 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 274 alin.1 CPP, onorariul avocatului din oficiu, M.C,  va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 26.05.2014.

Domenii speta

Spete similare