Anulare act,rectificare cf

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta Ţ A ,  decedată  pe parcursul soluţionării procesului, cerere însuşită şi continuată de către succesibilii acesteia reclamanţii P  A şi Ţ  V ,  , în contradictoriu cu pârâta P  A M , 

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei faptul că, la data de 07.03.2016, reclamanţii au depus la dosar concluzii scrise, prin care au fost reiterate aspectele descrise în acţiune şi în răspunsul la întâmpinare, după care:

Se constată că mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 02.03.2016, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunţării pentru 16.03.2016, dată la care s-a hotărât prezenta cauză.

JUDECĂTORIA

DELIBERÂND

Asupra cauzei  civile de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la instanţă la data de 02.02.2015, legal timbrată  cu suma de 1291 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanţei de la fila 49 dosar, ca urmare a admiterii, în parte, a  cererii de ajutor public judiciar prin Încheierea civilă dată în camera de consiliu din data de 11.03.2015, reclamanta Ţ  A în contradictoriu cu pârâta P A M , a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa:

- să dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 2338/24.09.2012 de BNP B  R  G  pentru dol şi viclenie şi în subsidiar, a se constata nulitatea contratului pentru lipsa preţului iar, pe cale de consecinţă, radierea inscripţiilor de CF de sub B2, din conversia Cf 77 Vaşcău, respectiv 50261-50262 Vaşcău, cu revenirea la situaţia anterioară.

În motivarea în fapt a acţiunii, reclamanta a arătat că aceasta, în calitate de proprietară tabulară asupra imobilelor nr. top 879/3 şi 880 Vaşcău şi asupra casei situată pe aceste imobile, înscrise în CF 77 Vaşcău, actual convertite în 50261 şi 50262 Vaşcău a înţeles să lase fiicei sale, mama pârâtei din prezenta cauză, cu titlu de moştenire, imobilele în litigiu împreună cu construcţiile  situate pe acestea. A arătat, totodată că aceasta mai are un fiu care însă a fost îndestulat din partea sa cu partea lui de moştenire.

Reclamanta a arătat că, anul acesta, urmare a faptului că fiul acesteia a solicitat eliberarea unui CF de informare, respectiv CF 77 Vaşcău, a aflat că această casă situată pe imobilele în litigiu  se află deja în proprietatea nepoatei sale de fiică, respectiv a pârâtei P A  M  şi a arătat că în această casă locuieşte doar reclamanta, împreună cu fiica care are grijă de reclamantă şi o îngrijeşte pe aceasta şi căreia reclamanta de mult i-a promis că o să o înzestreze cu această casă, în prezent ele neavând o altă casa unde să locuiască.

Totodată, reclamanta a arătat faptul că, această convenţie verbală a existat între ea, fiica şi fiul ei de mult timp şi acum toţi trei au aflat cu stupoare despre faptul că reclamanta nu mai este proprietara casei şi a terenului aferent, ci pârâta, respectiv nepoata sa de fiică, aceasta fiind plecată în prezent la muncă în străinătate şi care, deşi ştia de intenţia reclamantei de a-i lăsa casa fiicei sale, fără să spună nimănui din familie, prin acţiuni dolosive a reuşit sub pretext fals să o determine pe reclamantă să semneze actele de vânzare a casei şi terenului în care locuieşte reclamanta cu toate că reclamanta nu a dorit niciodată acest lucru.

Reclamanta a arătat că, în condiţiile în care aceasta este aproape surdă, fiind ajutată de către un aparat auditiv, fiind încadrată în grad de handicap definitiv, fără posibilitate de recuperare, se deplasează cu foarte mare dificultate, iar pârâta a profitat de starea acesteia de sănătate şi sub pretextul fals că semnează în legătură cu pensia de handicap, a dus-o cu maşina pe reclamantă la un notar în Oradea şi a pus-o pe aceasta să semneze în maşină nişte acte care de fapt se refereau la înstrăinarea casei şi a terenului aferent.

De asemenea, reclamanta a arătat că nu avea aparatul auditiv asupra sa  ca să poată auzi cele expuse de notar şi crede că notarul nici nu avea cunoştinţă despre faptul că reclamanta nu aude.

Totodată reclamanta a arătat faptul că aceasta nu a primit preţul vânzării casei, astfel cum se menţionează în contractul de vânzare-cumpărare atacat iar conţinutul acestuia reprezintă ceea ce a spus pârâta şi nu ceea ce a afirmat reclamanta, întrucât aceasta nu a avut posibilitatea să audă şi să înţeleagă, chiar dacă a fost întrebată de către notar  dacă a primit preţul vânzării în sumă de 3500 lei sau dacă aceasta este de acord sau nu să vândă casa şi terenul aferent casei de locuit.

În motivarea în drept a acţiunii, reclamanta a invocat prevederile art. 1665, 1720, 1724 şi 2500 C.civil, iar în probaţiune, aceasta a depus la dosar, înscrisurile reprezentate de: actul de identitate al reclamantei, actul de identitate al pârâtei, Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2338/24.09.2012 de BNP B  R G , CF 50261 şi CF 50262 Vaşcău, certificatul de încadrare într-o categorie de persoană cu handicap care necesită o protecţie specială privind pe numita Ţ  A  şi cupon mandat pensie privind pe reclamantă.

La data de 13.05.2015, pârâta prin reprezentant, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii formulată de către reclamantă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâta a arătat că aceasta este stabilită cu locul de muncă şi reşedinţa în străinătate, aşa cum rezultă din viza de paşaport anexată la întâmpinare, situaţie faţă de care doar la sfârşitul lunii aprilie 2015 a revenit în România, ocazie cu care am luat la cunoştinţă, cu stupoare, despre procesul intentat împotriva sa de către bunica acesteia, reclamanta Ţ  A .

Pârâta a precizat faptul că, aceasta niciodată nu a recurs la aşa-zise manopere dolosive pentru a o induce în eroare pe reclamantă, cu atât mai mult cu cât acestea au o relaţie de rudenie ce le leagă.

Contractul de vânzare-cumpărare nr. 2338/24 Septembrie 2012, la care face referire reclamanta, este un act juridic încheiat în deplină cunoştinţă de cauză şi urmare a deciziilor proprii şi personale ale reclamantei. Astfel, aceasta a fost cea care, neinfluenţată în vreun fel de către pârâtă, a decis înstrăinarea imobilului casă identificat în CF 77 Vaşcău, la preţul stipulat în cuprinsul acestui contract.

Urmare a acestei decizii, pârâta împreună cu reclamanta s-au deplasat la Biroul Notarului Public B  R  G , unde a fost încheiat actul juridic cu pricina. A menţionat faptul că, reclamanta suferă de osteoporoză şi, din cauza acestor condiţii medicale, este nedeplasabilă, astfel, la momentul la care au ajuns la sediul Biroului Notarial, reclamanta i-a precizat faptul că aceasta nu se poate deplasa până în incinta sediului, astfel că, la insistenţele acesteia s-a procedat la semnarea actului în locul unde se afla aceasta, iar  doamna  notar B  R  G  s-a deplasat împreună cu asistenta acesteia, care a fost martoră la toate discuţiile purtate.

Cu privire la solicitarea reclamantei de anulare a Contractului de vânzare-cumpărare nr. 2338/24 septembrie 2012 pentru dol şi viclenie, pârâta a arătat că nu există ridicat nici un motiv de drept, aşa cum, în mod expres prevede art. 194 alin. 1 lit. d Cod de procedură civilă, situaţie faţă de care a solicitat  instanţei să-i pună acesteia în vedere să indice care este temeiul legal pe care îşi fundamentează acest petit principal.

Aşa cum prevede dispoziţia legală - art. 1214 Cod Civil „(1) Consimţământul este viciat prin doi atunci când partea s-a aflat într-o eroare provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părţi ori când aceasta din urmă a omis, în mod fraudulos, să îl informeze pe cocontractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea sa i le dezvăluie”, respectiv „(4) Dolul nu se presupune”. Rezultă, din interpretarea acestei norme legale, faptul că pentru a putea vorbi de dol este esenţialmente necesar a exista o acţiune conştientă de inducere în eroare de către o parte contractanta faţă de cocontractantul său. Mai exact, dolul reclamă, întotdeauna, un element intenţional, care aparţine părţii care uzează de mijloacele viclene.

Apoi, textul de lege amintit, face vorbire despre „manopere frauduloase”, formularea având, oarecum, un caracter generic, care reclamă o analiză de la speţă la speţă a stării de fapt ce s-ar încadra în motivul respectiv de nulitate.

Practica judiciară în domeniu a statuat faptul că asemenea „manopere frauduloase” constau într-o captaţie şi o sugestie de natură a altera libertatea de voinţă a cocontractantului, determinându-1 să încheie un act juridic pe care nu l-ar fi încheiat în situaţia în care un factor exterior (n.n. aceste mijloace viclene) nu ar fi acţionat asupra voinţei sale.

Premisa faptică a dolului este utilizarea acestor „manopere frauduloase”, care alterează libertatea de manifestare a voinţei de către subiectul faţă de care sunt utilizate, cu alte cuvinte, partea ştie că încheie un anumit act juridic, de o anumită natură (în speţa de faţă fiind indicat de către reclamantă faptul că s-ar fi dorit semnarea unui act referitor la pensia de întreţinere), dar a fost supusă captaţiei sau sugestiei, voinţa sa juridică fiind alterată pentru acest considerent.

Aşadar, din interpretarea acestor argumente, rezultă în mod indubitabil faptul că nu suntem în prezenţa dolului - aşa cum acesta este reglementat de dispoziţiile Codului Civil, neexistând dovedită, până la momentul de faţă, vreo manoperă frauduloasă prin care reclamanta a fost „constrânsă” a semna actul juridic.

Pârâta a arătat că-i vine greu a crede şi accepta premisa invocată de către reclamantă cum că nu ştia ce semnează, că de fapt ar fi semnat un act referitor la pensia de întreţinere, când, aşa cum rezultă din autentificarea dată de către notarul public, anterior semnării oricărui act juridic notarial, părţilor li se aduce la cunoştinţă conţinutul acestuia, iar dacă sunt aspecte ce implică lămuriri ulterioare, acestea vor fi realizate anterior oricărei semnări.

Apoi, reclamantei i-a fost înmânată o copie a Contractului de vânzare-cumpărare semnat, copie pe care o deţine şi în prezent, copie pe care, chiar dacă invocă un handicap auditiv, putea să o lectureze imediat înmânării acesteia (sau chiar şi ulterior), însă a veni la o perioadă de aproape 3 ani şi a solicita anularea unui act juridic notarial, consideră că este dovadă de totală rea-credinţă şi nicidecum viciu de consimţământ.

Totodată, pârâta a arătat că revine în fiecare an în România pentru diverse perioade de timp, perioade care şi le petrece alături de familie, însă, niciodată, până la momentul înregistrării prezentei acţiuni civile, nu au existat discuţii pe marginea acestui Contract de vânzare-cumpărare, acestea survenind doar ulterior stabilirii pârâtei în Emiratele Arabe. Astfel, pârâta apreciază că dacă s-ar fi impus a fi reglate anumite aspecte, reclamanta o putea face oricând în perioada scursă de la semnarea actului juridic în faţa notarului public.

Pârâta a arătat, de asemenea, faptul că a mai fost invocat de către reclamantă motivul handicapului auditiv  de care suferă, context de care pârâta, alături de notarul public, ar fi profitat în scopul semnării actului juridic, aspect cu privire la care pârâta a solicitat instanţei să constate că însăşi reclamanta, prin acţiunea civilă afirmă „chiar dacă am fost întrebată de notar în maşină dacă am primit preţul vânzării”, aspect ce conduce la două concluzii foarte importante, respectiv vă notarul public si-a îndeplinit obligaţiile legale care îi reveneau şi că reclamanta aude chiar dacă nu are asupra acesteia aparatul auditiv.

Astfel, este straniu faptul că reclamanta aude aspectele legate de preţul vânzării, chiar aceasta declară că i s-a adus la cunoştinţă despre un „preţ” al unei „vânzări”, dar, în fapt, crede că semnează un document referitor la pensia de handicap.

În acest sens, pârâta a apreciat că edificatoare sunt dispoziţiile art. 1170 Cod Civil care revăd faptul că „părţile trebuie să acţioneze cu bună credinţă atât la negocierea si încheierea contractului, cât si pe tot timpul executării sale”.

În primul rând, deşi se invocă acest handicap, nu se produce nici o dovadă în acest sens, la dosarul cauzei neexitând vreun document din care să rezulte faptul că reclamanta este surdă.

De asemenea, dacă reclamanta este surdă, iar acest handicap era prezent şi la momentul semnării Contractului de vânzare-cumpărare, atunci sunt incidente dispoziţiile art. 96 alin. 2 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, normă legală care prevede - „declaraţia de voinţă a surdului, mutului sau surdomutului, ştiutori de carte, se va da în scris în faţa notarului public, prin înscrierea de către parte, înaintea semnăturii, a menţiunii consimt la prezentul act, pe care l-am citit”.

Lipsa unei astfel de consemnări demonstrează, din punctul de vedere al pârâtei, o lipsă gravă de diligentă din partea reclamantei, întrucât  apreciază că era de minima diligentă a reclamantei ca această informaţie să i-o aducă la cunoştinţă notarului public. Aşa cum se poate observa, niciunde în cuprinsul acţiunii civile nu este menţionat dacă reclamanta i-a adus la cunoştinţa notarului aspectul legat de handicapul auditiv. Notarul public, obiectiv, nu avea cum să cunoască acest aspect.

Chiar şi în cazul în care reclamanta era conştientă că semnează un act referitor la pensia de handicap, soluţia era aceeaşi pentru că şi în acest caz, dacă se iau în considerare afirmaţiile reclamantei, practic nu ar fi putut lua la cunoştinţă efectiv ceea ce semnează, având în vedere faptul că era surdă.

Astfel, instituţia dolului are scopul de a proteja participanţii la circuitul civil, însă, în condiţiile de faţă, pârâta apreciază că prin simpla menţiune a handicapului de care suferă, esenţial de altfel la momentul semnării actului juridic, cu scopul de a informa notarul public asupra acestui element important, reclamanta s-ar fi putut exonera de această responsabilitate.

Chiar dacă verificarea viciilor de consimţământ şi a motivelor pentru care părţile semnează un act juridic nu ţine de atribuţiile notarului, totuşi art. 9 din Legea nr. 36/1995 prevede faptul că notarul public are obligaţia să verifice, tocmai în scopul prevenirii, litigiilor, că actele pe care le instrumentează, să nu cuprindă clauze contrare legii şi bunelor moravuri, să ceară şi să dea lămuriri părţilor asupra conţinutului acestor acte spre a se convinge că le-au înţeles sensul şi le-au acceptat efectele.

Un alt aspect, apreciat de către pârâtă ca fiind de o importanţă majoră, se referă la faptul că în speţa de faţă discuţiile şi criticile se poartă cu privire la un act autentic.

Astfel, conform art. 7 din Legea nr. 36/1995 „actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul şi semnătura acestuia, este de autoritate publică şi are forţă probantă”, aspect care implică o prezumţie de legalitate de care se bucură această categorie de acte, iar dacă reclamanta invocă existenţa dolului, aceasta trebuie să probeze susţinerile pe care le face.

Luând în considerare aceste dispoziţii legale, precum şi celelalte aspecte invocate, pârâta apreciază că actul juridic la care face referire reclamanta nu poate fi lovit de nulitate până nu este probat, în prealabil, existenţa unui fals. Calitatea de act solemn a unui act notarial susţine acest aspect, bucurându-se în acest sens de deplină credinţă în privinţa oricărei persoane, în legătură cu dispoziţiile şi convenţiile pe care le constată.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 225 alin. 4 teza 2 din Legea nr. 36/1995, părţile semnatare, în autentificare, declară că au citit conţinutul înscrisului, care reprezintă voinţa lor, conform declaraţiilor, iar exteriorizarea consimţământului se face prin semnătură.

Coroborând aceste prevederi legale cu cele ale art. 80 din Legea nr. 36/1995; „notarul public are obligaţia să desluşească raporturile juridice dintre părţi cu privire la actul pe care vor să-l încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea şi să le dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice”, pârâta consideră că simpla informare a notarului asupra handicapului reclamantei (deci o minimă diligentă din partea acesteia) ar fi fost necesară în prezenta speţă.

Cu toate acestea, pârâta a arătat că nu înţelege care ar fi legătura între handicapul, auditiv al reclamantei şi aducerea la cunoştinţă a conţinutului actului juridic, în contextul în care notarul le permite părţilor să ia cunoştinţă personal, prin citire, de conţinutul actului juridic pe care urmează a-1 semna.

Ba mai mult, aşa cum prevede art. 1179 Cod Civil, un contract (fie acesta semnat şi în faţa unui notar public) pentru a putea produce efecte juridice şi a fi considerat valabil încheiat, trebuie să îndeplinească o serie de condiţii esenţiale, respectiv:

- capacitatea de a contracta - care în cazul de faţă a existat, până la momentul de faţă neexistând nici o dispoziţie legală care să prevadă cu privire la punerea sub interdicţie a reclamantei;

 - consimţământul părţilor - care, de asemenea, a fost prezent, reclamantei aducându-i-se la cunoştinţă conţinutul actului juridic ce urma a-1 semna, precum şi condiţiile în care acesta urmează a fi semnat;

- un obiect determinat şi licit - aspect care este îndeplinit, raportat la faptul că părţile au consimţit, de comun acord, vânzarea, respectiv cumpărarea imobilului casă identificat în CF 77 Vaşcău, contra sumei de bani menţionate

- o cauză licită şi morală - aspect identificat sub forma motivelor care au determinat-o pe reclamantă a semna acest act juridic, motive care nicidecum nu contravin ordinii publice şi conduitei morale.

Referitor la petitul subsidiar al acţiunii civile, respectiv - nulitatea Contractului de vânzare-cumpărare nr. 2338/24 Septembrie 2012 pentru lipsa preţului, pârâta a precizat faptul că şi cu privire la acesta înţelege să solicite respingerea, având în vedere faptul că preţul stabilit de către părţi a fost unul corect, a fost unul achitat şi a fost unul reciproc acceptat.

Ba mai mult decât atât, dispoziţiile legale nu permit notarilor publici a perfecta acte juridice de vânzare-cumpărare fără a respecta grila de preţuri impusă. Atâta vreme cât actul juridic a fost perfectat în faţa notarului public, acesta avea obligaţia legală de a respecta obligaţiile care îi revin şi de a autentifica un contract care, din toate punctele de vedere, este unul perfect legal şi temeinic.

Totodată, pârâta a arătat că în prezenta speţă nu sunt îndeplinite dispoziţiile ari. 1665 şi art. 1720 Cod Civil, acestea fiind aplicabile în cu totul alte situaţii, decât cea prezentă, în care se discută de existenţa şi încheierea unui act juridic notarial.

Apoi, deşi reclamanta invocă nulitatea Contractului pentru lipsa preţului, aceasta, în motivarea în drept invocă dispoziţiile legale ale art. 1724 Cod Civil care prevăd sancţiunea fie a executării silite, fie a rezoluţiunii actului juridic, în cazul neplăţii preţului. Din nou, raportat la cele solicitate de către reclamantă prin petitul secundar, nu există temeiul de drept pe care îşi fundamentează această solicitare, dispoziţiile legale invocate făcând parte din alte secţiuni ale dreptului material, decât cele referitoare la nulitate.

Pentru aceste considerente, parata a solicitat instanţei a-i pune în vedere reclamantei să indice care este motivul de drept, raportat la petitul subsidiar, pe care îşi fundamentează acţiunea civilă.

Referitor la probaţiunea solicitată de către reclamantă, pârâta a arătat că se opune administrării probei testimoniale, având în vedere faptul că nu a fost indicată teza probatorie pentru care se solicită audierea martorilor indicaţi. Se face simpla menţiune „în dovedirea celor expuse”, aspect care nu este procedural suficient pentru a produce efecte în sensul administrării probei testimoniale.

În plus, art. 309 alin. 2 Cod de procedură civilă prevede în mod expres faptul că „niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 lei”.

În motivarea în drept a cererii, pârâta a invocat prevederile art. 194 şi art. 309 Cod de procedură civilă, art. 1170, art. 1179 şi art. 1214 Cod Civil, art. 7, art. 9, art. 80, art. 96, art. 100 şi art. 225 din Legea nr. 36/1995, precum şi pe orice alte normă legală menţionată în cuprinsul prezentei întâmpinări, iar în probaţiune, aceasta a depus la dosa , în xerocopie, actul de identitate al pârâtei şi copie paşaport cu viza aferentă.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, la data de 03.06.2015, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de către pârâtă, prin întâmpinare.

În motivarea în fapt a răspunsului la întâmpinare, reclamanta a arătat că nu sunt adevărate susţinerile pârâtei descrise în întâmpinarea formulată în cauză, întrucât aceasta este foarte bolnavă aşa cum era şi atunci când s-a deplasat cu pârâta să perfecteze contractul la un birou notarial şi nu înţelege de ce nu a dus-o pârâta pe reclamantă să perfecteze acest contract la un birou notarial mai aproape de casă, respectiv la Beiuş sau la Ştei, dacă într-adevăr dovedea înţelegere  cu privire la starea de sănătate a reclamantei, iar nu să se deplaseze aşa de departe.

De altfel, tot în întâmpinare se afirmă de către pârâtă faptul că, la momentul sosirii în Oradea, reclamanta ar fi precizat că nu se poate deplasa până la biroul notarial şi că aceasta ar fi insistat să i se aducă actul la maşină , însă aceasta nu putea afirma acest lucru doar în acel moment, când pârâta ştia foarte bine că reclamanta nu se poate deplasa decât cu ajutor şi că nu aude decât cu aparat auditiv, stare pe care reclamanta o avea de multă vreme, iar pârâta ştia acest lucru.

Totodată, reclamanta a arătat că, aceasta ştia că este transportată la Oradea să i se facă aparat auditiv şi pentru pensie de handicap, iar la acel moment nu avea asupra sa aparatul auditiv, întrucât era defect de ceva timp aparatul auditiv, pe care-l avea acasă şi nu putea să audă şi să înţeleagă ce i s-a spus, dar, cu toate acestea, reclamanta a avut încredere în pârâtă mai ales că aceasta este nepoata sa. A arătat că aceasta nu dorea să înstrăineze casa şi terenul aferent către pârâtă, întrucât ea are şi alţi nepoţi şi o fiică, căreia i-a promis că-i lasă casa după moartea sa, această fiica o îngrijeşte si în prezent, întrucât nu se poate descurca fără ea.

A arătat, de asemenea, că nu are nicio altă locuinţă şi, la sfârşitul lunii aprilie 2015, când a fost vizitată pentru o zi de către nepoata sa, pârâta P  A  M , aceasta i-a cerut fiicei reclamantei care o îngrijeşte şi care este mama pârâtei să părăsească acea locuinţă pentru că este a ei şi poate face ce vrea, aspect care a deranjat-o pe reclamantă, întrucât pârâta cunoaşte faptul că reclamanta nu se poate descurca fără însoţitor şi nu are cine altcineva să o  îngrijească, de altfel, în orice moment aceasta o poate scoate afară din casă şi pe reclamantă, iar aceasta nu ar avea unde sa stea în alta parte.

Reclamanta a solicitat  instanţei să constate că aceasta nu a primit bani ca preţ al vânzării, cu atât mai mult nu crede ca notarul avea cunoştinţa că aceasta nu aude fără aparat auditiv. Reclamanta arată că a  crezut că semnează ceva ce este pentru ajutorul său, fiind convinsă că pârâta, nepoata sa, acţionează doar in interesul său, iar nu pentru vreo vânzare.

Discuţiile pe aceasta temă, respectiv vânzarea casei si terenului aferent sunt pornite doar de la un moment recent, anterior cererii de chemare în judecată, deoarece doar atunci reclamanta a aflat întâmplător de această vânzare, reclamanta neavând niciun moment vreo copie a actului de vânzare, fiind reţinut de pârâtă, acest act fiind obţinut de către reclamantă de la OCPI Beiuş.

În răspunsurile la interogatoriul ce i-a fost luat reclamantei T  A  la termenul de judecată  din data de 23.09.2015, aceasta a arătat că nu ştie dacă la data de 24.09.2012, a semnat contractul de vânzare cumpărare, a arătat că a fost la Oradea, unde a crezut că merge pentru aparatul auditiv, au venit două doamne, s-au urcat în maşina unde era şi i-au dat să semneze vreo 6 pagini, însă nu ştie ce a semnat, deoarece nu i-au dat niciun exemplar, deşi a cerut, iar nepoata sa i-a spus că-i va da acasă. Nepoata sa a transportat-o cu maşina la Oradea, apoi a dus-o la Vaşcău, după care a plecat şi nu a mai putut să ia legătura cu aceasta.

Totodată, reclamanta a arătat că nu ştie care au fost persoanele în prezenţa cărora a semnat contractul,  au fost două femei, una mai tânără şi una mai în vârstă.

A arătat că nu ştie de ce boală suferă, doar că nu poate umbla, însă atunci nu a fost aşa de bolnavă ca acum. Nu ştie ce fel de pensie a primit, ştie doar că a primit pensie, nu ştie nici data de la care beneficiază de pensie şi nici dacă în luna septembrie 2012 a primit pensie.

Totodată a arătat că nu i-a spus nimeni nimic în legătură cu cuprinsul contractului, nepoata sa i-a spus să semneze şi a grăbit-o să semneze. Nu a citit contractul, notarul nu i l-a dat să-l citească şi a arăta că, la data respectivă, când a fost la Oradea auzea mai bine decât acum  şi a umblat mai bine. Atunci a crezut că merge după aparat, însă ulterior i-au adus aparatul.

A arătat că nu a primit bani, notarul nu a întrebat-o nimic, a pus-o doar să semneze, iar când a fost gata, nepoata a luat hârtiile şi a plecat, la fel ca şi cele două femei, iar nepoata s-a întors cu ea cu maşina la Vaşcău şi în aceeaşi zi a şi  plecat. Pe drum, la întoarcerea acasă, a întrebat-o pe nepoata sa ce a semnat şi despre aparatul auditiv şi pârâta i-a răspuns că vorbesc acasă. Nu ştie cine a condus maşina, un băiat sau bărbat a venit cu maşina, pe care nu-l cunoaşte.

Nu a stat nimeni de vorbă cu ea, nici nu a întrebat-o nimeni nimic, i-a cerut să semneze şi să plece. Atunci nu a avut aparatul auditiv la ea şi nici nu avea la acea dată un astfel de aparat, abia după aceea şi l-a procurat.

Reclamanta a arătat că nepoata nu  i-a spus nimic, nu a vorbit cu ea, nici la telefon nu i-a vorbit,nu mai ştie nimic despre ea şi nu s-a certat cu ea niciodată.

Când a fost cu nepoata sa la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare nu a vorbit cu nimeni, ci doar a semnat, doar doamnele acelea au semnat şi au pus-o şi pe aceasta să semneze.

Totodată, reclamanta a arătat că doamna notar şi asistenta acesteia trebuiau să ştie că reclamanta nu a auzit PENTRU CĂ LE-A SPUS FATA, însă nu ştie ce le-a spus pentru că aceasta nu a auzit ce au vorbit ele. A susţinut că, nu vede să citească, nu este chiar oarbă, dar nu vede, însă nu are ochelari. Consideră că nepoata şi-a bătut jos de ea, i-a cerut bani şi sigur că a trebuit să înainteze cererea şi o cunoaşte pe doamna avocat Z  si, a angajat-o să o reprezinte.

La data de 05.10.2015, BIROUL NORATARULUI PUBLIC B  R  G  a depus la dosar toate actele care au stat la baza încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2338/24.09. 2012, semnate pentru conformitate cu originalul. 

Totodată, la data de 16.10.2015, pârâta P  A  M , prin avocat P  C  A  a depus la dosar un înscris la care a fost ataşat răspunsul la interogatorul luat pârâtei P A  M .

La termenul de judecată  din data de 28.10.2015, reprezentantul pârâtei a învederat instanţei faptul că a luat legătura doar telefonic cu doamna notar B  R  G  care a informat-o asupra faptului că, la data perfectării contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2338/ 24.09.2012, a fost prezentă personal reclamanta Ţ  A  şi îşi aminteşte că aceasta auzea foarte bine  şi a solicitat audierea doamnei notar, în calitate de martor, probă ce a fost respinsă de instanţă, având în vedere calitatea acesteia de agent instrumentator al actului atacat în prezenta cauză.

La data de 26.01.2016, numita P  A , în calitate de succesoare a reclamantei T  A , a depus la dosar un înscris, în cuprinsul căruia a învederat instanţei faptul că, reclamanta T A , a decedat la data de 04.01.2016 şi a arătat că doreşte să continue procesul început de mama sa. Totodată aceasta a solicitat citarea în cauză a fratelui acesteia, numitul Ţ  V . A fost anexată împuternicirea avocaţială nr. 123087/16.01.2016 prin care a împuternicit-o pe d-şoara av. Z  A  să o reprezinte în prezenta cauză, iar în xerocopie, au fost anexate înscrisurile reprezentate de: actul de identitate al numitei P  A  şi certificatul de deces privind pe Ţ  A .

La termenul de judecată  din data de 27.01.2016, av. Z  A , a depus la dosar, în xerocopie, certificatele de naştere ale celor doi succesibili ai reclamantei, respectiv P  A  şi Ţ  V iar reprezentantul pârâtei P  A M , av. P  I , a depus la dosar răspunsurile pârâtei la întrebările din interogatoriul formulat de reclamantă, prin reprezentant, iar pârâta P  A  M , personal, a arătat că a formulat răspunsurile la interogatoriu pe care şi le însuşeşte.

Prezentă în instanţă la termenul de judecată  din data de 27.01.2016 numita P  A a arătat că îşi însuşeşte  şi doreşte să continue acţiunea formulată de reclamanta iniţială Ţ  A , dobândind astfel calitatea de reclamantă în prezenta cauză.

 De asemenea, s-a prezentat în instanţă numitul Ţ  V  care, iniţial, a arătat că nu are pretenţii la imobilele în litigiu, iar apoi a susţinut că îşi însuşeşte acţiunea formulată de reclamanta Ţ  A  şi doreşte să continue acţiunea formulată de către mama sa, situaţie faţă de care acesta a dobândit calitatea de reclamant  în prezenta cauză.

Prezentă în instanţă la termenul de judecată  din data de 27.01.2016, pârâta P  A  M , personal, a arătat că se opune admiterii acţiunii şi declarat următoarele:

În luna aprilie 2015, după ce am primit citaţia în Statul Oman, am venit în ţară şi am discutat cu bunica mea, iar aceasta mi-a comunicat că nu cunoaşte despre proces şi nu a promovat împotriva mea niciun proces.

A fost dorinţa bunicii mele să încheiem contractul de vânzare-cumpărare şi am discutat despre acest lucru începând cu sfârşitul anului 2011, iar contractul a fost întocmit la data de 24.09.2012.

În momentul în care am dus-o pe bunica mea la notar, aceasta cunoştea foarte bine scopul pentru care mergea la notar şi am chemat-o şi pe mama mea să vină cu noi şi aceasta a spus că nu vine.

Mama cunoştea intenţia pentru care urma să mă deplasez cu bunica mea la notar.

Bunica mea îmi înmânase cu ceva timp înainte actele, respectiv un extras vechi de CF, buletinul său pentru a putea întreprinde demersurile necesare în vederea perfectării contractului.

Disensiunile cu familia mea datează de ceva vreme, menţionez că şi înainte de  deschiderea procesului au fost neînţelegeri în familie cu privire la diverse aspecte, însă nu legate de proprietatea asupra casei.

Mama mea a ştiut despre încheierea contractului, atât înainte cât şi după  perfectarea acestuia, aceasta locuind tot timpul în imobil împreună cu bunica.

Instanţa le-a dat părţilor sfaturi de împăcare, având în vedere gradul de rudenie dintre acestea şi a lăsat cauza la a doua strigare pentru a le acorda posibilitatea să ajungă la o posibilă înţelegere.

Ulterior, pârâta P  A  M , personal, a arătat aceasta este de acord ca mama ei să ocupe imobilul pe întreaga perioadă a vieţii, însă reclamanta P  A , a arătat că nu este de acord cu această propunere şi doreşte ca imobilul să revină pe numele mamei sale, aceasta fiind dorinţa mamei sale –defuncta T  A .

În continuare, întrucât nu s-a ajuns la o înţelegere, pârâta P A M , a arătat ca doreşte să continue declaraţia şi personal a susţinut că, la momentul prezentării la notar, bunica sa avea o stare de sănătate precară, iar acest aspect a fost adus şi la cunoştinţa doamnei notar şi aceasta a concluzionat că o poate vedea la maşină şi că se poate înţelege cu ea.

I-au fost aduse la cunoştinţă doamnei notar şi problemele avute de către bunica sa în legătură cu auzul, aceasta avea aparat auditiv iar la data respectivă aparatul auditiv îl avea asupra acesteia.

Arată că a plătit preţul imobilului în sumă de 35.000 RON în favoarea bunicii mele, înmânându-i aceşti bani în maşină în drum spre Oradea.

Nu ştie ce a făcut bunica cu banii obţinuţi din vânzarea casei.

Reclamantul Ţ  V a învederat instanţei faptul că nu a cunoscut despre încheierea contractului de vânzare-cumpărare, a aflat întâmplător anul trecut în luna ianuarie sau februarie, când a scos extrasul de CF şi a arătat că a fost împreună cu sora sa, reclamanta P  A , la CF. Nu cunoaşte despre preţ şi nu a auzit despre suma de 35.000 RON şi niciun fel de sumă primită de către defuncta Ţ  A din partea nepoatei P  A M . Consideră că dacă avea bani, defuncta Ţ A  ar fi comunicat acest lucru.

În răspunsurile la interogatoriul luat pârâtei P  A  M , la solicitarea reclamanţilor, prin reprezentant, în şedinţa publică din 27.01.2016, aceasta a răspuns că a dus-o pe bunica acesteia la notar în Oradea,  iar nu în apropiere, întrucât aceasta a considerat că în Oradea oamenii sunt profesionişti, iar lucrurile să fie făcute cu profesionalism.

La întrebarea cum îşi explică că nimeni din familie nu cunoştea despre vânzarea casei, aceasta a răspuns că, la ea acasă era bunica şi mama, pe cine altcineva să invite să cunoască acest aspect, la întrebarea când a anunţat-o pe mama despre vânzarea casei, pârâta a răspuns că a anunţat-o în ziua respectivă şi nu a mai anunţat pe nimeni şi nu cunoaşte ce a făcut bunica sa cu banii pe care i-a primit din vânzarea casei, întrucât aceasta nu locuia în casă cu bunica şi mama acesteia şi nu poate să ştie.

În cauză a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri, şi proba cu martori, fiind audiaţi în această calitate numiţii S  T ,  R  L  M , R  I  A , D  F , P  L  şi L  M  E a.

  -  //-

Analizând cererea de faţă prin prisma motivelor invocate, a  apărărilor formulate şi a probelor administrate, instanţa reţine  următoarele:

Între reclamanta Ţ  A , în calitate de vânzătoare şi pârâta P  A –M , în calitate de cumpărătoare a fost încheiat la data de 24.09.2012, Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2338/24.09.2012 de BNP B  R  G .

Potrivit menţiunilor inserate în cuprinsul contractului, prin acest act vânzătoarea a vândut cumpărătoarei imobilul situat în oraşul Vaşcău ce în natură reprezintă casa în postata Lupşasca, împreună cu terenul aferent în suprafaţă totală de 3232 mp, din care suprafaţă de 1126 mp aferentă parcelei cu nr. cadastral 880 si suprafaţa de 2106 mp aferentă parcelei cu nr. cadastral 879/3 ănscrise în CF 77 Vascău, pentru pretul de 35.000 lei, pret despre care vânzătoarea a arătat că a fost încasat la data autentificării contractului, iar cumpărătoarea  a declarat că l-a achitat în întregime.

În cuprinsul contractului s-a  arătat expres si faptul că, partile contractante, cunoscând sancţiunile prevăzute de art. 292 C.pen, privind falsul în declaraţii, au declarat pe proprie răspundere că toate datele contractului corespund adevărului,că preţul este real si sincer,iar înainte de semnarea actului au citit personal conţinutul acestuia, iar actul corespunde voinţei lor libere si neviciate.

De asemenea, în cuprinsul încheierii de autentificare aferentă contractului s-a arătat faptul că, notarul public, la cererea părţilor s-a deplasat în Oradea, unde în autoturismul  marca Dacia Logan, culoare albastru  , care din cauza vârstei si a bolii nu s-a putut prezenta la sediul biroului notarial.

Examinând coala CF 50261 Vaşcău, provenită din CF vechi 77 Vaşcău, aflată la fila 10-11 dosar, instanţa reţine faptul că la poziţia A 1 este notat  nr. top. 880, care are  suprafaţă de 1126 mp, iar  la poziţia B2 a acestei coli funciare a fost întabulat  dreptul de  proprietate asupra acestui imobil, în favoarea pârâtei  P  A –M , cu titlu de cumpărare bun propriu, dobândit în temeiul contractului de vânzare cumpărare  sub nr. 2338/24.09.2012 emis de BNP B  R  G a si a încheierii de întabulare nr. 13784/26.09.2012.

De asemenea, din înscrierile realizate la poziţia  B2 din CF 50262 Vaşcău, provenită din CF vechi 77 Vaşcău, aflată la fila 12-13 dosar, instanţa reţine faptul că, dreptul de  proprietate, în favoarea pârâtei  P  A –M , cu titlu de cumpărare bun propriu, dobândit în temeiul contractului de vânzare cumpărare  sub nr. 2338/24.09.2012 emis de BNP B  R  G  si a încheierii de intabulare nr. 13784/26.09.2012 a fost intabulat si asupra nr. top. 879/3,  în  suprafaţă de 2106 mp, înscris la poziţia A1 şi A1.1 în această coală ca reprezentând  în natură teren si casa.

Din probaţiunea testimonială administrată în cauză, instanţa reţine  în esenţă că, în depoziţia ce i s-a luat, aflată la fila 131 dosar, martorului S  T  propus de către reclamantă a arătat:

 Am aflat de la reclamantă, în vara acestui an, despre faptul că nepoata sa, pârâta P A  M , a întocmit un contract de vânzare

Aceasta mi-a povestit că în urmă cu aproximativ 3 ani, nepoata sa a venit de la Deva cu mașina condusă de un băiat și a dus-o pe reclamantă la Oradea cu scopul de a-i procura un aparat auditiv, întrucât reclamanta nu aude bine.

Consider că de aproximativ 15 ani, reclamanta nu aude bine, însă în ultimii 5 ani, de când cred că folosește aparatul auditiv, starea de sănătate în privința auzului s-a înrăutățit.

Reclamanta mi-a spus că a mers la Oradea unde, la mașina la care se afla, au venit două persoane care i-au cerut să semneze niște înscrisuri și la data respectivă nu avea aparatul auditiv la ea. Mi-a spus reclamanta că nu i s-a înmânat nici un act cu respectiva ocazie, iar ulterior s-a întors acasă, iar când i-a cerut nepoatei să-i arate ce acte s-au întocmit, aceasta i-a spus că o să-i prezinte acasă înscrisurile, însă nu i-a mai arătat niciun înscris.

Îmi amintesc că în urmă cu 3 ani, cred că în vara anului 2013, fiica reclamantei, mi-a cerut să o duc împreună cu reclamanta la Oradea deoarece reclamanta era programată pentru aparat auditiv, întrucât aparatul deținut anterior era stricat.

La momentul respectiv reclamanta nu avea aparatul la ea și când am discutat cu aceasta în mașină, mi-am dat seama că aceasta nu auzea bine, fiind nevoit să mă întorc cu fața spre ea atunci când îi vorbeam ca să poată să înțeleagă discuția.

Pe mimica buzelor, reclamanta înțelegea discuția purtată.

 Am întrebat-o pe reclamantă în primăvara acestui an, când mi-a spus că nepoata a intabulat casa în favoarea sa, dacă a primit bani, iar răspunsul a fost acela că nu a primit niciun ban din partea nepoatei.

 În primăvara acestui an, în luna aprilie sau mai, știu că fiica reclamantei, s-a deplasat la Ștei la RENEL, pentru a solicita schimbarea contorului și deoarece era necesar un extras CF aceasta a aflat de la OCPI Beiuș despre vânzarea casei și consider că reclamanta a aflat în această împrejurarea despre vânzarea casei.

Apreciez că la data întocmirii contractului de vânzare-cumpărare, reclamanta nu a avut asupra sa aparatul auditiv și am această convingere întrucât în vara anului 2013, am dus-o la Oradea pentru obținerea unui nou  aparat, întrucât cel vechi nu mai funcționa și am constatat personal că reclamanta nu auzea.

Consider că doamna notar putea să constate faptul că reclamanta nu avea aparatul la ea și nu aude.

Nu am cunoștință despre existența unor manopere frauduloase în baza cărora pârâta să-și fi convins bunica să-i vândă casa.

Nu cunosc un eventual preț de vânzare al casei în litigiu, nici nu pot estima valoarea casei.

 La imobilul în litigiu nu s-au făcut reparații și nu s-au adus îmbunătățiri în ultima perioadă ci din contră s-au constatat degradări.

Din aspectele relatate de către reclamantă, fiica acesteia nu a însoțit-o la notar. A mers la notar însoțită de nepoată și de șoferul care a condus mașina, șoferul cred că a venit de la Deva.

Știu că reclamanta avea probleme doar cu auzul, nu cunosc ca aceasta să aibă probleme cu vederea.

Consider că, în raport de vârsta avută, reclamanta vede normal.

Nu știu ca reclamanta să fi avut vreodată probleme cu vederea, eu nu am observat vreodată ca aceasta să poarte ochelari.

Nu am discutat cu reclamanta dacă aceasta a citit sau nu înscrisurile pe care le-a semnat în mașină când a fost la Oradea însoțită de nepoată.

În depoziţia ce i s-a luat, aflată la fila 133 dosar, martora  R  L  M , a relatat:

 Ştiu că în urmă cu ceva timp, consider că anul acesta sau anul trecut, reclamanta mi s-a plâns că nepoata a chemat-o să semneze ceva dar nu a știut ce semnează.

 Știu că reclamanta vede ca și un om bătrân, de 80 de ani, consider că nu poate să citească într-o carte, iar de auzit nu aude aproape nimic, ne înțelegem cu reclamanta după mimica buzelor sau dacă strigăm foarte tare.

Știu că, relațiile dintre reclamantă, fiica acesteia și nepoata de fiică au fost bune de-a lungul timpului.

Dintotdeauna am știut că reclamanta intenționează să-i lase fiicei sale casa, iar nu nepoatei.

 Pârâta nu a îngrijit-o pe reclamantă iar de la data de la care aceasta a terminat liceul a plecat din gospodărie, inițial la facultate iar în ultimul timp pârâta se află în străinătate, nu știu s-o fi îngrijit vreodată pe reclamantă.

În localitate nu s-a cunoscut despre faptul că reclamanta a vândut casa pârâtei, am aflat acest lucru de la reclamantă care a descoperit înstrăinarea casei întrucât a avut nevoie de o hârtie de la tribunal.

Nu știu exact când reclamanta a aflat despre vânzarea casei.

Se observă diferență între auzul reclamantei când poartă aparatul auditiv și auzul acesteia în lipsa aparatului. Consider însă că foarte slab aude reclamanta și atunci când poartă aparatul.

Nu cunosc despre existența unor manopere frauduloase efectuate de către pârâtă pentru a o convinge pe reclamantă să-i vândă casa, știu doar despre aspectul că aceasta a dus-o la Oradea pentru a-i face aparat, însă nu i-a făcut aparat, reclamanta a beneficiat de aparatul obținut cu ajutorul fiicei sale.

În ultimii 2-3 ani, poate că odată pe an, pârâta a venit în gospodăria în litigiu și atunci doar în vizită.

Cunoșteam de foarte mult timp despre existența problemelor de sănătate ale reclamantei, în special cele cu auzul, care s-au agravat de vreo 4 sau 5 ani.

 Nu știu care sunt relațiile actuale dintre reclamantă și pârâtă, pârâta este plecată în străinătate așa cum am arătat vine doar odată pe an acasă.

De asemenea, în depoziţia ce i s-a luat, aflată la fila 167 dosar, martorul  P L , propusă de reclamantă, a relatat:

Cunosc părțile din prezenta cauza și am cunoscut-o și pe defuncta T A , eu fiind colegă de serviciu și amică cu reclamanta P  A , am umblat și în gospodăria acesteia, situată în localitatea Vașcău.

Știu că relațiile dintre reclamanta P  A  și defuncta T  A A erau bune și chiar de întrajutorare, în sensul că în ultima parte a vieții, reclamanta a fost cea care a îngrijit-o pe mama sa și reclamanta are însă două fiice: A  și L , însă nu pot oferi amănunte despre relațiile dintre reclamantă și fiica acestea, pârâta din prezenta cauză.

 Am fost în relație apropiată cu defuncta T  A , pentru mine aceasta a rămas ca o bunică însă nu am auzit despre vânzarea casei. Consider că aceasta mi-ar fi spus, dar am aflat despre acest lucru cu ocazia deschiderii procesului.

Nu am discut cu defuncta și nu mi-am permis să o întreb vreodată cui intenționează să-i lase casa după decesul său.

Anul trecut, defuncta T  A , a trimis-o pe fiica acesteia P  A  la mine acasă pentru a-mi solicita să vin martor în proces pentru a spune ceea ce știu în legătură cu vânzarea casei.

Am mers apoi acasă la defuncta  T  A  pentru a discuta cu aceasta despre proces, defuncta mi-a cerut să-i comunic dacă vin martor în proces și i-am promis că vin pentru a spune ceea ce știu.

Am aflat de la defunctă că ea nu știe despre faptul că ar fi vândut casa nepoatei P  A  și că ar fi reieșit acest lucru potrivit actelor.

Știu că defuncta avea probleme grave de auz și probabil că și de văz datorită vârstei, iar în urmă cu 8 ani am însoțit-o pe aceasta la Oradea pentru a-și face aparat auditiv întrucât fiica sa tăiase porcul în ziua respectivă și bunica avea programare la acea dată și am întâlnit-o și pe pârâta P  A , pe hol, probabil că aceasta știa despre programarea bunicii sale și a venit să se întâlnească cu aceasta, eu le-am lăsat să discute.

Știu că defuncta avea perioade în care nu purta aparatul auditiv întrucât spunea că o deranjează, atunci când i se părea ceva important și nu putea să înțeleagă apela la ajutorul aparatului.

Când mi-a cerut să vin martor, eu am gesticulat mai mult și am afirmat prin înclinarea capului că o să vin pentru a mă asigura că m-a înțeles.

Nu știu dacă funcționa sau nu aparatul și dacă cu ajutorul acestuia defuncta m-a auzit sau nu, am gesticulat pentru a fi convinsă însă că mă înțelege.

Am auzit discuții în legătură cu unele defecțiuni ale aparatului dar nu pot să arat când au avut loc acestea.

Apreciez că defuncta a avut o coerență în gândire și vorbire și era sănătoasă mintal atunci când m-a solicitat să vin în calitate de martor.

În depoziţia ce i s-a luat, aflată la fila 164 dosar, martorul  R  I A , propus de pârâtă a relatat:

O cunosc pe pârâta P  A  M  și arat faptul că în anul 2012, în jurul datei de 24 septembrie, am luat-o pe pârâta P  A  M  din Deva și ne-am deplasat la Vașcău cu o mașină condusă de către mine, iar din localitatea Vașcău am luat-o pe bunica A  pe numele T A  și am dus-o cu noi la Oradea cu scopul de a semna pentru încheierea unui contract de vânzare-cumpărare având ca obiect o casă situată în localitatea Vașcău, contract ce urma să fie încheiat între bunică, în calitate de vânzător și pârâta A , în calitate de cumpărător.

În drum spre Oradea, pe mașină, au avut loc discuții între pârâtă și bunica acesteia.

Nu rețin exact ce au povestit, știu însă că pârâta i-a dat bunicii sale suma de 35.000 RON, pentru casă, mă gândesc că această sumă a fost înmânată cu titlu de preț al casei.

Consider că T  A  auzea foarte bine la acea dată, întrucât personal am întrebat-o dacă dorește să opresc și mi-a răspuns că nu și că pot să merg mai departe.

Consider că aceasta cunoștea pentru ce se deplasa la Oradea și a fost de acord să vândă casa nepoatei sale.

Nu știu dacă, la acel moment, vânzătoarea T  A , purta sau nu aparat auditiv, deoarece avea batic pe cap.

Dup ce am ajuns în Oradea, am oprit la distanță de Biroul Notarial, întrucât nu am avut loc de parcare în imediata apropiere și a venit la mașină doamna notar însoțită de încă o femeie, iar doamna notar și cealaltă femeie s-au așezat în mașină alături de T  A .

Știu că au avut loc discuții și întrebări puse de către doamna notar numitei T A , în legătură cu încheierea contractului, numita T  A  fiind întrebată dacă știe ce face și dacă este sigură de intenția sa, răspunsul fiind afirmativ.

Aceasta știa și vorbea cu doamna notar că dorește să vândă casa.

Știu că doamna notar a citit ceva însă nu-mi amintesc dacă a citit întregul contract sau o parte din contract pentru numita T  A .

Știu că numita T  A  a fost întrebată de către notar și despre faptul dacă a primit sau nu banii, iar aceasta a răspuns că a primit banii.

Eu personal am aflat în ziua respectivă despre încheierea contractului și motivul pentru care m-am deplasat la Oradea.

T  A  a semnat contractul și a primit un exemplar din contract, fiindu-i înmânat de către notar iar apoi am plecat din acel loc și ne-am întors spre Vașcău.

La întoarcere mi s-a părut mulțumită T  A  iar între aceasta și nepoata sa au avut loc discuții însă nu-mi mai amintesc conținutul acestora, erau niște discuții normale ca între nepoată și bunică.

Nu știu ce s-a întâmplat cu suma de bani primită de către T  A , eu știu că această sumă a rămas la numita T A .

Am condus la data respectivă o mașină LOGAN de nuanță albastră.

Din ce-am constat am observat că bunica avea un comportament corespunzător, nu am observat ceva neobișnuit la aceasta.

Personal am văzut că pârâta i-a dat banii cu titlu de preț al vânzării numitei T A .

Arat că pârâta a numărat banii în mașină de față cu mine și i-a înmânat bunicii sale înainte de-a ajunge la notar.

Am văzut aceste aspecte involuntar, pârâta ocupa locul din dreapta față iar bunica era în spate în mașină.

Nu am văzut ca ulterior bunica T  A  să-i fi restituit banii pârâtei, consider că banii înmânați au rămas asupra bunicii T  A

După ce m-am întors la Vașcău, am ajutat-o pe T  A , care se deplasa greu să coboare din mașină, însă eu nu am intrat în casă, bunica a fost însoțită doar de către nepoata sa iar apoi am așteptat-o pe pârâtă pentru a ne reîntoarce la Deva.

Am rămas în Vașcău mai puțin de o oră.

Am auzit discuțiile purtate între notar și numita T  A , întrucât eram poziționat la o distanță de un metru față de mașină, iar geamurile de la mașină erau deschise, am auzit în mod tare și clar aceste discuții.

Totodată, în depoziţia ce i s-a luat, aflată la fila 166 dosar, martorul  D F ,propus de pârâtă  a relatat:

În anul 2013 sau 2014, nu-mi amintesc exact am aflat de la pârâtă că aceasta a achiziționat casa situată în Vașcău, de la bunica sa pentru suma de 35.000 RON. Eu nu am cunoscut-o pe bunică.

De asemenea am aflat de la pârâtă despre faptul că în luna august 2015, când a venit acasă, bunica acesteia nu cunoștea nimic despre proces și a întrebat-o pe pârâtă ”ce proces?”

În primăvara anului trecut am discutat cu pârâta despre intenția acesteia de renovare a casei din Vașcău, respectiv schimbarea geamurilor și a ușilor și cunosc că s-a oprit din acest demers datorită procesului.

Știu că pârâta se înțelegea foarte bine cu bunica sa la care ținea foarte mult și anul trecut ianuarie sau februarie pârâta mi-a trimis prin e-mail o scrisoare și un set de poze pe care mi-a cerut să le scot și să le trimit bunicii și să pun în colet și o ciocolată, astfel că am trimis eu din țară aceste lucruri prin curier către bunica pârâtei, întrucât pârâta era în Statul Oman.

Știu că relațiile pârâtei cu mama sa erau tensionate  din cauza casei.

Au intervenit aceste relații tensionate după încheierea contractului de vânzare cumpărare între mamă și fiica sa.

Nu am cunoscut-o pe bunica pârâtei, știu însă că bunica acesteia purta aparat auditiv și am asistat la o discuție telefonică purtată între pârâtă și bunica sa, iar pârâta a justificat tonul folosit în această convorbire pe considerentul că bunica sa poartă aparat auditiv.

Am constatat că pârâta folosea un ton puțin mai ridicat comparativ cu tonul folosit de obicei.

Nu pot să indic exact luna în care am fost informat despre intenția pârâtei de renovare a casei, menționez însă că eu mă ocup de comercializarea ușilor și ferestrelor din PVC și masă lemnoasă.

În depoziţia ce i s-a luat, aflată la fila 182 dosar, martora L M  E , propusă de parată, a relatat:

Cunosc obiectul litigiului și știu că pârâta P  A , este proprietara unui imobil dobândit ca urmare a încheierii unui contract la solicitarea bunicii acesteia la nivelul anului 2012.

Știu că este vorba despre un contract de vânzare-cumpărare, deoarece pârâta P  A , mi-a solicitat acordarea unui împrumut financiar necesar pentru completarea sumelor aferente achitării taxelor notariale.

Cu acest scop, pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare și la solicitarea pârâtei i-am virat acesteia în cont suma de 600 lei  în luna septembrie 2012. Cunosc că diferența de bani era în posesia pârâtei, îi lipsea doar suma de 600 lei, pentru care a apelat la mine și mi-a cerut să i-o împrumut.

Știu că pârâta a avut o relație specială de afecțiune cu bunica ei și această relație a fost reciprocă.

Știu că pârâta mi-a restituit banii împrumutați în sumă de 600 lei dar nu mai știu când anume.

Nu pot să arat ce relație a avut pârâta cu mama sa, însă știu că între pârâtă și unchiul său a existat o relație tensionată.

Nu cunosc alte amănunte despre încheierea contractului de vânzare-cumpărare, nu știu dacă mama pârâtei avea cunoștință sau nu să fie încheiat acest contract,  știu că mama pârâtei locuia în locuința respectivă unde și în prezent locuiește de altfel și apreciez că implicit trebuia să cunoască despre demersurile pentru contractul de vânzare cumpărare.

Toate informațiile pe care le-am aflat și le cunosc cu privire la contract, le-am obținut în anul 2012.

Eu în anul 2012 am aflat despre intenția bunicii de a-i vinde pârâtei locuința.

Nu cunosc alte detalii în legătură cu banii folosiți de către pârâtă pentru achiziționarea casei, știu că pârâta nu a avut suma necesară achitării integrale a taxelor notariale și mi-a cerut cei 600 lei cu titlu de împrumut.

Consider că diferența de bani necesară achitării taxelor notariale era deținută de către pârâtă, doar cei 600 de lei i-au lipsit și nu cunosc detalii referitoare la prețul efectiv al imobilului.

Nu am dezvoltat cu pârâta acest subiect, întrucât eu am o altă relație cu aceasta și am constatat că a simțit nevoia doar să se justifice atunci când mi-a cerut cei 600 de lei.

Nu am purtat discuții cu pârâta referitoare la starea de sănătate a bunicii sale și nu cunosc care era această stare de sănătate în privința bunicii.

Nu am discutat cu alte persoane despre cumpărarea imobilului.

 Interpretând declaraţiile acestor martori prin coroborare cu  susţinerile reclamantei iniţiale din acţiunea introductiva, precum si cu răspunsurile oferite de către reclamanţi la interogatoriile ce li s-au luat instanţa constată existenţa anumitor inadvertente între acestea, care sunt de natură să atragă suspiciuni cu privire la veridicitatea afirmaţiilor reclamantei.

Astfel, în timp ce reclamanta iniţial-defuncta T A a arătat în acţiune faptul că a aflat despre perfectarea contractului atunci  când fiul său a scos  pentru  informare coala CF 77 Vaşcău( şi aceasta în condiţiile în care reclamanta susţine că fiul său nu mai avea pretenţii la imobile, context în care se presupune că nu era necesar să fie interesat nici de coala CF), martorul S  T a arătat faptul că,  fiica reclamantei, s-a deplasat la Ștei la RENEL, pentru a solicita schimbarea contorului și deoarece era necesar un extras CF aceasta a aflat de la OCPI Beiuș despre vânzarea casei, iar martora  R  L  M , a arătat că reclamanta a descoperit înstrăinarea casei întrucât a avut nevoie de o hârtie de la tribunal, pe când în sedinta publică din data de 27.01.2016 reclamantul T  V  a susţinut faptul că, a aflat despre vânzarea casei in luna ianuarie sau februarie atunci când a fost împreuna cu sora sa la CF pentru a scoate extrasul CF.

Prin probaţiunea testimonială propusă în cauză instanţa apreciază ca pârâta a reuşit să dovedească netemeinicia pretenţiilor reclamantei si elocventă în acest sens este declaraţia martorului ocular la perfectarea contractului R  I A precum si extrasul de cont emis de Banca Transilvania, depus la fila 181 dosar, care confirmă existenta unei sume de bani, în cuantum de 600 lei acordată cu titlu de împrumut pârâtei în data de 22.09.2012, de către martora L  M  E , pentru rezolvarea situaţiei privind taxele notariale percepute cu privire la încheierea contractului, înscris care se coroborează şi cu susţinerile acestei martore din depoziţia  ce i-a fost luată..

Totodată certificatul de atestare fiscală nr. 3951/21.09.2012, emis de Primăria Oraşului Vaşcău, aflat la fila 109 dosar, care a stat la baza încheierii  contractului de vânzare cumpărare, relevă faptul  că se putea cunoaşte cu uşurinţa  de către toţi membrii familiei, precum şi de către comunitatea locală faptul că, reclamanta a solicitat un astfel de act pentru imobilele ce fac obiectul contractului de vânzare cumpărare, cu scopul de  a fi utilizat la notarul public.

Deoarece, potrivit susţinerilor reclamanţilor şi probaţiunii administrate în cauză, pârâta a venit de la Deva doar în  ziua perfectării contractului se presupune că acest act,  emis de autoritatea publică cu trei  zile anterior perfectării contractului, a fost eliberat la  solicitarea reclamantei aşa cum rezultă din datele inserate în cuprinsul său şi în privinţa acestuia fiind consacrată prezumţia instituită de art. 269 C.pr. civ..

Depoziţia martorului R  I A propus de pârâtă se coroborează atât cu aspectele prezentate în cuprinsul contractului, respectiv cu conţinutul  clauzelor contractuale, cât si cu cele prezentate în încheierea de autentificare a contractului, precum si cu susţinerile pârâtei din răspunsurile la interogatoriu-fila 163 dosar (unde pârâta a arătat ca a atenţionat-o expres pe doamna notar despre faptul ca bunica sa nu aude bine -răspunsul la întrebarea nr. 2) , iar acest aspect  a fost recunoscut implicit şi de către reclamantă în răspunsul la întrebarea  nr. 15 din interogatoriu-fila 91 dosar-, unde reclamanta a afirmat despre d-na. notar şi asistenta acesteia faptul că,, trebuiau să ştie că nu a auzit, pentru că le-a spus fata.,, 

Această susţinere a reclamantei denotă că aceasta a auzit faptul că nepoata sa a comunicat d-nei notar despre faptul că nu aude bine, astfel că, este puţin probabil şi imposibil de crezut că celelalte aspecte discutate nu au fost  auzite de către reclamantă ori că aceasta  nu a văzut  şi înţeles conţinutul actelor, aşa cum încearcă să se susţină în cauză, mai ales că prin răspunsul la întrebările  nr. 4 şi 9 din interogatoriu reclamanta a susţinut că ,, la data respectivă,când a fost la Oradea a auzit mai bine decât la data interogării şi a umblat mai bine,atunci nu a fost aşa de rău ca şi acum,,.

De altfel, cu privire la  atitudinea reclamantei Ţ  A  cu ocazia luării interogatoriului, în cuprinsul încheierii de şedinţă de la termenul de judecată din data de 23.09.2015 –fila 96 dosar instanţa a făcut următoarele aprecieri:,, instanţa consideră ca atitudinea reclamantei cu ocazia luării interogatoriului este oscilantă, in sensul că a auzit câteva întrebări, a oferit răspunsuri chiar imediat după punerea întrebărilor, iar în cazul altor întrebări a spus că nu aude, nu înţelege, deşi în opinia instanţei aceasta auzea şi înţelegea,,.

 Pe baza probaţiunii administrate nici nu se poate cunoaşte exact dacă la data încheierii contractului reclamanta avea sau un aparat auditiv, în contextul în care înscrisurile aflate la filele 187-191 dosar atestă că abia în anul 2013 a fost achiziţionat un astfel de aparat pentru numita T A , iar aceasta în răspunsul oferit la întrebarea 11 din interogatoriu a susţinut printre altele,, nu a stat nimeni de vorbă cu mine, mi-a cerut să semnez şi să plec,, (aspecte ce denotă că a auzit şi  ce i s-a cerut,  a auzit  şi ce ,,a spus fata,,  deşi printre altele a arătat şi faptul că:,, atunci nu am  avut aparatul auditiv la mine, nici nu aveam la acea dată un astfel de aparat, abia după aceea l-am procurat,,.

Probaţiunea administrată în cauză la solicitarea reclamantei nu este certă cu privire la data de la care reclamanta iniţială T  A  deţinea aparat auditiv, iar pe baza înscrisurilor de la dosar se poate aprecia că doar din anul 2013 acesteia i-a fost procurat un astfel de aparat.

Ceea ce este cert însă şi rezultă fără putinţă de tăgadă din probaţiunea administrată este faptul că inclusiv martorii propuşi de reclamantă au susţinut că în raport de vârsta avută reclamanta avea  o vedere bună, nu purta ochelari, iar între reclamantă şi pârâtă-nepoata sa exista o relaţie de afecţiune şi pârâta a întâlnit-o pe reclamantă în Oradea şi în altă ocazie . 

Astfel, în soluţionarea cauzei, în raport de motivele invocate în susţinerea cererii instanţa va avea în vedere  dispoziţiile art.1251, 1204, 1206, art.1214  din  noul Cod civil , precum si ale art. 1665, art. 1724 , art.1179, din  noul Cod civil care au următorul conţinut:

ART. 1251

Cauzele de nulitate relativă

Contractul este anulabil când au fost nesocotite dispoziţiile legale privitoare la capacitatea de exerciţiu, când consimţământul uneia dintre părţi a fost viciat, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege.

ART. 1204

Condiţii

Consimţământul părţilor trebuie să fie serios, liber şi exprimat în cunoştinţă de cauză.

ART. 1206

Cazuri

(1) Consimţământul este viciat când este dat din eroare, surprins prin dol sau smuls prin violenţă.

(2) De asemenea, consimţământul este viciat în caz de leziune.

ART. 1214

Dolul

(1) Consimţământul este viciat prin dol atunci când partea s-a aflat într-o eroare provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părţi ori când aceasta din urmă a omis, în mod fraudulos, să îl informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie.

(2) Partea al cărei consimţământ a fost viciat prin dol poate cere anularea contractului, chiar dacă eroarea în care s-a aflat nu a fost esenţială.

(3) Contractul este anulabil şi atunci când dolul provine de la reprezentantul, prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte părţi.

(4) Dolul nu se presupune.

ART. 1665

Preţul fictiv şi preţul derizoriu

(1) Vânzarea este anulabilă atunci când preţul este stabilit fără intenţia de a fi plătit.

(2) De asemenea, dacă prin lege nu se prevede altfel, vânzarea este anulabilă când preţul este într-atât de disproporţionat faţă de valoarea bunului, încât este evident că părţile nu au dorit să consimtă la o vânzare.

ART. 1724

Sancţiunea neplăţii preţului

Când cumpărătorul nu a plătit, vânzătorul este îndreptăţit să obţină fie executarea silită a obligaţiei de plată, fie rezoluţiunea vânzării, precum şi, în ambele situaţii, daune-interese, dacă este cazul.

ART. 1179

Condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului

(1) Condiţiile esenţiale pentru validitatea unui contract sunt:

1. capacitatea de a contracta;

2. consimţământul părţilor;

3. un obiect determinat şi licit;

4. o cauză licită şi morală.

(2) În măsura în care legea prevede o anumită formă a contractului, aceasta trebuie respectată, sub sancţiunea prevăzută de dispoziţiile legale aplicabile.

Totodată va avea în vedere instanţa şi prev. art. 249, art 269 şi urm C.pr. civ. care au următorul conţinut:

ART. 249

Sarcina probei

Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.

ART. 269

Noţiune

(1) Înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit şi autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma şi condiţiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identităţii părţilor, exprimarea consimţământului acestora cu privire la conţinut, semnătura acestora şi data înscrisului.

(2) Este, de asemenea, autentic orice alt înscris emis de către o autoritate publică şi căruia legea îi conferă acest caracter.

ART. 270

Putere doveditoare

(1) Înscrisul autentic face deplină dovadă, faţă de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condiţiile legii.

(2) Declaraţiile părţilor cuprinse în înscrisul autentic fac dovadă, până la proba contrară, atât între părţi, cât şi faţă de oricare alte persoane.

(3) Dispoziţiile alin. (2) sunt aplicabile şi în cazul menţiunilor din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părţilor, fără a constitui obiectul principal al actului. Celelalte menţiuni constituie, între părţi, un început de dovadă scrisă.

ART. 271

Nulitatea şi conversiunea înscrisului autentic

(1) Înscrisul autentic întocmit fără respectarea formelor prevăzute pentru încheierea sa valabilă ori de o persoană incompatibilă, necompetentă sau cu depăşirea competenţei este lovit de nulitate absolută, dacă legea nu dispune altfel.

(2) Înscrisul prevăzut la alin. (1) face însă deplină dovadă ca înscris sub semnătură privată, dacă este semnat de părţi, iar dacă nu este semnat, constituie, între acestea, doar un început de dovadă scrisă.

Din interpretarea acestor prevederi legale,  rezultă că, printre condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii este prevăzut si CONSIMTAMANTUL PARTILOR, iar dolul reprezintă un viciu de consimţământ care nu se presupune, ci trebuie dovedit de către partea care îl invocă, în speţă de către reclamanţi , cărora le incumbă în totalitate sarcina probei, conform art. 249 C.pr.civ..

Se poate observa că, în raport de înscrisurile depuse la dosar, apărările invocate în cauză de către reclamanta iniţială - defuncta T A şi însuşite de către succesibilii acesteia - reclamanţii P A  şi T  V  conform cărora acesta la data încheierii nu a luat cunoştinţă de conţinutul contractului de vânzare cumpărare  autentificat sub nr. 2338/24.09.2012 sunt neîntemeiate, mai ales că, orice act întocmit de către o autoritate publică şi căruia legea îi conferă acest caracter, conform art. 269 alin. 1 şi 2 C.pr.civ. se bucură de autenticitate cu privire la identitatea părţilor, exprimarea consimţământului acestora cu privire la conţinut, semnătura acestora şi data înscrisului.

Aceste aspecte atrag concluzia potrivit căreia, în data de 24.09.2012 reclamanta T A - decedată pe parcursul procesului  personal a semnat şi şi-a exprimat consimţământul cu privire la conţinutul actului şi totodată a încasat preţul vânzării înscris în acest act.

Ce s-a întâmplat ulterior cu aceşti bani încasaţi conform clauzelor contractuale cu titlu de preţ al contractului, nu formează obiectul cauzei, demn este de luat în considerare faptul că, prin răspunsurile oferite la întrebările  nr. 5 şi 6 din interogatoriul ce i s-a luat, reclamanta , care locuia doar cu fiica acesteia, nu cunoştea dacă a primit pensie şi nici data de la care beneficia de pensie.

Este evident faptul că, reclamanta şi-a exprimat acordul pentru încheierea contractului, iar pe baza probaţiunii administrată în cauză instanţa apreciază că nu sunt plauzibile motivele invocate de către reclamantă în susţinerea cererii.

Chiar şi modalitatea în care a fost formulată cererea de chemare în judecată ridică suspiciuni în privinţa sincerităţii reclamantei, întrucât deşi aceasta a susţinut că, nu a primit preţul vânzării casei, astfel cum se menţionează în contractul de vânzare-cumpărare atacat, iar conţinutul acestuia reprezintă ceea ce a spus pârâta şi nu ceea ce a afirmat reclamanta, întrucât aceasta nu a avut posibilitatea să audă şi să înţeleagă, chiar dacă a fost întrebată de către notar  dacă a primit preţul vânzării sau dacă aceasta este de acord sau nu să vândă casa şi terenul aferent casei de locuit.

 Această susţinere a reclamantei reprezintă fără dubiu o recunoaştere implicită a faptului că la data încheierii contractului reclamant a fost întrebată de către notarul public cu privire la încasarea  preţului şi i s-a luat consimţământul în legătura cu perfectarea contractului.

Oricum, contractul autentificat  mai sus menţionat  se bucură de o PREZUMŢIE DE AUTENTICITATE ŞI VALIDITATE şi atestă că reclamanta, contrar afirmaţiilor acesteia, în data de 24.09.2012, a avut cunoştinţă despre încheierea contractului şi şi-a exprimat în mod liber şi neviciat consimţământul în sensul menţionat în clauzele contractuale inserate în acest act.

Această  concluzie se fundamentează pe înscrisul autentic încheiat cu ocazia respectivă, coroborat cu probaţiunea testimonială administrată în cauză la solicitarea pârâtei şi cu celelalte înscrisuri existente în dosarul cauzei, respectiv certificatul de atestare fiscală mai sus indicat, extrasul de cont emis de Banca Transilvania, certificatul de handicap al reclamantei aflat la fila 14 dosar care atestă că acesta a fost emis pentru cu totul alte afecţiuni decât cele legate de auz  sau văz.  În acest sens elocventă este şi  depoziţia martorului  R  I care atestă faptul că, reclamanta şi-a dat acordul pentru încheierea contractului, a primit preţul vânzării de la pârâtă, iar  acesta din urmă nu a indus-o în eroare pe reclamantă  cu privire  perfectarea actului autentic ce face obiectul litigiului.

Nu prezintă relevanţă  faptul că a fost ales un birou notarial din Oradea, iar nu din zona limitrofă locuinţei reclamantei decedate, cât timp probaţiunea administrată în cauză la solicitarea reclamantei relevă faptul că aceasta şi cu alte ocazii s-a deplasat la Oradea si chiar a întâlnit-o în Oradea pe nepoata sa, într-o împrejurare în care a fost însoţită de martora  P L , care la rândul său a recunoscut despre existenţa unei legături speciale între reclamanta iniţială şi pârâtă, aspect ce rezultă şi din răspunsul oferit de reclamantă la întrebarea nr. 13 din interogatoriul ce i s-a luat unde a recunoscut faptul că nu s-a certat niciodată cu nepoata sa.

 Art.269 C.pr.civilă defineşte înscrisurile autentice ca fiind acelea care s-au făcut cu solemnităţile cerute de lege, de un funcţionar public, care are dreptul de a funcţiona în locul unde actul s-a încheiat .

În unele situaţii –similar spetei de fata- încheierea actului juridic în formă autentică este prevăzută de lege pentru însăşi valabilitatea actului ca operaţiune juridică(negotium). În alte situaţii, deşi pentru valabilitatea operaţiunii juridice este necesară forma autentică, părţile recurg totuşi la acestea, în considerarea avantajelor pe care le prezintă în scrisul autentic, astfel:

-înscrisul autentic se bucură de o prezumţie de autenticitate şi validitate, astfel încât cel care îl foloseşte este scutit de orice dovadă, proba contrară revenind celui care îl contestă. Aşadar înscrisul care prin forma şi aparenţa sa (semnătura funcţionarului, sigiliul autorităţii etc.) are înfăţişarea unui înscris autentic regulat întocmit, se bucură de prezumţia că el emană în realitate de la cei care figurează ca semnatari, iar dacă i se contestă autenticitatea, sarcina probei trece asupra părţii care contestă sinceritatea şi autenticitatea înscrisului.

-data înscrisului autentic face credinţă până la înscrierea în fals, fiind opozabilă şi terţilor,

-înscrisul autentic face dovadă până la declararea falsului (fiind deci necesară înscrierea în fals) în ceea ce priveşte constatările personale ale agentului instrumentator, percepute prin propriile lui simţuri, celelalte menţiuni fac dovadă până la proba contrară .

Codul de procedură civilă consacră opozabilitatea erga omnes a celor constatate prin înscrisul autentic. Astfel dacă contesta data înscrisului autentic sau orice alte menţiuni ce sunt rezultatul constatărilor proprii şi directe ale agentului, este nevoie de înscrierea în fals.

 Faţă de considerentele prezentate, având în vedere prev. art. 249 C.pr. civ.,, instanţa apreciază acţiunea reclamanţilor ca fiind neîntemeiata, urmând a o respinge ca atare sub aspectul tuturor pretenţiilor.

In speţă, nu poate fi reţinută vreo cauză de anulare a contractului, în sarcina pârâtei nu se poate retine săvârşirea vreunei manopere  dolosive la adresa reclamantei pentru a o determina să perfecteze contractul, iar probaţiunea administrată  în cauză la solicitarea pârâtei denotă  că, reclamanta iniţială-defuncta T  A şi-a manifestat intenţia de a încheia contractul de vânzare cumpărare cu pârâta şi a primit preţul vânzării.

În opinia instanţei reclamanţii  nu a propus probe judiciare certe prin care să susţină aspectele invocate în cuprinsul acţiunii, în cauză menţinându-se un raport de proporţionalitate între scopul legitim urmărit prin instituirea unor prezumţii de legalitate şi veridicitate ale actului autentic (prezumţii ce nu încalcă dispoziţiile articolului 6 paragraful 2 al Convenţiei) şi mijloacele utilizate, întrucât reclamanţilor  li s-a asigurat exercitarea efectivă a dreptului la apărare şi li s-a acordat totodată posibilitatea reală de a răsturna aceste prezumţii .

Având în vedere că acţiunea a fost respinsă, iar culpa procesuală aparţine reclamanţilor, în temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., instanţa va respinge cererea reclamanţilor privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmând a-i obliga pe reclamanţii P A  şi Ţ  V  să plătească în favoarea pârâtei P  A  M  suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial justificat prin chitanţa de plată de la fila 192 dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea formulată de către reclamanta Ţ  A  , decedată  pe parcursul soluţionării procesului, cerere însuşită şi continuată de către succesibilii acesteia reclamanţii P  A şi Ţ V în contradictoriu cu pârâta P  A M ,  .

Respinge cererea reclamanţilor privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Obligă reclamanţii P  A  şi Ţ V  să plătească în favoarea pârâtei P  A  M  suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cale de atac, care se depune la Judecătoria Beiuş.

Pronunţată în şedinţa publică, azi 16.03.2016.

Domenii speta

Spete similare